Lovitura grea data de judecatorul Dragos Calin (foto 1) de la Curtea de Apel Bucuresti – presedintele Asociatiei Forumul Judecatorilor din Romania – sefei Inaltei Curti de Casatie si Justitie Corina Corbu (foto 2).

La 20 noiembrie 2023, magistratul Catalin-Constantin Mihai de la Curtea de Apel Ploiesti a dispus ca presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatoarea Corina Corbu, sa emita un nou ordin, prin care sa modifice ordinele nr. 959 si 1003 din 2023 si, pe cale de consecinta, sa-i acorde lui Dragos Calin drepturile salariale neplafonate, calculate pe baza valorii de referinta sectoriale (VRS) 605,225, incepand cu data de 1 august 2016. Prin aceeasi sedinta, CA Ploiesti a obligat atat ICCJ, cat si CAB sa-i plateasca sefului FJR sporuri salariale de 45 la suta (reprezentand suma dintre sporul pentru conditii de munca grele de 15%, sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de 25% si sporul pentru pastrarea confidentialitatii de 5%).

Foarte important de precizat este ca atat drepturile salariale, cat si sporurile trebuie platite dintr-o data, nu in transe, asa cum a stabilit Corina Corbu prin Ordinul nr. 959/2023, pe care Lumea Justitiei l-a prezentat in exclusivitate cand a fost emis (click aici pentru a citi). Mentionam ca Ordinul nr. 1003/2023 nu difera in esenta lui de Ordinul 959, reprezentand doar o concretizare a acestuia, prin mentionarea explicita a listei judecatorilor CAB carora li se aplica Ordinul 959. Evident, sefa ICCJ Corina Corbu a emis astfel de ordine pentru fiecare curte de apel in parte.

Revenind: argumentatia judecatorului Mihai de la CA Ploiesti este asemanatoare celor pe care le-ati citit pana acum in celelalte sentinte privind drepturile salariale neplafonate ale magistratilor si ale celorlalte categorii profesionale din domeniul justitiei: la 15 decembrie 2016, Curtea Constitutionala a Romaniei a pronuntat Decizia nr. 794/2016, prin care a stabilit ca nu poate exista o salarizare diferita raportata la mai multe valori de referinta sectoriala. Pe baza acestei decizii, au fost emise numeroase hotarari judecatoresti privind salarizarea judecatorilor si procurorilor pe baza VRS 605.

In plus, magistratul de la Curtea de Apel Ploiesti a constatat ca Inalta Curte dispune de fonduri suficiente astfel incat sa achite sporurile salariale la nivelul de 45%, iar nu la nivelul de 30 de procente, cum a stabilit prin Ordinul 959/2023. De altfel, exista exemple concrete de instante care au platit sporurile la nivelul celor 45 de procente, adauga CA Ploiesti, subliniind ca instanta suprema nu a contestat acest aspect.

In prezent, dosarul sefului FJR Dragos Calin se afla in faza de recurs la ICCJ, dar inca nu a primit cel dintai termen.

Foarte important de precizat este ca daca va ramane definitiva decizia Curtii de Apel Ploiesti va deveni un reper jurisprudential, ea urmand sa fie aplicabila intregului sistem. Adica nu ii va profita doar lui Dragos Calin, ci tuturor judecatorilor, precum si tuturor procurorilor, acestia din urma contestand la randul lor ordinul pe salarizare al Procurorului General.

Redam minuta sentintei nr. 240/2023 pronuntate in dosarul nr. 686/42/2023:

„Admite cererea formulata de catre reclamantul CALIN DRAGOS ALIN, in contradictoriu cu paratele INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE si CURTEA DE APEL BUCURESTI.

Obliga parata INALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE la schimbarea in parte a Ordinului Presedintelui ICCJ nr. 959/1/12.04.2023 si a Ordinului Presedintelui ICCJ nr. 1003/02.05.2023, cu consecinta emiterii un nou ordin in conditiile art. 39 alin.1 si 4 Legea nr. 153/2017, fara plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 lei, incepand cu data de 01.08.2016 si in continuare, majorata cu 25% conform art. 38 alin. 3 din Legea nr.153/2017.

Obliga paratele la acordarea in favoarea reclamantului CALIN DRAGOS ALIN a sporurilor in procent de 45%. Obliga parata INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE la inlaturarea mentiunii privind plata in transe a sumelor datorate reclamantului CALIN DRAGOS ALIN conform art. 39 din OUG 114/2018.

Obliga parata CURTEA DE APEL BUCURESTI la plata diferentei intre drepturile salariale, constand in indemnizatie de incadrare si sporuri, pe care reclamantul le-ar fi incasat potrivit celor de mai sus si drepturile efectiv incasate, diferente care se vor actualiza cu indicele de inflatie, la care se va adauga dobanda legala penalizatoare, de la data exigibilitatii fiecarei obligatii de plata si pana la data platii efective.

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntare in sedinta publica, azi 20.11.2023”.

Prezentam principalele pasaje din motivarea sentintei:

„Prin actiunea inregistrata sub nr. 686/42/2023, reclamantul CALIN DRAGOS ALIN a chemat in judecata paratii Inalta Curte de Casatie si Justitie si Curtea de Apel Bucuresti, solicitand in temeiul art. 8 si art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, schimbarea in parte a Ordinului Presedintelui ICCJ nr. 959/1/12.04.2023 si a Ordinului Presedintelui ICCJ nr. 1003/02.05.2023, cu consecinta emiterii un nou ordin in conditiile art. 39 alin.1 si 4 Legea nr. 153/2017, fara plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 lei, incepand cu data de 01.08.2016 si in continuare, majorata cu 25% conform art. 38 alin. 3 din Legea nr.153/2017, acordarea sporurilor in procent de 45%, iar in subsidiar a celui de 37% acordat prin Decizia Presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/16.12.2022, inlaturarea mentiunii privind plata in transe a sumelor datorate, conform art. 39 din OUG 114/2018 (fata de parata Inalta Curte de Casatie si Justitie), obligarea paratei Curtea de Apel Bucuresti la plata diferentei intre drepturile salariate, constand in indemnizatie de incadrare si sporuri, pe care le-ar fi incasat potrivit celor de mai sus si drepturile efectiv incasate, diferente care se vor actualiza cu indicele de inflatie, la care se va adauga dobanda legala penalizatoare, de la data exigibilitatii fiecarei obligatii de plata si pana la data platii efective.

