Incepe dezastrul. Magistratii statului subteran au iesit la lupta, intr-o implicit proclamata “Republica de la Pitesti”, pentru a invalida ordinea de drept si organizarea judecatoreasca stabilite de reprezentanta suprema a poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii, Parlamentul Romaniei, prin legi organice cu caracter constitutional.

Astfel, o instanta de judecata din Pitesti refuza sa ia in considerare actele efectuate de procurorii SIIJ, intrucat apreciaza ca legile prin care Parlamentului roman a infiintat aceasta unitate a parchetului nu sunt conforme cu niste principii generale evocate intr-o decizie a CJUE; decizie oricum neavand ca obiect solutionarea unui litigiu, ci interpretarea dreptului UE.

Astfel legile Romaniei sunt anulate de niste judecatori care chipurile aplica deciziile CJUE, fara a observa ca recomandarile invocate, care implicau analize si aprecieri de oportunitate, erau adresate puterii legislative, iar nu celei judecatoresti. De aceea CJUE nici nu a afirmat ca existenta SIIJ ar contraveni dreptului UE, ci a precizat care sunt criteriile compatibilitatii sale cu acesta pentru ca legiuitorul sa le ia in considerare.

Evident ca multe instante nu vor merge pe drumul Curtii de Apel Pitesti, ceea ce va face ca actele SIIJ sa fie valabile in unele judete si nule in altele. Ceea ce instanta pitesteana a facut a fost nu sa scoata SIIJ in afara legii, cum spun unii, ci sa anuleze legea prin care SIIJ a fost creata si astfel sa scoata ordinea de drept a Romaniei in afara Constitutiei romane, si judetul Arges in afara sistemului judiciar al Romaniei.

Inamicii Constitutiei, precum nefasta Ana Birchall, au si iesit la atac deplangand cu lacrimi de crocodil haosul juridic care se creaza si cerand, pentru a-l evita, nu utilizarea cailor extraordinare de atac necesare desfiintarii deciziei rebelilor pitesteni, precum si a remediilor politice care sa restabileasca suprematia Constitutiei romane, ci renuntarea la suveranitatea nationala prin obligarea Parlamentului la a transpune in lege aberanta hotarare judecatoreasca in discutie, supunandu-se unui abuz, in loc sa il sanctioneze.

Avem de a face cu un act de rebeliune impotriva ordinii constitutionale a Romaniei. Daca nu se doreste ca el sa devina viral, institutiile abilitate cu apararea sigurantei nationale trebuie sa intervina de indata. Evident, si interventia CSM este obligatorie.

Obligativitatea deciziilor CJUE, ca si a aplicarii lor directe de instantele de judecata nationale nu sunt in discutie. Ne aflam, insa, in fata unui abuz de interpretare patent, incurajat si alimentat, fara indoiala, de reaua credinta cu care CJUE a formulat o decizie plina de ambiguitati vinovate, sub imperiul unor interese politice. De aceea si solicitarea convocarii de urgenta a Consiliului JAI, precum si sesizarea Comisiei europene se impun. Nu este clar ce se poate face in mod concret la nivelul UE, dar ceva trebuie facut, cu atat mai mult cu cat organizarea sistemului judiciar al statelor membre nu este de domeniul competentelor exclusive ale UE.

Criza astfel creata este fara precedent. Ei trebuie sa i se puna capat cu promptitudine si fermitate. Este in joc insasi statalitatea Romaniei.