Consiliul Superior al Magistraturii a publicat hotărârile prin care a avizat negativ proiectele de legi inițiate de USR pentru modificarea Legii 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și pentru modificarea Legii 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Este vorba despre Hotărârea Plenului CSM nr. 64 din 16 aprilie 2026 și Hotărârea Plenului CSM nr. 56 din 16 aprilie 2026.

Nu au existat prea mulți membri ai CSM care să susțină modificările propuse de USR. Concret, proiectul de lege pentru modificarea Legii 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor (PLX 187/2026) a primit doar 3 voturi „pentru”, în timp ce 13 membri CSM au votat „împotrivă”, iar un vot a fost nul (doi membri CSM au lipsit de la ședință).

Și mai rău au stat lucrurile în ceea ce privește proiectul de lege pentru modificarea Legii 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii (PLX 186/2026). Această inițiativă nu a primit decât un singur vot „pentru” în CSM, înregistrându-se în schimb 15 voturi „împotrivă” și un vot nul (la fel, doi membri CSM au lipsit de la ședință).

Numirea șefilor ICCJ, la mâna președintelui țării

Propunerile USR pot fi citite în documentele atașate acestui articol, dar printre acestea se numără, spre exemplu, readucerea factorului politic în procedura de numire a șefilor Înaltei Curți. Astfel, proiectul de lege privind modificarea Legii 303/2022 prevedea acordarea unui rol președintelui României în numirea conducerii Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mai exact, USR dorește ca numirile șefilor ICCJ să treacă prin mâna președintelui țării, care să poata refuza respectivele numiri, transmiterea propunerilor de numire în funcție urmând să fie făcută de către ministrul Justiției.

Iata observațiile CSM în legătură cu această propunere:

„Este criticabilă din perspectiva respectării dispoziţiilor constituționale şi propunerea de introducere la art. 143 a alin. (8) cu următorul cuprins:

'(8) Preşedintele României poate refuza, motivat, numirea în funcţiile de conducere prevăzute la art. 142 alin. (1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului. Decretul Preşedintelui României de numire în funcţie sau refuzul motivat al acestuia se emite în maximum 60 de zile de la data transmiterii propunerii de către ministrul justiției.'

În concret se propune ca Preşedintele României să poată refuza, motivat, numirea în funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi preşedinte de secție la Înalta Curte de Casație şi Justiție. Totodată, se propune ca decretul Preşedintelui României de numire în aceste funcții sau refuzul motivat al acestuia să se emită în maximum 60 de zile de la data transmiterii propunerii de către ministrul justiţiei.

Prin conferirea de atribuţii unor reprezentanţi ai puterii executive - Preşedintelui României şi ministrului justiţiei - care nu au prevăzută nicio implicare în această procedură (şi nici nu pot avea, faţă de dispoziţiile din Legea fundamentală) sunt încălcate atât competenţa constituțională a Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale.

Astfel cum prevede art. 125 alin. (2) din Constituția României, republicată, 'propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.'

În acord cu această prevedere, la nivel infraconstituțional, respectiv în cuprinsul art. 142 alin. (1), se prevede că preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţie ai Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. În cuprinsul Deciziei nr. 45/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199/05.03.2018, Curtea Constituţională a constatat că textul constituțional redat mai sus 'este univoc şi oferă o unică soluţie normativă în privința autorităţii competente să dispună promovarea judecătorilor în funcții de conducere, fără a face distincţie în funcţie de ierarhia instanţelor judecătoreşti'. Curtea a reținut că 'promovarea judecătorilor are un dublu înţeles, respectiv de dobândire a unei funcții de execuţie de nivel superior în ierarhia instanțelor judecătoreşti (grade profeofesionale de tribunal/curte de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) sau a unei funcţii de conducere (preşedinte/ vicepreşedinte/preşedinte de secție), în ambele cazuri judecătorul avansând în carieră. Nu se poate susţine că promovarea în funcție vizează numai dobândirea unui grad profesional superior sau a unor funcții de conducere de la instanţe judecătoreşti aflate pе o anumită scară ierarhică, pentru că o asemenea interpretare vădeşte nu numai o viziune selectivă asupra carierei judecătorului, dar, în acelaşi timp, este contrară unui text constituţional unic şi imperativ sub aspectul atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. (...)