In drept, Curtea retine ca au fost invocate o serie de acte normative referitoare in principal la mentinerea nivelului sporurilor la nivelul lunii decembrie 2018, jurisprudenta relevanta solutionarii cauzei a Curtii Constitutionale, referitoare pe de-o parte la inlaturarea inechitatilor pentru munca egala, iar pe de alta parte la inexistenta unor incalcari ale principiului egalitatii, in cazul unor salarii diferite acordate la diferite institutii publice, jurisprudenta relevanta solutionarii cauzei a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a caror analiza se impune a fi efectuata in coerenta intregii reglementari, in mod coroborat, cu dispozitiile legii-cadru Nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice. (…)

Curtea retine cu titlu prealabil ca, in fapt, anterior formularii prezentei cereri de chemare in judecata, reclamantul a formulat contestatie impotriva celor doua ordine, aceasta fiind respinsa prin Hotararea Colegiului de Conducere al inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 64 din 25 mai 2023.

Cu privire la capatul de cerere prin care se solicita schimbarea in parte a Ordinelor nr. 959/1/12.04.2023 si nr. 1003/02.05.2023 emise de Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu consecinta emiterii unui nou ordin in conditiile art. 39 alin. (1) si (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, fara plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 lei, incepand cu data de 01.08.20J8 si in continuare, majorata cu 25% conform art 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea retine ca prin Ordinul nr. 1003/02.05.2023, s-a stabilit ca, incepand cu data de 01.04.2023, judecatorii din circumscriptia Curtii de Apel Bucuresti beneficiaza de drepturile salariate stabilite in Anexa parte integranta a acestui ordin. Acesta a fost emis de Presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie ca urmare a emiterii a Ordinului nr. 959/1 din 12.04.2023, coroborat si cu faptul ca eliminarea inechitatilor in domeniul salarizarii magistratilor si acordarii pensiilor de serviciu a fost inclusa ca obiectiv specific al Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, aprobata prin H.G. 436/2022.

Fata de acest aspect, Ordinul nr. 959/12.04.2023 cuprinde dispozitii generale privind modul de salarizare a judecatorilor, respectiv prin stabilirea unor indemnizatii de baza in raport cu VRS 605,225 neplafonate la valorile prevazute pentru anul 2022 din Anexa nr.V a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare. (fila 43).

Contrar celor sustinute de catre parata, Curtea retine ca la art. I al Ordinului 959/I/12.04.2023 se stabileste in mod cert ca drepturile salariale se calculeaza cu luarea in considerare a valorii sectoriale de 605,225.

Ordinul nr. 959/I/12.04.2023 al Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie cuprinde dispozitia generala privind modul de salarizare a judecatorilor, prin stabilirea unor indemnizatii de baza in raport cu valoarea de referinta sectoriala de 605,225 lei cu inlaturarea de la aplicare a dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare.

Desi parata afirma ca prin acest ordin, toti judecatorii dobandesc o vocatie generala de a li se calcula indemnizatia de incadrare in forma mentionata, doar pentru perioada anterioara datei de 01.04.2023, Curtea retine ca aceasta chestiune nu rezulta din continutul ordinului.

Prin Ordinul nr. 959/I/12.04.2023 al Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a dispus dispozitia generala privind modul de salarizare pe viitor a judecatorilor, prin stabilirea unor indemnizatii de baza in raport cu valoarea de referinta sectoriala de 605,225 lei, cu inlaturarea de la aplicare a dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare.

Curtea mai retine, contrar celor sustinute de catre parata (ale carei sustineri se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca in preambulul ordinului se mentioneaza ca necesitatea stabilirii unor indemnizatii de baza in raport cu valoarea de referinta sectoriala de 605,225 lei – cu inlaturarea de la aplicare a dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 – este rezultata din obligatia de a pune in executare hotararile judecatoresti mentionate in cuprinsul acestuia, dar si a DCC (n.r. Decizia Curtii Constitutionale) nr. 794/15.12.2016. Rezulta asadar ca de acest ordin nu urmau sa beneficieze doar destinatarii acestui titlurilor executorii ci, in mod general, toti judecatorii din cadrul 'judecatoriilor, tribunalelor, […] curtilor de apel, […] asistentii judiciari', pentru perioada anterioara emiterii acestuia, cu respectarea termenului general de prescriptie de 3 ani.

Curtea retine ca in mod corect a subliniat parata ca ordinul in discutie a urmarit punerea in executare a unei hotarari judecatoresti definitive (Sentinta civila nr. 1508 din 28 octombrie 2020, pronuntata de Tribunalul Dambovita, Sectia I civila, in Dosarul nr. 564/120/2020, definitiva prin Decizia nr. 930 din 15 aprilie 2021, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, lamurita prin incheierea din 28 decembrie 2022, pronuntata de Tribunalul Dambovita, Sectia I civila, in Dosarul nr. 564/120/2020, definitiva prin Decizia nr. 600 din 23 martie 2023, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, in Dosarul nr. 91/42/2023), prin raportare la considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 794/15.12.2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1029/21.12.2016. Curtea retine ca desi parata fractureaza rationamentul emiterii ordinului, acesta nu poate fi altul decat inlaturarea inechitatilor privitoare la salarizarea personalului din familia ocupationala Justitie (sporuri, coeficient de multiplicare, etc), nefiind de natura executarii unei hotarari judecatoresti emiterea unui ordin numai pentru judecatori destinatari ai Sentintei civile nr. 1508, in conditiile in care Ordinul face referire expresa nu numai la toti judecatorii din cadrul 'judecatoriilor, tribunalelor, […] curtilor de apel', dar si la 'asistentii judiciari'.

Mai departe, Curtea retine ca prin Ordinul nr. 1003/1 din 02.05.2023, s-a stabilit ca incepand cu data de 01.04.2023, judecatorii din circumscriptia Curtii de Apel Bucuresti beneficiaza de drepturile salariale stabilite in Anexa parte integranta a acestui ordin, calculate avand in vedere valoarea de referinta sectoriala de 605,225 lei, fara a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. (fila 67).

