O IT-istă româncă a învins definitiv în instanță gigantul american IBM la începutul acestei luni.

Prin decizia nr. 276 din 1 aprilie 2026, pronunțată în dosarul nr. 435/115/2025, judecătorii Olimpia-Monica Matiaș și Dumitru Popescu de la Curtea de Apel Timișoara au menținut definitiv sentința nr. 771 din 5 noiembrie 2025, emisă de către magistratul Daniel-Ioan Herman de la Tribunalul Caraş-Severin. Ambele instanţe au constatat că IBM a concediat-o abuziv pe programatoarea Andrada-Mariana Condrache, după o activitate de aproape 10 ani în companie.

Petenta acuză că superiorii ei ar fi supus-o la o serie de șicane, pentru a o constrânge să cedeze psihic și să-și dea demisia. În întâmpinare, corporația susține că, dimpotrivă, IT-ista nu și-ar fi îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu. Găsiți toate detaliile speței în motivarea sentinței de la Tribunalul Caraș-Severin, motivare anexată integral la sfârșitul articolului. Repetăm: sentința a fost confirmată prin decizia CA Timișoara.

Nu vom insista asupra conflictului în sine, întrucât nici instanțele n-au făcut-o, ci s-au mulțumit să constate că angajatorul nu a convocat-o pe Andrada Condrache în timp util la comisia disciplinară, astfel încât salariata să-și poată pregăti apărarea. Concret, potrivit judecătorilor, corporația s-a adresat unui executor judecătoresc în vederea convocării pentru data de 21 februarie 2025, însă la 19 februarie angajata nu a primit un convocator propriu-zis, ci doar „o înştiinţare prin care era informată că trebuie să se prezinte la biroul executorului în ziua următoare sau, cel târziu, în termen de 3/7 zile pentru a ridica documentul”. Or, așa ceva nu poate fi considerat convocator în sensul Codului muncii, subliniază magistrații.

Încheiem, menționând că Andrada Condrache a fost apărată de către avocații Alexandru Mușătoiu (foto 1) și Natalia Șerban (foto 2) din Baroul Timiș.

Redăm principalul fragment din sentința Tribunalului Caraș-Severin:

„Analizând actele și probele administrate în cauză, prin prisma prevederilor legale și susținerilor părților, instanța reține următoarele:

Faţă de dispoziţiile art. 248, alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei nulității absolute a sancțiunii disciplinare cu desfacerea contractului individual de muncă dispusă prin Decizia nr. 1239/03.03.2025, emisă de intimata IBM România S.R.L. având în vedere faptul că cercetarea disciplinară prealabilă s-a desfășurat în lipsa convocării salariatei, invocată de contestatoare, în temeiul disp. art. 251, alin. 2 din Codul muncii.

Contestatoarea Condrache Andrada – Mariana a fost angajata intimatei IBM România S.R.L., în funcția de programator (COR 251202), conform contractului individual de muncă înregistrat în Registrul General de Evidență al Salariaților sub nr. 400933/23.11.2025.

Prin Decizia nr. 1239/03.03.2025, emisă de intimata IBM România S.R.L. s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 39, alin. 2, lit. a, b, c, art. 55, lit. c, art. 58, alin. 2, art. 61, lit. a, art. 63, alin. 1, art. 248, alin. 1, lit. e, art. 250, art. 252, art. 268 și art. 269 din Codul muncii, făcând și aplicarea articolelor 4.6, 4.9, 6.2, 6.3, 6.7, 9.2, 10.3, 10.4, lit. a și d, 10.5, 10.6, 10.7 și 11 din Regulamentul Intern al Societății, inclusiv prin raportare la prevederile art. 1.4 – Cooperarea, 2.2 – Protejarea și folosirea bunurilor IBM și a celor aparținând terților, 2.3 – Partajarea și primirea unor informații proprietare și confidențiale, 2.4 – Evitarea dezvăluirii accidentale, 2.7 – Gestionarea informațiilor cu caracter personal, 3.1 – Protejarea proprietății intelectuale a IBM, 4.1 – Obligația de a fi onest, 4.2 – Raportarea și înregistrarea informațiilor din BCG (n.r. Business Conduct Guidelines – reguli de conduită în afaceri, parte a regulamentului intern).

La baza emiterii deciziei nr. 1239/03.03.2025 au fost avute în vedere:

- referatul de sesizare nr. 605/03.02.2025 comunicat de dl. Sorin – Adrian Roșu, Team Manager, prin care, în urma unui audit tehnic digital și a unei investigații CSIRT (n.r. Cyber Security Incident Response Teams – echipe de răspuns la incidente de securitate cibernetică), s-a adus la cunoștință necesitatea investigării unor fapte care ar putea constitui abateri disciplinare comise de d-na Andrada – Mariana Condrache, și

- raportul prezentat de Comisia de cercetare disciplinară constituită în temeiul prevederilor art. 247 și art. 251 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), precum și art. 11 din Regulamentul Intern al Societății prin Decizia nr. 606/03.02.2025 a administratorului societății pentru a efectua cercetarea disciplinară prealabilă privind pe angajata Andrada – Mariana Condrache având funcția de programator (COR 251202), în cadrul Societății, raport întocmit în condițiile imposibilității audierii salariatei, întrucât aceasta nu s-a prezentat la locul, data și ora la care a fost convocată, fără a oferi motive obiective ale absenței și a analizării tuturor documentelor avute la dispoziție inclusiv a Raportului de audit tehnic digital și a documentelor anexate la acesta.

