La sapte ani de la istorica Decizie nr. 51/2016, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a spart Binomul SRI-parchete, CCR – de data aceasta intr-o cu totul alta componenta decat in 2016 – reintroduce Serviciul Roman de Informatii in dosarele penale.

Miercuri, 17 mai 2023, Curtea Constitutionala a pronuntat o decizie cat se poate de scandaloasa, prin care a respins cele mai importante probleme continute in sesizarile de neconstitutionalitate formulate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, Avocatul Poporului Renate Weber, precum si parlamentarii de opozitie in legatura cu cele doua proiecte de modificare a Codului penal si a Codului de procedura penala elaborate de guvernul Nicolae Ciuca la propunerea ministrului Justitiei Catalin Predoiu. Proiecte adoptate de Parlament luna trecuta exact in forma scrisa de Predoiu.

CCR a respins obiectiile de neconstitutionalitate cu privire atat la refacerea Binomului SRI-DNA, cat si la alte doua probleme nevralgice: eliminarea din dosarele penale a avocatilor care nu detin certificat emis de Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat (ORNISS), precum si legiferarea infractiunilor de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu fara impunerea unui prag valoric, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala prin cel putin trei decizii: 405/2016, 392/2017 si 650/2018. Practic, in urma deciziei CCR de miercuri, inregistrarile facute de SRI vor putea fi folosite in orice dosar penal, nu doar in cele de siguranta nationala. De asemenea, avocatii vor fi obligati sa detina certificat ORNISS pentru a putea intra in dosare cu informatii clasificate (ORNISS dat in urma verificarilor SRI – ceea ce inseamna ca SRI va putea oricand elimina din dosare avocatii incomozi). In plus, orice persoana va putea fi trimisa in judecata pentru abuz in serviciu si va risca pedepse cu inchisoarea – chiar cu executare – inclusiv in cazul unor prejudicii infime.

Proiectele inca nu intra in vigoare

Pe de alta parte, instanta de contencios constitutional a admis cateva sesizari formulate de ICCJ, Avocatul Poporului si opozitia parlamentara, insa pe chestiuni mult mai putin importante decat cele trei expuse mai sus. Totusi, admiterea sesizarilor inseamna retrimiterea celor doua initiative de act normativ in Parlament, unde insa nu vor fi rediscutate prevederile declarate constitutionale (Binomul, ORNISS si abuzul in serviciu fara prag).

Singura neregula majora constatata de CCR se refera la competenta instantelor de a verifica legalitatea interceptarilor.

Mai exact, CCR a mentinut urmatoarele pasaje din proiectele de modificare a codurilor:

- introducerea art. 139/1 alin. 1 in CPP (reintroducerea SRI in dosarele penale):

„Inregistrarile rezultate din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii privitoare la pregatirea ori savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) si au fost respectate prevederile legale care reglementeaza obtinerea acestor inregistrari” (click aici pentru a citi);

- introducerea alin. 1/1 si 1/2 in art. 345 CPP (ORNISS):

„(1/1) In cazul in care actul de sesizare se intemeiaza pe probe ce constituie informatii clasificate, judecatorul de camera preliminara solicita autoritatii competente, de urgenta, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare si, dupa caz, acorda aparatorilor partilor si ai persoanei vatamate accesul la informatiile clasificate, conditionat de detinerea autorizatiei de acces prevazute de lege. Daca acestia nu detin autorizatia de acces prevazuta de lege, iar partile sau, dupa caz, persoana vatamata nu-si desemneaza un alt aparator care detine autorizatia prevazuta de lege, judecatorul de camera preliminara ia masuri pentru desemnarea unor avocati din oficiu care detin aceasta autorizatie.