Procedand la analizarea dispozitiilor legale antementionate prin raportare la probatoriul administrat in cauza si la continutul ordinelor antereferite, Curtea concluzioneaza ca Ordinul Presedintelui ICCJ nr.977/26.04.2023 a fost emis in temeiul Ordinului Presedintelui ICCJ nr.959/12.04.2023, in care desi se face referire la Sentinta civila nr. 1508, pronuntata in data de 28.10.2020, de Tribunalul Dambovita, in dosarul nr. 564/120/2020, si decizia CCR nr. 794/15.12.2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1029/21.12.2016, conform careia personalul care beneficiaza de aceleasi conditii trebuie sa fie salarizat la nivelul maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare din cadrul aceleasi categorii profesionale si familii ocupationale, indiferent de institutie sau autoritate publica, iar aceasta egalizare la nivel maxim al indemnizatiei de incadrare trebuie sa includa si drepturile salariale stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive, astfel ca cele statuate prin Sentinta civila nr. 1508, pronuntata in data de 28.10.2020, de Tribunalul Dambovita, dispozitiile ordinului sunt aplicabile intregii categorii profesionale a magistratilor judecatori.

In fapt, prin Ordinul nr. 105/2023, a fost pastrat venitul brut de la nivelul lunii decembrie 2017 (de regula, 37.100 lei pentru judecatorii cu gradatia 5), fara a se avea in vedere ca incepand cu 1 ianuarie 2018 contributiile sociale au trecut de la angajator la angajat, diferenta fiind recuperata prin instituirea de catre legiuitor a unei majorari de 25% a salariului brut.

Conform art. 38 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 153/2017: 'Incepand cu data de 1 ianuarie 2018, se acorda urmatoarele cresteri salariale: cuantumul brut al salariilor de baza, soldelor de functie / salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare, precum si cuantumul brut al sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, primelor, premiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizatia bruta de incadrare, solda lunara / salariul lunar de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se majoreaza cu 25% fata de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fara a depasi limita prevazuta la art. 25, in masura in care personalul respectiv isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii'.

Art. 38 al. 3 prevede majorarea de 25% atat a indemnizatiei, cat si a sporurilor, iar limitarea impusa de lege este doar prin raportare la art. 25, care se refera doar la sporuri, respectiv ca acestea sa nu depaseasca 30% din suma salariilor de baza pe ordonator de credite.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul, contrar apararilor paratei din cauza (ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca aceste dispozitii reprezinta compensarea pentru angajat a masurilor de reforma fiscala referitoare la trecerea contributiilor de asigurari sociale de la angajator la angajat realizata prin OUG nr. 79/2017 din 8 noiembrie 2017 (pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017), potrivit careia contributiile sociale obligatorii datorate de contribuabili / platitori sunt urmatoarele:

1. Angajatii datoreaza contributii individuale sociale in cota totala de 35%, respectiv: contributia de asigurari sociale in cota de 25%; contributia de asigurari sociale de sanatate in cota de 10%.

2. Angajatorii datoreaza: contributia de asigurari sociale in cota de 4%, in cazul conditiilor deosebite de munca, astfel cum sunt prevazute in Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, contributia de asigurari sociale in cota de 8%, in cazul conditiilor speciale de munca, astfel cum sunt prevazute in Legea nr. 263/2010; contributia asiguratorie pentru munca in cota de 2,25%.

Anterior, cotele de contributii ale angajatului erau: CAS 10,50%, CASS 5,50%, deci un total de 16%, fata de 35% incepand cu 01.01.2018.

Pentru a mentine in plata salariul net avut in plata inainte de modificarile operate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2017, legiuitorul a creat cadrul legislativ favorabil pentru a se ajunge la acest rezultat.

In acest sens, potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 90/2017 privind unele masuri fiscal-bugetare, modificarea si completarea unor acte normative si prorogarea unor termene, pentru personalul bugetar, sumele reprezentand contributii de asigurari sociale sau, dupa caz, contributii individuale la bugetul de stat au fost avute in vedere ta stabilirea majorarilor salariate ce s-au acordat in anul 2018 personalului platit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Conform adresei nr. 2036/24.11.2022, rezulta ca la 31 decembrie 2017 judecatori cu gradatia 5 aveau un venit brut de 37.100 lei, din care, dupa plata contributiilor de 16%, plus impozitul aferent, rezulta un net mai mare decat cel de la 1 ianuarie 2018 cand, potrivit OUG nr. 79/2017, s-au retinut contributii de 35%.

Fata de aceste aspecte, cum incepand cu luna ianuarie 2018, se acorda salariile de baza si celelalte drepturi salariale avute in luna decembrie 2017, majorate cu 25%, pentru a se mentine acelasi venit net cuvenit angajatului in anul 2017.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine (in acord cu reclamantul, contrar apararilor paratei din cauza ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca se impune recalcularea diferentelor salariale rezultate din punerea in aplicare a ordinului contestat, astfel incat suma neta din decembrie 2017 sa nu fie redusa in ianuarie 2018.

De asemenea, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca Tribunalul Dambovita, prin incheierea din data de 28.12.2022, dosar nr. 564/120/2020 (definitiva prin Decizia nr. 600/23.03.2023 a Curtii de Apel Ploiesti), cu ocazia solutionarii cererii de lamurire a dispozitivului acestei sentinte a statuat ca in privinta sumelor datorate nu este incidenta plafonarea / limitarea prevazuta de art 38 alin.6 din legea nr.153/12017, iar o interpretare contrara ar conduce la lipsirea unei hotarari judecatoresti de caracterul ei executoriu, ceea ce reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei.

Ca atare, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca indemnizatia de incadrare trebuie calculata incepand cu data de 1.01.2018 in privinta reclamantului, care beneficiaza si de titlu executoriu pentru perioada ce include intervalul 01.01.2018 – 12.04.2020, si pana in prezent, cu luarea in considerare a VRS 605,225 lei, majorata cu 25% conform art. 38 alin. 3 din Legea nr. 153/2017, fara aplicarea plafonarii prevazute de art. 38 alin.6 din Legea nr.153/12017, asa cum s-a statuat prin titlul executoriu, Sentinta civila nr. 1508, pronuntata in data de 28.10.2020, de Tribunalul Dambovita, in dosarul nr. 564/120/2020 (lamurit prin incheierea din data de 28.12.2022, dosar nr. 564/120/2020, definitiva prin Decizia nr. 600/23.03.2023 a Curtii de Apel Ploiesti).

