6 aprilie 2020

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

MAMA SI PRUNCUL DIN NOU IMPREUNA – Judecatoarea Camelia Folea, „Doamna cu pantofi albastri” din povestea induiosatoare spusa de avocata Madalina Scutelnicu, a admis actiunea: „Obliga paratul sa permita reclamantei sa aiba legaturi personale cu minorul in prima si a treia saptamana din fiecare luna, de vineri ora 16 pana duminica ora 11, in vacanta de vara intre 20 iunie si 1 august, de Sarbatorile de Paste in anii impari si de Craciun in anii pari” (Minuta)

Scris de: A.P. | pdf | print

8 iulie 2016 18:10
Vizualizari: 45069

Veste buna pentru mamica aparata de avocata Madalina Scutelnicu (foto dreapta) – autoarea emotionantei relatari din sala de judecata care a facut furori pe Internet in ultimele zile. Judecatoarea Camelia Folea (foto stanga) de la Judecatoria Blaj – personajul principal al povestii „Doamna cu pantofi albastri” – a admis, vineri 8 iulie 2016, actiunea clientei avocatei Scutelnicu si l-a obligat pe tatal-parat sa ii permita acesteia sa aiba legaturi personale cu micutul de nici 8 ani. Pronuntata in dosarul nr. 142/191/2016 avand ca obiect „stabilire program vizitare minor”, sentinta este executorie si poate fi atacata cu apel.


Concret, judecatoarea Camelia Folea a dispus ca mama si copilul sa fie impreuna in prima si in a treia saptamana din fiecare luna, de vineri ora 16 pana duminica ora 11, in vacanta de vara intre 20 iunie si 1 august, de Paste in anii impari si de Craciun in anii pari. Instanta a decis ca micutul isi va sarbatori ziua de nastere o data alaturi de mama, o data impreuna cu tatal sau. Totodata, sentinta obliga tatal parat sa ii permita mamei-reclamante „sa aiba legaturi personale cu minorul prin convorbiri telefonice si corespondenta prin intermediul mijloacelor de comunicare pe internet, in fiecare saptamana”.

Iata minuta sentintei nr. 426/08.07.2016 pronuntate de judecatoarea Camelia Folea de la Judecatoria Blaj:

Admite actiunea civila formulata de reclamanta Neagu Iolanda-Roxana, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Scutelnicu Madalina, in contradictoriu cu paratul Munteanu Benoni-Constantin, si in consecinta: Obliga paratul sa permita reclamantei sa aiba legaturi personale cu minorul M.B.R., in prima si a treia saptamana din fiecare luna, de vineri de la ora 16:00 pana duminica la ora 11:00, in vacanta de vara intre 20 iunie si 01 august, de Sarbatorile de Paste in anii impari si de Craciun in anii pari, in data de 22 martie intre orele 15:00-19:00 in anii impari, prin luarea minorului la domiciliul reclamantei si aducerea acestuia la domiciliul paratului, la expirarea perioadei stabilite. Obliga paratul sa permita reclamantei sa aiba legaturi personale cu minorul prin convorbiri telefonice si corespondenta prin intermediul mijloacelor de comunicare pe internet, in fiecare saptamana. Respinge actiunea reconventionala formulata de reclamantul reconventional Munteanu Benoni-Constantin in contradictoriu cu parata reconventionala Neagu Iolanda-Roxana. Obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 1.220 lei cheltuieli de judecata. Executorie de drept. Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Blaj, sub sanctiunea nulitatii. Pronuntata in sedinta publica din 08.07.2016”.

Dezbaterile in cauza au fost finalizate la termenul de luni, 4 iulie 2016, cand instanta a amanat pronuntarea pentru vineri 8 iulie 2016. Sedinta de judecata a durat circa trei ore, timp in care au fost audiati mai multi martori, potrivit avocatei Madalina Scutelnicu, din Baroul Sibiu, care ulterior a scris pe Facebook povestea celor traite in instanta in acest dosar.

Redam in continuare, din nou, emotionanta poveste spusa de avocata Madalina Scutelnicu, aparatoarea mamicii:

Doamna cu pantofi albastri

Ora 8:45 ... Clienta mea, mama a unui baietel de apoape 8 ani, isi zareste copilul dosit de taica-sau, intr-un colt al Judecatoriei. Nu l-a mai vazut pe R. de 1 an si 6 luni.