(1/2) Dupa consultarea autoritatii competente, judecatorul de camera preliminara, prin incheiere, poate refuza motivat accesul la informatiile clasificate daca acesta ar putea conduce la periclitarea grava a vietii sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau daca refuzul este strict necesar pentru apararea securitatii nationale ori a unui alt interes public important. In acest caz, informatiile clasificate nu pot servi la pronuntarea unei solutii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei in cauza” (click aici pentru a citi);

- modificarea art. 297 alin. 1 si 298 alin. 1 CP (abuzul, respectiv neglijenta in serviciu fara prag valoric):

i. abuzul in serviciu: „Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act prevazut de o lege, o ordonanta a Guvernului, o ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege ori il indeplineste cu incalcarea unei dispozitii cuprinse intr-un astfel de act normativ, cauzand astfel o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica”;

ii. neglijenta in serviciu: „Fapta functionarului public care, din culpa, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act prevazut de o lege, o ordonanta a Guvernului, o ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege ori il indeplineste cu incalcarea unei dispozitii cuprinse intr-un astfel de act normativ si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda” (click aici pentru a citi).

Iata comunicatul CCR:

„I. In sedinta din data de 17 mai 2023, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului de constitutionalitate a priori, a decis:

A. Cu unanimitate de voturi in privinta pct.1 si a pct.2 [cu referire la art.V din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal] si cu majoritate de voturi in privinta celorlalte dispozitii ale pct.2:

1. A admis obiectia de neconstitutionalitate formulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie si a constatat ca este neconstitutionala sintagma „a unei decizii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dezlegarea unei chestiuni de drept sau in solutionarea unui recurs in interesul legii” din cuprinsul art.III pct.1 [cu referire la art.3 alin.(3)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal.

2. A respins, ca neintemeiata, obiectia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.I pct.3 [cu referire la art.297 alin.(1)] si pct.4 [cu referire la art.298 alin.(1)], precum si ale art.V din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

In esenta, Curtea Constitutionala a stabilit, cu privire la sintagma „a unei decizii pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dezlegarea unei chestiuni de drept sau in solutionarea unui recurs in interesul legii” din cuprinsul art.III pct.1 [cu referire la art.3 alin.(3)] din legea criticata, ca dezincriminarea se realizeaza printr-un act de reglementare primara. Legiuitorul nu poate asimila in niciun caz decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in dezlegarea unei chestiuni de drept sau in solutionarea unui recurs in interesul legii cu o lege si, astfel, sa ii ataseze efectele pe care le presupune o lege de dezincriminare. Curtea a retinut ca o astfel de decizie nu provine de la o autoritate publica ce actioneaza in sfera generarii normelor juridice sau a eliminarii acestora si nu aduce niciun aport normativ propriu. Astfel, Curtea a constatat neconstitutionalitatea sintagmei, fiind contrara dispozitiilor art.1 alin.(4), ale art.61 alin.(1) si ale art.126 alin.(3) din Constitutie.

De asemenea, Curtea Constitutionala a stabilit, cu privire la art.I pct.3 [cu referire la art.297 alin.(1)] si pct.4 [cu referire la art.298 alin.(1)], precum si ale art.V din legea criticata, ca instantele judecatoresti pot remedia prin interpretare – cu luarea in considerare a deciziilor Curtii Constitutionale – inconsistentele si incongruentele existente in textele de incriminare. Astfel, chiar daca legiuitorul nu a reglementat un anume prag valoric al pagubei sau o anumita intensitate a vatamarii intereselor legitime ale persoanelor fizice/ juridice pentru retinerea infractiunilor de abuz in serviciu sau neglijenta in serviciu, aspect care, in jurisprudenta anterioara a Curtii Constitutionale nu a atras neconstitutionalitatea normei in cadrul controlului a posteriori de constitutionalitate, actiunea instantelor judecatoresti – concordanta cu jurisprudenta Curtii Constitutionale – este de natura sa mentina si sa consolideze prezumtia de constitutionalitate a textului, care trebuie sa imbine intr-un mod armonios aspectele de tipicitate obiectiva si subiectiva a infractiunii. Totodata, Curtea a retinut ca folosirea sintagmei „un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege” din cuprinsul normelor de incriminare antereferite nu incalca exigentele de calitate a legii, intrucat infractiunile de abuz in serviciu sau neglijenta in serviciu vizeaza conduita functionarului public/functionarului prin raportare la un act de reglementare primara, neavand importanta daca acesta a fost adoptat/ emis inainte sau dupa Constitutia din 1991, atat timp cat a fost receptata in sistemul constitutional actual.