Aceasta concluzie de desprinde si prin raportarea starii de fapt rezultate la disp. art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr.153/2017: 'Sistemul de salarizare reglementat prin lege are la baza urmatoarele principii: […] principiul nediscriminarii, in sensul eliminarii oricaror forme de discriminare si instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care presteaza aceeasi activitate si are aceeasi vechime in munca si in functie si principiul egalitatii, prin asigurarea de salarii de baza egale pentru munca cu valoare egala', dar si la cele statuate prin hotararea pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in data de 3 iunie 2021 in cauza C-624/19: principiul platii egale pentru munca egala sau de valoare egala se aplica atunci cand este indeplinit criteriul sursei unice, indiferent daca lucratorii care efectueaza aceeasi munca sau munca de aceeasi valoare efectueaza munca in unitati diferite.

Referitor la capatul de cerere privind acordarea sporurilor in procent de 45%, iar in subsidiar a celui de 37% acordat prin Decizia Presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/16.12.2022, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca si acesta se impune a fi admis, pentru considerentele ce urmeaza a fi prezentate in continuare.

Curtea retine ca judecatori din cadrul instantelor de la nivel national, care apartin de acelasi ordonator de credite – ICCJ – au primit in luna decembrie 2021 (acestea continuand a fi achitate in in urmatorii ani) drepturile aferente unor sporuri de 45%, si nu de 30%, potrivit adreselor cunoscute de Presedintele inaltei Curti de Casatie si Justitie si Colegiul de Conducere al inaltei Curti de Casatie si Justitie, al caror continut, necontestat, urmeaza a fi prezentat in continuare astfel cum a fost redat de catre reclamant. (...)

In situatia reclamantului, conditiile de desfasurare a activitatii sunt identice cu cele ale colegilor din cadrul instantelor de la nivel national prezentate pentru comparatie. De altfel, chiar legiuitorul a reglementat sporurile in mod unitar pentru intreaga familie ocupationala 'Justitie'.

Parata a invocat Decizia nr. 15/28.05.2021 pronuntata in dosarul nr. 1127/1/2021, prin care instanta suprema a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Alba Iulia si a statuat ca:

'In interpretarea unitara a dispozitiilor art. 38 alin. (3) lit. a) si alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate l art 4 si 5 din capitolul VIII sectiunea I din anexa nr. V Ia aceeasi lege, suma sporurilor acordate personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea nu trebuie sa depaseasca limita prevazuta de art. 25 din aceeasi lege, raportata la ordonatorul de credite care stabileste drepturile salariale'.

Totodata, in decizia amintita, instanta suprema a retinut urmatoarele:

'86. Principiul egalizarii cu venitul maxim in plata pentru persoane din aceeasi institutie sau autoritate publica, stabilit prin lege sau prin hotarari judecatoresti, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 si prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului, cu modificarile ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis in litigiile vizand calculul drepturilor salariale in baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul ca aceasta lege contine o reglementare noua, ce instituie dispozitii distincte, inclusiv in ceea ce priveste principiul egalitatii care, potrivit art. 6 lit. c) din lege, se infaptuieste 'prin asigurarea de salarii de baza egale pentru munca cu valoare egala'.

In plus, parata mai arata ca decizia Curtii Constitutionale mentionata anterior este pronuntata in legatura cu o componenta a salariului de incadrare si nu cu un element de salarizare suplimentar acestuia si ca nu se poate considera ca normele care reglementeaza salarizarea din sistemul justitiei (anexa nr. V capitolul VIII din Legea-cadru nr. 153/2017) deroga de la dispozitiile cu caracter de principiu inserate in capitolele I-IV din legea-cadru. Dimpotriva, anexele care stabilesc sistemul de salarizare pentru fiecare dintre familiile ocupationale sunt edictate cu respectarea principiilor generale ale sistemului de salarizare cuprinse in art. 6 din legea-cadru, normele interpretandu-se in coerenta intregii reglementari, in mod coroborat.

Parata mai arata ca potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, existenta unor diferente de venit lunar intre angajatii care presteaza aceeasi activitate si au aceeasi vechime in munca si in functie, dar care isi desfasoara activitatea in institutii publice diferite, nu este contrara principiului egalitatii in drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabileste diferente in ceea ce priveste salariile de baza / indemnizatiile de incadrare, iar, pe de alta parte, atributiile, competentele, sarcinile specifice, responsabilitatile si importanta activitatii desfasurate pot fi diferite chiar si pentru personalul care este incadrat pe functii identice sau asemanatoare, dar la autoritati sau institutii publice diferite'.

Parata mai arata ca desi reclamantul solicita acordarea sporurilor intr-un cuantum care insumat ajunge la 45% din salariul de baza, dispozitiile Legii-cadru nr. 153/2017 nu prevad in mod imperativ un astfel de cuantum, ci lasa la aprecierea ordonatorului de credite conditiile de acordare a acestor sporuri, evident cu respectarea dispozitiilor imperative ale legii, respectiv incadrarea in procentul de 30% precizat la art. 25.

Astfel, art. 4, Capitolul VIII, Sectiunea I din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017 statueaza ca:

'(I) Pentru conditii de munca grele, vatamatoare sau periculoase, personalul prevazut la art. 1 beneficiaza de un spor de pana la 15% din salariul de baza sau, dupa caz, din indemnizatia de incadrare, corespunzator timpului lucrat'.

Totodata, potrivit art, 5 Capitolul VIII, Sectiunea I din Anexa nr. V a Legii - cadru nr. 153/2017:

'Judecatorii de la inalta Curte de Casatie si Justitie, de la curtile de apel, tribunale, tribunalele specializate si judecatorii, procurorii de Ia parchetele de pe langa aceste instante, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridica asimilat magistratilor, magistratii-asistenti de la inalta Curte de Casatie si Justitie, asistentii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistica si personalul auxiliar de specialitate criminalistica din cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice si al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiterii si agentii de politie judiciara, precum si specialistii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, personalul de probatiune beneficiaza si de un spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de pana la 25%, respectiv de un spor pentru pastrarea confidentialitatii de pana la 5%, aplicate la salariul de baza lunar, respectiv la indemnizatia lunara de incadrare'.

