Avocatul Traian Briciu (foto) – presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania – a sustinut vineri, 21 noiembrie 2025, un fulminant discurs in care a luat apararea magistratilor romani in fata atacurilor la care sunt supusi atat din partea puterii politice, cat si din partea romanilor instigati de catre aceiasi politicieni din coalitia PSD-PNL-USR-UDMR.

Prezent la conferinta „155 de ani de avocatura damboviteana – traditie, onoare si profesionalism” (organizata la Targoviste de catre Baroul Dambovita), maestrul Briciu a avertizat ca daca breasla pe care o reprezinta nu ia atitudine acum impotriva acestui asalt, atunci valul de populism ii va inghiti si pe avocati, nu doar pe judecatori. Motivul este simplu si se vede in spatiul public de ani intregi: avocatii sunt infierati pentru ca indraznesc sa apere persoane pe care „justitia populara” – inclusiv cea practicata de catre mass media – le declara din start vinovate.

Si astfel, rolul avocatului va fi redus la cel avut in 25 decembrie 1989 de catre asa-zisii aparatori ai sotilor Ceausescu: acela de a nu cracni in fata deciziilor unei justitii strambe, a atras atentia Traian Briciu.

Incheiem, mentionand ca discursul a fost distribuit sambata pe Facebook de catre judecatorul CSM Alin Ene.

Iata intreaga cuvantare a sefului UNBR Traian Briciu (vezi video):

„Va intreb daca vreti sa discutam si de lucrurile mici. (Noi am discutat despre vremurile mari.) Vremurile mici ne aduc o alta dilema. Asta este vremea mare, adica discutia 'globul pamantesc si avocatura'. Discutia mica, vremurile mici ne aduc intr-o alta dilema: societatea si justitia – lucru care a fost evocat de vorbitori; sigur: cu retinerea pe care domniile lor au avut-o din perspectiva de judecatori. Nu puteau sa spuna chiar tot ce au pe suflet. Dar o sa spun eu. Nici eu n-o sa spun chiar tot, dar o sa spun mai mult.

Am fost intrebat adesea de ce Uniunea Nationala a Barourilor se plaseaza – in aceasta galceava, sa zicem, a societatii cu magistratura – de partea magistraturii, in toate componentele ei. Sigur: am inceput cu discutiile cu pensii si salarii. Dar, asa cum anticipam si in intalnirea pe care am avut-o la Craiova, iata ca discutiile la pensii-salarii s-au mutat in discutia 'ce fel de solutii pronuntati'. Nu se mutase discutia cand la Craiova am spus lucrul acesta si am zis: 'Vedeti ca discutia cu pensiile si salariile e numai inceputul. Va veni si discutia «ce solutii pronuntati». Tema este unitara; nu puteti s-o divizati'. Tema este ca societatea incepe sa se priceapa sau sa creada ca se pricepe prea mult la justitie. Asta este, de fapt, tema. Si, in realitate, aici nu putem avea decat o singura pozitie – si anume: aceea cu justitia.

Am fost intrebat daca in aceasta disputa nu e bine sa fim cu poporul, cu societatea. Si am spus de trei ori la Craiova: daca justitia va vrea ceva si poporul va vrea altceva, voi fi de partea justitiei impotriva societatii si impotriva poporului. Am mai spus o inca o data, am lasat 30 de secunde si am mai spus-o si a treia oara. Si acum va spun si de ce. Poporul crede ca vrea dreptate. El, de fapt, confunda dreptatea cu vointa. El nu stie ce e dreptatea, pentru ca nu stie ce e dreptul in ansamblul lui, dar vrea lucruri. Si vrandu-le, nu stie cum sa le justifice si atunci spune: 'Asa e drept'. De fapt, e vointa lui, pe care o transforma, o asimileaza notiunii de dreptate.

Si daca ajungem in ecuatia ca poporul are intotdeauna dreptate (asa cum zic politicienii; si inteleg de ce ei spun ca poporul are tot timpul dreptate), noi gresim, pentru ca poporul, de multe ori, de cele mai multe ori, nu are dreptate in materie de drept.

Suntem la Targoviste. Maine ni s-a propus o vizita la locul unde a fost impuscat cuplul Ceausescu. Va aduceti aminte ce proces a fost acela? Cine a vrut acel proces? Eram Aveam 16 ani. Pe scara blocului, toti se bucurau. Era un delir de fericire ca doi oameni au fost masacrati intr-un simulaclu de proces. Scara aia de bloc era poporul. Cu astia sa mergem noi in contra justitiei? Sincer credeau ca au dreptate. Sincer credeau! Singurele probleme erau ca i-au impuscat prea repede. Asta era singura tema! Cum ar fi fost avocatul care cerea amanare sa studieze dosarul? Cum ar fi fost avocatul care facea cale de atac? Cum ar fi fost avocatul care relativiza putin, spunand cum a spus Moise sau Avraam in fata lui Dumnezeu? Il impuscau pe loc. In cel mai bun caz, il bateau. Acolo se ajunge cu emotia poporului.