164. Prin urmare, coroborând art. 125 alin.(2) şi art. 134 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că promovarea judecătorilor atât în funcţii de execuție, cât şi în funcții de conducere se realizează de Consiliul Superior al Magistraturii. În aceste condiții, art. I pct. 87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) şi (8)] din lege, normativizând competenţa Preşedintelui României de a promova judecătorii, respectiv de a-i numi în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte al Inaltei Curţi de Casație şi Justiție, încalcă competenţa constituţională a Consiliului Superior al Magistraturii de a dispune promovarea în funcţie a judecătorilor, astfel cum aceasta rezultă din coroborarea art. 125 alin. (2) şi art. 134 alin. (1) din Constituție. In consecință, din această perspectivă constituțională, Curtea constată că art. I pct. 87 [cu referire la art. 53 alin. (1), (2), (7) şi (8)] din lege este neconstituțional, fiind contrar art. 125 alin. (2) din Constituție. În schimb, promovarea şi numirea judecătorilor în funcția de preşedinte de secție a Înaltei Curți de Casație şi Justiție de către Consiliul Superior al Magistraturii, reglementată de art. I pct. 87 [cu referire la art. 53 alin. (9) teza întâi şi alin. (10)] din lege, nu încalcă art. 94 lit. c) din Constituție.'

Prin urmare, Preşedintele României nu are nicio atribuţie constituțională în procedura de numire în funcţiile de presedinte, vicepreşedinte şi preşedinte de secţie la Înalta Curte de Casație şi Justiţie şi cu atât mai mult vreo atribuție care să justifice un drept de veto (refuz de numire) în această materie.

Nici ministrul justiției nu are competenţe constituționale sau legale în ceea ce priveşte cariera judecătorilor care, potrivit art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, sunt independenţi şi se supun numai legii.

Practic se propune un text identic cu cel al actualului art. 148 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, referitor la numirea în funcțiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunct şi adjunct al acestuia, procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupție şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, adjuncți ai acestora, procurori-şefi de secţie ai Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, ai Direcţiei Naţionale Anticorupție şi Direcţiei de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Însă, în acest caz din urmă, reglementarea este justificată de existenta art. 132 alin. (1) din Constituția României, republicată, potrivit căruia 'Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparțialității şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei' (aspect reținut şi în par. 165 al Deciziei Curții Constituționale nr. 45/2018).

Prin urmare, propunerea nu respectă nici dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, republicată, vizând obligativitatea deciziilor instanței de contencios constituțional.

Mai mult, reglementarea propusă nu îndeplineşte nici condițiile de calitate a legii, textul fiind neclar şi confuz, prevăzând că termenul de 60 zile se calculează de la data transmiterii propunerii de către ministrul justiției, deşi procedura detaliată în cuprinsul art. 142 - 143 din Legea nr. 303/2022 nu conţine vreo menţiune privind formularea şi transmiterea unei astfel de propuneri de către această entitate”.

Vot universal pentru alegerea membrilor CSM

În ceea ce privește modificarea Legii 305/2022, USR propune introducerea unui scrutin universal, astfel încât membrii CSM să fie aleși de toți magistrații din această țară, ajungându-se practic în situația în care un judecător de judecătorie, spre exemplu, să aleagă reprezentantul Înaltei Curți în CSM sau un procuror de la un parchet de judecătorie să poate alege reprezentantul PICCJ în CSM.

Iata observațiile CSM în legătură cu această propunere:

„Intervenția normativă vizată de propunerea legislativă este lipsită de orice justificare, iar promovarea acesteia ar constitui un regres în reglementare, având potenţialul de a afecta derularea corespunzătoare a procedurilor de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Se observă că una din principalele modificări propuse de iniţiatori vizează instituirea unui 'scrutin universal în interiorul magistraturii', respectiv de propune reglementarea unei proceduri de alegere a membrilor Consiliului de către toți magistrații.

