Lumeajustitiei.ro publica o noua motivare care arata cum DNA face dosare fara vreo proba, doar pe niste simple denunturi smulse in stilul clasic al procurorilor lui Kovesi, de la persoane aflate in arest preventiv care, culmea coincidentei, dupa ce au turnat pe cine trebuie, sunt eliberate si cercetate in libertate.

Procurorii Ciprian Man (foto 1), zis “manelistul DNA” pentru dosarele dupa ureche pe care le face, si Dan Chirculescu (foto 2), in prezent pensionat, sunt autorii facaturii de dosar impotriva comisarului Virgil Popa, din cadrul Garzii Financiare Bihor, acuzat si haituit pentru un inchipuit trafic de influenta. Doi procurori care, daca avem in vedere abuzurile comise, pot fi catalogati usor drept "masini de ucis destine", asa cum se autocaracteriza celebrul Mircea Negulescu. Victima lui Chirculescu si Man, comisarul Virgil Popa, a fost achitata definitiv de Curtea de Apel Oradea, si nu oricum ci in baza art. 16 alin. (1) lit. c din Codul de procedura penala, care prevede “nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”. Popa fusese trimis in judecata, in 16 aprilie 2016, printr-un rechizitoriu semnat de procurorul Dan Chirculescu si confirmat de seful DNA Oradea de atunci, celebru Ciprian Man (vezi facsimil).
In prima instanta, Popa a fost condamnat la 3 ani inchisoare cu suspendare de Tribunalul Bihor.

Rusinoasa achitare

Motivarea deciziei de achitare a lui Virgil Popa de catre CA Oradea este rusinoasa pentru parchetul lui Kovesi si arata “profesionalismul” multora dintre procurorii anticoruptie platiti cu bani grei inclusiv de cei carora le-au distrus cariera si viata si i-au trimis in judecata fara nici cea mai mica proba. Si care in final s-a dovedit ca sunt nevinovati, asa cum este in cazul de fata. Si care, in opinia noastra, ar trebui sa se indrepte impotriva acestor procurori care trebuie sa plateasca pentru abuzurile comise. Din fericire, judecatorii de la CA Oradea nu au inchis ochii la mizeria de dosar facuta de procurorii Dan Chirculescu si Ciprian Man, acesta din urma promovat pentru o perioada la Structura Centrala a DNA, probabil pentru meritele deosebite in activitatea, dar care s-a intors inapoi la Oradea.
Concret, instanta a facut praf mizera de rechizitoriu intocmit in baza a doua denunturi si sustinut cu martori subiectivi si care s-au contrazis in declaratii: “Administrand probele nemijlocit in fata instantei, ulterior administrarii acestora in faza de urmarire penala, Curtea apreciaza ca nu exista suficiente probe pentru a retine vinovatia inculpatului cu privire la infractiunea de trafic de influenta, in forma continuata”.
Potrivit rechizitoriului, “in perioada mai–august 2013, Virgil Popa Virgil,in calitate de comisar al Comisariatului Garzii Financiare Bihor, a pretins si a primit de la o persoana care administreaza o societate comerciala, in mai multe transe, 1.000 euro si zece saci cu zahar a cate 50 kg fiecare, in valoare de 35 euro/sac, lasand sa se inteleaga ca are influenta asupra unor lucratori de politie din IPJ Bihor si asupra unor functionari din cadrul DGFP Bihor si Garda Financiara Bihor si ca, prin intermediul acestora, o poate ajuta pe respectiva persoana in cursul unor verificari si controale ale acestor institutii la firma administrata de aceasta”. In cursul anului 2013, IPJ Bihor efectua cercetari intr-o cauza penala, in cadrul careia erau verificate si activitatile comerciale ale societatii comerciale administrate de persoana care avea sa formuleze denunt in prezentul dosar si, in contextul verificarilor, administratorului i-au fost solicitate documente financiar–contabile ale societatii.