Împotriva acestei decizii de sancţionare disciplinară, contestatoarea a formulat contestaţie în termen legal, ce constituie obiectul prezentei cauze.

Legislația muncii impune parcurgerea unor etape obligatorii, mai înainte de aplicarea unei sancțiuni disciplinare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 251 alin. (1) Codul muncii, nicio sanctiune, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusă fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În cadrul acesteia, salariatul trebuie să fie convocat de preşedintele comisiei, iar în cuprinsul convocatorului trebuie să fie menţionate faptele pentru care este cercetat disciplinar, locul şi ora stabilite pentru cercetare. Lipsa acestor elemente este sancţionată cu nulitatea absolută.

Pentru aplicarea corectă a sancțiunii disciplinare, cu excepția avertismentului scris, angajatorul trebuie să se asigure că sunt respectate etapele premergătoare ce alcătuiesc dosarul de cercetare disciplinară în baza căruia se dispune aplicarea sancţiunii:

- referatul de sesizare a abaterii disciplinare;

- decizia de numire a comisiei de cercetare disciplinară;

- convocarea salariatului la cercetarea disciplinară;

- procesul-verbal al cercetării disciplinare;

- raportul comisiei de cercetare disciplinară și

- decizia de sancţionare disciplinară.

Omisiunea angajatorului de a parcurge etapele cercetării disciplinare sau efectuarea lor într-un mod deficitar are ca și rezultat anularea deciziei de sancționare.

În speță, în ceea ce priveşte prima convocare emisă de angajatorul intimat, pentru data stabilită pentru efectuarea cercetării disciplinare din 14.02.2025, ora 10.00, instanța constată că contestatoarea a fost în concediu medical, astfel că cercetarea disciplinară nu a putut fi efectuată, având în vedere că raporturile de muncă erau suspendate în acea perioadă. (Convocarea nr. 658/04.02.2025 înregistrată la BEJ Brad Gheorghe sub nr. 6/12.02.2025 – filele 58,59 vol. I dos. și Certificatul de concediu medical Seria CCMAT nr. 5957805 din data de 13.02.2025 – fila 60 vol. I dos.).

Din Înștiințarea adresată contestatoarei, rezultă că intimata a depus la Biroul Executorului Judecătoresc Brad T. Gheorghe un alt convocator, înregistrat sub nr. 8/19.02.2025, ora 15:00 (fila 67 vol. I dos.). În lipsa destinatarilor de la adresa din (...) (n.r. adresa de domiciliu a Anradei Condrache) și, în lipsa unei cutii poştale, această înștiințare a fost afișată, contestatoarea fiind doar informată că trebuie să se prezinte la biroul executorului în ziua următoare sau, cel târziu, în termen de 3/7 zile pentru a ridica documentul – Convocatorul. În caz contrar, conform art. 163 alin. (3) Cod Procedură Civilă, comunicarea convocatorului s-ar considera efectuată la expirarea termenului de 3/7 zile.

Conform art. 251 alin. (2) din Codul Muncii, contestatoarea trebuia să fie convocată înainte de desfășurarea cercetării disciplinare, iar angajatorul nu ar fi trebuit să efectueze cercetarea în lipsa unei dovezi clare de comunicare. Procedura utilizată pentru comunicarea convocatorului, respectiv afișarea unei înştiinţări pentru a se prezinta la executor pentru a ridica Convocatorul din data de 19.02.2025, nu echivalează cu o comunicare efectivă a acestuia. Întrucât angajatorul a dorit să uzeze de serviciile unui executor judecătoresc, ar fi trebuit să existe o dovadă de comunicare emisă de acesta înainte de data de 21.02.2025, însă o astfel de dovadă nu există.

Două modalităţi sunt posibile în ceea ce priveşte comunicarea actului convocării: prima constă în înmânarea directă a acelui document salariatului convocat, ceea ce presupune semnătura de primire a lui în evidenţele angajatorului (de regulă, pe un exemplar al convocării); a doua, în cazul refuzului de primire sau a lipsei salariatului din unitate, convocarea se va face prin scrisoare recomandată la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta angajatorului său. Se poate face şi un proces-verbal în care se consemnează refuzul de primire.