În prezent membrii aleşi ai Consiliul Superior al Magistraturii, judecători şi procurori, sunt aleşi în cadrul adunărilor generale ale judecătorilor/procurorilor de la nivelul instanţelor/parchetelor pentru care candidează, respectiv:

- judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiţie aleg în adunarea generală 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii;

- procurorii de la Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiție, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism aleg în adunarea generală comună un membru pentru Consiliul Superior al Magistraturii;

- judecătorii de la curțile de apel şi procurorii de la parchetele de pe lângă acestea aleg în adunările lor generale cei 3 membri judecători de la curţile de apel şi membrul procuror de la parchetele de pe lângă acestea;

- judecătorii de la tribunale şi tribunalele specializate şi procurorii de la parchetele de pe lângă acestea aleg în adunările lor generale cei 2 membri judecători de la tribunale şi tribunalele specializate şi cei 2 membri procurori de la parchetele de pe lângă acestea;

- judecătorii de la judecătorii şi procurorii de la parchetele de pe lângă acestea aleg în adunările lor generale cei 2 membri judecători de la judecătorii şi membrul procuror de la parchetele de pe lângă acestea.

Varianta de reglementare din prezent este preferabilă celei propuse de inițiatori, întrucât asigură de o manieră superioară concretizarea ideii de reprezentare care trebuie să caracterizeze acest proces electoral.

Consiliul Superior al Magistraturii este un organ reprezentativ şi colegial al sistemului judiciar, având rolul constituțional de garant al independenţei justiției. Acesta gestionează cariera judecătorilor şi procurorilor şi exercită atribuţii esenţiale referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi parchetelor.

Reglementarea actuală în conformitate cu care judecătorii şi procurorii îşi pot exercita votul doar pentru alegerea membrilor de la nivelul de jurisdicţie la care aceştia funcţionează este justificată prin necesitatea asigurării unei reprezentări reale, efective şi echilibrate a diferitelor paliere ale sistemului judiciar. Pentru a asigura o reprezentare reală este necesar ca membrii judecători şi procurori să fie aleşi de magistraţii care provin de la acelaşi nivel de instanţă sau parchet, aceştia cunoscând cel mai bine problemele specifice de activitate la acel nivel de jurisdicție.

Dacă toți magistrații ar vota pentru alegerea tuturor membrilor aleşi ai Consiliului, s-ar ajunge în situația ca judecătorii/procurorii de la un nivel de jurisdicție inferior, care sunt în număr mult mai mare (de exemplu de la judecătorii/parchetele de pe lângă acestea), să influențeze decisiv alegerea reprezentanţilor de la nivel superior (de la Înalta Curte de Casație şi Justiție şi curţile de apel, respectiv parchetele de pe lângă acestea), deşi nu cunosc nemijlocit realitatea existentă la nivelul acestor instanţe/parchete. Or, o asemenea situație ar contraveni exigentelor unui echilibru intern real în cadrul autorității judecătoreşti.

Soluţia legislativă din prezent nu aduce atingere caracterului reprezentativ al mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aceştia nefiind ținuţi de un mandat imperativ, ci exercitându-şi atribuțiile în considerarea interesului general al sistemului judiciar şi independenţei justiţiei, însă pe baza unei legitimități electorale adecvate segmentului profesional din care provin”.

„Reforma” repetată omoară independența sistemului judiciar

La modul general, față de ambele proiecte legislative ale USR, membrii CSM atrag atenția că ultimele modificări ale Legilor Justiției au avut loc relativ recent, în 2022. Iar un sistem judiciar reformat la scurte perioade de timp, în funcție de voința decidenților politici, nu va mai fi un sistem judiciar independent:

„Trebuie avut în vedere faptul că reglementarea actuală este de dată relativ recentă, legea intrând în vigoare la data de 16 decembrie 2022. . (...) nefiind identificate disfuncţionalităţi în procesul de aplicare a dispoziţiilor legale a căror modificare se urmăreşte, apare ca prematură orice discuție referitoare la modificarea acestui cadru legal, un astfel de demers putând fi realizat după o perioadă semnificativă de aplicare a acestor reglementări şi după o analiză pertinentă a tuturor aspectelor semnalate în această perioadă. Mai mult, un sistem judiciar„reformat" de la an la an, la discreția decidenţilor politici care se succed, nu mai poate fi considerat independent”.

* Cititi integral hotărârea Plenului CSM prin care a fost avizat negativ proiectul de lege al USR pentru modificarea Legii 303/2022

* Cititi integral hotărârea Plenului CSM prin care a fost avizat negativ proiectul de lege al USR pentru modificarea Legii 305/2022

* Cititi integral proiectul de lege al USR pentru modificarea Legii 303/2022

* Cititi integral proiectul de lege al USR pentru modificarea Legii 305/2022