B. Cu unanimitate de voturi, dupa conexarea celor trei sesizari formulate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Avocatul Poporului si de un numar de 33 de deputati apartinand Aliantei pentru Unirea Romanilor (A.U.R.), Partidului Social Democrat (P.S.D.) si Partidului Umanist Social Liberal (P.U.S.L.) si 23 deputati neafiliati,

1. A admis obiectiile de neconstitutionalitate si a constatat ca sunt neconstitutionale dispozitiile art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(2)] si ale art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)] din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea altor acte normative.

2. A respins, ca neintemeiate, obiectiile de neconstitutionalitate si a constatat ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea altor acte normative, in ansamblu, precum si dispozitiile art.I pct.1 [cu referire la art.9 alin.(5)], art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(1)], ale art.I pct.19 [cu referire la art.145 ind.1 alin.(3)], ale art.I pct.34 [cu referire la art.281 alin.(4)], ale art.I pct.38 [cu referire la art.345 alin.(1) ind.1 si (1) ind.2], ale art.I pct.43 [cu referire la art.374 alin.(11) si (12)], ale art.I pct.44 [cu referire la art.375 alin.(3)], ale art.I pct.45 [cu referire la art.377 alin.(5)], ale art.I pct.48 [cu referire la art.421 alin.(1) pct.2 lit.a)] si ale art.II alin.(2) din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea altor acte normative, sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

In esenta, in ceea ce priveste solutia de admitere a obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.17 [cu referire la art.139 ind.1 alin.(2)] din legea criticata, Curtea a retinut ca legiuitorul nu si-a indeplinit obligatia constitutionala, in sensul punerii de acord a prevederilor declarate neconstitutionale prin Decizia nr.55 din 4 februarie 2020, cu dispozitiile Constitutiei, ceea ce este contrar prevederilor art.147 din Legea fundamentala. In acest sens, Curtea a constatat ca, potrivit normelor criticate, organul competent sa verifice legalitatea incheierii prin care s-au autorizat activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, a mandatului emis cu aceasta ocazie, a mijlocului de proba si a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obtinute este judecatorul de camera preliminara de la instanta careia ii revine, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta, asadar o instanta judecatoreasca ierarhic inferioara celei care a autorizat activitatile respective. Din aceasta perspectiva, Curtea a constatat ca legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce tin de legalitatea inregistrarilor – mijloc de proba in procesul penal – rezultate din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, desfasurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, cu consecinte in planul respectarii accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil.

Totodata, Curtea a constat ca este necesar ca legiuitorul sa reglementeze, in Codul de procedura penala, o forma de control a posteriori in cazul inregistrarilor ce rezulta din activitatile specifice culegerii de informatii, care sunt comunicate organelor de urmarire penala si care dobandesc calitatea de mijloace de proba in dosarul penal in care nu s-a dispus trimiterea in judecata, pentru ca persoana vizata de aceste activitati, care nu a dobandit in acea cauza calitatea de parte, precum si inculpatul fata de care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala sau clasarea sa poata contesta legalitatea acestor inregistrari, precum si elementele ce tin de legalitatea mijlocului de proba. De asemenea, Curtea a constatat ca legiuitorul are obligatia de a reglementa si procedura aplicabila conservarii si/sau distrugerii acestor inregistrari.

Cat priveste solutia de admitere a obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)] din legea criticata, Curtea a constatat ca legiuitorul nu poate asimila in niciun caz decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in dezlegarea unei chestiuni de drept sau in solutionarea unui recurs in interesul legii cu o lege si, astfel, sa ii ataseze efectele pe care le presupune o lege de dezincriminare. Curtea a retinut ca o astfel de decizie nu provine de la o autoritate publica ce actioneaza in sfera generarii normelor juridice sau eliminarii acestora si nu aduce niciun aport normativ propriu. Prin urmare, Curtea a constatat ca dispozitiile art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b) din Codul de procedura penala] din legea criticata sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art.1 alin.(4), ale art.61 alin.(1) si ale art.126 alin.(3) din Constitutie. (...)

Deciziile sunt definitive si general obligatorii.

Argumentele retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Curtea Constitutionala vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.

* Cititi aici proiectul de modificare a Codului penal

* Cititi aici proiectul de modificare a Codului de procedura penala