De asemenea, convocarea la cercetarea disciplinară poate fi comunicată salariatului prin intermediul unui executor judecătoresc. Aceasta este o metodă legală utilizată de angajatori, în special în situațiile în care salariatul refuză să primească personal convocarea sau pentru a avea o dovadă incontestabilă a comunicării și a datei la care a fost efectuată. Actul întocmit de executorul judecătoresc este un act de autoritate publică și are forță probantă, atestând faptul că angajatul a fost notificat oficial cu privire la cercetarea disciplinară, chiar dacă a refuzat primirea personal. Legea nu impune o metodă unică de comunicare, ci cere ca angajatorul să asigure transmiterea și confirmarea primirii convocării, oferind salariatului un termen rezonabil pentru a se pregăti și a-și formula apărarea.

În speță, instanța constată că angajatorul-intimat nu s-a asigurat de comunicarea efectivă a convocatorului.

Cât despre termenul rezonabil avut la dispoziție de salariată pentru a-și pregăti apărarea, Tribunalul constată că nici acesta nu a fost respectat de către angajatorul intimat. Chiar și în situația în care convocatorul ar fi fost comunicat efectiv contestatoarei la data de 19.02.2025, ora 15.45, instanța constată că nu s-a acordat un termen, o perioadă de timp rezonabilă pentru consultarea unui apărător pentru pregătirea apărării ce trebuia susținută în cadrul procesului de cercetare disciplinară prealabilă, fixat pentru data de 21.02.2025 la ora 10.00. Nici transmiterea mailului de către președinta Comisiei de cercetare disciplinară, în ziua de 19.02.2025, ora 15.45 (fila 99 vol. I dos.) nu respectă timpul rezonabil ce i-ar fi fost necesar contestatoarei pentru pregătirea apărării.

Acest termen trebuie să fie unul rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării de către salariatul cercetat. El trebuie să aibă timpul necesar pentru a medita la aspectele menţionate în convocator şi să expună un punct de vedere coerent la întrevederea cu membrii comisiei de cercetare. Nerespectarea termenului menţionat în convocare poate atrage nulitatea măsurii de sancţionare salariatul suferind o vătămare a drepturilor sale prin nerespectarea garanţiilor legale instituite în scopul efectuării corecte a cercetării disciplinare.

În niciun caz convocarea nu poate fi înmânată în chiar ziua stabilită pentru întrevedere şi nici cu o zi înaintea acestei întrevederi. Scopul reglementării prin lege a modului în care trebuie realizată cercetarea disciplinară prealabilă, inclusiv sub aspectul convocării salariatului, este garantarea dreptului acestuia la apărare, în sensul de a-i permite să îşi pregătească toate mijloacele de apărare faţă de faptele imputate, să i se acorde efectiv dreptul să dea explicaţii cu privire la acestea, să prezinte dovezi în susţinerea explicaţiilor.

În speţă, angajatorul intimat, aşa cum prevede art. 272 din Codul muncii, republicat, nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei primordiale ce stă la baza aplicării celei mai grave sancţiuni disciplinare, respectiv nu a făcut dovada convocării în scris a salariatei contestatoare potrivit disp. art. 251 din Codul muncii, cercetarea disciplinară prealabilă efectuându-se în lipsa convocării salariatei – fapt ce conduce la anularea Deciziei nr. 1239/03.03.2025 emise de intimata IBM România S.R.L.

Raportat la situația juridică analizată supra, Tribunalul nu va mai analiza excepția invocată de contestatoare întemeiată pe disp. art. 252, alin. 1 din Codul muncii (‘Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei’) și nici nu se mai impune a mai verifica temeinicia deciziei contestate cu privire la posibilele faptele săvârșite de contestatoare.

În situaţia în care sancţionarea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. 1 şi 2 din Codul Muncii, republicat, Tribunalul va dispune anularea acesteia şi va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de sancţionare, cu obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata contestatoare, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la data reintegrării efective în muncă.

Față de considerentele de fapt şi de drept mai sus reţinute, Tribunalul va admite excepția nulității absolute a sancțiunii disciplinare cu desfacerea contractului individual de muncă dispusă prin Decizia nr. 1239/03.03.2025, emisă de intimata IBM România S.R.L., având în vedere faptul că cercetarea disciplinară prealabilă a fost desfășurată în lipsa convocării salariatei, [excepţie] invocată de contestatoare, și va admite contestaţia formulată de contestatoarea Condrache Andrada – Mariana, în contradictoriu cu intimata IBM România S.R.L.

Va anula Decizia nr. 1239/03.03.2025 emisă de intimata IBM România S.R.L. Va obliga pe intimată să reintegreze în muncă pe contestatoare pe funcția deţinută anterior emiterii deciziei, respectiv cea de programator (COR 251202). Va obliga pe intimată să-i plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la data reintegrării efective în muncă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa, reţinând că intimata este în culpă procesuală, o va obliga să-i plătească contestatoarei suma de 11.900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform Factura Seria AVAM nr. 0380/18.03.2025 (fila 49 vol. II dos.)”.

* Citiți aici întreaga sentință a Tribunalului Caraș-Severin