Iata insa cum a desfiintat CA Oradea odiosul rechizitoriu: “In urma reaudierii martorilor mentionati anterior, a rezultat ca atat (...) cat si (...) nu erau interesati in concret de soarta dosarului penal instrumentat de catre politia economica din cadrul IPJ Bihor, ci acestia s-ar fi multumit cu promisiunea inculpatului in sensul ca, daca vor exista probleme acesta o sa ii ajute, respectiv o sa intervina. Instanta nu poate fi de acord cu aceasta ipoteza si sa acorde valente juridice unei promisiuni viitoare si eventuale ori incerte intrucat contravine unei logici sau ratiuni firesti, naturale, ca urmare a faptului ca in cauza exista intr-o faza incipienta sau se contura prezenta unei fapte de natura penala de care persoanele implicate au ramas pasive ori erau dezinteresate, insa atentia acestora pare sa fie indreptata spre o alta fapta sau imprejurare care s-ar putea naste in viitor, in zone de actiune diferite - Politie, Garda Financiara sau Finante si care ar depinde de mai multi sau mai putini factori obiectivi sau subiectivi pentru care inculpatul ar fi fost interesat sa trafice influenta. Altfel zis, pornind de la regulile de logica si de echitate se apreciaza rezonabil ca, daca martorii denuntatori nu erau interesati de demersul cert efectuat la acea data de catre organul de urmarire penala privind societatea administrata de catre martora, este mai putin probabil ca acestia sa fie preocupati de alte controale care s-ar putea ivi sau alte nereguli care ar putea interveniin viitor, cu atat mai mult cu cat acestia sa fie dispusi sa plateasca bani sau bunuri in schimbul unor servicii eventuale, incerte si indoielnice”.
Judecatorii au desfiintat si declaratiile unuia dintre denuntatori, care a sustinut ca atunci cand se intalnea cu Popa in oras, ii dadea banii pe care acesta i-ar fi cerut: “Se retine ca, relatia de prietenie sau de amicitie intre inculpat si (...) subzista in continuare si explica rezonabil intalnirile dintre cei doi la un suc sau la o cafea pe care le-au avut in acea perioada, insa instanta nu poate fi de acord cu afirmatia martorei care a fost reluata de catre parchet, in sensul ca la aceste intalniri martora urma sa dea bani inculpatului, mai ales ca unele aveau loc chiar la benzinarii (si reprezentau plata unui plin de carburant), intrucat potrivit regulilor de bune moravuri o relatie de amicitie presupune iesirea in oras pentru a socializa unde se realizeaza automat o consumatie (suc, cafea, prajitura, mancare etc.), iar pe de alta parte decodificarea presupusului limbaj abstract folosit intre cele doua persoane in sensul aratat mai sus nu rezulta din nicio proba. Desi martora (...) a afirmat constant ca nu a discutat cu inculpatul aspecte personale, instanta nu poate concluziona ca in urma fiecarei convorbiri telefonice se stabilea o intalnire pentru un 'suc' care insemna remiterea de bani intrucat numarul acestora depasea 100, iar martora niciun moment nu a declarat ca ar fi remis diferite foloase de cca.100 de ori”.
CA Oradea a retinut si faptul ca cea mai mare parte a probatoriului administrat in cauza este favorabil lui Virgil Popa, si mai putin DNA, care a trebuit sa sustina rechizitoriul doar cu declaratiile martorilor denuntatori, desfintate si acestea de judecatori. In motivare se arata ca denuntatorii s-au contrazis in declaratii, iar unul din martori a relatat ce a auzit de la sotia sa, dupa care a aratat ceea ce a perceput in legatura cu cauza. Adica Virgil Popa a fost trimis in judecata si din auzite: “Curtea retine ca, in sustinerea acuzatiei au mai ramas de analizat depozitiile martorilor denuntatori (...) si (...), precum si al martorului (...), declaratii care insa sunt in mare masura subiective si se contrazic la un moment dat. Daca martorul (...) (martor indirect) nu a intrat in legatura directa cu inculpatul, cu exceptia transportarii a patru saci de zahar impreuna cu (...) la domiciliul tatalui inculpatului, se retine ca acesta a declarat aspectele pe care le-a aflat de la sotie-(...) si (...), dupa care a aratat ceea ce a perceputin legatura cu cauza”.
In motivarea deciziei de achitare se dezvaluie, de asemenea, ca unul din denunturi a fost facut in perioada in care martora era arestata preventiv intr-un dosar de evaziune fiscala, iar aceasta a recunoscut in fata instantei ca declaratia a fost data sub presiunea tensiunii create de starea de arest preventiv in care se afla. Grav este si faptul ca al doilea denuntator a recunoscut in fata judecatorilor ca in ziua in care a formulat denuntul s-a intalnit la sediul DNA cu persoana care formulase deja un denunt impotriva lui Virgil Popa, si a schimbat cu aceasta cateva cuvinte, spunandu-i ca a facut denunt impotriva inculpatului, unde a mentionat si numele acestuia. Un arestat este lasat sa vorbeasca cu o alta persoana, cu incalcarea tuturor regulilor, sa-i spuna ca a facut un denunt impotriva lui Popa, in care l-a pomenit si pe el. Urmarea este previzibila: cel pomenit in denunt, caruia anterior i se facuse perchezitie si se simtea vizat de procurori, a facut si el denunt impotriva comisarului de la Garda Financiara: “Se retine ca denunturile penale au fost formulate intr-o perioada in care martora (...) era arestata preventiv intr-un dosar penal de evaziune fiscala, inclusiv aceasta recunoscand la instanta de apel ca, declaratia data la data de 07.10.2013 a fost data sub presiunea tensiunii create de starea de arest preventiv in care se afla. La fel, martorul (...) era constient ca a fost vizat de catre ancheta penala in cadrul careia a fost supus anterior masurii perchezitiei, declarand in fata instantei de fond cu ocazia reaudierii ca, in ziua in care a formulat denuntul s-a intalnit la sediul DNA cu (...) care se afla in stare de arest preventiv si a schimbat cu aceasta cateva cuvinte, spunandu-i ca a facut denunt impotriva inculpatului (...), unde a mentionat si numele acestuia. Prin urmare, instanta remarca pozitia vulnerabila a celor doi martori care a existat la momentul formularii denunturilor cand erau sub o ancheta penala devenita partial publica (cu ocazia perchezitiilor efectuate si a arestarii martorei), precum si interesul sporit manifestat de catre acestia,in sensul ca in schimbul informatiilor de natura penala comunicate acestia ar fi perceput initial ca ar scapa sau li s-ar diminua raspunderea penala, cu atat mai mult cu cat in perioada urmatoare (...) a scapat de starea de arest preventiv (prin neformularea referatului cu propunere de prelungire a arestarii preventive”.