Mama izbucneste in plans si merge tinta catre pustiul ei, se apleaca pana ajunge perfect egala cu inaltimea lui, si-i sopteste cu inima: 'R.! Vaaaai, ce mare ai crescut! O mai stii pe mama? Da-mi manutele, sa ti le pupe mama!'.

Fostul sot al femeii isi bruscheaza fiul si-l trage tare, mai aproape de el, urland spre clienta mea sa plece de unde a venit, ca ei doi, baietii, se descurca singuri. Se ridica tonul, copilul incepe sa planga, apare jandarmul, ii spun ca nu-i niciun risc de scandal, dispare jandarmul.

Ora 8:55 ... Reusesc, intr-un final, sa o linistesc pe mama copilului, care s-a lasat aproape fara viata in banca din sala de judecata, avand sufletul sfasiat si privirea pierduta undeva, departe... tare departe.

Ora 9:00 ... Reusesc si eu, cu mare greutate, sa-mi tin in frau lacrimile... as fi plans in hohote, dar nu-mi permiteam luxul asta... aveam nevoie de concentrare maxima pentru audierea a 4 martori si luarea interogatoriului tatalui copilului, probe de care eram constienta ca va depinde, de-acum incolo, legatura mama - fiu. Nu-i usor deloc sa fii responsabil de asa ceva, credeti-ma!

Orele 9:05 – 10:45 ... Se audiaza cei 4 martori, tatal baiatului raspunde la cele 9 intrebari care am avut grija sa fie 'capcana'.

Speta e asta: in timp ce clienta mea era in strainatate, la munca, sotul a obtinut si divortul, si custodia exclusiva asupra copilului. Am vazut dosarul: proces facut repede, cu heirup-ul, sa dea bine la bilant. Reintoarsa in tara, femeia a gasit totul ferecat. Usa locuintei. Inima fiului ei, tinuta sub lacat de catre fostul sot. Martorii nostri au aratat ca, de nenumarate ori, mama a venit sa-si vada copilul, i-a adus plase cu daruri, l-a sunat incontinuu, individul interzicandu-i total fostei sotii orice forma de acces la minor. Asa, de-a naibii! Martorii lui au spus lectia dinainte invatata: nu tatal e cauza, ci copilul, dom'le, care nici nu vrea sa auda de mama.

Ora 10:46 ... Instanta dispune audierea minorului. De-aici incolo, incepe mesajul pe care vreau sa-l transmit prin scriitura asta...
O doamna judecator, in jur de 40 de ani, cere jandarmului sa-i fie adus copilul in sala. Cand il vede pe pusti, magistratul coboara de pe podium, parcurge sala pana aproape de usa, se apropie de micut si-i spune, facand un gest larg cu mana: 'Vezi, R., am pantofi albastri! Tu ai pantofiori albastri? Uite, am si pelerina! Da-mi manuta si hai cu mine, sa-ti arat cat de maaare e castelul asta!'. Copilul, cu ochii mari, negri, si extrem de tristi, se uita cand la doamna, cand la taica-su, de care statea lipit, pana ce acesta ii da ok-ul sa mearga cu doamna.

Ora 11:20 ... Se deschide usa de acces a instantei, magistratul intra in sala, de mana cu copilul, ii spune sa coboare atent de pe podium, sa nu se loveasca, si-l trimite la mami sau la tati, unde vrea el. Baietelul trece pe langa mama sa, care hohotea de plans in prima banca, isi trece usor manuta peste piciorul ei drept, ca din intamplare, dupa care fuge catre tata si-i cauta acestuia privirea, sa nu cumva sa-l fi suparat ca s-a dezlipit de langa el. Se dispune, din nou, evacuarea minorului din sala.

Ora 11:25 ... Instanta ne citeste, pe scurt, ce a declarat copilul in cursul audierii si ne da sa lecturam, mie si avocatului partii adverse, cele cateva cuvinte scrise pe o foaie de catre baietel: 'Mama... tata zice sa scapam de tine. R.'...