O sa spuneti: 'Poporul de azi nu mai e poporul de atunci'. Nu. Poporul este intotdeauna la fel. Contextul este cel de care are nevoie pentru a se manifesta la fel. Prin urmare, nu sunt pentru justitia populara, nu sunt pentru ca poporul sa se bage in justitie si nu cred in tendintele sociale cu privire la infaptuirea actului de justitie. Tocmai de aceea, voi fi in mod indivizibil de partea magistraturii in toate chestiunile ce opun aceasta (n.r. magistratura) viziunii societatii de la un anumit moment – aspect pe care nu il voi schimba, indiferent de context, din ratiunile pe care vi le-am spus.

Si o fac nu pentru protectia mea sau a magistraturii, ci o fac pentru protectia avocaturii. Atentie: daca astazi societatea spune: 'Judecatorii astia sunt rai pentru ca si-au permis sa aplice Codul de procedura penala de o maniera riguroasa si au dat solutii care noua nu ne plac, ca noi voiam pe aia condamnati, cum sa scape?', maine vor spune: 'Cine i-a aparat pe aia? Nenorocitii de avocati'. Pentru ca ei au dat niste solutii, de fapt, pentru ca i-au aparat unii. Si cum astazi sunt dispusi sa sara la gatul magistraturii pentru ca da solutii neconvenabile societatii, nepopulare, maine ne vor linsa si pe noi. Noi suntem urmatorii, si chiar mai usor de linsat decat magistratura, pentru faptul ca ne permitem sa aparam persoane care sunt considerate deja de catre societate ca fiind vinovate, cum i-a considerat societatea de la televizor, de pe TikTok, de pe Facebook, de pe forumuri, cum isi formeaza societatea opinia. Oricum: nu pe baza dosarului si prin cunoasterea profunda a dreptului – inclusiv a dreptului procesual si a hotararilor Curtii Constitutionale.

Deci atentie: ne aparam pe noi, de fapt, dar pe un teren care inca nu a ajuns la noi. Dar va ajunge si la noi. Nu vom fi scutiti de acest lucru. Despre acest aspect va vor vorbi colegii mei, domnul Oancea si domnul Corlatean, cand vor discuta despre Conventia privind apararea profesiei de avocat. Pentru ca iata ca e vorba si de o aparare. Prin urmare, apararea justitiei la ora actuala este o aparare in avans chiar a avocaturii, pentru ca altfel valul de populism ne va inghiti pe toti.

Noi nu aparam nici poporul. Ca s-au intrebat unii: 'Domnule, dar tu esti avocat. Nu aperi, nu esti cu societatea, cu poporul? Nu, nu sunt, cel mai adesea. Si va spun de ce nu sunt. Noi, avocatii, nu aparam poporul sau societatea. Societatea, la drept vorbind, o apara mai curand procurorii decat avocatii. Societatea acuza. Noi aparam individul. Individul luat ca atare: cu problemele lui, cu imperfectiunile lui, cu emotiile lui, cu greselile pe care le-a facut, cu sperantele pe care le are in variile motive. Individul asta de multe ori se confrunta cu societatea. Atunci cand individul are de luat bani de la stat pentru ca statul nu i-a dat ceva, nu i-a constituit un drept si are dreptul la despagubiri, ne-ar conveni ca sa vina partea cealalta si sa spuna: 'Nu ii dati bani, pentru ca astuia daca ii dati bani plateste statul'. De unde plateste statul? De la gura copiilor. Si tu, ca avocat, atunci ce zici? Sau cand aperi pe cineva: 'Nu-l ascultati, nu-l aparati, pentru ca apara un infractor!' De ce infractor? Pentru ca l-a considerat deja societatea. N-a zis aseara la televizor ca e infractor?

Iata ca, in realitate, in situatiile astea vom fi pusi! Tocmai de aia nu sunt de acord cu ideea ca aparam societatea, in general. Nu. Aparam persoane care de multe ori se lupta cu societatea. Prin urmare, ceea ce sunt obligat eu este sa promovez interesele avocaturii si ale avocatilor, nu ale societatii, in ansamblu, care de multe ori intra chiar in conflict cu profesia de avocat. Si eu trebuie s-o apar pe aceasta”.