Asadar, parata mai arata ca dispozitiile art. 25 alin. (1) fixeaza doar pragul maxim pe care ordonatorul de credite trebuie sa-1 respecte, acesta avand insa libertatea de a acorda sporuri al caror cuantum sa fie chiar mai mic de un procent de 30% din suma totala a salariilor.

Parata mai arata ca prin mai decizii, respectiv: nr. 520/2020, nr. 126/2020 referitoare Ia exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art 25 alin, (1) si ale art. 38 alin, (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, Curtea Constitutionala a statuat ca:

'34. in ceea ce priveste critica vizand existenta unor diferente de venit lunar intre angajatii care presteaza aceeasi activitate si au aceeasi vechime in munca si in functie, dar care isi desfasoara activitatea in institutii publice diferite, Curtea a retinut ca principiul egalitatii in drepturi nu este incalcat, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabileste diferente in ceea ce priveste salariile de baza/indemnizatiile de incadrare, iar, pe de alta parte, atributiile, competentele, sarcinile specifice, responsabilitatile si importanta activitatii desfasurate pot fi diferite chiar si pentru personalul care este incadrat pe functii identice sau asemanatoare, dar la autoritati sau institutii publice diferite. [...]

36. Ca atare, Curtea a constatat ca stabilirea cuantumului concret al sporurilor si al venitului lunar se realizeaza de catre fiecare ordonator de credite, in limitele stabilite de lege, astfel incat sa se incadreze in sumele aprobate cu aceasta destinatie in bugetul propriu. O asemenea solutie legislativa tine de dreptul exclusiv al legiuitorului in materia salarizarii personalului platit din fonduri publice, fara a fi contrara art. 4 si 16 din Constitutie si nici art 1 din Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la interzicerea generala a discriminarii'.

Totodata, parata mai arata ca prin Decizia nr. 126/2020 din 10 martie 2020 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art 17 alin. (2) si ale art 22 din capitolul VIII din anexa nr. V 'Familia ocupationala de functii bugetare «Justitie» si Curtea Constitutionala' la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si ale art. 25 alin. (I) si ale art 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea Constitutionala retine ca:

'48. Referitor la prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, acestea au mai format obiect al controlului de constitutionalitate, iar prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, si Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, Curtea Constitutionala a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate. Cu acel prilej, instanta de contencios constitutional a retinut ca limitarea sporurilor, compensatiilor, adaosurilor, primelor, premiilor si indemnizatiilor si a altor drepturi, prevazuta de art 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivaleaza cu diminuarea salariului de baza. Astfel cum a statuat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, statul are deplina legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului platit din fonduri publice, in functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare'.

Parata mai arata ca simplu fapt ca exista o practica, la anumite curti de apel, de a se acorda sporurile in procent de 45%, fara a se tine scama de limita prevazuta de art. 25, nu poate constitui un motiv legitim ca si ceilalti ordonatori de credite sa fie obligati sa incalce aceste dispozitii in aceste conditii. Se arata ca instanta nu poate dispune obligarea paratei daca prin aceasta s-ar nesocoti dispozitiile imperative ale legii, doar fiindca alti ordonatori de credite au ales sa acorde sporuri in procent de 45%.

Cu titlu de practica judiciara, a fost invocata Decizia civila nr. 6678 din IQ.12.2019 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal, dosar nr. 302/42/2018, precum si sentinta civila nr.299/15.06.2020pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr.2865/108/2019, decizia civila nr.1051/09.10.2020pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dosarul nr. 1606/84/2019.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca plata sporurilor in suma maxima de 45%, cu aplicarea dispozitiilor art.25 alin. (1) si (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la ordonatorul principal de credite, ICCJ, se impune a fi admisa din doua perspective:

- pe de-o parte, sporurile au fost acordate in plafon de 30%, desi bugetul aferent salariilor de baza destinat ordonatorului principal de credite, ICCJ, permitea acordarea in procent maxim de 45% (aspect necontestat de parata);

- iar pe de alta parte, se impune pentru a fi inlaturata situatia de discriminare in aplicarea sporurilor la nivel maxim prin raportare la personalul din familia ocupationala 'Justitie' (judecatori de la instantele nationale).

Astfel, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca prin valorificarea valorii de referinta sectoriala de 605,225, cuantumul sporurilor va fi determinat conform art. 24 din cap.III sectiunea III a Legii nr. 153/2017, combinat cu ANEXA V, cap.VIII, art.4 si 5.

Potrivit dispozitiilor art. 24 din cap. III sectiunea III a Legii nr. 153/2017, intitulat 'Sporuri si drepturi salariale specifice, limita maxima a sporurilor, compensatiilor, indemnizatiilor, adaosurilor, majorarilor, primelor, premiilor si a altor elemente ale venitului salariat specific fiecarui domeniu de activitate este prevazuta in prezenta lege si in anexele nr. I – VIII'.

ANEXA V, cap.VIII, art.4 si 5 prevede in domeniul de activitate 'Justitie' sporuri in cuantum maxim total de 45% (sporul pentru conditii de munca grele -15%, sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica 25%, sporul pentru pastrarea confidentialitatii de 5%).

In ceea ce priveste cuantumul total al sporurilor acordate, art. 25 alin. 1 din cap. III sectiunea III a Legii nr.153/2017 prevede limitarea sporurilor, compensatiilor, adaosurilor, primelor, premiilor si indemnizatiilor si a altor drepturi, astfel:

'Suma sporurilor, compensatiilor, adaosurilor, primelor, premiilor si indemnizatiilor, inclusiv cele pentru hrana si vacanta, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depasi 30% din suma salariilor de baza, a soldelor de functie / salariilor de functie, soldelor de grad / salariilor gradului profesional detinut, gradatiilor si a soldelor de comanda / salariilor de comanda, a indemnizatiilor de incadrare si a indemnizatiilor lunare, dupa caz'.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca suma totala a sporurilor nu este prevazuta pentru fiecare salariat in parte, ci per total ordonator principal de credite, raportat la fondul de salarii al ICCJ, astfel cum interpreteaza dispozitiile Legii 153/2017 ICCJ prin Decizia pronuntata in recurs in interesul legii nr.15/2020.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca singurul criteriu relevant in dimensionarea sporurilor este respectarea plafonului impus de dispozitiile art.25 alin.1 din Legea 153/2017, prevazut pe total buget aferent salariilor de baza destinat fiecarui ordonator de credite in parte, iar nu individual, prin raportare directa la salariul lunar pe care il primeste fiecare salariat apartinand aceleiasi categorii profesionale, iar singurul grup comparator permis prin prisma deciziei ICCJ nr. 15/2021 este personalul incadrat in subordinea aceluiasi ordonator de credite.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca disponibilul banesc la nivelul ordonatorului de credite ICCJ permitea si permite acordarea pentru fiecare judecator sporurilor pana la limita maxima cumulata a sporurilor de 45%, cu respectarea limitarii la care se refera art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 (aspect necontestat).