Se inchide cercetarea judecatoreasca, ni se da cuvantul final, pe fondul cauzei. Eu ma lupt pentru ca mama sa obtina dreptul de a-si vedea copilul, de a-l lua la ea in weekend-uri si in vacante. Ceilalti se lupta ca mama sa nu-si poata vedea fiul decat in prezenta tatalui sau, si doar in locuinta acestuia. Un fel de arest la domiciliu, ce mai!

Ora 11:40 ... Magistratul inchide dosarul, cade pe ganduri pret de cateva secunde si spune: 'Instanta suspenda sedinta 15 minute!'. Si ... doamna judecator cu pantofi albastri coboara de pe podium, traverseaza sala, iese pe usa destinata oamenilor obisnuiti, si, ajunsa in hol, intinde mana stanga catre clienta mea, iar cea dreapta catre copil. Uite asa, toti 3, ca intr-o poveste din cea mai frumoasa carte, intra in camera destinata Arhivei si nu mai ies de acolo decat dupa un sfert de ceas. Ce camere mirifice sunt in castelul asta – imi zic in gand.

De-acum, nu mai aveam nevoie de niciun pic de concentrare, asa ca mi-am permis sa plang in hohote, fara sa-mi pese ca oamenii cu roba nu trebuie sa lacrimeze din cauza problemelor clientilor... Si, in niciun caz, nu plang niciodata in fata acestora... da-le-ncolo de reguli!

M-am pravalit pe un scaun de la prima terasa, colt cu Judecatoria, si-am asteptat-o pe femeia pentru care m-am luptat azi, ca o leoaica. Am batut recordul la nicotina pe secunda, pana a venit. Clienta mea a aparut radiind de fericire, pentru ca avusese sansa sa-si tina copilul in brate, dupa 1 an jumate... fix optsprezece luni.

Ce dialog au avut mama si copilul, sub ochii doamnei judecator cu pantofi albastri? 'Te iubesc, mami! Am nevoie de ochelari noi, ca tati nu mi-a cumparat, si astia sunt rupti! Sa vii la mine! Sa ma iei la tine, mami! Te iubesc, mami!'.

Cand a scapat de sub influenta total irationala a tatalui, copilul s-a cuibarit in bratele mamei sale, ca si cum nu ar fi fost despartiti nici macar o secunda. Asta a vrut sa verifice magistratul, pentru a fi sigur ca va da o solutie corecta, ca-si va pune semnatura pe o hotarare corecta, ca va putea dormi impacat, ca a decis corect si nu s-a jucat de-a justitia, cu vietile oamenilor. Doamne, ce fiinte nemaintalnite or fi in castelul asta?!

Vreti o bomboana, doamna avocat?

Aaaa...

Doamna judecator i-a dat lui R. un pumn de bomboane, iar inainte sa plec, copilul mi-a dat si mie cateva...

Si... a vazut doamna judecator gestul asta?

Daaa, pai, cum sa nu? Stati sa va arat, ca ne-a facut si poza, mie si lui R.

Cine? Doamna judecator?

Daaa. Pai, am scos telefonul si i-am zis lui R. sa zambeasca, sa-i fac o poza. Si, imediat, doamna ne-a spus sa trecem unul langa altul, sa ne faca una la amandoi. Uitati poza! Doamne, am poza cu R., nu-mi vine sa ced!

Eu, gata, sunt praf! Nici mie nu-mi vine sa cred!

Daaa. Si, stiti, eu mi-am cerut scuze fata de doamna, ca statea dupa noi... aveam atatea de vorbit cu R., dupa un 1 an jumate... da' doamna a zis ca pentru ea nu e nicio graba... Nu vreti o bombonica de la R., doamna avocat?.

N-am trait asa ceva in 10 ani de avocatura. Am vazut magistrati pentru care audierea minorului insemna urmatorul dialog, purtat fix in fata usii salii de judecata, asa, din voleu, cum ar veni: 'Cati ani ai, cu cine vrei sa stai, cu mama sau cu tata? Bine, pa!'.