Prezentam cele mai importante fragmente din motivarea Curtii de Apel Oradea, pe care o atasam integral la finalul materialului:

"Administrand probele nemijlocit in fata instantei, ulterior administrarii acestora in faza de urmarire penala, Curtea apreciaza ca nu exista suficiente probe pentru a retine vinovatia inculpatului cu privire la infractiunea de trafic de influenta, in forma continuata. (…)

Insa, in urma reaudierii martorilor mentionati anterior, a rezultat ca atat (...) cat si (...) nu erau interesati in concret de soarta dosarului penal instrumentat de catre politia economica din cadrul IPJ Bihor, ci acestia s-ar fi multumit cu promisiunea inculpatului in sensul ca, daca vor exista probleme acesta o sa ii ajute, respectiv o sa intervina.

Instanta nu poate fi de acord cu aceasta ipoteza si sa acorde valente juridice unei promisiuni viitoare si eventuale ori incerte intrucat contravine unei logici sau ratiuni firesti, naturale, ca urmare a faptului ca in cauza exista intr-o faza incipienta sau se contura prezenta unei fapte de natura penala de care persoanele implicate au ramas pasive ori erau dezinteresate, insa atentia acestora pare sa fie indreptata spre o alta fapta sau imprejurare care s-ar putea naste in viitor, in zone de actiune diferite - Politie, Garda Financiara sau Finante si care ar depinde de mai multi sau mai putini factori obiectivi sau subiectivi pentru care inculpatul ar fi fost interesat sa trafice influenta.

Altfel zis, pornind de la regulile de logica si de echitate se apreciaza rezonabil ca, daca martorii denuntatori nu erau interesati de demersul cert efectuat la acea data de catre organul de urmarire penala privind societatea administrata de catre martora, este mai putin probabil ca acestia sa fie preocupati de alte controale care s-ar putea ivi sau alte nereguli care ar putea interveni in viitor, cu atat mai mult cu cat acestia sa fie dispusi sa plateasca bani sau bunuri in schimbul unor servicii eventuale, incerte si indoielnice.
In al treilea rand, daca cu ocazia denunturilor formulate si a primelor declaratii luate martorilor (...) si (...)in faza de urmarire penala nu se contura in mod cert existenta unei infractiuni de trafic de influenta, reaudierea acestora a servit ca si proba pentru acuzarea inculpatului privind aceasta infractiune, insa probatoriul administrat si readminstrat in fata primei instante si a celei de apel a tins sa contureze mai degraba o alta fapta care nu a format obiectul acuzatiei si anume acela de luare de mita comisa de catre inculpat cu ocazia deplasarilor ,'mai rapide' efectuate la sediul firmei administrate de catre... (...)

