Directia Nationala Anticoruptie a comis un atentat la independenta judecatorului cand l-a inculpat pe magistratul Lorand Andras Ordog (foto stanga) de la Tribunalul Covasna in dosarul retrocedarilor de paduri. Constatarea apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie in decizia prin care l-a achitat pe Ordog pentru acuzatia de abuz in serviciu in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I din Codul de procedura penala: „fapta nu este prevazuta de legea penala”.

Mai exact, judecatoarele ICCJ Leontina Serban si Adriana Ispas au explicat in cel mai mic detaliu (pe zeci de pagini) ca hotararile pronuntate de catre un judecator (in speta, Lorand Ordog in legatura cu retrocedarile) nu pot fi criticate decat in caile de atac, nicidecum de catre un parchet, in cadrul unui dosar penal. In extremis, un magistrat poate fi inculpat pentru solutia data doar daca acel magistrat a examinat o realitate contrafacuta sau daca cel putin una dintre partile litigiului a fost indusa in eroare de catre instanta. Ceea ce, bineinteles, nu a fost cazul cu privire la Ordog, subliniaza Inalta Curte.

Cu privire la cealalta acuzatie (de luare de mita), ICCJ a constatat in unanimitate ca exista probe legate de pretinderea de catre Lorand Ordog a 50.000 de euro de la omul de afaceri Paltin Sturdza (beneficiarul retrocedarii suprafetelor impadurite), chiar daca nu a primit efectiv acea suma. Altfel spus: Inalta Curte l-a gasit vinovat pe Ordog pentru luare de mita sub forma pretinderii. Cu toate acestea, ICCJ a constatat prescrierea faptei in anul 2022.

Enescu zice ca Ordog a comis-o

In legatura cu achitarea pentru abuz in serviciu, le-am mentionat doar pe judecatoarele supreme Leontina Serban si Adriana Ispas, intrucat colegul lor de complet, judecatorul ICCJ Dan Andrei Enescu, a facut opinie separata, sustinand ca Lorand Ordog ar fi trebuit gasit vinovat pentru abuz in serviciu, cu constatarea faptului ca a intervenit prescriptia.

Argumentatia lui Enescu merge pe ideea ca din moment ce completul ICCJ l-a gasit in unanimitate vinovat pe Ordog pentru luare de mita, iar acea mita a fost pretinsa pentru pronuntarea unei hotarari, este evident ca hotararea cu pricina a fost viciata. (Gasiti opinia separata a judecatorului Dan Enescu in hotararea anexata la finalul articolului.)

Trebuie precizat insa un aspect extrem de important: in pofida faptului ca acuzatia de luare de mita s-a dovedit a fi reala, dar prescrisa, hotararea pentru care a fost inculpat judecatorul Ordog pentru abuz in serviciu a fost una corecta, dupa cum a stabilit ICCJ, instanta suprema subliniind ca si alte instante au rationat in acelasi fel in dosare similare, avand ca obiect retrocedari. Or tocmai asta e problema: ca judecatorul Ordog a fost trimis in judecata de DNA pentru rationamentul juridic – aspect care incalca independenta magistratilor.

Inregistrarile lui Paltin Sturdza au salvat-o pe fosta sotie a lui Ioan Adam

Amintim ca Lorand Ordog nu este singurul magistrat inculpat in cauza padurilor. La randul ei, judecatoarea Anca Roxana Bularca (foto dreapta) de la Tribunalul Brasov (fosta sotie a ex-deputatului PSD Ioan Adam) a primit achitare pentru complicitate la cumparare de influenta, in baza art. 16 alin. 1 lit. c CPP: „nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”.

Mai precis, procurorul DNA Iulian Nica – autorul rechizitoriului (vezi facsimil) – a acuzat-o pe Roxana Bularca de faptul ca atat ea, cat si Gabriela Rodica Sturdza (sotia lui Paltin Sturdza) si-ar fi ajutat sotii sa intervina pe langa deputatul PSD de la acea vreme Viorel Hrebenciuc, pentru ca acesta, la randul lui, sa-l mituiasca pe judecatorul Lorand Ordog.

La randul ei, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca nu se pune problema de asa ceva (nici in ceea ce o priveste pe Roxana Bularca, nici cand vine vorba despre Gabriela Sturdza), intrucat planul de mituire a lui Ordog era deja pus la punct.

Interesant este ca o proba in acest sens retinuta de ICCJ o reprezinta chiar inregistrarile pe care Paltin Gheorghe Sturdza le-a facut atunci cand a stat de vorba cu diverse persoane. O spune insasi instanta suprema, negru pe alb: „Calitatea pe care o avea inculpatul Adam Ioan, de jurist cu experienta si parlamentar, precum si imprejurarea ca inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe era o persoana extrem de meticuloasa, ce isi inregistra interlocutorii si nota tot ce discuta in agenda, reprezinta elemente care conduc la crearea unui dubiu serios in legatura cu existenta complicitatii morale a inculpatelor Bularca Anca Roxana si Sturdza Rodica Gabriela, in sensul acuzatiei formulate de parchet”.

Incheiem, amintind ca judecatoarea Roxana Bularca a fost aparata de-a lungul procesului de catre avocatii Vladimir Ciolacu si Marian Nazat. De asemenea, Lorand Ordog si Gabriela Sturdza au fost reprezentati de avocatul Ionel Arama (click aici pentru a citi).

Prezentam argumentatia ICCJ privind achitarea si prescriptia pentru Lorand Andras Ordog:

„II. Analizand apelul declarat de inculpatul Ordog Lorand Andras, Inalta Curte considera, in unanimitate, ca sunt nefondate criticile referitoare la acuzatia de luare de mita, in forma pretinderii, asa cum aceasta a fost retinuta in rechizitoriu, iar, in majoritate, apreciaza ca sunt intemeiate criticile aduse de inculpat solutiei de condamnare pentru infractiunea de abuz in serviciu.

In considerentele ce preced, instanta de apel a analizat motivele sustinute de apelantul inculpat Ordog Lorand Andras cu privire la limitele in care prima instanta a fost sesizata, in rejudecare, si s-a constatat ca prima instanta a stabilit in mod corect cadrul procesual in ceea ce il priveste pe acest inculpat, asa incat, fara a relua considerentele expuse, se evidentiaza ca, in mod legal, rejudecarea sa in prima instanta s-a realizat pentru infractiunea de luare de mita prevazuta de art.289 C.pen. rap. la art.7 alin.1 lit.b din Legea 78/2000 cu aplicarea art.5 C.pen. (descrisa la punctul 3 din rechizitoriu) si infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin. 1 C.pen., art.309 C.pen. si art.5 C.pen.

A. Criticile formulate de apelantul inculpat Ordog Lorand Andras in privinta solutiei de condamnare pentru infractiunea de luare de mita, prin care a sustinut, in principal, ca solutia s-a intemeiat exclusiv pe denuntul si declaratiile denuntatorului Adam Ioan (inculpat in cauza), sunt neintemeiate.

Potrivit art.289 Cod penal, constituie infractiunea de luare de mita, fapta functionarului public, care direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act contrar acestor indatoriri.

Prioritar se noteaza ca, prin rechizitoriul nr. 63/P/2012 din 20.01.2015 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Brasov, astfel cum a fost remediat in procedura de camera preliminara prin ordonanta din 23 martie 2015 (intrucat judecatorul de camera preliminara constatase neregularitatea actului de sesizare a instantei in ceea ce priveste descrierea faptei sub aspectul datei savarsirii infractiunii de luare de mita), s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului Ordog Lorand Andras, judecator in cadrul Tribunalului Covasna, pentru comiterea infractiunii de luare de mita, prevazute de art. 289 raportat la art. 7 alin.1 lit. b din Legea nr. 78/2000, constand in aceea ca, in perioada 25 ianuarie 2012 – 02 aprilie 2012, in calitate de membru al completului investit cu solutionarea cauzei nr. 4014/305/2010, in biroul acestuia din cadrul Tribunalului Covasna, a solicitat de la inculpatul Adam Ioan, avocat in respectiva cauza, suma de 50.000 euro pentru a-i da clientului acestuia, Paltin Gheorghe Sturdza o solutie favorabila, solicitare acceptata de inculpatul Adam Ioan, iar, ulterior pronuntarii deciziei, in perioada mai-iunie 2013, a primit o parte din bani, respectiv suma de 10.000 euro.

Cu privire la aceasta acuzatie, prin sentinta penala nr. 286 din 9 mai 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, s-a dispus, in baza art.254 alin.1 Cod penal anterior raportat la art.7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 (forma in vigoare la data comiterii faptei), cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnarea inculpatului Ordog Lorand Andras la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, sub forma pretinderii, instanta apreciind dovedita doar acuzatia privind pretinderea sumei de 50.000 euro de catre Ordog Lorand Andras de la Adam Ioan pentru pronuntarea unei decizii favorabile lui Sturdza Paltin Gheorghe (decizia civila nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna), nu si acuzatia de primire a vreunei sume de bani.

Ulterior, prin decizia penala nr. 257 din 11.11.2019 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul de 5 judecatori, s-a admis, printre altele, apelul formulat de inculpatul Ordog Lorand Andras impotriva sentintei penale nr. 286 din data de 9.05.2018, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, in dosarul nr. 278/1/2015, s-a desfiintat sentinta penala apelata si s-a trimis cauza Curtii de Apel Brasov, spre rejudecare in prima instanta. Totodata, in primul ciclu procesual, la termenul de judecata in apel, din data de 12.06.2019, s-a luat act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Structura Centrala.

Ca atare, intrucat prin decizia instantei de apel s-a admis apelul inculpatului Ordog Lorand Andras care fusese condamnat pentru infractiunea de luare de mita in varianta normativa a pretinderii unei sume de bani, desi a fost trimis in judecata si pentru primirea unei sume de bani, se constata ca, in mod corect, in al doilea ciclu procesual, prima instanta a examinat infractiunea de luare de mita retinuta in sarcina inculpatului Ordog Lorand Andras doar sub forma pretinderii, ca expresie a principiului neagravarii situatiei inculpatului in propria cale de atac, care a guvernat rejudecarea cauzei in prima instanta in ceea ce-l priveste pentru luare de mita.

Inalta Curte considera ca, in rejudecare, prin sentinta apelata, starea de fapt a fost retinuta in baza probelor administrate, fiind dovedit dincolo de orice dubiu ca inculpatul Ordog Lorand Andras a comis infractiunea de luare de mita in forma pretinderii, constand in aceea ca, in perioada 25 ianuarie 2012 – 02 aprilie 2012, in calitate de membru al completului investit cu solutionarea cauzei nr. 4014/305/2010, in biroul acestuia din cadrul Tribunalului Covasna, a solicitat de la inculpatul Adam Ioan, avocat in respectiva cauza, suma de 50.000 de euro pentru pronuntarea unei decizii favorabile lui Sturdza Paltin Gheorghe (decizia civila nr.231/R/17.04.2012), fapta care intruneste, sub aspect obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prevazute de art. 289 Cod penal raportat la art. 7 alineat 1 litera b din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.5 Cod penal.

Contrar celor sustinute de catre apelantul inculpat Ordog Lorand Andras, Inalta Curte constata ca prima instanta a realizat o ampla analiza a probelor administrate in cauza cu privire la acuzatia de luare de mita formulata, solutia de condamnare pentru infractiunea de luare de mita fiind una legala si temeinica, iar singurul motiv pentru care nu va fi mentinuta este intervenirea prescriptiei raspunderii penale, cum se va dezvolta in cele ce succed.

Declaratiile denuntatorului Adam Ioan nu pot fi inlaturate doar pe considerentul ca acesta ar fi avut un interes direct in formularea denuntului, in conditiile in care era la randul sau urmarit penal in prezenta cauza.

Pozitia denuntatorului Adam Ioan a fost una constanta pe intreg parcursul procesului penal, declaratiile acestuia din faza de urmarire penala fiind mentinute in fata instantei de judecata, in conditiile in care, evident, nu se mai afla sub incidenta masurii preventive.

Constanta acestor declaratii este de natura a conduce la aceeasi concluzie a sinceritatii denuntatorului, fiind de subliniat ca intrebarile la care acesta a raspuns cu ocazia multiplelor sale audieri – intrebari formulate de catre aparatorii inculpatului apelant Ordog Lorand Andras – nu au condus la prezentarea unor aspecte contradictorii.

Imprejurarea ca denuntul este formulat la un anumit interval de timp de la momentul comiterii faptei de luare de mita nu este un element de natura a determina invalidarea declaratiilor lui Adam Ioan, neexistand nicio prevedere legala care sa impuna folosirea acestui mod de sesizare la un anumit interval de timp dupa aflarea informatiilor relevante cu privire la comiterea unei fapte penale. Denuntul nu reprezinta un mijloc de proba, dar continutul sau a fost dovedit prin probele administrate in cauza.

Faptul ca in cuprinsul denuntului si ulterior in actul de sesizare a instantei de judecata nu se indica ziua exacta in care a fost comisa fapta de coruptie de catre inculpatul Ordog Lorand Andras nu conduce in vreun fel la concluzia fictivitatii pretinderii mitei, in conditiile in care trecerea unui anumit interval de timp de la intalnirea dintre cei doi si momentul denuntului justifica in mod rezonabil uitarea datei exacte cand s-au petrecut faptele, iar indicarea unui interval temporal este mai plauzibila pentru orice observator obiectiv.

In procedura de camera preliminara, prin ordonanta nr.268/III-13/2015 din 23.03.2015 a DNA – Serviciul Teritorial Brasov, de remediere a actului de sesizare a instantei (urmare incheierii din 18.03.2015 pronuntate de judecatorul de camera preliminara, in dosarul nr.278/1/2015 al ICCJ, prin care s-a constatat insuficienta descriere a faptelor din punct de vedere temporal), s-a aratat ca inculpatul Ordog Lorand Andras a solicitat suma de 50.000 euro inculpatului Adam Ioan, in perioada 25.01.2012 – 02.04.2012. Parchetul a avut in vedere ca recursul impotriva sentintei Judecatoriei Sf. Gheorghe a fost inregistrat la Tribunalul Covasna in data de 23 ianuarie 2012, primul termen de judecata a fost fixat la 07 februarie 2012, cauza a fost amanata pentru data de 06 martie 2012, iar la acest din urma termen s-a amanat pentru data de 03 aprilie 2012, cand instanta a ramas in pronuntare.