Totodata, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca sintagma 'de pana la', regasita in modalitatea de redactare a Legii nr.153/2017, nu este destinata aplicarii arbitrare a legii, ci are menirea de a crea cadrul legislativ pentru a se putea acorda sporurile in mod diferentiat, pe categorii de personal, dar nu intr-un mod intamplator, ci raportat la anumiti factori, in baza unor criterii legale, urmarindu-se astfel eliminarea posibilitatii crearii diferentelor de drepturi salariale. Or, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca asa cum a fost aplicata pana in prezent legea, a condus la crearea de situatii discriminatorii.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca se impune inlaturarea situatiei de discriminare in aplicarea sporurilor la nivel maxim prin raportare la personalul din familia ocupationala 'Justitie' (judecatori de la instantele nationale). Sporurile in procent total de 45% (sporul pentru conditii de munca grele de 15%, sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de 25%, sporul pentru pastrarea confidentialitatii de 5%) sunt prevazute de legiuitor prin norme juridice speciale, aplicabile pentru intreg personalul din familia ocupationala 'Justitie', indiferent de functia ocupata si gradul detinut (judecatori de la toate gradele de jurisdictie, de la toate instantele nationale). Prin hotarari judecatoresti, s-a stabilit cu caracter definitiv ca unor judecatori din cadrul instantelor nationale trebuie sa li se calculeze indemnizatia prin aplicarea la indemnizatia de baza a sporurilor prevazute de ANEXA V, cap.VIII, art.4 si 5, in procent maxim de 45%.

Judecatorilor care primesc sporurile in procent maxim li s-a recunoscut acest drept prin hotarari judecatoresti, in sensul ca acestora trebuie sa li se calculeze indemnizatia prin aplicarea, la indemnizatia de baza, a sporurilor prevazute de ANEXA V, cap.VIII, art.4 si 5, in procent maxim de 45%. De altfel, acestora li se platesc sporurile in transe pentru trecut, iar de la data pronuntarii hotararilor au fost valorificate in indemnizatie luna de luna.

Hotararile judecatoresti, prin care le-a fost recunoscut dreptul la sporuri in procent de 45%, sunt definitive si, prin urmare, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, relative la o pretinsa cauza obiectiva de existenta a unor situatii diferite, aparari ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca beneficiarii acestora constituie grup comparator in analizarea discriminarii.

In acest sens, a statuat si CCR prin decizia nr.145/2022 (pct. 36):

'Astfel, cu privire la efectele hotararilor judecatoresti, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca infaptuirea justitiei, in numele legii, are semnificatia ca actul de justitie izvoraste din normele legale, iar forta lui executorie deriva tot din lege. Altfel spus, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine in acord cu reclamantul contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate, ca hotararea judecatoreasca reprezinta un act de aplicare a legii pentru solutionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice si de eficientizare a normelor de drept substantial. Datorita acestui fapt, hotararea judecatoreasca - desemnand tocmai rezultatul activitatii judiciare - reprezinta, fara indoiala, cel mai important act al justitiei. Hotararea judecatoreasca, avand autoritate de lucru judecat, raspunde nevoii de securitate juridica, partile avand obligatia sa se supuna efectelor obligatorii ale actului jurisdictional, fara posibilitatea de a mai pune in discutie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecatii. Prin urmare, hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila se situeaza in sfera actelor de autoritate publica, fiind investita cu o eficienta specifica de catre ordinea normativa constitutionala. Pe de alta parte, un efect intrinsec al hotararii judecatoresti il constituie forta executorie a acesteia, care trebuie respectata si executata atat de catre cetateni, cat si de catre autoritatile publice. Or, a lipsi o hotarare definitiva si irevocabila de caracterul ei executoriu reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei (a se vedea in acest sens Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, paragraful 20, Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 decembrie 2013, si Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, paragraful 24).

De asemenea, Curtea a stabilit ca sensul art. 124 alin. (1) din Constitutie este acela ca organele care infaptuiesc justitia si care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, sunt instante judecatoresti trebuie sa respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determina comportamentul persoanelor fizice si juridice in sfera publica si in circuitul civil. Dispozitia constitutionala consacra principiul legalitatii actului de justitie si trebuie corelata cu prevederea art. 16 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia 'Nimeni nu este mai presus de lege', st cu cea a art. 124 alin. (3) din Constitutie, care prevede alte doua principii constitutionale: independenta judecatorului si supunerea lui numai legii (a se vedea in acest sens Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, precitata)'.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ca acestea se impun a fi inlaturate ca nefondate), si in considerarea statuarilor instantei supreme din Decizia nr. 23/2015, obligatorie, potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedura civila, a stabilit ca hotararile judecatoresti prin care au fost acordate drepturile nu au fost anulate printr-o alta hotarare judecatoreasca ori prin vreun act normativ ulterior, deoarece atunci cand s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobandit printr-o hotarare judecatoreasca, legiuitorul a facut-o prin legiferarea expresa. Astfel, pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare expresa.