Din cuprinsul procesului verbal din 08.11.2013 care reproduce inregistrarea ambientala dintre inculpat si martorul (...) rezulta ca, inculpatul a negat orice implicare in privinta situatiei numitei (...) si a lui (...), cu toate ca acesta din urma a aratat ca ar face orice, respectiv trebuie sa se duca sa dea declaratii, imprejurare fata de care inculpatul a ramas impasibil. (…)

Desi martora (...) a afirmat constant ca nu a discutat cu inculpatul aspecte personale, instanta nu poate concluziona ca in urma fiecarei convorbiri telefonice se stabilea o intalnire pentru ,'suc' care insemna remiterea de bani intrucat numarul acestora depasea 100, iar martora niciun moment nu a declarat ca ar fi remis diferite foloase de cca.100 de ori, iar pe de alta parte anumite convorbiri sau sms - uri au avut loc in acelasi interval de timp, ceea ce presupune ca a avut loc un schimb de informatii sau mesaje intre cele doua persoane.

In schimb, proba administrata in fata instantei de apel privind reproducerea tuturor convorbirilor si comunicarilor telefonice efectuate intre inculpat si martora (…) In perioada 07.06.2013-16.08.2013 (in baza unei autorizatii emise de catre Tribunalul Bihor privind inregistrarea comunicarilor efectuate de catre numita (...)) dovedeste clar ca intre cele doua persoane a existat o relatie de amicitie in cadrul careia se foloseau si cuvinte triviale. Lecturand continutul conversatiilor dintre cele doua persoane instanta nu poate conchide ca ar fi existat o relatie amoroasa intre inculpat si (...), insa relatia de prietenie sau de amicitie subzista in continuare si explica rezonabil intalnirile dintre cei doi la un suc sau la o cafea pe care le-au avut in acea perioada. (…)

Instanta retine ca partile nu au facut trimiteri explicite in cuprinsul conversatiilor purtate la bani sau la alte foloase si nici la promisiuni sau alte interventii la organele de stat. De asemenea, mentiunile personale efectuate de catre (…) in caietul care ulterior a fost ridicat de catre organul de urmarire penala, se refereau printre altele la suma de 50 euro pentru Garda din data de 23.06.2013, la suma de 50 euro pentru Garda din data de 14.08.2013 si pentru data de 19.09.2013 au fost consemnate sumele de 200 lei, 50 euro, 50 euro, 400 euro pentru 21.09 si alti 400 euro pentru 23.09-cocis.

Avandin vedere ca martora (...) a aratat la un moment dat ca intalnirile cu inculpatul se stabileau la telefon si vazand datele la care au avut loc convorbirile telefonice intre cele doua persoane, curtea retine ca, in perioada 23.06.2013 si 14.08.2013, cand s-a consemnat remiterea sumelor de cate 50 euro catre Garda, nu au existat apeluri telefonice sau sms-uri intre acestia, astfel ca instanta concluzioneaza ca, banii respectivi nu au fost remisi inculpatului (...).In plus, martora nu a fost in masura sa indice persoana pentru care s-au dat banii in euro in luna septembrie sau ceea ce ar fi reprezentat acele mentiuni in euro, limitandu-se sa arate ca nu putea fi vorba despre inculpat intrucat in acea luna nu s-a mai intalnit cu acesta.

Intrucat martorul (...) a declarat ca, astfel de atentii se dadeau si altor angajati ai Garzii Financiare despre care stiau si asociatii martorei (...), respectiv martorii (...) si (...) si cu toate ca acestia din urma si administratoarea firmei au negat vehement acest aspect, se contureaza ipoteza ca mentiunile cuprinse in caietul ridicat cu ocazia perchezitiei se refereau la alte persoane decat inculpatul (...),imprejurare care in absenta identificarii cu obiectul cauzei nu va fi analizata de catre instanta.

Curtea retine ca, in sustinerea acuzatiei au mai ramas de analizat depozitiile martorilor denuntatori (...) si (...), precum si al martorului (...), declaratii care insa sunt in mare masura subiective si se contrazic la un moment dat.

Daca in denuntul penal martorul (...) a aratat ca, pentru sfaturile si informatiile oferite privind operatiunile intracomunitare de cumparare vanzare de zahar inculpatul i-a solicit numitei (...) un plin de motorina, lasand impresia ca ar putea face o favoare numitei (...)in ipoteza in care ar aparea probleme, cu ocazia primei declaratii acesta a aratat ca inculpatul (...) a pretins sume de bani direct de la (...) sau prin intermediul acestuia (in total 1.000 euro) promitandu-i acesteia ca in situatia in care firma pe care o conduce va avea probleme, acesta are relatii si poate sa o ajute, precizand ca institutii Finante, Politia si Garda Financiara.(...)
Curtea constata ca din depozitiile martorilor denuntatori ar rezulta pe de o parte savarsirea unei alte fapte care nu formeaza obiectul cauzei, iar pe de alta parte si actul de acuzare cu anumite imperfectiuni (caracterul general, incert si echivoc al interventei inculpatului si al atributiilor care urmau sa fieindeplinite de catre functionarul public vizat) care din pacate nu mai pot si nu se impun sa fie remediate.