In aceasta perioada, intre data inregistrarii dosarului in recurs si ultimul termen de judecata din recurs (03.04.2012), inculpatii Adam Ioan (avocat) si Ordog Lorand Andras (presedintele de complet si de instanta) s-au intalnit in biroul celui din urma de la Tribunalul Covasna, iar in cadrul discutiilor privind cauza nr.4014/305/2010, inculpatul Ordog Lorand Andras a pretins suma de 50.000 euro pentru pronuntarea unei solutii favorabile lui Sturdza Paltin Gheorghe, clientul avocatului Adam Ioan.

Pozitia procesuala a inculpatului Adam Ioan a fost constanta in cursul procesului cu privire la pretinderea sumei de 50.000 de euro de catre inculpatul Ordog Lorand Andras. Cu prilejul rejudecarii cauzei, in prima instanta la Curtea de Apel Brasov, inculpatul a afirmat ca era convins ca trebuie sa castige, ca s-a panicat la spusele lui Ordog Lorand Andras ca dosarul are probleme, si crezand ca exista posibilitatea sa se respinga recursul, la intrebarea sa ce e de facut, mergand in camera din spatele biroului lui Ordog Lorand Andras, acesta i-a soptit ca Sturdza Paltin Gheorghe trebuie sa dea 50.000 euro, inculpatul Adam Ioan precizand ca va vorbi cu Sturdza Paltin Gheorghe si este convins ca se va tine de cuvant.

In acest sens, se retine ca la termenul din 13.11.2020, in fata primei instante, in rejudecare, inculpatul Adam Ioan a declarat: „In luna martie 2012, am avut termen la Tribunalul Covasna si m-am intalnit intamplator cu Ordog Lorand (…) Mi-a spus sa urc la el in birou cand am timp. Nu mai tin minte daca in acea zi sau in zilele urmatoare am urcat in birou la Ordog Lorand. (…) Acesta a deschis discutia dosarului pe care il aveam la completul dumnealui, spunandu-mi ca desi avem acea decizie a ICCJ, respectiv 4700/2009, dosarul are o serie de probleme. (…) Eu eram ferm convins ca nu am cum sa pierd acest proces, intrucat exista acea decizie care stabilea ca Elias Mavrocordat si Paltin Sturdza au vocatie succesorala pe linie ascendenta, (…) Inalta Curte stabilind in mod definitiv ca partajul de ascendent este nul si ca se revenea la mostenirea legala in acest sens fiind restituit Palatul Comanesti ce facea parte din aceeasi masa succesorala, iar singurul mostenitor care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in ambele dosare era Elias Sturdza Mavrocordat, tatal inculpatului Paltin, nicio alta persoana cu vocatie succesorala nu revendicase aceste bunuri.

In aceasta situatie in care eram ferm convins ca trebuie sa am castig de cauza, am intrat intr-o panica la spusele inculpatului Ordog si am crezut ca exista posibilitatea sa se respinga recursul, desi eu aveam dreptate, in opinia mea.

Atunci l-am intrebat pe acesta: „Si ce e de facut?” Inculpatul Ordog a mers in camaruta din spatele biroului, eu l-am urmat si soptit mi-a spus: „Sturdza sa dea 50.000 euro”. L-am observat si cum s-a uitat in sus spre tavan la momentul la care s-a ridicat de la birou si ne-am deplasat in acea incapere din spatele biroului. Eu i-am spus ca o sa vorbesc cu Strurdza si ca sunt convins ca se va tine de cuvant (…).

Arat faptul ca atunci in birou la inculpatul Ordog, cand acesta a afirmat: „Sturdza sa dea 50.000 euro” mi-a cerut imperios sa nu ii spun nimic lui Sturdza despre acest lucru pana nu pronunta decizia. (…)

Intre timp, dupa pronuntare, eu ii spusesem lui Sturdza de cei 50.000 euro, in sensul ca „trebuie pregatiti 50.000 de euro care urmeaza, nu stiu cand, sa fie dati”, iar Sturdza a raspuns: „Vedem”.

La intrebarea daca i-a spus Ordog unde si cand sa remita banii, inculpatul Adam Ioan a raspuns: „Mi-a spus sa ii duc seara la domiciliul lor, unde fusesem si eu”.

Declaratia data in cursul cercetarii judecatoresti si continutul declaratiilor de la urmarire penala arata consecventa inculpatului Adam Ioan referitoare la detaliile pretinderii sumei de 50.000 euro de catre inculpatul Ordog Lorand Andras : „(...) cred ca dupa 15 martie 2012, aflandu-ma in curtea Tribunalului Covasna, din spatele tribunalului, de la un santier ce era deschis acolo, a venit domnul judecator Ordog, cu care am schimbat cateva cuvinte, spunandu-mi sa trec pe la biroul dansului cand voi avea timp. Nu stiu sigur daca m-am dus in aceeasi zi sau ulterior, insa, cu siguranta, la scurt timp, intr-una din zile, am urcat la biroul acestuia, oricum inainte de judecarea in fond a recursului. Initial s-a dezvoltat o discutie despre santierul privind noul sediu al tribunalului, dupa care domnul Ordog m-a abordat in legatura cu dosarul Sturdza, spunand: 'Chiar daca aveti decizia aceea de la ICCJ, in dosarul acesta sunt o gramada de probleme' (…), situatie in care l-am intrebat: ce-i de facut? In acel moment, Ordog s-a ridicat de la masa, s-a indreptat catre usa din holul din spatele biroului, eu l-am urmat, iar acolo, fiind aproape de mine, mi-a spus pe un ton scazut: 'Sturdza sa dea 50.000 de euro'. In continuare, Ordog mi-a cerut in mod expres sa nu-i spun lui Sturdza absolut nimic decat dupa pronuntarea hotararii. A mai zis ca el este convins ca Sturdza se va tine de cuvant, caz in care eu l-am asigurat ca intelegerea va fi respectata. (...) Imediat ce s-a dat hotararea favorabila, in aceeasi zi sau a doua zi, m-am intalnit cu Paltin Sturdza in fata Prefecturii Brasov, prilej cu care i-am spus acestuia la ureche, fiind galagie in trafic, ca in viitor va trebui sa pregateasca suma de 50.000 de euro care trebuie data lui Ordog. Paltin Sturdza a spus: 'Vedem!'” – declaratie din 25.11.2014;

„Ordog s-a ridicat de la masa, simultan m-am ridicat si eu si din priviri ne-am inteles sa mergem pe holul din spatele biroului acestuia. Aici, fiind langa mine, Ordog a spus aproape soptit: 'Sturdza sa dea 50.000 de euro!' Eu l-am asigurat ca Sturdza se va tine de cuvant si va da acesti bani, lasandu-i impresia ca ma voi implica ca Sturdza sa dea acesti bani. Mi-a zis ca nu cumva sa-i spun lui Sturdza ceva pana la pronuntare despre discutia noastra” – declaratia din 12.12.2014.

Declaratiile inculpatului Adam Ioan nu sunt singurele probe care dovedesc comiterea infractiunii de luare de mita de catre inculpatul Ordog Lorand Andras.

Cu acestea se coroboreaza declaratia inculpatului Sturdza Paltin Gheorghe data la Curtea de Apel Brasov, la termenul din 21.05.2021, din care rezulta ca inculpatul Adam Ioan i-a adus la cunostinta despre suma pretinsa, cuantumul acesteia si, implicit, destinatia ei: „Am discutat o singura data cu domnul Adam despre o suma de 50.000 de euro, in momentul in care ma aflam in masina mea, oprit in fata Prefecturii Brasov, iar Adam mi-a spus in viteza: 'Daca dadeai si tu 50.000 de euro, se dadea si hotararea mai repede'. Discutia a avut loc dupa momentul pronuntarii deciziei si pana la motivarea ei si s-a referit la aceasta suma pentru obtinerea mai repede a motivarii”.

Inalta Curte retine ca inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe a afirmat nu doar ca suma de bani era pentru urgentarea motivarii hotararii, ci rezulta din cele afirmate si scopul sumei pretinse – „se dadea si hotararea mai repede”, ceea ce inseamna inclusiv pronuntarea unei solutii favorabile intr-un termen mai scurt, din moment ce afirmatia se coroboreaza cu imprejurarea ca in cauza civila s-a dispus amanarea pronuntarii de doua ori, de la 03.04.2012 la 10.04.2012 si apoi la 17.04.2012, fiind evident ca si redactarea deciziei a fost devansata.

De altfel, nu este verosimil a se considera ca prin cuantumul sau, suma de 50.000 euro viza doar redactarea mai rapida a deciziei si ca doar o singura data a vorbit Adam Ioan cu Sturdza Paltin Gheorghe despre suma de 50.000 de euro si scopul remiterii acesteia, cum a lasat cel din urma sa se inteleaga.

Din declaratia inculpatei Sturdza Gabriela Rodica data la urmarire penala, rezulta ca Adam Ioan i-a spus ca banii trebuie sa ajunga la inculpatul Ordog Lorand Andras pentru ca isi construia o casa care avea si livada, detaliu care se regaseste si in declaratia inculpatei din fata instantei, in rejudecare: „Nu-mi amintesc cu exactitate, dar cred ca la un moment dat, am auzit o discutie deschisa de Adam Ioan, care spunea ca intentioneaza sa-i dea bani lui Ordog pentru ca si-ar construi o casa. Parca zicea ceva si de o livada. Tin minte ca discutia a avut loc in 2013, mult dupa hotarare” – declaratia din 26.11.2014.

Or, asemenea subiecte de discutie nu ar fi avut sens in lipsa pretinderii unei sume de bani de catre judecatorul Ordog Lorand Andras, imprejurarea descrisa de inculpata Sturdza consfintind realitatea altor probe indirecte care conduc la inlaturarea prezumtiei de nevinovatie a inculpatului Ordog Lorand Andras pentru luare de mita.

Faptul reliefat de inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe ca nu concepea sa dea mita unui judecator nu influenteaza consumarea infractiunii de luare de mita in varianta normativa a pretinderii, intrucat numai cand luarea de mita se savarseste prin primire trebuie sa existe corelativ darea de mita in varianta remiterii. Infractiunea de luare de mita cu element material concretizat in pretindere exista indiferent daca beneficiarul actului de serviciu in legatura cu care s-a pretins mita raspunde favorabil sau nu pretinderii de bani sau alte foloase, [pretindere] realizata de functionarul public.

Ulterior, in declaratia din 04.06.2021, data in prima instanta, inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe a recunoscut ca inculpatul Adam Ioan i-a spus despre faptul ca trebuie sa dea suma de 50.000 euro inculpatului Ordog Lorand Andras:

„Dl Adam era in masina mea, eu conduceam si mi-a cerut sa opresc un moment in fata prefecturii Brasov ca sa coboare. Fiind zgomot in trafic, dl. Adam mi-a soptit la ureche sa pregatesc 50.000 de euro pentru Ordog Lorand. Nu am avut timp sa fac comentarii asa ca am raspuns repede: 'vedem'” (fila 2, vol VIII).

Din declaratia inculpatei Sturdza Gabriela Rodica, data in instanta, la termenul din 21.05.2021, reies aceleasi elemente factuale, si anume cuantumul sumei de 50.000 de euro si faptul ca judecatorului Ordog Lorand Andras trebuia sa-i fie remisa suma dupa pronuntarea deciziei civile nr.231/R/2012, date pe care le-a aflat pe rand, atat de la inculpatul Adam Ioan, cat si de la inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe. In acelasi mod a precizat inculpata Sturdza si la urmarire penala.

Aprecierea facuta de inculpata in cursul cercetarii judecatoresti („Am considerat ca acesti bani urmau sa ramana la domnul Adam, iar nu sa ajunga la domnul Ordog, intrucat onorariul de la paduri fusese foarte mic”) nu isi gaseste o explicatie verosimila, in conditiile in care, tot in instanta, inculpata a afirmat ca nu i-a raspuns lui Adam Ioan cand acesta a vorbit de cei 50.000 de euro. Or, daca banuia ca este vorba de nemultumirea acestuia privind cuantumul onorariului de avocat, [atunci], in mod rezonabil, trebuia sa existe o discutie lamuritoare pe aceasta problema. De altfel, avocatul Adam Ioan nici nu ar fi avut motive de nemultumire in sensul evocat de Sturdza Gabriela Rodica, in conditiile in care avea un onorariu de succes de 14% din valoarea totala a padurilor, ceea ce reprezenta o suma considerabil mai mare decat cea de 50.000 de euro.

Listingul convorbirilor telefonice purtate in perioada decembrie 2012 – decembrie 2014 de Ordog Melinda (avocat, sotia inculpatului Ordog Lorand Andras) cu Adam Ioan, pus la dispozitie de acesta din urma organelor de urmarire penala la data de 02.12.2014, se coroboreaza cu declaratiile date de Adam Ioan, procesul-verbal de reconstituire si plansele fotografice, declaratiile inculpatilor Sturdza Paltin Gheorghe si Sturdza Gabriela Rodica, ce probeaza ca inculpatul Adam Ioan a mers acasa la domiciliul inculpatului Ordog Lorand Andras, context in care apare nesincera declaratia numitei Ordog Melinda prin care sustine contrariul.

Referindu-se la intalnirile sale cu Ordog Lorand Andras de la domiciliul acestuia, prin declaratia din instanta, in rejudecare, de la termenul din 13.11.2020, inculpatul Adam Ioan a aratat: „La o luna dupa pronuntarea deciziei, m-am intalnit intamplator in fata camerei de avocati de la Tribunalul Covasna cu doamna Ordog Melinda, sotia inculpatului. (…) In aceeasi zi, probabil peste o ora sau ceva mai mult, m-a sunat si mi-a spus sa trec pe la biroul acesteia, care se afla in locuinta celor doi (…) Am intrat in locuinta celor doi, unde se afla numai doamna Ordog Melinda. (…)

Dupa 20 de minute, a venit si inculpatul Ordog Lorand acasa. (…) M-am ridicat si impreuna cu acesta am intrat intr-o camera unde am facut stanga si printr-o baie am iesit pe o veranda ce avea niste trepte care coborau in curte. Noi am stat sus la discutie, pe veranda.