In analiza tratamentului discriminatoriu, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza), ca acestea se impun a fi inlaturate ca nefondate, si in considerarea:

- art. 27 din OUG 137/2000: art. 20, 21 coroborat cu art. 31(1) din Carta Drepturilor Fundamentale; Cap. I, sectiunea a 2-a, art. 6 lit.b. din Legea 153/2017 ('Sistemul de salarizare are la baza [...] principiul nediscriminarii, in sensul eliminarii oricaror forme de discriminare si instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care presteaza aceeasi activitate si are aceeasi vechime in munca si in functie);

- art. 16 din Constitutie ('Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari');

- Pactul International cu privire la drepturile economice sociale si culturale, art. 7 lit. b) pct. i) teza 1 ('Statele parti la prezentul Pact recunosc dreptul pe care il are orice persoana de a se bucura de conditii de munca juste si prielnice, care sa asigure [...] un salariu echitabil si o remuneratie egala pentru o munca de valoare egala, fara nici o distinctie');

- Protocolul 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Invoc si jurisprudenta CJUE si CEDO in materie de discriminare. Sunt indeplinite conditiile pentru constatarea discriminarii si inlaturarea acesteia.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul, contrar apararilor paratei din cauza, ca acestea se impun a fi inlaturate ca nefondate, si in considerarea demonstrarii tratamentului nefavorabil reclamantului care rezida din acordarea unor sporuri in procent maxim diferentiat.

Astfel, reclamantul beneficiaza de sporuri in procent maxim de 30%, iar colegii judecatori de la instante nationale beneficiaza de sporuri in procent maxim de 45%, iar ca si termen de comparatie reclamantul beneficiaza de sporurile prevazute de cap.VIII, art.4 si 5 a Legii nr. 153/2017 in procent maxim de 30%, pe cand colegii judecatori de la instante nationale, a caror situatie a fost redata anterior, din Galati, Mehedinti si Valcea sunt beneficiari ai sporurilor prevazute de cap. VIII, art.4 si 5 a Legii nr. 153/2017 in procent maxim de 45%.

Imprejurarea ca sporul se calculeaza potrivit concluziilor anteprezentate a fost confimata si prin decizia nr.328/16.12.2022 (fl 15) a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care este inlaturata discriminarea in privinta sporurilor, dandu-se valenta statuarilor Curtii Constitutionale din decizia nr.794/15/12.2016 si se acorda un procent de 37% cu titlu de sporuri personalului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, chiar daca dreptul la sporuri in procent maxim al personalului din justitie a fost stabilit, initial prin acte administrative ale ordonatorilor de credite si prin hotarari judecatoresti, ceea ce trebuie observat este ca sunt interpretate norme de lege cu aplicabilitate generala, relative la stabilirea sporurilor.

Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul (contrar apararilor paratei din cauza, ce se impun a fi inlaturate ca nefondate), ca hotararile judecatoresti sau actele administrative prin care s-a recunoscut dreptul la sporuri in procent maxim / majorat au aplicabilitate generala pentru tot personalul din justitie si se deosebesc de ipotezele in care, tot prin hotarare judecatoreasca, ar fi fost recunoscute anumite drepturi in baza unor situatii de fapt particulare, fara aplicabilitate generala (cum ar fi, spre exemplu, sporul de doctorat, de care beneficiaza doar anumiti colegi, in baza unor ipoteze strict personale).

Cu privire la inlaturarea mentiunii privind plata in transe a sumelor datorate conform art. 39 din OUG 114/2018, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul, contrar apararilor paratei din cauza, ca potrivit art. 39 alin.(1) din acest act normativ, 'plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din institutiile si autoritatile publice, devenite executorii in perioada 1 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

a) in primul an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 5% din valoarea titlului executoriu;

b) in al doilea an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 10% din valoarea titlului executoriu;

c) in al treilea an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;

d) in al patrulea an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 25% din valoarea titlului executoriu;

e) in al cincilea an de la data la care hotararea judecatoreasca devine executorie se plateste 35%i din valoarea titlului executoriu'.

Or, Curtea, urmare a unei analize sistematice a argumentelor partilor, probelor administrate, ambele prin raportare la dispozitiile legale aplicabile, retine, in acord cu reclamantul, contrar apararilor paratei din cauza, ca Ordinul 105/2023 este un act administrativ care recunoaste dreptul in discutie, iar art. 39 se refera la esalonarea platii ca urmare a executarii unei hotarari judecatoresti si nu a unui act administrativ.

In privinta cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflatie, precum si a cererii de obligare a paratilor la plata dobanzilor legale penalizatoare, Curtea retine ca in mod corect reclamantul a invocat considerentele Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411, din 3 iunie 2014, prin s-au retinut urmatoarele:

'In ceea ce priveste conditia existentei unui prejudiciu se constata ca nici autorul sesizarii si nici instantele de judecata care au respins pretentiile reclamantului nu l-au exclus de plano, invocand principiul reparatiei integrale in materia raspunderii civile, prevazut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 din Codul civil din 2009. Este evident faptul ca prin executarea esalonata a obligatiei de plata creditorul a suferit un prejudiciu a carui existenta este confirmata chiar de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, care, in cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede ca sumele platite esalonat se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica. Or, prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, in consecinta, instituie o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens). in aceste conditii sunt incidente dispozitiile invocate ale art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza intai si art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, conform caruia prejudiciul cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

Potrivit acelorasi dispozitii, in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. in cazul dat, pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura prevazuta de art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, constand in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum.

Insa principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executarii esalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune- interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligatia de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu intarziere a creantei stabilite prin titlu executoriu daca face dovada interventiei unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora, imprejurari care se circumscriu sintagmei 'cauza straina, care nu-i poate fi imputata' in intelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.

In ipoteza data, insa, desi nu se contesta imprejurarile care au justificat masurile promovate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, in scopul mentinerii echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanta dreptului creditorilor, acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Atat timp cat repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atat acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul ca, in ipoteza data, poate fi acoperita doar pierderea efectiva [in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009], iar nu si beneficiul nerealizat, echivaleaza cu nesocotirea principiului repararii integrale a prejudiciului'.

De asemenea, Curtea retine ca in mod corect reclamantul a invocat considerentele statuate prin Decizia nr.21 din 22 iunie 2015 pronuntata in dosarul nr.199/1/2015, inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Constanta -Sectia I Civila in dosarul nr. 9994/118/2013 in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, stabilind ca in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct 3 din Codul civil de la 1864 si art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 si 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare {art. 161 afin. 1 si 4 din Codul Muncii in forma anterioara republicarii) si art. 1088 Cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobata prin Legea nr. 43/2012, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 1535 din Codul civil, dobanzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu intarziere a obligatiilor de plata pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii actiunii.