In al cincilea rand, proba extrajudiciara administrata in fata primei instante de judecata care nu a fost analizata pana in prezent este favorabila inculpatului si tinde sa dovedeasca pozitia subiectiva a martorilor care au dat declaratii pro acuzare.(...)

In al saselea rand, se retine ca denunturile penale au fost formulate intr-o perioada in care martora (...) era arestata preventivintr-un dosar penal de evaziune fiscala, inclusiv aceasta recunoscand la instanta de apel ca, declaratia data la data de 07.10.2013 a fost data sub presiunea tensiunii create de starea de arest preventivin care se afla. La fel, martorul (...) era constient ca a fost vizat de catre ancheta penala in cadrul careia a fost supus anterior masurii perchezitiei, declarand in fata instantei de fond cu ocazia reaudierii ca, in ziua in care a formulat denuntul s-aintalnit la sediul DNA cu (...) care se afla in stare de arest preventiv si a schimbat cu aceasta cateva cuvinte, spunandu-i ca a facut denunt impotriva inculpatului (...), unde a mentionat si numele acestuia.

Prin urmare, instanta remarca pozitia vulnerabila a celor doi martori care a existat la momentul formularii denunturilor cand erau sub o ancheta penala devenita partial publica (cu ocazia perchezitiilor efectuate si a arestarii martorei), precum si interesul sporit manifestat de catre acestia,in sensul ca in schimbul informatiilor de natura penala comunicate acestia ar fi perceput initial ca ar scapa sau li s-ar diminua raspunderea penala, cu atat mai mult cu cat in perioada urmatoare (...) a scapat de starea de arest preventiv (prin neformularea referatului cu propunere de prelungire a arestarii preventive).

Instanta de control judiciar apreciaza ca, o hotarare de condamnare nu poate fi pronuntata impotriva inculpatului (...) oricare ar fi obiectul acuzatiei in cauza intrucat cele doua denunturi penale formulate in aceeasi zi dupa ce martorii au comunicat intre ei nu se coroboreaza esential cu nicio proba administrata in cauza (si descrisa mai sus).

Dimpotriva, interceptarile efectuate intr-o alta cauza, dar valorificate in fata instantei de apel, listingurile convorbirilor telefonice si inregistrarile ambientale efectuate in cauza nu confirma savarsirea unei infractiuni de coruptie in prezentul dosar penal.

La fel, martorii (...), (...) si (...) au negat constant cunoasterea sau participarea la vreun act de corupere al inculpatului sau a altui functionar public. Totodata, se retine ca declaratiile martorilor denuntatori (...) si (...) contin o serie de contradictii care in niciun caz nu suntin favoarea acuzarii.
Asadar, denunturile formulate de catre martorii (...) si (...) nu au o valoare probatorie in sine in absenta coroborarii acestora cu alte probe certe de vinovatie si ca nu a fost dovedita de parchet, dincolo de orice dubiu rezonabil ca inculpatul ar fi comis infractiunea de care a fost acuzat, motiv pentru care se impunea achitarea acestuia.

Alfel zis, probele la care parchetul face referire in apel au un caracter indirect si incert in legatura cu pretinderea si primirea unei sume de bani de catre inculpat care avand influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public, promite ca il va determina sa actioneze intr-o anumita directie privind indatoririle sale de serviciu, in sensul ca exista o puternica indoiala privind vinovatia inculpatului raportat la actul de acuzare care profita exclusiv acestuia, cu consecinta absolvirii acestuia de raspundere penala vis-a-vis de infractiunea care i se imputa.

Intr-o alta ordine de idei, se apreciaza ca declaratiile martorilor denuntatori (...) si (...) si/sau denunturile acestora care constituie singura proba directa in cauza, desi se coroboreaza intr-o oarecare masura cu unele probe directe si indirecte descrise mai sus care nu sunt esentiale cauzei, cu toate acestea, nu pot confirma sau intari sustinerea denuntatorilor in sensul ca, inculpatul a pretins si a primit o suma de bani sau alte bunuri pentru a interveni la diferiti functionari publici asupra carora avea influenta pentru a nu sanctiona firmele pe care le adminstra martora sau pentru a aplica sanctiuni mai blande”.

*Cititi aici integral motivarea CA Oradea