Doamna cu pantofi albastri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind constienta ca lucreaza cu destinele oamenilor, cu sufletele lor, iar nu cu chei de 14. Domnilor magistrati, permiteti-mi o sugestie: cumparati-va pantofi albastri, poate in asta sta magia! Nu exista nici castel, si nici pelerina, fara un strop de magie, nu-i asa?

Comentarii

# ADEVARUL date 8 iulie 2016 19:41 -24

SPER SA NU FIE FOLOSITI AVOCATII,DE ACUM INAINTE,PE POST DE AGENTI PUBLICITARI AI MAGISTRATIILOR,ALTFEL CREATURI APARTINAND UNEI LUMI A JUSTITIEI PARALELE CU SOCIETATEA PE CARE O JUDECA SI IMPLICIT CU OAMENII PE CARE II DISPRETUIESC SI EXPLOATEAZA.ADAUG,MAGISTRATUL NU ESTE PSIHOLOG SI NU APELEAZA LA O EXPERTIZA IN CAZURILE DE IMPARTIRE SAU DREPT DE VIZITA A COPIILOR,IN CONCLUZIE ZIC NU ESTE CORECT SA OBSERVAM O POVESTE LACRIMOGENA IN LOCUL DEZASTRULUI ABSOLUT,A BURUIENILOR SI A PESTILENTIALULUI CARE BANTUIE RUINELE CASTELULUI...PALATULUI DE JUSTITIE.AVOCATA SA COLABOREZE CU REVISTELE DE PROFIL-POVESTEA MEA,ARE TALENT IN A NU SPUNE NIMIC.

# avocat traditional date 8 iulie 2016 22:02 +9

Da,cu o floare nu se face primavara.Dar,bota bene,avem o floare si dupa ea mai infloresc si altele.ADEVARULE,ai fost extrem de rau cu avocata si,indirect,cu doamna cu pantofii albastri.Nu era cazul

# Sanyi date 9 iulie 2016 13:01 +7

@ADEVARUL, ati gresit acest nume, nu detineti adevarul ci inpotriva, sunteti o persoana cu un suflet de gheata. Copiiilor nu este ingadut niciodata sa fie condamnati sa creasca fara una dintre parinti, indiferent daca parintii au decis sa nu mai locuieasca impreuna. Nu este permis sub nici o forma sa cauti fericirea ta in detrimentul copiilor tai.

# Calugarul B. date 9 iulie 2016 19:01 -4

Nu ma amestec dar zic si eu sa fim zen,detasati de lumea justitiei si sa ne iertam,pentru ca nu conteaza ce si cum,are dreptate si ADEVARUL cu faptul ca mama si-a parasit fetita pentru un trai mai bun in Italia,dar si ceilalti participanti observatori,care sunt emotionati pe buna dreptate de dreptatea doamnei judecatoare,care a facut dreptate si copilul,fetita sau baiat nu conteaza,isi poate vedea mama,cu o dreapta si justa programare,nu era corect sa nu o poata vedea de loc,desi ar fi putut sa ceara custodia ei,dar nu o intereseaza chiar asa de mult copilul,ca-i strica poate ploile,oricum rostesc in continuare cateva percepte care sper sa ne ajute pe toti,sa cadem la pace si sa nu ne mai certam,pentru nimic “Fii milos față de toți oamenii, fie ei bogați sau săraci. Fiecare are suferința lui. Unii suferă mai mult, alții mai puțin.” “Răul este necesar pentru ca binele să poată triumfa.”

# Dr Copy-Paste date 9 iulie 2016 19:37 0

5. Sprijina dreptul copilului tau de a-si vizita bunicii si neamurile (unchi, matusi, verisori etc). Cunoscandu-si radacinile si mostenirea, copiii au numai de castigat. Si copiii iubesc traditiile. Cunoasterea intregii familii furnizeaza copiilor un sentiment al continuitatii, al conexiunii si al identitatii – in special in timpul divortului. 6. Evita impulsul de a-ti interoga sau a-ti presa copilul pentru a obtine informatii despre viata profesionala si personala a celuilalt parinte. 7. Fiecare parinte ar trebui sa stabileasca si sa mentina propria relatie cu copilul sau. Niciunul dintre voi nu ar trebui sa se poarte ca un mediator intre copil si celalalt parinte. Si niciunul dintre voi nu ar trebui sa se poarte ca avocatul apararii, prezentand cazul copilului celuilalt parinte. 8. Relatia copilului cu parintii lui o sa ii influenteze relatiile pentru tot restul vietii. Nu iti pune niciodata copilul in pozitia in care trebuie sa aleaga intre parintii lui sau sa decida careia