Preluand argumentatia din Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014, aplicabila in concret la un caz similar, si tinand seama de solutia din Decizia nr.21 din 22 iunie 2015 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.199/1/2015, Curtea retine ca in mod corect reclamantul a argumentat ca repararea integrala a prejudiciului, in cazul neexecutarii unei obligatii de plata a salariului, presupune atat actualizarea cu indicele de inflatie a sumei datorate (acoperirea pierderii efective suferite de creditor) cat si plata dobanzii legale (beneficiul de care este lipsit salariatul).

Astfel, prin neexecutarea integrala a creantelor, la data cand erau datorate, adica atunci cand au devenit certe lichide si exigibile, Curtea retine ca s-a produs in patrimoniul beneficiarului un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu consta atat in pierderea puterii de cumparare a sumei de bani reprezentand aceste creante, prin devalorizarea monedei nationale, cat si in daune interese pentru neexecutare.

Curtea retine, in acord cu reclamantul, ca prin acordarea acestor creante actualizate cu indicele de inflatie nu inseamna ca ar fi obligati paratii la plata unei sume de bani mai mari decat cea datorata, ci este vorba de aceeasi suma, insa la valoarea de circulatie din momentul executarii. Actualizarea cu indicele de inflatie urmareste, de fapt, pastrarea valorii reale a obligatiei banesti la data efectiva a platii, avand un caracter compensatoriu, ce rezida in faptul ca repara partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobanda.

In privinta dobanzii legale, Curtea retine in acord cu reclamantul ca aceasta reprezinta prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (art. 1084 din Codul civil), avand natura juridica diferita de actualizarea cu indicele de inflatie, reprezentand o sanctiune pentru neexecutarea obligatiei de plata. Daunele interese pentru neexecutarea obligatiei de plata care cuprind dobanda legala, asa cum prevad dispozitiile art.1088 din Codul civil, au drept rezultat acordarea unei sume de bani mai mari decat cea datorata.

Cat priveste natura juridica a dobanzii legale, Curtea retine in acord cu reclamantul ca aceasta este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata), iar a doua valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii – daune compensatorii. De asemenea, Curtea retine in acord cu reclamantul ca indicele de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata si prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare.

Referitor la dobanda legala, Curtea retine in acord cu reclamantul ca aceasta reprezinta castigul, folosul pe care l-ar fi obtinut reclamantul din investirea banilor daca acestia ar fi fost platiti la termen. Prin urmare, este admisibil cumulul dobanzii cu actualizarea obligatiei cu rata inflatiei, intrucat nu se ajunge la o dubla reparare.

Daunele interese moratorii se cuvin creditorului pentru o amanare a executarii, pentru o executare tarzie a obligatiei, deci executarea obligatiei mai este posibila, prezinta interes pentru creditor, a fost sau va fi executata dar nu si la momentul la care ar fi trebuit, daunele interese moratorii fiind cauzate tocmai de intarzierea in indeplinirea obligatiei. Rolul lor este acela de a acoperi prejudiciul cauzat prin intarzierea executarii. Acestea se pot cumula intotdeauna cu executarea in natura a obligatiei, inclusiv cu executarea partiala. In cazul obligatiei banesti, Curtea retine in acord cu reclamantul ca existenta daunelor interese moratorii este prezumata de lege, lipsa de folosinta a sumei de bani datorata de debitor provoaca creditorului un prejudiciu care este egal cu dobanda legala, exact ceea ce solicita si reclamantii de fata.

De asemenea, Curtea retine in acord cu reclamantul ca potrivit art. 1 alin. (3) din OG nr. 13/2011, dobanda datorata de debitorul obligatiei banesti pentru neindeplinirea obligatiei respective la scadenta este denumita dobanda penalizatoare.

Potrivit art. 2 din OG nr. 13/2011, in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale obligatia este purtatoare de dobanzi remuneratorii si/sau penalizatoare, dupa caz, si in absenta stipulatiei exprese a nivelului acestora de catre parti, se va plati dobanda legala aferenta fiecareia dintre acestea.

In acest cadru, avand in vedere si dispozitiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea retine in acord cu reclamantul ca se impune admiterea petitului de reparare a prejudiciului cauzat prin neplata la termen, in fiecare luna, a diferentei dintre venitul pe care l-ar fi obtinut potrivit OUG nr. 20/2016 si venitul efectiv platit, asa cum s-a indicat in precedent, suma urmand a fi actualizata cu indicele de inflatie, si la care se va aplica rata dobanzii legale penalizatoare aferente, calculata de la data exigibilitatii fiecarei obligatii lunare de plata si pana la data platii efective.

Avand in vedere cele antementionate, Curtea va admite cererea formulata de catre reclamantul CALIN DRAGOS ALIN (...) in contradictoriu cu paratele INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE (...) si CURTEA DE APEL BUCURESTI (...).

Pe cale de consecinta va obliga pe parata INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE la schimbarea in parte a Ordinului Presedintelui ICCJ nr. 959/1/12.04.2023 si a Ordinului Presedintelui ICCJ nr. 1003/02.05.2023, cu consecinta emiterii un nou ordin in conditiile art. 39 alin.1 si 4 Legea nr. 153/2017, fara plafonare, cu valorificarea VRS 605,225 lei, incepand cu data de 01.08.2016 si in continuare, majorata cu 25% conform art. 38 alin. 3 din Legea nr.153/2017, va obliga paratele la acordarea in favoarea reclamantului a sporurilor in procent de 45%, va obliga pe parata INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE la inlaturarea mentiunii privind plata in transe a sumelor datorate reclamantului conform art. 39 din OUG 114/2018 si pe parata CURTEA DE APEL BUCURESTI la plata diferentei intre drepturile salariale, constand in indemnizatie de incadrare si sporuri, pe care reclamantul le-ar fi incasat potrivit celor de mai sus si drepturile efectiv incasate, diferente care se vor actualiza cu indicele de inflatie, la care se va adauga dobanda legala penalizatoare, de la data exigibilitatii fiecarei obligatii de plata si pana la data platii efective”.

* Cititi aici intreaga sentinta a CA Ploiesti (sursa: Rejust.ro)