Inculpatul Ordog era grabit, nu prea avea chef de discutii si discutia a fost foarte scurta. Mi-a spus ca banii sa fie impartiti in transe si sa fiu grijuliu cand vin sa ii aduc, sa am telefonul inchis. (…)

Undeva in primavara lui 2013, m-am intalnit la Tribunalul Covasna cu doamna Ordog Melinda, care era foarte grabita. (…) Aceasta mi-a spus sa o sun. Am sunat-o peste vreo 2-3 ore, era la biroul dumneaei si m-am deplasat si eu acolo. (…) I-am spus ca vreau sa vorbesc cu inculpatul Ordog Lorand, nu am discutat nimic cu aceasta despre dosar, nici atunci si niciodata. (…) Intre timp a venit inculpatul Ordog, a intrat tot pe usa cabinetului si ca si data trecuta ne-am dus pe aceeasi veranda unde am discutat. (…) Inculpatul Ordog Lorand m-a intrebat ce se intampla, de ce nu se tine Sturdza de cuvant in legatura cu ceea ce eu am afirmat atunci in birou la dumnealui ca voi vorbi cu Sturdza si ca eu cred ca se va tine de cuvat in legatura cu cei 50.000 de euro. Atunci i-am spus ca Sturdza este o persoana dificila si i-am spus acestuia reactia lui Sturdza la solicitarea mea de a pregati 50.000 de euro”.

Prin afirmatia ca nu a primit la locuinta sa vizita lui Adam Ioan, inculpatul Ordog Lorand Andras a urmarit a combate probele care ilustreaza relatia de lunga durata, apropiata, care exista intre cei doi, de natura a crea garantiile confidentialitatii unei discutii referitoare la o fapta de coruptie. De altfel, probele administrate demonstreaza ca, de fiecare data cand a fost la domiciliul inculpatului Ordog Lorand Andras, inculpatul Adam Ioan a purtat discutii legate de modalitatea de plata a sumei pretinse de 50.000 euro, exclusiv cu Ordog Lorand Andras si in afara locuintei, pe veranda, fiind evitata prezenta sotiei lui Ordog Lorand Andras, Ordog Melinda.

In prima instanta, in rejudecare, la termenul din 13.11.2020, martora Matei (fosta Cruceanu) Julieta Genoveva, prim-grefier la Tribunalul Constanta la data faptei, a relatat aspecte care dovedesc relatiile apropiate dintre inculpati:

„Inculpatul Adam il vizita pe inculpatul Ordog, in biroul acestuia. Stiu ca inculpatul Adam era prieten cu tatal lui Ordog. (...) Eu am perceput ca domnii Adam si Ordog Lorand erau in relatii bune. De obicei, atunci cand domnul Adam avea dosar la noi, la Tribunalul Covasna, trecea si prin biroul domnului Ordog Lorand, nu intotdeauna, dar au fost situatii in care a venit si spunea ca a trecut sa il salute”.

Cu declaratia inculpatului Adam Ioan concorda declaratiile pe care le-au dat in cauza coinculpatii Sturdza Paltin Gheorghe si Sturdza Gabriela, care au relatat ca l-au insotit pe primul atunci cand s-a deplasat la locuinta inculpatului Ordog Lorand Andras, ceea ce dovedeste ca Adam Ioan avea cunostinta de adresa de domiciliu a familiei Ordog si creeaza convigerea ca inculpatului Adam Ioan era o persoana apropiata inculpatului Ordog Lorand Andras, justificand pretinderea sumei in speta si garantarea confidentialitatii.

Aceste date sunt confirmate de datele consemnate in procesul-verbal de reconstituire din 13.01.2015, realizat cu participarea martorei Sturdza (fosta Zaharia) Gabriela Rodica, din care se retine ca martora a indicat locul unde Adam Ioan a parcat autoturismul cat timp a fost asteptat sa se deplaseze la locuinta lui Ordog Lorand Andras, respectiv in fata localului Bar Follies, situat pe str. Jokai Mor. Aceste coordonate corespund cu cele consemnate in procesul-verbal din 16.12.2014 si fotografiile intocmite cu ocazia reconstituirii realizate cu participarea martorului Adam Ioan, care a condus organele de urmarire penala la domiciliul familiei Ordog din municipiul Sf. Gheorghe si a indicat, din fata adresei, traseul parcurs din biroul de avocatura al numitei Ordog Melinda, pe usa din dreapta, pe un hol pana la terasa din curte.

Acuzatia de luare de mita adusa inculpatului Ordog Lorand Andras este probata si prin declaratia din faza de urmarire penala a inculpatului Bengescu Dan, care l-a auzit pe denuntatorul Adam Ioan vorbind cu o persoana, pronuntand numele de Lorand sau Lori si facand referire la o suma de bani, inculpatul Adam Ioan manifestand siguranta in legatura cu solutiile favorabile ce vor fi pronuntate la Tribunalul Covasna. Motivul invocat de inculpatul Bengescu Dan, atat in prima instanta, cat si in apel, pentru care a revenit asupra afirmatiei din faza urmaririi penale (si anume ca a dat acea declaratie in scopul incheierii unui acord de recunoastere), nu reliefeaza decat ca initial a relatat elemente factuale reale, asupra carora a revenit fara o justificare plauzibila.

Prin declaratia inculpatei Adam Anca Roxana, data in cursul urmaririi penale, aceasta a relatat ca a asistat la o discutie dintre inculpatul Adam Ioan si inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe, prin care primul ii reprosa ultimului ca nu a remis o suma de 50.000 euro, ca altfel ar fi obtinut hotararea mai repede si mai bine, ceva de genul acesta. Imprejurarea ca inculpata a invocat dreptul la tacere in rejudecare nu constituie un imediment in constatarea faptului ca datele care reies din declaratia sa se coroboreaza cu probele care dovedesc pretinderea sumei de bani de catre inculpatul Ordog Lorand Andras, aspect cunoscut de Sturdza Paltin Gheorghe.

Inalta Curte preciaza ca, din coroborarea acestor probe, reiese comiterea faptei imputate inculpatului Ordog Lorand Andras, in sensul ca aceasta a pretins suma de 50.000 euro pentru a pronunta o hotarare favorabila lui Sturdza Paltin Gheorghe, motiv pentru care, ulterior, a efectuat demersuri in vederea stabilirii modalitatii de plata si a platii efective a acesteia.

Fata de considerentele anterior expuse, apar ca nefondate criticile formulate de catre inculpatul Ordog Lorand Andras cu privire la faptul ca majoritatea probelor analizate de prima instanta si pe baza carora s-a fundamentat solutia de condamnare deriva din probatoriul produs sau influentat de catre denuntatorul Adam Ioan.

In mod evident, probarea infractiunilor de coruptie prezinta dificultati in situatia in care coniventa infractionala se desfasoara intre un numar redus de persoane si in conditii de clandestinitate, cum este cazul si in speta de fata.

Anterior formularii denuntului, inculpatul Adam Ioan a comunicat cu alte persoane interesate despre pronuntarea unei anumite solutii in cauza aflata pe rolul Tribunalul Covasna, prezentandu-le conditiile in care a obtinut pronuntarea deciziei civile nr.231/R/2012.

Cel mai interesat era inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe, persoana care ar fi urmat sa furnizeze suma de bani pretinsa de inculpatul Ordog Lorand Andras, iar faptul ca denuntatorul Adam Ioan i-a comunicat demersurile realizate apare ca fiind [atat] plauzibil, cat si extrem de necesar in atingerea scopului infractional.

Aspectele legate de modul in care a fost consemnat denuntul formulat de catre Adam Ioan si declaratia ce i-a fost luata ulterior de catre procuror nu afecteaza realitatea acuzatiei, criticile privind elementele de similitudine a continutului celor doua inscrisuri trecand in domeniul speculatiilor lipsite de substanta.

Instanta de apel apreciaza, din coroborarea materialului probator anterior expus, ca sunt intrunite elementele de tipicitate obiectiva si subietiva ale infractiunii de luare de mita de care a fost acuzat inculpatul Ordog Lorand Andras, care a savarsit cu intentie infractiunea, in calitate de judecator la Tribunalul Covasna, ca membru al completului de judecata in cauza 4014/305/2010, in legatura cu pronuntarea deciziei civile nr.231/R/2012, pretinzand suma de 50.000 euro pentru a da o solutie favorabila lui Sturdza Paltin Gheorghe.

Inculpatul Ordog Lorand Andras a fost condamnat prin sentinta apelata la pedeapsa de 3 ani inchisoare, in baza art. 289 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 litera b din Legea nr. 78/2000 (in forma actuala in vigoare), cu aplicarea art. 5 Cod penal (cu respectarea principiului non reformatio in pejus).

Fata de considerentele prezentate in cele ce preced cu privire la prescriptia raspunderii penale, se va analiza in ce masura aceasta are aplicabilitate si in cazul infractiunii de luare de mita savarsite de inculpatul Ordog Lorand Andras.

Potrivit textului legal mentionat, in forma identificata ca lege penala mai favorabila, pedeapsa prevazuta de lege pentru comiterea infractiunii de luare de mita este inchisoarea de la 4 ani la 13 ani si 4 luni si interzicerea unor drepturi.

In conformitate cu prevederile art. 154 alin. 1 lit. b C.pen., termenul general de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa cuprinsa intre cel putin 10 ani si mai mica de 20 de ani inchisoare este de 10 ani, iar potrivit prevederilor alin.2, termenul incepe sa curga de la data savarsirii infractiunii.

Ca atare, pentru infractiunea de luare de mita comisa de inculpatul Ordog Lorand Andras, termenul de prescriptie a raspunderii penale s-a implinit raportat la data faptei, avand in vedere ca, potrivit acuzatiei aduse prin actul de sesizare a instantei, astfel cum a fost remediat de procuror prin ordonanta in camera preliminara, inculpatul a pretins suma de 50.000 de euro in perioada 25 ianuarie 2012 – 02 aprilie 2012.

In conformitate cu art.18 C.proc.pen., inculpatul Ordog Lorand Andras a solicitat continuarea procesului penal, pozitia procesuala a acestuia fiind exprimata prin declaratia notariala autentificata prin incheierea nr. 575/08 iunie 2022 la Societatea Profesionala Probitas.

Dupa administrarea probatoriului, se constata ca nu devine incident niciunul dintre cazurile prevazute de art. 16 alin. 1 lit. a) – d) C.proc.pen., pentru a se putea dispune achitarea in temeiul art. 396 alin. 7 C.proc.pen., probele administrate dovedind existenta laturii obiective a infractiunii de luare de mita si intentia prevazuta de lege cu care inculpatul Ordog Lorand Andras a actionat, savarsind infractiunea de luare de mita.

Prin urmare, singurul motiv pentru care nu se va mentine solutia de condamnare a inculpatului Ordog Lorand Andras pentru infractiunea de luare de mita, dispusa de prima instanta, este implinirea termenului general al prescriptiei raspunderii penale, ce se impune obligatoriu a fi calculat in acord cu Decizia nr.358/2022 a Curtii Constitutionale si Decizia nr.67/2022 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.

In aceste conditii, devin aplicabile dispozitiile art.396 alin. 8 C.proc.pen., in conformitate cu care, daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art.18 si se constata ca nu sunt incidente cazurile prevazute la art. 16 alin.1 lit. a) – d), instanta de judecata pronunta incetarea procesului penal.

Pe cale de consecinta, Inalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul Ordog Lorand Andras si, in conformitate cu prevederile art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va dispune in baza prevederilor art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen., incetarea procesului penal ca urmare a implinirii termenului general de prescriptie a raspunderii penale, pentru infractiunea de luare de mita prevazuta de art. 289 Cod penal raportat la art. 7 alineat 1 litera b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.5 Cod penal.

B. In ceea ce priveste comiterea de catre inculpatul Ordog Lorand Andras a infractiunii de abuz in serviciu, prevazute de art.13/2 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin. 1 C.pen. si art.309 C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen.

Succesiunea in timp a dispozitiilor legale nu a condus la dezincriminarea infractiunii de abuz in serviciu.

Conform art.13/2 din Legea nr.78/2000, norma de incriminare in vigoare la data faptei era: „Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si infractiunea de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani”.

In prezent, potrivit art.13/2 din Legea nr. 78/2000: „In cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime”.

Potrivit art.248 C.pen.anterior, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice consta in fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburarea insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art.145 sau o paguba patrimoniului acesteia, sanctionata cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

Exista infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata, prevazuta de art.248/1 C.pen.anterior, daca faptele prevazute in art.246, art.247 si art.248 au avut consecinte deosebit de grave, fiind sanctionata cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Codul penal intrat in vigoare la 01.02.2014 prevedea la art. 297 alin. 1, ca reprezinta infractiunea de abuz in serviciu: „Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, care se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica”.

Dupa declararea ca neconstitutionala a sintagmei „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul art.297 C.pen., prin Decizia nr.405/2016 a Curtii Constitutionale (M. Of. nr.517 din 8 iulie 2016), potrivit art. 297 alin. 1 Cod penal, constituie infractiunea de abuz in serviciu fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act prevazut de o lege, o ordonanta a Guvernului, o ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege ori il indeplineste cu incalcarea unei dispozitii cuprinse intr-un astfel de act normativ, cauzand astfel o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, care se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

Potrivit art. 309 din Codul penal, „daca faptele prevazute in art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinte deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege se majoreaza cu jumatate”, iar conform art. 183 Cod penal, prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materiala mai mare de 2.000.000 lei.

In considerarea celor anterior expuse, ca o prima chestiune, instanta de apel precizeaza ca nu achieseaza la opinia exprimata prin sentinta apelata prin care s-a aratat ca instanta are posibilitatea sa stabileasca pentru prima data, in cursul cercetarii judecatoresti, textele din legislatia primara incalcate de inculpatul trimis in judecata pentru infractiunea de abuz in serviciu.

Procedand in acest fel, prima instanta a considerat ca inculpatul Ordog Lorand Andras, in exercitarea atributiilor de serviciu, a incalcat dispozitiile art.322 pct.5, art.261 pct.5, art.326 alin.3 si art.311 C.proc.civila.anterior, care nu au fost indicate in acuzare de procuror.

Urmare Deciziei nr.405/2016 a Curtii Constitutionale, in timpul judecarii cauzei in prima instanta in primul ciclu procesual, prin adresa nr.4596/III-3/2017 din 05.12.2017, Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Sectia Judiciara Penala a precizat, ca dispozitii din legislatia primara ce ar fi fost incalcate de inculpatul Ordog Lorand Andras, in exercitarea atributiilor de serviciu, urmatoarele: art.129 alin.5 teza I, alin.6; art.201 alin.1; art.256; art.258 alin.1 C.proc.civila anterior; art.45 din Legea nr.18/1991; art.2 alin.1, art.3 alin.5, art.6 din Legea nr.1/2000; art.676 C.civil anterior si dispozitiile referitoare la limitarea ordinii succesorale pana la gradul IV inclusiv. Acestea au fost reiterate in rejudecare, in prima instanta, de procurorul de sedinta.

A imbratisa opinia primei instante inseamna a aduce atingere separatiei functiilor judiciare, din moment ce dispozitiile art.3 C.proc.pen. disting intre atributiile functiei de urmarire penala si cele ale functiei de judecata.

In mod evident, in conformitate cu principiul separatiei functiilor judiciare, procurorul este titularul actiunii penale, acesta fiind reprezentantul autoritatii statului indrituit sa exercite actiunea penala impotriva unei persoane, iar in exercitarea atributiilor ce ii sunt stabilite prin lege procurorul trebuie sa prezinte acuzatiile intr-un mod complet, cerinta necesara pentru respectarea dreptului corelativ al persoanei de a fi informata cu privire la acuzatia ce este formulata impotriva sa.

In acest context, este intemeiata critica formulata de inculpatul Ordog Lorand Andras prin care a sustinut ca prima instanta a dispus condamnarea sa prin luarea in considerare a incalcarii unor dispozitii legale stabilite de instanta, iar nu de procuror, ca titular al actiunii penale.

Vazand precizarile parchetului in legatura cu dispozitiile legale pretins incalcate de inculpatul Ordog Lorand Andras, trimis in judecata pentru abuz in serviciu, Inalta Curte mentioneaza, ca un prim aspect, ca nu poate intra in discutie nesocotirea de catre inculpatul Ordog Lorand Andras a prevederilor art.256 si art.258 alin.1 C.proc.civ. anterior (ca element constitutiv al infractiunii de abuz in serviciu), raportat la faptul aratat in actul de sesizare a instantei constand in aceea ca s-a procedat la introducerea in aplicatia Ecris a minutei deciziei nr. 231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, intr-o forma care nu cuprindea suprafetele de teren cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin decizie – fila 34 rechizitoriu.

Inalta Curte retine ca introducerea in forma prescurtata a solutiei in sistemul Ecris nu are nicio relevanta din prisma prevederilor edictate de art.256 si art.258 alin.1 C.proc.civila anterior, care reglementau caracterul secret al deliberarii, ordinea in care fiecare judecator din completul colegial isi exprima opinia, modul de intocmire si semnare a dispozitivului hotararii.

Apoi, se constata ca minuta inregistrata in Ecris are acelasi continut cu dispozitivul deciziei civile nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, iar din declaratiile celorlalti membri ai completului, martorii Uta Gabriel si Velican Maria Daniela, rezulta ca acestia au semnat solutia care se considera rezultatul deliberarii.

Prin adresa nr.3543/22.01.2021 a Tribunalului Covasna, s-a comunicat ca, in perioada 01.01.2012 – 14.04.2012, in dosarele completului de recurs fond funciar care functiona in cadrul Tribunalului Covasna a rezultat, ca stil de lucru, ca textul „Solutia pe scurt” introdus in Ecris nu era identic cu continutul textului din documentul „Minuta” din Ecris. Astfel, „Solutia pe scurt” reda esenta hotararii date in dosar (spre exemplu: „admite recursul” sau „respinge ca nefondat recursul”), in vreme ce, in textul documentului „Minuta”, era introdus integral textul minutei existente in dosar, cu toate dispozitiile instantei (toate alineatele minutei existente la dosar) – fila 171 vol.V dosar C.A.Brasov.

Cu continutul acestei adrese se coroboreaza declaratiile martorilor Matei (fosta Cruceanu) Julieta Genoveva, prim-grefier la data faptei (care a aratat ca nu a discutat cu Pislaru Constantin despre faptul ca judecatorul i-a cerut sa introduca solutia in Ecris contrar practicii), si Pislaru Constantin, grefier de sedinta in dosarul in care a fost pronuntata decizia civila nr.231/R/17.04.2012 (file 4-7 vol.V dosar C.A.Brasov).

Astfel, la termenul de judecata din 13.11.2020, in rejudecare, in fata primei instante, martorul Pislaru Constantin a relatat: „In legatura cu minuta deciziei din 17 aprilie nu imi amintesc daca era in format electronic sau scris olograf, parca era scrisa olograf. (…) Minuta mi-a adus-o domnul judecator Uta Gabriel, din cate imi aduc eu aminte. (…) Atunci cand introduceam eu minuta in Ecris, daca era scrisa olograf pe o foaie, copiam integral ce scria pe acea foaie. Daca era intocmita pe calculator, luam cu copy-paste intraga minuta si o copiam in documentul 'Minuta' din Ecris”.

In aceste conditii, in acord cu prima instanta, Inalta Curte apreciaza ca imprejurarea descrisa in rechizitoriu referitoare la introducerea pe scurt a solutiei in Ecris (prin includerea sau nu a suprafetelor de teren retrocedate) nu contureaza acuzatia de abuz in serviciu, avand in vedere ca acest mod de lucru nu era singular la nivelul Tribunalului Covasna in perioada anului 2012, nefiind in prezenta unui aspect factual total diferit de alte cauze judecate la aceasta instanta in materia fondului funciar.

Dintr-un alt punct de vedere, se precizeaza ca starea de fapt descrisa in rechizitoriu nu poate fi complinita prin adresa nr.4596/III-3/2017 din 05.12.2017 a Directiei Nationale Anticoruptie – Sectia Judiciara Penala, al carei rol exclusiv nu poate fi decat acela de a indica normele de legislatie primara presupus incalcate de inculpat, ca efect al deciziei nr.405/2016 a Curtii Constitutionale, fara a se putea modifica acuzatia adusa inculpatului deja trimis in judecata la momentul publicarii deciziei in Monitorul Oficial. Continutul declaratiei unui / unor martori, redate in cuprinsul rechizitoriului, nu echivaleaza cu acuzarea adusa inculpatului, stabilirea situatiei de fapt fiind atributul exclusiv al procurorului (in faza de urmarire penala) prin valorificarea intregului material probator.

In continuare, Inalta Curte constata ca prin dispozitiile art.6 alin.1 si 11 din Legea nr.1/2000, numite, de asemenea, in adresa mai sus aratata nr.4596/III-3/2017 din 05.12.2017 a parchetului, sunt edictate obligatii in sarcina comisiilor de fond funciar, iar nu a instantei de judecata, astfel ca nu se poate sustine ca magistratul judecator ar putea savarsi infractiunea de abuz in serviciu prin incalcarea acestor prevederi legale.

Inalta Curte, in majoritate, considera intemeiat motivul de apel formulat de inculpatul Ordog Lorand Andras, pe care si-a fundamentat cererea de achitare, sustinand justificat ca acuzatia de abuz in serviciu ce i-a fost adusa vizeaza temeinicia deciziei civile nr.231/R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, urmarirea penala fiind circumscrisa solutiei pronuntate in dosarul nr.4015/305/2010 al Tribunalului Covasna – Sectia Civila.

La acest moment de analiza, se subliniaza, premergator examinarii acuzatiei de abuz in serviciu, ca infractiunea de luare de mita savarsita sub aspect obiectiv si subiectiv de inculpatul Ordog Lorand Andras (astfel cum s-a constatat in cele ce preced), in legatura cu o speta controversata, nu determina automat / nu are caracter decisiv asupra existentei infractiunii de abuz in serviciu, din moment ce una din variantele normative ale luarii de mita este si cea a comiterii infractiunii in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu.

Referitor la infractiunea de abuz in serviciu, in jurisprudenta, s-a mentionat constant ca interpretarea si evaluarea probelor administrate este atributul exclusiv al magistratului, iar impotriva unor hotarari considerate ca nelegale si netemeinice, atat dispozitiile constitutionale, cat si cele procedurale prevad posibilitatea exercitarii unor cai ordinare sau extraordinare de atac.

In speta, parcursul procesual al cauzei in care s-a pronuntat decizia civila nr.231/R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna – Sectia civila, in legatura cu care s-a formulat acuzatia de abuz in serviciu, reliefeaza ca, in calea extraordinara de atac a revizuirii, intr-un prim ciclu procesual, in dosarul nr. 2165/270/2007 s-a pronuntat sentinta civila nr.1161/28 04.2010 a Judecatoriei Sf. Gheorghe de respingere a revizuirii ca tardiva, iar prin decizia civila nr.364/R/22.06.2010 pronuntata de Tribunalul Covasna s-a trimis cauza spre rejudecare.

In al doilea ciclu procesual, in rejudecare, in dosarul nr. 4014/305/21010 a fost pronuntata sentinta civila nr.3167/2011 de catre Judecatoria Sf. Gheorghe, care a fost desfiintata prin decizia civila nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila.

Prin rechizitoriul nr.63/P/2012 al Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Brasov, ale carui neregularitati au fost indreptate in procedura de camera preliminara prin ordonanta procurorului nr.268/III-13/2015 din 23 martie 2015, acuzatia adusa inculpatului Ordog Lorand Andras, in privinta infractiunii de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, consta in aceea ca, in calitate de judecator in cadrul Tribunalului Covasna, in exercitarea atributiilor de serviciu, in urma unei intelegeri prealabile, la solicitarea inculpatului Ioan Adam, impreuna cu inculpatul Uta Gabriel si profitand de neglijenta aratata de Velican Maria Daniela, cu intentie, printr-o analiza si interpretare partinitoare a probelor, a denaturat vadit starea de fapt, pronuntand o hotarare judecatoreasca (decizia nr. 231/R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna) in favoarea lui Paltin Gheorghe Sturdza, in contradictie evidenta cu principiile de drept si cu starea de fapt reala, creand astfel un prejudiciu in sarcina R.N.P. Romsilva de 303.888.615 euro (contravaloarea a 43.227 ha teren forestier).

Analizand acuzatia adusa inculpatului Ordog Lorand Andras prin prisma tiparului / configurarii normei de incriminare a abuzului in serviciu edictate de legiuitor si a probelor administrate in cauza, Inalta Curte, in majoritate, constata ca se impune solutia achitarii in baza art.16 alin.1 lit.b teza I C.proc.pen. pentru infractiunea de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin.1 Cod penal si art. 309 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, pentru considerentele care vor fi dezvoltate in continuare.

La nivel teoretic, se noteaza ca cele doua modalitati de realizare a elementului material al laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu, de catre functionarul aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, sunt reglementate cu titlu general, de varianta prevazuta de alin.1 al art.297 C.pen., si anume:

- neindeplinirea unui act prevazut de o lege, ordonanta a Guvernului, ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege;

- indeplinirea actului cu incalcarea unei dispozitii cuprinse intr-o lege, ordonanta a Guvernului, ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege.

In speta, insa, in sustinerea acuzarii sub aspectul comiterii infractiunii de abuz in serviciu de catre inculpatul Ordog Lorand Andras, procurorul a circumscris obiectul abuzului in serviciu dosarului nr.4014/305/2010 al Tribunalului Covasna – Sectia Civila si numai cu privire la decizia civila nr.231/ R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila.

Parchetul a retinut ca inculpatul Ordog Lorand Andras, in calitate de judecator in cauza civila nr.4014/305/2010 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, in care s-a pronuntat decizia nr.231/R/17.04.2012, a comis infractiunea de abuz in serviciu prin analiza si interpretarea probelor si pronuntarea deciziei civile nr.231/R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, astfel cum faptele descrise in rechizitoriu au fost sintetizate la sectiunea „In drept”, ceea ce evidentiaza ca acuzatia vizeaza elemente de temeinicie a deciziei civile nr.231/R/2012.

Scopul cercetarii penale nu este analiza temeiniciei unei solutii pronuntate in materie civila, acest rol revenind exclusiv instantelor de control jurisdictional competente prevazute de lege. Nu revine organelor de urmarire penala atributul de a cenzura o hotarare judecatoreasca pronuntata intr-un dosar civil, in ceea ce priveste analiza si evaluarea probelor, modalitatea de interpretare si aplicare a legii.

Astfel, in jurisprudenta instantei supreme s-a aratat ca eventualele greseli de judecata, erori aparute in procesul de interpretare si aplicare a legii nu echivaleaza cu o exercitare abuziva a atributiilor de serviciu, in sensul legii penale, ele putand fi indreptate in urma promovarii de catre parti a cailor de atac prevazute de lege (deciziile nr.4075/2009, nr.1741/2010, 1854/2012, 474/2016 ale ICCJ etc.).

Legea procesual-civila recunoaste partilor posibilitatea de a provoca un nou examen al procesului, prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege, astfel ca protectia judiciara a dreptului subiectiv dedus judecatii este extinsa si la caile de atac, care, impreuna cu normele care reglementeaza judecata in fond a cauzei, formeaza sistemul procesului civil.

In continuare, din perspectiva faptului retinut de procuror ca starea de fapt reala a fost denaturata vadit prin decizia nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, Inalta Curte, in majoritate, constata ca inculpatul Ordog Lorand Andras nu a procedat de maniera in care a ignorat motivele din sentinta civila recurata nr. 3167 din 22 decembrie 2011 a Judecatoriei Sf. Gheorghe (aspect retinut la fila 33 din rechizitoriu, probabil, prin prisma faptului ca decizia nr.231/R/2012 este motivata de inculpat).

Dincolo de faptul ca motivarea deciziei 231/R/2012 a fost asumata de toti membrii completului, prin semnarea acesteia, neexistand nici macar opinie concordanta in privinta considerentelor, din cuprinsul acesteia se observa ca au fost examinate toate aspectele si argumentele avute in vedere prin sentinta recurata, fapt ce reiese cu evidenta din continutul celor doua hotarari, respectiv sentinta civila nr.3167/22.12.2011 a Judecatoriei Sf. Gheorghe si decizia civila nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, pronuntate in dosarul nr.4014/305/2010 (se mai evidentiaza ca apare ca inexacta consemnarea din rechizitoriu (fila 33) ca inculpatul a ignorat motivele efective ale sentintei care s-ar intinde pe 20 de pagini, din moment ce pana la fila 13 sunt redate continutul cererii de revizuire, al intampinarii paratei Comisia judeteana Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, raspunsul la intampinare al revizuentului si nota de sedinta a acestuia din urma, de la termenul din 16.11.2011).

Fara a cenzura considerentele deciziei civile nr.231/R/2012, intrucat nu acesta este rolul unei instante penale, se observa, punctual (data fiind centrarea acuzarii pe aceasta chestiune), in legatura cu rationamentul privind transmiterea mostenirii ca, in cuprinsul deciziei nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, s-a retinut:

„Din toate aceste acte noi, depuse de revizuent, reiese indubitabil ca partajul de ascendent al lui Dimitrie N. Ghica nu si-a produs efectele, autoarea petentului-revizuent, Maria Mavrocordato, fiind mostenitoarea legala a tatalui sau, culegand mostenirea conform prevederilor legale”.

Independent de caracterul corect sau gresit al rationamentului expus in decizia civila nr.231/R/2012 privind transmiterea mostenirii, Inalta Curte, in majoritate, observa ca acesta nu este singular, ci se regaseste si in decizia nr.4700/08.04.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia civila si de proprietate intelectuala. (Astfel fiind, partajul de ascendent evocat nu putea produce efecte juridice conform art.654 Cod civil in ceea ce-l priveste pe Nicolae Ghica, din moment ce acesta a decedat anterior autorului sau, urmand ca, potrivit art.796 Cod civil, imparteala sa se faca conform cu legea.)

In legatura cu chestiunea transmiterii mostenirii, analizata in cauza civila nr.4014/305/2010 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, martorul Uta Gabriel, judecator in completul care a pronuntat decizia civila nr.231/R/2012, a relatat, in fata primei instante, in rejudecare, la termenul din 13.11.2020:

„In deliberare am discutat despre faptul ca Elias Mavrocordat are vocatie succesorala dupa doua ramuri, una dintre ele tinea si de familia Ghica si nu intelegeam, cel putin eu personal, de ce instantele inferioare nu ii acceptasera plangerea. (...) Stiu ca se daduse in sentinta de fond o alta interpretare unui text de lege, (…) dar era in legatura cu vocatia succesorala a recurentului.

Eu am adus in discutie decizia Inaltei Curti prin care i se admisese aceluiasi revizuent o cerere de retrocedare a Palatului Comanesti, in care se discuta aceeasi problema a vocatiei succesorale. Eu am aflat de aceasta decizie din motivarea facuta de domnul Adam, si am cerut-o prin intermediul unui grefier de la Curtea de Apel Bacau. (...) O aveam la momentul deliberarii, (...) unde se specifica clar ca Elias Mavrocordat era mostenitor dupa cele doua familii” – file 11-12 vol.5 dosar C.A.Brasov.

Audiata in cursul cercetarii judecatoresti in prima instanta, in rejudecare, la termenul din 13.11.2020, martora Velican Maria Daniela, judecator in completul care a pronuntat decizia nr.231/R/2012, a declarat:

„Dupa ceva timp, am primit motivarea deciziei efectuata de colegul Ordog. Am gasit-o pe birou si era un teanc consistent de pagini, m-am gandit in sinea mea ca e o motivare foarte buna care acopera toate problemele. (...) Colegul Ordog a spus ca este in regula motivarea, ca nu mai trebuie scris nimic. In aceasta situatie, am completat motivarea efectuata de coleg cu mai multe paragrafe in care am dezvoltat aceeasi idee, a puterii de lucru judecat a deciziei ICCJ la care se facea referire in motivarea noastra” (n.n. decizia nr.4700/08.04.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia civila si de proprietate intelectuala) – file 8-10 vol.5 dosar C.A.Brasov.

Astfel, in cuprinsul deciziei civile nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, s-a aratat:

„In acest sens, s-a pronuntat printr-o decizie irevocabila, intrata in autoritatea lucrului judecat, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, care, prin Decizia civila nr. 4700 din 8 aprilie 2009, a constatat ca partajul de ascendent intocmit de Dimitrie N. Ghica in conditiile art. 794 Cod civil nu era de natura a produce efectele juridice pentru care a fost intocmit. Succesiunea autorului Dimitrie N. Ghica, in lipsa unui testament, se defera prin lege. O chestiune de drept odata dezlegata trebuie respectata, iar punerea sa din nou in discutie este neavenita”.

In aceeasi ordine de idei, nu se poate analiza, din punct de vedere juridic, invocarea intimatilor si retinerea primei instante ca decizia mentionata a Inaltei Curti de Casatie si Justitie este gresita. O asemenea mentiune, cu privire la o hotarare judecatoreasca irevocabila, este total neavenita, contrara principiilor de drept recunoscute in sistemul judiciar romanesc. Este adevarat ca prezenta revizuire nu se intemeiaza pe aceasta hotarare judecatoreasca, dar nu se poate face abstractie de aceasta solutie prin care s-a lamurit definitiv si irevocabil efectele partajului de ascendent al lui Dimitrie N. Ghica.

Existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea unei hotarari, sau cu putere de lucru judecat atunci cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.

Asupra efectelor partajului de ascendent intocmit de Dimitrie N. Ghica, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin hotarare irevocabila care nu poate fi ignorata ori nesocotita in prezenta cauza – pentru ca s-ar incalca puterea de lucru judecat.

Puterea de lucru judecat nu este reglementata in mod expres ca un efect al hotararii judecatoresti, ci ca o exceptie procesuala – prin art. 166 Cod procedura civila.

Efectele puterii de lucru judecat prezinta un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, in sensul ca nu mai poate repune in discutie dreptul sau intr-un alt litigiu.

In prezenta speta, intimatii nu mai pot invoca cu succes partajul de ascendent mentionat, atata timp cat prin Decizia civila nr. 4700/2009 s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca acesta nu putea produce efectele juridice pentru care a fost intocmit. Lucrul judecat are mai multe efecte, intre care si obligativitatea care face ca partile sa se supuna hotararii judecatoresti.

Existenta unei hotarari judecatoresti irevocabile poate fi invocata in cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii, ceea ce nu-i valabil in speta sau cu putere de lucru judecat cand se invoca obligativitatea sa fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza – ipoteza invocata in speta”.

Fata de toate aceste probe, nu se poate retine ca, in mod izolat, inculpatul Ordog Lorand Andras a generat un rationament cu aparenta de validitate in legatura cu transmiterea mostenirii pentru a sprijini solutia pronuntata prin decizia nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, astfel incat sa se poata aprecia ca se contureaza elemente ale infractiunii de abuz in serviciu in sarcina inculpatului.

Inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe, in cuprinsul declaratiei din 21.05.2021 date in prima instanta, in rejudecare, a afirmat:

„In lotul lui Dimitrie Ghica nu se aflau numai padurile, ci si un castel, iar acesta din urma mi-a fost retrocedat avand cauze la tribunal, Curtea de Apel Bacau si ICCJ, stabilindu-se in mod irevocabil ca mostenirea dupa Dimitrie Ghica se defera prin lege, fiindu-mi atribuit castelul ca urmare a acestor procese. Amintesc in acest sens decizia 4700/2009 a ICCJ, prin care s-a stabilit in mod expres ca mostenirea dupa Dimitrie Ghica se defera prin lege. Avand in vedere aceste aspecte, eu consider ca aveam toate drepturile sa primesc cele 43.000 de ha in calitate de mostenitor. (…) Decizia Tribunalului Covasna s-a bazat intr-o oarecare masura si pe aceasta decizie 4700/2009 a ICCJ”.

Imprejurarea ca, urmare propriei analize si evaluari a probelor avute in vedere de instanta de fond, prin prisma noilor probe administrate, instanta a pronuntat, prin decizia nr.231/R/2012, o solutie diametral opusa celei din sentinta, nu poate constitui temei pentru tragerea la raspunderea penala a magistratului judecator sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu, din moment ce exista un rationament propriu al completului colegial din compunerea caruia a facut parte si inculpatul Ordog Lorand Andras, invocand-se argumente care aveau legatura cu cauza, neavand instanta penala rolul de a stabili corectitudinea sau nu a acestuia, iar elementul exterior al pretinderii unei sume de bani in legatura cu un act ce intra in atributiile de serviciu ale inculpatului a fost valorificat de procuror sub forma acuzatiei de luare de mita, care exista si atunci cand mita are ca scop indeplinirea atributiilor de serviciu.

Incheierea din 05.11.2013, pronuntata in aceeasi cauza, prin care s-a solutionat o cerere de indreptare a erorii materiale formulata de Comisia judeteana Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor si de Romsilva – Directia Silvica Bacau, este semnata de aceiasi judecatori care au pronuntat decizia civila nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, este redactata de judecator Velican Maria Daniela si reliefeaza in continuare modul de interpretare a probelor care a stat la baza solutiei pronuntate prin decizia civila nr.231/R/2012, punctual, in legatura cu intinderea / suprafata terenurilor forestiere a trupurilor de padure Dofteana si Beleghet cu referire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Totodata, in baza unei cereri a Regiei Nationale a Padurilor – Romsilva, a fost pronuntata, in aceeasi cauza, incheierea din 15.05.2014 de lamurire a dispozitivului deciziei civile nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, redactata de judecator Velican Maria Daniela, „pentru ca reconstiturea sa se faca dupa autorul deposedat”, iar ceea ce se observa este ca autorii deposedati numiti in incheiere apar indicati in toate cererile de reconstituire a dreptului de proprietate adresate comisiilor locale de fond funciar (cum s-a consemnat si in Raportul de control al Corpului de control al primului-ministru – fila 323 vol.49 d.u.p.), aspect ce reliefeaza deopotriva ca nu este dovedit dincolo de orice indoiala rezonabila abuzul in serviciu, instanta penala neavand rolul de a cenzura rationamentul si considerentele unei decizii civile, acestea cazand in sarcina instantelor care judeca in materie civila, in caile de atac limitativ si expres prevazute de lege.

Niciuna dintre cele doua incheieri mai sus aratate nu a fost retinuta de procuror ca fiind parte a abuzului in serviciu de care a fost acuzat inculpatul Ordog Lorand Andras.

In privinta acuzatiei de abuz in serviciu, in apel, la termenul din 10.03.2022, inculpatul Ordog Lorand Andras a declarat:

„Ca si stare de fapt, am fost investit cu solutionarea unei cereri vizand reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului Ghica de catre petitionarul Elias Sturdza, descendent al acestei familii.

Acesta a formulat cererea de reconstituire atat dupa strabunicul sau, Dimitrie Ghica, cat si dupa fratele bunicii sale, Nicolae Ghica. Comisia de aplicare a Legii fondului funciar i-au respins cererile, motivand ca Dimitrie Ghica, strabunicul, a facut un partaj de ascendent intre copii sai, Nicolae Ghica si Maria Mavrocordat.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in anul 2009, prin decizia nr. 4700, a stabilit ca acest partaj de ascendent nu si-a produs efectele, mostenirea fam. Ghica urmand a fi dezbatuta legal. In urma acestei decizii a Inaltei Curti, petitionarului Sturdza i s-a retrocedat palatul Comanesti, care facea parte din aceeasi mostenire.

Conform principiului transmisiunii indivizibile a mostenirii, bunurile unei succesiuni se transmit acelorasi mostenitori in baza acelorasi reguli.

Doresc sa arat ca, in atare situatie, noi, la Tribunalul Covasna, nu eram deschizatori de drum, noi ne-am raliat hotararilor judecatoresti anterioare, a Inaltei Curti si a instantei din Bacau prin care s-a retrocedat Palatul Comanesti. Vazand acest lucru, noi nu puteam refuza padurile, nefiind consecventi. De asemenea, noi nu puteam nici ignora, nici modifica hotararea nr. 4700 a ICCJ”.

A considera ca abuzul in serviciu presupus savarsit de inculpatul Ordog Lorand Andras este probat prin pronuntarea unei solutii diferite de cea a instantelor care au judecat anterior cauza – care ar insemna, implicit, ignorarea opiniilor anterioare ale Judecatoriei Onesti, Tribunalului Bacau si Judecatoriei Sfantu Gheorghe, dar si ale comisiilor locale de fond funciar, Comisiei judetene Bacau, cum a sustinut parchetul (fila 33 rechizitoriu) – echivaleaza cu nesocotirea ratiunii reglementarii caii extraordinare de atac a revizuirii, ce impune cu necesitate si obligatoriu realizarea unui control judiciar al hotararii atacate si posibilitatea legala de a pronunta o alta solutie, iar in speta, instanta care a pronuntat decizia nr.231/R/2012 a raspuns argumentelor sentintei recurate si a prezentat propriul rationament ce reliefeaza interpretarea probelor, excedand competentei instantei penale verificarea corectitudinii acestuia.

Cum s-a mentionat deja in cele ce preced, urmare deciziei nr.405/2016 a Curtii Constitutionale, parchetul a indicat ca fiind incalcate de catre inculpatul Ordog Lorand Andras, in exercitiul atributiilor de serviciu, dispozitiile art.45 alin.1 din Legea nr.18/1991, invocate din perspectiva faptului ca pot beneficia de acest text legal doar persoanele care pot face dovada ca au fost titularii dreptului de proprietate asupra unor suprafate de teren cu destinatie forestiera, art.3 alin.5 din Legea nr.1/2000 care definesc proprietarul deposedat, precum si a art.676 din Codul civil ce se refera la gradul pana la care succed rudele.

Se constata, astfel, ca inculpatului Ordog Lorand Andras i se imputa de catre parchet incalcarea standardului obiectiv ce caracterizeaza infractiunea de abuz in serviciu prin neindeplinirea unor prescriptii ce reprezinta norme de drept substantial in materie civila, care prin natura lor nu obliga la un anumit comportament intr-o situatie determinata, ci fundamenteaza sau nu temeinicia unei hotarari judecatoresti, care nu poate face obiectul cercetarii penale.

Rationamentul corect sau gresit al unei instante care judeca in materie civila nu poate fi rasturnat de o instanta penala decat daca in dosarul civil instanta a examinat o realitate contrafacuta (ceea ce in cauza nu s-a dovedit) sau daca cel putin una din parti a fost indusa in eroare de instanta prin diverse mijloace.

Or, Inalta Curte, in majoritate, constata ca, in dosarul in care s-a pronuntat decizia civila nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna, a existat acelasi cadru procesual existent cu ocazia judecarii cererii de revizuire in prima instanta, finalizata cu pronuntarea sentintei nr.3167/2011, fiind citate si participand la dezbaterea cauzelor intimatele Comisiile locale de fond funciar Comanesti, Palanca, Dofteana, Brusturoasa, Asau, Darmanesti, Moinesti, Agas, Directia Silvica Bacau si Comisia judeteana Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.

Din actele dosarului rezulta ca, prin sentinta civila nr.3167/2011 a Judecatoriei Sfantu Gheorghe, prima instanta a respins cererea de revizuire formulata si precizata de revizuentul Elias Sturdza Maurocordato (Elie Vlad Strdza), concluzionand, dupa expunerea considerentelor sentintei, ca se impune respingerea ca inadmisibila si nefondata a cererii de revizuire, in contradictoriu cu toti intimatii mai sus enumerati. In cuprinsul incheierii de dezbateri din 07.12.2011, au fost consemnate sustinerile partilor, cat si precizarea instantei ca „motivele cererii de revizuire vor fi analizate cu fondul cauzei”.

Referitor la decizia civila nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, se constata ca, potrivit incheierii de dezbateri din 03.04.2012, recurentul Sturdza Paltin Gheorghe a solicitat prin avocat, admiterea recursului, in sensul modificarii in tot a sentintei recurate, admiterea cererii de revizuire pentru motivul prevazut de art.322 pct.2 din C.proc.civila anterior si schimbarea in tot a sentintei civile nr.3041 din 08.10.2007 a Judecatoriei Onesti, mentinute prin decizia civila nr.663/R din 24.06.2008 a Tribunalului Bacau, cu consecinta admiterii cererii de chemare in judecata asa cum a fost formulata. Printre altele, a precizat ca, pe fondul cauzei, a facut dovada sustinerilor referitoare la obiectul actiunii.

La acelasi termen din 03.04.2012, cand au avut loc dezbaterile, au formulat concluzii si intimatele Comisiile locale de fond funciar Agas, Asau, Brusturoasa si Dofteana care au fost reprezentate de avocat, Comisia locala de fond funciar Darmanesti pentru care s-a prezentat secretarul, Comisiile locale de fond funciar Comanesti si Moinesti care au fost reprezentate de consilier juridic, Comisia locala de fond funciar Palanca, Comisia judeteana Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care a fost reprezentata de consilier juridic si Directia Silvica Bacau care a fost reprezentata de avocat.

In aceste conditii, nu se poate admite ca vreuna dintre parti a fost indusa in eroare de instanta in vreun fel si nici nu este verosimila sustinerea procurorului (fila 34 rechizitoriu) ca prin introducerea pe scurt a solutiei in Ecris s-a urmarit de catre inculpatul Ordog Lorand Andras impiedicarea partilor interesate sa formuleze cerere de revizuire in termenul legal.

Dupa cum s-a aratat, la dezbaterile din 03.04.2012, comisiile locale de fond funciar mai sus enumerate (cu doua exceptii), Comisia judeteana Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Directia Silvica Bacau, au fost reprezentate de avocati sau consilieri juridici, adica persoane cu pregatire juridica, iar concluziile tuturor au fost de respingere a solicitarilor revizuentului. In aceasta situatie, se presupune ca partile ar fi putut avea interes in a exercita in continuare caile de atac prevazute de legislatia civila impotriva deciziei, iar din probe nu rezulta ca inculpatul a desfasurat manopere de natura sa-i impiedice in acest demers sau sa-i induca in eroare in vreun fel, consemnarea solutiei pe scurt in Ecris reprezentand un mod de lucru la acel moment temporal, la nivelul instantei in cauzele de fond funciar, dupa cum s-a dovedit, iar solutia pe scurt inregistrata in sistemul Ecris, cuprinde inclusiv dispozitia: „Admite plangerea formulata de petitionar impotriva hotararii Comisiei judetene Bacau, pe care o schimba si dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetelor de teren”, alaturi de mentiunile ca s-au admis recursul declarat de revizuent si cererea de revizuire. Continutul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate adresate instantei, in baza careia s-a constituit dosarul civil nr.936/270/2006 al Judecatoriei Onesti, in care s-a pronuntat pe fondul cererii sentinta civila nr.3041/08.10.2007, era in mod evident cunoscut de toate partile inclusiv in ceea ce priveste suprafata totala de teren pentru care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate.

Se reitereaza ca minuta inregistrata in Ecris are acelasi continut cu dispozitivul deciziei civile nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila.

Nu lipsit de relevanta este faptul ca, prin sentinta civila nr.3041 din 08.10.2007 a Judecatoriei Onesti, pronuntata in dosarul nr.5385/2006, care a format obiectul cererii de revizuire, au avut calitatea de parate aceleasi Comisii locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Brusturoasa, Palanca, Asau, Agas, Darmanesti, Dofteana, Comanesti, Moinesti, iar in motivarea solutiei pronuntate prin aceasta sentinta, de respingere a plangerii formulate de Elie Vlad Sturdza (Elias Sturdza Maurocordato), intemeiata pe dispozitiile Legii nr.18/1991, s-a mentionat: „Se va respinge plangerea reclamantului pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru padurile de la Palanca, Darmanesti, Agas, Asau, Laloaia, Goioasa, Moinesti, Brusturoasa, Comanesti”, precum si ca „se va respinge plangerea reclamantului si pentru padurile de la Dofteana si Beleghet”.

Se constata, asadar, ca instanta care a pronuntat decizia civila nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila nu a fost singura care a analizat inclusiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren forestier de la Dofteana si Beleghet.

Daca instanta care a pronuntat decizia civila nr.231/R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila a realizat sau nu o corecta apreciere a probelor si daca acestea fundamentau sau nu revizuirea in tot ori in parte a sentintei civile nr. 3041 din 08 octombrie 2007 a Judecatoriei Onesti, pronuntate in dosarul civil nr. 936/270/2006, reprezinta aspecte de temeinicie, asa incat, gresit sau nu, rationamentul juridic expus de instanta in decizia civila nr.231/R/2012 este remediabil in caile extraordinare de atac in materie civila.

In legatura cu dispozitiile art.129 alin.6 C.proc.civila anterior (s-a dat mai mult decat s-a cerut), prevederi legale pe care organul de urmarire penala le-a indicat ca fiind incalcate de inculpatul Ordog Lorand Andras urmare deciziei nr.405/2016 a Curtii Constitutionale, Inalta Curte, in majoritate, considera ca examinarea respectarii sau nu a acestor dispozitii reclama cu evidenta tot o verificare in cadrul procesului penal a temeiniciei solutiei pronuntate prin decizia civila nr.231/R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, iar dintr-o alta perspectiva s-ar pune in discutie o modificare a acuzatiei (care ar fi si neclara), nepermisa de lege dupa trimiterea in judecata.

Faptul ca in rechizitoriu se mentioneaza, la fila 34, ca „judecatorii au dat mai mult decat s-a cerut” nu inseamna ca acuzatia adusa inculpatului Ordog Lorand Andras este alta decat cea sintetizata la sectiunea „In drept” din rechizitoriu, respectiv ca printr-o analiza si interpretare partinitoare a probelor, a denaturat vadit starea de fapt, pronuntand o hotarare judecatoreasca (decizia nr. 231/R/17.04.2012 a Tribunalului Covasna) in favoarea lui Paltin Gheorghe Sturdza, in contradictie evidenta cu principiile de drept si cu starea de fapt reala, creand astfel un prejudiciu in sarcina R.N.P. Romsilva de 303.888.615 euro (contravaloarea a 43.227 ha teren forestier) – fila 316 rechizitoriu.

Un argument incontestabil si evident este ca prejudiciul pe care procurorul l-a indicat ca fiind cauzat prin fapta inculpatului este considerat ca fiind contravaloarea intregii suprafete de teren forestier cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin decizia nr.231/R/2012, si nu contravaloarea doar a suprafetei de teren care s-ar fi dat in plus decat s-ar fi solicitat. Aceasta din urma ipoteza ar fi presupus stabilirea unei alte situatii de fapt de catre procuror, corespunzatoare unei alte configuratii a infractiunii de abuz in serciviu, paguba reprezentand element de continut constitutiv al infractiunii in varianta normativa prezentata de parchet in rechizitoriu. De altfel, procurorul nu a efectuat acte de urmarire penala prin care sa stabileasca prejudiciul care ar fi fost cauzat, corespunzator a ceea ce s-ar fi dat mai mult decat s-ar fi cerut si nici nu exista din partea acuzarii o pozitie transanta si unica in privinta a ce ar fi considerat ca fiind dat mai mult decat s-a cerut (facandu-se referire, simultan, in rechizitoriu la suprafata de teren forestier solicitata prin cererile adresate comisiilor locale de fond funciar / comisiei judetene / institutiei prefectului, cat si la suprafata de teren forestier pe care revizuentul ar fi precizat-o in revizuire).

Dovada a faptului ca in actul de sesizare a instantei s-a realizat o analiza a solutiei pronuntate prin decizia civila nr.231/R/2012 rezulta din aprecierea probelor privind transmiterea succesiunii, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere si chiar descrierea antagonica a acuzatiei din cuprinsul rechizitoriului, prin care procurorul a aratat ca potrivit precizarii facute de revizuent, acesta mai solicita numai mosiile ramase dupa Dimitrie N. Ghica (d. 1923), respectiv Comanesti, Palanca, Dofteana si Beleghet, care insumau 23.000 ha, iar in decizia nr.231/R/2012, desi se discuta numai de aceste mosii, s-a dispus suplimentar reconstiturea dreptului de proprietate si asupra domeniilor Ciobanus Agas si Bratulesti, procurorul aratand, totodata, ca la dosarul cauzei se aflau probe clare ca mosiile Dofteana si Beleghet au fost preluate de Creditul Funciar Rural si nu ar fi putut face parte din masa succesorala (file 32, 33, 35 – rechizitoriu).

Simultan cu faptul afirmat de procuror ca se solicitase suprafata de teren forestier pe care revizuentul ar fi precizat-o in revizuire (cum s-a aratat mai sus), in rechizitoriu se mai arata, ca in 2005, la Comisiile locale de fond funciar din Bacau, se cerusera doar 30.000 ha padure; prin cererea depusa, la 23.11.2005, la Comisia judeteana Bacau, nu s-au solicitat mosiile Dofteana si Beleghet, acestea fiind indicate numai in plangerea adresata instantei in baza Legii nr.18/1991 – file 12, 33 rechizitoriu (la acest moment al analizei, Inalta Curte, in majoritate, observa ca, in hotararea nr.10.068 din 03.05.2006, atacata in instanta prin plangere conform Legii nr.18/1991, Comisia judeteana Bacau a retinut ca a fost depusa cerere si la comuna Dofteana, cum apare de altfel si in cererea formulata in baza Legii nr.247/2005 si inregistrata sub nr.307444 din 23.11.2005 la Institutia Prefectului – file 167-169 vol.31 d.u.p.),

Nu este atributul instantei de judecata de a realiza acuzarea. Mijloacele procesuale avand acest scop sunt conferite de lege Ministerului Public in calitate de titular al actiunii penale si reprezentant al societatii.

Or, pastrand limitele acuzatiei aduse inculpatului de la momentul trimiterii in judecata prin rechizitoriul intocmit in aceasta cauza, Inalta Curte, in majoritate, retine ca toate chestiunile ce tin de vocatia succesorala, dovedirea dreptului de proprietate si intinderea acestuia implica evaluarea unor aspecte de temeinicie a solutiei civile pronuntate. Nu lipsit de importanta este si faptul ca din declaratiile celorlalti membri ai completului, care nu au fost trimisi in judecata, rezulta ca au contribuit la redactarea considerentelor si au semnat solutia adoptata prin decizia nr.231/R/2012, consemnata in minuta, care are acelasi continut cu dispozitivul deciziei.

Fata de argumentele invocate de parchet in sustinerea acuzatiei de abuz in serviciu aduse inculpatului Ordog Lorand Andras, Inalta Curte mai retine din cuprinsul hotararii nr.10068 din 03.05.2006 a Comisiei Judetene Bacau (aceasta fiind hotararea atacata cu plangere la instanta in baza Legii nr.18/1991), imprejurarea ca prin cererea cu nr.31114 din 23.11.2005 a fost solicitata reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 50 ha teren agricol in Comanesti, contrar celor aratate in actul de sesizare.

Asa cum s-a evocat, prin indicarea legislatiei primare presupus incalcate in cauzele pendinte la momentul publicarii in Monitorul Oficial a deciziei nr.405/2016 a Curtii Constitutionale, procurorului nu ii este permis sa completeze si sa modifice continutul rechizitoriului sau sa formuleze acuzatii noi si nu poate sa schimbe datele privitoare la faptele retinute in sarcina inculpatului, ci doar sa individualizeze normele de legislatie primara incalcate tinand cont de faptele mentionate in rechizitoriu si datele referitoare la acestea. In acest sens este si jurisprudenta instantei supreme (decizia nr.177/A/6 iulie 2020, pronuntata in dosarul nr. 2197/1/2018).

In aceasta ordine de idei, Inalta Curte mai constata, in majoritate, ca obiectul acuzatiei referitoare la abuzul in serviciu pentru care inculpatul Ordog Lorand Andras a fost trimis in judecata, nu cuprinde fapte de natura a justifica retinerea incalcarii de catre inculpat a dispozitiior legale prevazute de art.201 alin.1, art.129 alin.5 C.proc.civila anterior sau a art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000, enuntate prin adresa nr.4596/III-3/2017 din 05.12.2017 a DNA – Sectia Judiciara Penala, definitoriu fiind, asa cum s-a aratat in cele ce preced, ca procurorul a considerat ca elementul material al laturii obiective a infractiunii consta in analiza, interpretarea probelor si pronuntarea deciziei civile nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, apreciate de procuror ca fiind in contradictie evidenta cu principiile de drept si cu starea de fapt reala (astfel cum s-a motivat „In drept” de procuror, in considerarea faptelor retinute in rechizitoriu).

Intr-o ipoteza pur teoretica, daca ar fi posibil a se nesocoti obiectul acuzatiei si s-ar considera ca anumite date din cuprinsul rechizitoriului ar avea legatura cu dispozitiile art.129 alin.5, art.201 alin.1 C.proc.civila anterior si art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 forma in vigoare la data pronuntarii hotararii, Inalta Curte, in majoritate, precizeaza ca in conformitate cu prevederile legii procesual-civile in vigoare la momentul pronuntarii solutiei, interventia judecatorului in procesul de administrare a probatoriului, in temeiul rolului activ, era una marginala, dispozitiile legale permitand acestuia sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii unor probe, fara a institui o obligatie absoluta in sarcina judecatorului. De altfel, este relevant faptul ca inculpatul Ordog Lorand Andras si-a exercitat atributiile intr-un complet colegial si procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii. Niciuna dintre partile cu interese contrarii recurentului revizuent (si anume: intimatele Comisii locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Brusturoasa, Asau, Agas, Darmanesti, Dofteana, Comanesti, Moinesti, Comisia judeteana Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Directia Silvica Bacau, reprezentate fiind de avocati sau consilieri juridici) nu a solicitat administrarea probei cu expertiza, iar necesitatea administrarii probelor este lasata la aprecierea instantei, neputandu-se retine ca instanta ar fi avut o obligatie legala imperativa in sensul administrarii de probe. Relativ la indicarea incalcarii de catre inculpat a dispozitiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, se mai retine ca acuzatia ce i-a fost adusa inculpatului se refera la reconstituirea dreptului de proprietate asupra fondului forestier proprietate publica a statului, sens in care Statul Roman prin Ministerul Finantelor s-a si constituit parte civila, iar in cauza nu exista acte de urmarire penala prin care sa fi fost identificati alti titulari ai dreptului de proprietate vatamati, ceea ce ar fi presupus un alt continut al acuzatiei si stabilirea unui alt cadru procesual.

In consecinta, pentru considerentele expuse, avand in vedere ca acuzatiile formulate de procuror vizeaza elemente de temeinicie a deciziei civile nr.231/R/

17.04.2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, Inalta Curte, in majoritate, va admite apelul inculpatului Ordog Lorand Andras si, in conformitate cu prevederile art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va desfiinta sentinta apelata si, rejudecand, va dispune achitarea inculpatului Ordog Lorand Andras, in temeiul art.16 alin.1 lit. b teza I C.proc.pen., pentru infractiunea de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 C.pen. si art. 309 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.

Cat priveste latura civila a cauzei, in apel, Inalta Curte, in majoritate, constata ca, potrivit dispozitiilor art.25 alin.5 C.proc.pen., in caz de achitare a inculpatului in baza art.16 alin.1 lit.b teza I C.proc.pen., instanta lasa nesolutionata actiunea civila.

Ca atare, intrucat urmeaza a se dispune achitarea fata de inculpatul Ordog Lorand Andras, in baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc.pen., pentru infractiunea de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevazuta de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal si art. 309 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, in conformitate cu art.25 alin.5 C.proc.pen. va fi lasata nesolutionata actiunea civila formulata de Statul Roman prin Ministerul Finantelor prin care s-a solicitat restabilirea situatiei anterioare pronuntarii deciziei civile nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila.

Solutia de incetare a procesului penal ce se va dispune fata de inculpatul Ordog Lorand Andras, in baza art.16 alin.1 lit.f C.proc.pen., ca efect a intervenirii prescriptiei raspunderii penale pentru infractiunea de luare de mita, nu determina un alt mod de solutionare a actiunii civile promovate de Statul Roman prin Ministerul Finantelor care a solicitat restabilirea situatiei anterioare deciziei civile nr.231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila, chiar daca art.25 alin.5 C.proc.pen. prevede ca instanta lasa nesolutionata actiunea civila in cazul incetarii procesului penal in baza art.16 alin.1 lit.f – cu exceptia prescriptiei.

Sub acest aspect, Inalta Curte retine, din perspectiva urmarii periculoase socialmente a infractiunii de luare de mita ce este incadrata in sfera infractiunilor de serviciu, dispozitiile art.509 alin.1 pct.3 C.proc.civila care prevad calea de atac a revizuirii hotararii civile atunci cand unul dintre judecatorii care au pronuntat-o a fost condamnat, precum si atunci cand constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala (s.n. de exemplu, cand exista un impediment legal de punere in miscare sau exercitare a actiunii penale sau in cazul stingerii actiunii penale).

*

In privinta infractiunilor de cumparare de influenta, respectiv traficarea influentei, acuzatii pentru care s-a dispus trimiterea in judecata prin rechizitoriul nr.63/P/2012 din 20.01.2015, al Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Brasov, cu prioritate, Inalta Curte reitereaza ca exced obiectului prezentei cauze, in acest al doilea ciclu procesual, faptele si persoanele fata de care solutiile de achitare au ramas definitive – astfel cum s-a aratat prin decizia penala nr.257/2019 a ICCJ – Completul de 5 Judecatori. Ca atare, sunt neavenite orice aprecieri ale primei instante in legatura cu fapte sau persoane fata de care s-a pronuntat cu caracter definitiv o solutie de achitare, acestea depasind cadrul procesual actual”.

Redam motivele pentru care ICCJ a achitat-o pe judecatoarea Anca Roxana Bularca:

„V. Cu privire la criticile formulate de apelantele inculpate Sturdza (fosta Zaharia) Gabriela Rodica si Bularca (fosta Adam) Anca Roxana in privinta condamnarii fiecareia la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de complicitate morala la cumparare de influenta, Inalta Curte considera ca acestea sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.

Prin apelurile formulate, inculpatele Sturdza (fosta Zaharia) Gabriela Rodica si Bularca (fosta Adam) Anca Roxana au criticat sentinta apelata pentru nelegalitate si netemeinicie si au solicitat, admitandu-li-se calea de atac, desfiintarea sentintei penale nr.132/F/22.07.2021 a Curtii de Apel Brasov si achitarea pentru infractiunea de complicitate la „cumparare de influenta” prevazuta de art. 26 Cod penal anterior, raportat la art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (in forma in vigoare la data faptelor), cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Apelanta inculpata Sturdza (fosta Zaharia) Gabriela Rodica a motivat ca fapta sa nu poate fi calificata juridic ca imbracand tiparul complicitatii, intrucat complicele ajuta autorul la punerea in practica a unei hotarari deja luate de acesta. Or, Sturdza Paltin Gheorghe nu s-a hotarat vreodata sa cumpere influenta cuiva, nici dupa data de 14 aprilie, cum se sustine in prima instanta.

A invederat ca, la 07 aprilie 2013, potrivit hotararii de condamnare, inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe nu luase vreo hotarare infractionala, asa incat „aceasta sfatuire impreuna asupra luarii in caruta a lui Hrebenciuc” dupa cum ar fi instigat Adam Ioan poate fi analizata ca o instigare in sensul legii penale, insa, potrivit acuzarii, tema cumpararii de influenta a fost lansata de inculpatul Adam Ioan in 07 aprilie, s-a adresat concomitent ambilor soti Sturdza, iar din materialul probator prezentat nu rezulta ca inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe ar fi fost de acord cu Adam Ioan, fiind determinat de inculpata Sturdza.

In concluzie, s-a solicitat achitarea inculpatei Sturdza Gabriela Rodica, in temeiul dispozitiilor art.16 lit.a din Codul de procedura penala, pentru inexistenta faptei.

In sustinerea solicitarii de achitare, inculpata Bularca (fosta Adam) Anca Roxana a invocat temeiul art. 16 alin.1 lit.c Cod procedura penala pentru gresita condamnare, rezultat al erorii grave de fapt savarsite de instanta de fond in interpretarea mijloacelor de proba, deoarece replicile facute la intalnirea din 07.04.2013 nu pot fi interpretate ca un sprijin moral acordat inculpatilor Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe; sustinerile apararii au ca temei si declaratiile inculpatilor Sturdza Paltin Gheorghe si Sturdza Gabriela Rodica, in conditiile in care inculpatul Hrebenciuc Viorel nu a facut vreo referire la inculpata Bularca (fosta Adam) Anca Roxana, iar Adam Ioan s-a prevalat de dreptul la tacere.

Deopotriva, s-a aratat ca declaratiile celor doi inculpati, Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe, nu au mentionat niciodata ca inculpata Bularca (fosta Adam) Roxana Anca le-ar fi intarit intentia de a savarsi fapta de cumparare de influenta ori ca le-a dat curaj in demersul lor ilicit penal sau ca le-a creat o stare psihica favorabila comiterii infractiunii.

In consecinta, atata vreme cat autorii au declarat ca nu au fost influentati in niciun mod de parerile exprimate de inculpata Bularca (fosta Adam) Anca Roxana in cadrul discutiilor analizate de instanta, s-a considerat condamnarea pronuntata prin sentinta ca fiind netemeinica.

Inalta Curte constata ca, prin rechizitoriul nr. 63/P/2012 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie, au fost trimise in judecata inculpatele Sturdza Gabriela Rodica pentru comiterea infractiunii de complicitate la cumparare de influenta, prev. de art. 48 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 292 alin. 1 din C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. si Bularca Anca Roxana pentru comiterea infractiunii de complicitate la cumparare de influenta, prev. de art. 48 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 292 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C.pen., constand in aceea ca, la inceputul lunii aprilie 2013, pentru a reusi punerea in executare in mod fraudulos a deciziei civile nr.231 din 17.04.2012 a Tribunalului Covasna privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra fostului Domeniu Ghica-Comanesti, inculpatele i-au sprijinit moral pe Sturdza Paltin Gheorghe si Adam Ioan sa cumpere influenta de la Hrebenciuc Viorel, al carui rol era sa intervina pe langa directorul general al R.N.P. Romsilva, Adam Craciunescu, pentru a urgenta punerea in executare a deciziei civile nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna si pentru a bloca eventualele actiuni in justitie pe care RNP Romsilva sau Directia Silvica Bacau le-ar fi putut introduce.

Prin ordonanta din 25.03.2015, de remediere a rechizitoriului, in procedura de camera preliminara, cu referire la acuzatia adusa inculpatei Adam Anca Roxana in privinta modalitatii in care i-a sprijinit moral pe Sturdza Paltin Gheorghe si Adam Ioan, procurorul a aratat ca aceasta consta in crearea celor doi inculpati a unei stari psihice favorabile comiteri infractiunii de cumparare de influenta de la Hrebenciuc Viorel, dandu-le curaj pentru aplicarea hotararii infractionale luate si intarindu-le intentia de a savarsi fapta penala. In acest sens, s-a facut trimitere, in special, la convorbirea purtata, la 07.04.2013, in mediul ambiental de catre Adam Ioan, Adam Anca Roxana, Sturdza Paltin Gheorghe si Sturdza Rodica Gabriela, „voice012”.

Prin sentinta apelata, prima instanta a retinut, in esenta, ca inculpatele apelante Bularca Anca Roxana si Sturdza Rodica Gabriela si-au exprimat opinia in discutiile purtate cu inculpatii Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe in sensul ca acestia sa cumpere influenta traficata de catre inculpatul Hrebenciuc Viorel pentru a reusi punerea in executare, in mod fraudulos, a deciziei civile nr.231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra fostului Domeniu Ghica Comanesti, imprejurarea care ar constitui un sprijin moral. Actiunile retinute in sarcina apelantelor inculpate au fost apreciate de prima instanta ca reprezentand acte de complicitate morala la infractiunea de „cumparare de influenta” prevazuta de art.26 Cod penal anterior raportat la art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (in forma in vigoare la data faptelor), cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Inalta Curte va proceda la analiza comuna a celor doua cai de atac in conditiile in care faptele ce fac obiectul acuzarii ar consta in sprijinirea, prin opiniile exprimate, a activitatii penale desfasurate de catre inculpatii Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe, in sensul ca ar fi consolidat hotararea infractionala pe care cei doi inculpati au luat-o, de a cumpara influenta traficata de inculpatul Hrebenciuc Viorel.

In privinta acestor acuzatii de complicitate la infractiunea de cumparare de influenta, aduse inculpatelor Sturdza (fosta Zaharia) Gabriela Rodica si Bularca (fosta Adam) Anca Roxana, instanta de apel considera ca devine incidenta una dintre cauzele de impiedicare a exercitarii actiunii penale – nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea, prevazuta de art.16 alin.1 lit.c Cod procedura penala.

Potrivit art.48 Cod penal, complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Indiferent ca este de natura materiala sau morala, complicitatea poate fi anterioara cand actul de complicitate are loc inainte de inceperea actelor de executare sau concomitenta cand actul de complicitate are loc in timpul savarsirii actelor de executare. In consecinta, activitatea complicelui poate interveni atat in faza actelor de pregatire, cat si concomitent cu actele de executare.

Din perspectiva aptitudinii actului complicelui de a inlesni sau a ajuta la comiterea actiunii tipice a infractiunii, prin care autorul lezeaza valoarea sociala, se noteaza ca simpla constatare a crearii starii de pericol prin actul complicelui nu este suficienta pentru a angaja raspunderea sa penala, caci ar corespunde unei simple tentative de complicitate, care nu este pedepsita.

Se mai noteaza ca, in cadrul procesului de verificare a indeplinirii conditiilor formei de participatie a complicitatii, trebuie analizat in ce masura riscul creat prin actiunea complicelui s-a concretizat intr-o lezare a valorii sociale ocrotite. Cum aceasta vatamare a valorii sociale ocrotite nu se realizeaza in mod nemijlocit de complice, ci de catre autor, concretizarea respectiva trebuie sa imbrace forma unui sprijin efectiv (material sau moral) la savarsirea actiunii tipice.

Inalta Curte apreciaza ca materialul probator nu dovedeste fara putinta de tagada ca actiunile inculpatelor Bularca Anca Roxana si Sturdza Rodica Zaharia, in special afirmatiile acestora in cadrul discutiilor purtate cu inculpatii Sturdza Paltin Gheorghe si/sau Adam Ioan, au constituit un ajutor moral efectiv pentru cumpararea de catre inculpati a influentei inculpatului Hrebenciuc Viorel pentru a reusi punerea in executare a deciziei civile nr. 231/R/2012 a Tribunalului Covasna – Sectia Civila.

Astfel, probele administrate, inclusiv inregistrarea cuprinsa in fisierul „voice 012”, nu demonstreaza ca interventiile verbale ale inculpatelor Bularca Anca Roxana si Sturdza Gabriela Rodica, din data de 7 aprilie 2013, in cadrul discutiei din autoturismul condus de prima dintre inculpate, au imbracat forma unui sprijin moral real la savarsirea infractiunii tipice de cumparare de influenta de catre inculpatii Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe.

Asa cum rezulta din aceasta inregistrare, realizata la data de 07 aprilie 2013, inculpatul Adam Ioan a propus cumpararea influentei lui Hrebenciuc Viorel, ulterior fiind purtate discutii si cu privire inculpatul Bengescu Dan Costin si serviciile pe care acesta le putea oferi, inculpata Bularca Anca Roxana intervenind in discutie, alaturi de inculpata Sturdza Gabriela Rodica si relevand faptul ca pentru a realiza punerea in posesie cu privire la terenuri este necesar a fi apelat la anumite influente, folosindu-se termenul „sfori”.

Verificand inregistrarea cuprinsa in fisierul „voice 012”, Inalta Curte a mai constatat ca afirmatia inculpatei Bularca Anca Roxana este cea retinuta si in considerentele sentintei („Trebuie vorbit, nu putem noi asa sa ne dam cu parerea”), iar nu forma sustinuta de catre inculpata („vorbim sa ne aflam si noi in treaba”), insa ca si termenul de mai sus „sfori” nu se poate aprecia ca a fost decisiva in incurajarea inculpatilor Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe de a cumpara influenta lui Hrebenciuc Viorel.

Dupa alte discutii intre ceilalti inculpati, apelanta inculpata Bularca (Adam) Roxana a intervenit pentru a prezenta aspectele vizand competentele Regiei Nationale a Padurilor in procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, subiect care a prezentat interes pentru inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe, acesta cerand inculpatului Adam Ioan sa o lase sa vorbeasca, iar, ulterior, inculpata Bularca Anca Roxana a participat la discutie explicand competentele prefectului judetului in cadrul aceleiasi proceduri, aspect care a prezentat, de asemenea, interes pentru inculpatii Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe. Dar, chiar daca informatiile de natura juridica oferite de inculpata Bularca Anca Roxana erau ascultate cu atentie mai ales de inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe, acestea nu contureaza aspecte care sa sustina forma de participatie penala a complicitatii la cumpararea influentei lui Hrebenciuc Viorel.

Inculpata Bularca Anca Roxana a mai spus ca inculpatul Hrebenciuc Viorel ar fi activat in „zona baietilor cu stelute pe umeri”. Inalta Curte apreciaza, de asemenea, chiar in contextul intregii conversatii dintre inculpati, din data de 07.04.2013, ca afirmatia sa nu era una de natura a da curaj ori a intari convingerea inculpatilor Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe de a cumpara influenta inculpatului Hrebenciuc Viorel, despre care, cu evidenta, aveau si acestia cunostinta ca era o persoana cu influenta in zona institutiilor de interes pentru punerea in posesie a terenurilor si eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenurile forestiere, tinand cont de calitatea de parlamentar a inculpatului Hrebenciuc Viorel si legaturile cu judetul in care se aflau padurile, unde acesta isi avea si colegiul electoral.

Chiar daca inculpata Bularca Anca Roxana a prezentat unele argumente care, in opinia sa, impuneau cumpararea influentei inculpatului Hrebenciuc Viorel, nu rezulta cu certitudine ca replicile sale au intarit rezolutia infractionala a inculpatilor Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe in ceea ce priveste cumpararea influentei lui Hrebenciuc Viorel. Dialogul dintre cei patru inculpati, de la data de 07.04.2013, a fost unul spontan, care nu a avut vreun scop prestabilit, eventual in legatura cu stabilirea unor demersuri care sa asigure reusita punerii in aplicare a deciziei civile nr.231/R/2012.

Ca atare, din aceasta inregistrare rezulta ca inculpata Bularca Anca Roxana a participat la discutie, in timp ce conducea autoturismul, in data de 07.04.2013, fara a se putea aprecia ca afirmatiile sale au valoarea unui act de complicitate morala pentru a-l ajuta pe inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe sau inculpatul Adam Ioan sa cumpere influenta coinculpatului Hrebenciuc Viorel.

Autorii infractiunii de cumparare de influenta, Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe, nu au dat declaratii in sensul ca afirmatiile inculpatelor Bularca Anca Roxana si Zaharia Rodica Gabriela le-ar fi intarit convingerea de a comite fapta de cumparare de influenta ori ca le-a dat curaj in demersul lor ilicit penal sau ca le-a creat o stare psihica favorabila comiterii infractiunii.

Astfel, audiat la termenul de judecata din 21.05.2021, inculpatul Sturdza Paltin-Gheorghe a precizat:

„Cu privire la inregistrarea stocata pe Voice 012, arat faptul ca aceasta a fost inregistrata de ziua Roxanei in autoturismul condus de aceasta la intoarcere de la Cheile Gradistei. Se poate dovedi simplu acest lucru, intrucat pe inregistrare se aude o remarca a domnului Adam: 'Ia-o la stanga'. inregistrarea are 33 de minute si s-a sustinut de catre acuzare ca atunci s-ar fi perfectat o intelegere. (…)

Pe inregistrare este pomenit de 23 de ori numele lui Viorel Hrebenciuc ca si solutie la problema padurilor, dar este refuzata aceasta solutie de catre mine si Gabriela, existand si un refuz ipocrit din partea lui Adam. A fost propusa solutia Hrebenciuc, in majoritatea cazurilor de Adam si de doua ori de Roxana, in diferite forme, dar raspunsul nostru, al meu si al Gabrielei, manifestat in diverse forme (onomatopee, simple negatii, nu sunt de acord, nu cred) a fost intotdeauna un refuz. Niciodata nu am propus noi ca solutie la problema padurilor pe Viorel Hrebenciuc.

Astfel cum am aratat mai sus eu, si Gabriela ne-am opus in diverse forme. Cele 23 de situatii in care apare numele lui Hrebenciuc in inregistrare reprezinta un indemn venit din partea domnului Adam si de doua ori din partea doamnei Roxana, de a-l folosi pe Hrebenciuc ca si solutie la problema padurilor. (…) Pe mine m-a mirat faptul ca Hrebenciuc mi-l aduce pe Bengescu, desi eu nu am discutat niciodata cu Hrebenciuc si nici nu il cunosteam la acel moment. (...) Cu privire la afirmatia Roxanei din Voice 012, in sensul ca 'nu masuratorile sunt problema, ci problema sunt acum sforile' Adam: 'pai bine bai, dar pe urma sa va intreb daca isi pune H obrazul', atunci eu replic:

Asa, ma indoiesc de faptul acesta ceea ce inseamna un refuz al meu. (...) In general vorbind, nu pot afirma ca parerile emise de doamna Bularca in legatura cu subiectul padurile ar fi fost importante pentru mine, oricum dumneaei nu prea putea sa vorbeasca de domnul Adam in legatura cu acest subiect. Parerile ei despre paduri au fost exprimate in Voice 012, pareri cu care eu nu am fost de acord. Doamna Adam ridica problemele in legatura cu CEDO, cu legile noi care vor interveni si de doua ori, astfel cum am spus mai sus, a intervenit in favoarea solutiei Hrebenciuc” (file 133-137 vol. VII dosar C.A.Brasov).

Legatura de afinitate dintre familiile Adam si Sturdza si imprejurarea ca inculpata Bularca Anca Roxana exercita functia de judecator la Tribunalul Brasov, in perioada de interes pentru cauza (motiv pentru care parerile juridice pe care aceasta le exprima in cadrul discutiilor ar fi fost avute in vedere), nu pot primi o valoare probatorie superioara de natura a crea convingerea ca inculpatii Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe au primit curaj in aplicarea hotararii infractionale, fiindu-le intarita intentia de a savarsi fapta penala, cum a sustinut procurorul.

Aceeasi este si concluzia ce se desprinde din cuprinsul declaratiei inculpatei Sturdza Gabriela Rodica date in rejudecare, in prima instanta, la termenul de judecata din 21.05.2021, cand a precizat:

„Nu este adevarat ca in convorbirea inregistrata Voice 012 s-a ajuns la intelegerea pentru a se apela la ajutorul lui Hrebenciuc Viorel in problema padurilor. (…) Eu cu Roxana nu discutam prea multe, ne vedeam rar si mai ales duminica. Cu domnul Adam discutam problema padurilor. Prin urmare, nu pot afirma ca au existat sau am tinut cont de parerile doamnei Roxana in legatura cu padurile. Nici nu aveam de ce sa tin cont, pentru ca nu luam eu deciziile. Dupa ce am obtinut decizia, i- am spus lui Paltin sa plecam din tara, dar nu a pus in practica. (...) M-a trimis in judecata si ca sa nu fie nedrept fata de Roxana”.

Totodata, inculpata Sturdza Gabriela Rodica a declarat:

„Nu am fost niciodata de acord cu solutia Hrebenciuc pentru problema padurilor. (…) Pe data de 14.04.2013, o alta convorbire dintre Paltin si Adam a fost inregistrata pe voice 033, inregistrare ce atesta faptul ca Paltin nu era de acord nici cu Bengescu. Ulterior are loc o intalnire intre Adam, Paltin, Bengescu si eu, inregistrata pe fisierul 'Bengescu'. (…) Tot atunci s-a discutat in sensul de a se merge a doua zi sa il cunoasca Paltin pe Hrebenciuc Viorel, iar eu am afirmat:

'Nu, aia mie nu-mi da nici un confort', domnul Bengescu a intrebat 'Punerea in posesie?', iar eu am raspuns 'Nu, intalnirea de maine'. Astfel, nu inteleg de unde sunt eu acuzata de complicitate morala la cumparare de influenta de la domnul Hrebenciuc.

In data de 19 aprilie, Paltin a mers la Bucuresti, unde s-a intalnit si cu Hrebenciuc Viorel. (…) Eu nu am participat la acea intalnire. Eu am participat la toate intalnirile, mai putin la intalnirea cu domnul Hrebenciuc. Eu nu am asistat nici la incheierea antecontractului cu domnul Bengescu si nici la actul aditional.

Cu privire la acuzatia ca eu stiam despre Resedinta Varstinicilor, arat ca nu este adevarata, nu am cunoscut niciodata ce este cu aceasta societate” (file 138-139 vol. VII dosar C.A.Brasov).

Inalta Curte constata din probele administrate ca inculpata Sturdza Gabriela Rodica l-a insotit pe inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe in unele dintre deplasarile si intalnirile care au avut ca scop purtarea unor discutii in legatura cu punerea in aplicare a deciziei nr.231/R/2012, dar nu rezulta ca prezenta sa si opiniile exprimate in cadrul intrevederilor au conturat, la modul real, un sprijin moral pentru Sturdza Paltin Gheorghe si/sau Adam Ioan in cumpararea influentei lui Hrebenciuc Viorel.

Ca si in cazul inculpatului Sturdza Paltin Gheorghe, Inalta Curte constata ca inculpatul Adam Ioan, prin declaratia de la Curtea de Apel Brasov, la data de 13.11.2020, nu a mentionat ca inculpata Sturdza Gabriela Rodica sau Bularca Roxana Anca, prin opiniile exprimate sau in vreun alt mod, le-a produs o stare psihica favorabila cumpararii influentei de la Hrebenciuc Viorel sau le-a intarit convingerea de a comite aceasta cumparare de influenta.

Calitatea pe care o avea inculpatul Adam Ioan, de jurist cu experienta si parlamentar, precum si imprejurarea ca inculpatul Sturdza Paltin Gheorghe era o persoana extrem de meticuloasa, ce isi inregistra interlocutorii si nota tot ce discuta in agenda, reprezinta elemente care conduc la crearea unui dubiu serios in legatura cu existenta complicitatii morale a inculpatelor Bularca Anca Roxana si Sturdza Rodica Gabriela, in sensul acuzatiei formulate de parchet.

Relatiile dintre inculpatii Adam Ioan si Sturdza Paltin Gheorghe au fost, cel putin la momentul avut in vedere prin actul de sesizare, unele de colaborare asidua in vederea atingerii scopului comun (acela al obtinerii punerii in posesie si a vanzarii terenurilor) pentru a obtine sumele de bani importante prefigurate, primul sub forma unui onorariu de succes pentru activitate prestata in calitate de avocat, iar cel de-al doilea in calitatea sa de persoana careia i se reconstituise dreptul de proprietate, inculpatii nelasand niciun moment impresia ca ar fi avut nevoie de insuflarea curajului pentru cumpararea influentei lui Hrebenciuc Viorel din partea inculpatelor Bularca Anca Roxana sau Sturdza Gabriela Rodica, asa cum a sustinut acuzarea – ceea ce, de altfel, nici nu s-a probat.

Din declaratia inculpatului Hrebenciuc Viorel din fata instantei, in rejudecare, de la termenul din 09.04.2021, rezulta ca acesta l-a abordat pe holurile Parlamentului pe Adam Ioan, la inceputul lunii aprilie 2013, afland de decizia civila nr.231/R/2012, si s-a oferit sa-i recomande un specialist in lucrari cadastrale si topografice forestiera, care s-a dovedit ca era Bengescu Dan, pe care Adam Ioan il stia. Totodata, Hrebenciuc Viorel a aratat ca l-a cunoscut pe Sturdza Paltin Gheorghe la data de 19.04.2013, la Hotel Hilton, si ca poarta un respect deosebit familiei Sturdza, intrucat in 2002 a fost ajutat in rezolvarea unei probleme de sanatate (file 211-214 vol. VI).

Tinand seama si de aceste date factuale, Inalta Curte apreciaza ca faptele inculpatelor Bularca Anca Roxana si Sturdza Gabriela Rodica nu caracterizeaza acte de complicitate morala, respectiv ca afirmatiile / opiniile comunicate de acestea sau manifestari de alt fel au fost unele de consolidare a hotararii infractionale a autorilor infractiunii de cumparare de influenta.

In doctrina s-a specificat ca, din perspectiva aptitudinii actului complicelui de a inlesni sau ajuta la comiterea actiunii tipice a infractiunii, prin care autorul lezeaza valoarea sociala, aceasta aptitudine trebuie examinata ex ante, adica prin raportare la perceptia unui observator obiectiv plasat la momentul comiterii actului presupus de complicitate.

Or, in speta, probele administrate nu au gradul de probabilitate de tipul celui necesar pentru rasturnarea prezumtiei de nevinovatie a inculpatelor Bularca Anca Roxana si Sturdza Gabriela Rodica. Probele administrate nu dovedesc faptul ca opiniile exprimate de inculpate caracterizeaza acte de complicitate morala si ca afirmatiile acestora au fost unele de consolidare a hotararii infractionale a autorilor infractiunii de cumparare de influenta, oferindu-le curaj pentru aplicarea hotararii infractionale luate sau intarindu-le intentia de a savarsi fapta penala.

Pe cale de consecinta, in privinta infractiunii de complicitate la cumparare de influenta retinuta in sarcina inculpatelor Bularca Anca Roxana si Sturdza

Gabriela Rodica, Inalta Curte urmeaza a admite apelurile declarate de acestea, in conformitate cu prevederile art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va desfiinta sentinta apelata si, rejudecand, va dispune, in baza prevederilor art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen., achitarea inculpatelor pentru complicitate la infractiunea de cumparare de influenta, prev. art. 48 C.pen. rap. la art. art. 292 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal”.

* Cititi aici intreaga decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din dosarul retrocedarilor de paduri

sursa foto Ordog: Mediafax