# ADEVARUL date 10 iulie 2016 14:31 -1

ESTE POSIBIL SI CHIAR PROBABIL SA SUFERITI DE SINDROMUL STOKHOLM.MIZERABILII CARE JOACA ROLUL MAGISTRATIILOR CORUPTI NU SUNT CINE CREDETI,SI NU ACUZ PE NIMENI DE NIMIC DAR VA INTREBATI DE CE NU EXISTA SOCIETATE CIVILA IN POVESTEA ASTA? DE CE LOCUL OAMENILOR IN CSM ESTE OCUPAT DE AI LOR?SAU NU VA INTREBATI DE NICI UNELE,CA E MAI BINE SA INGHITITI...LA FEL FACE SI JUSTITIA,AZI VIOLATA DE NISTE TRADATORI DE TARA.

# mitica date 8 iulie 2016 20:35 +14

Doua femei de suflet, cred ca singure in acest aparat odios al justitiei cu procurori alde Kovesi! Sa le dea Bunul Dumnezeu tot binele din lume! :-)

# corvasing date 8 iulie 2016 21:45 +8

Incercati,va rog,sa identificati judecatorul care i-a dat 3 ani mamei care a furat mincare pentru copil.. Sigur va spune:am aplicat legea,empatia,bunul simt si dreptatea sunt "mofturi"necomensurabile cu masura legii,asa ca... Asta-i modelul majoritar !

# Bila Neagra date 8 iulie 2016 21:47 +13

Dreptatea are pantofi albaştri şi bomboane-n buzunar. De fapt, toată justiţia ar trebui să poarte pantofi albaştri.  :lol:

# ce sa zic... date 9 iulie 2016 11:12 +3

Exista si cazuri in domeniu cand procesele se inchid fara a avantaja partea vatamata in vreun fel, din contra... Mai ales cand tatal e fiul unui  securist, absolvent de "Stefan  Gheorghiu"! Sa vedeti atunci procese aranjate la telefon si presiuni asupra justitiabililor...

# robespierre date 9 iulie 2016 15:23 +4

O cunosc pe judecatoare si, intradevar, e un om de o probitate morala si profesionala deosebita. Dar aici se opreste realitatea povestii spuse cu nefiresc patos de doamna/domnisoara avocata. Pentru ca mi se pare nefiresc sa folosesti emotiile unui copil, a unor parinti, a unor cititori, a unei judecatoare, intradevar deosebita, a unei femei si mama la fel de deosebita, pentru ati atinge scopurile, acela de a castiga procesul. Asta in masura in care postarea dnei avocat s-a facut inainte de pronuntare. Si in masura in care lacrimogena postare a facut inconjurul si deliciul mass mediei. In rest, emotiile tabagice ale doamnei avocate, "hohotele de plans", "lupta ca o leoaica", patosul si zbuciumul afisat cu atata falsitate, sunt demne de o cauza mai buna si suna, mai mult, a reclama ieftina si povestiri siropoase. Repet, cunoscund-o pe dna judecatoare cu "adidasi albastrii" si nu cu pantofi, decizia ei ar fi fost luata oricum, nefiind nevoie de acest acces lacrimogen si tabagic.

# Corect date 9 iulie 2016 19:00 0

In sfârșit, primul comentariu obiectiv.

# Cornel date 9 iulie 2016 20:01 +2

Abia pot sa-mi stapanesc lacrimile.Felicitari doamnei avocat si doamnei judecator.Ii imbratisez pe R si pe mama lui.Dumnezeu sa va dea sanatate la toti!

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL


    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home3/luju/public_html/_template/article.php on line 137
    • VERDICTUL ZILEI - Credeti ca ar trebui reluate activitatile economice?

    • VOTEAZA
Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 5.04.2020 – Coronavirusul intra in judecatori. Uitati ce mananca pacientii in spitale (Foto)

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva