Avocatul Traian Briciu (foto 1) – președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România – a deschis vineri, 19 iunie 2026, lucrările ediției din acest an a Congresului Avocaților (la hotelul Caro din București) cu un apel la unitate în interiorul profesiei. 

Briciu a subliniat că talentul argumentativ al avocaților are adesea drept corolar apetitul pentru discuția în contradictoriu. Dar când astfel de discuții apar în interiorul profesiei, ele nu fac altceva decât să vulnerabilizeze avocatura română.

De altfel, acest lucru s-a văzut de când Traian Briciu este președinte al Uniunii: ori de câte ori barourile au adoptat o poziție comună, acea poziție a triumfat, a adăugat șeful UNBR.

În același discurs, avocatul Briciu a sintetizat răspunsurile primite de la confrați în sondajul recent al UNBR în legătură cu cele mai mari probleme cu care se confruntă profesia în prezent, ca urmare a interacțiunii cu noile tehnologii, în special cu inteligența artificială. Iar avocații au indicat următoarele neajunsuri:

- estomparea graniței dintre informare și consultanță juridică;

- apariția unei consultanțe fără avocat și fără garanții profesionale;

- concurența din afara profesiei;

- presiunea economică a onorarilor și clientelei;

- afectarea relației directe avocat-client;

- riscul de deprofesionalizare, ca urmare a apariției zonei digitale.

Redăm întregul discurs al președintelui UNBR Traian Briciu (vezi galerie foto):

„Tema centrală a congresului este referitoare la activităţi rezervate avocaţilor în era insecurităţii profesionale. De fapt, titlul este provocator, pentru că are două componente diametral opuse.

Prima componentă se referă la activităţi rezervate – adică la ceva care reprezintă un monopol. Adică ceva pe care te bazezi indiferent ce ar fi – ceva sigur. Asta înseamnă ‘rezervat’: ceva numai al tău, care nu este disputat cu nimeni. Şi asta este partea primă a titlului.

Partea a doua este la 180 de grade, pentru că spune că, de fapt, ne aflăm în era insecurității profesionale. Pe ce te mai poți baza atunci când nimeni nu se mai bazează pe nimic, când elementul pe care te-ai bazat totdeauna a fost elementul de monopol al activității tale (numai avocații pot pleda, pot da consultații, pot redacta acte cu conținut juridic), după care vine partea: ‘da, dar de mâine este o insecuritate totală’? Și mâinele a venit azi.

Asta este, de fapt, provocarea. Și am făcut două lucruri. Am făcut o conferință anterior în care am provocat teme cu privire la acest risc de insecuritate profesională și am tras unele concluzii împreună. Am făcut un sondaj pe tema asta și o să tragem concluzii și în urma lui (este afișat pe pagina UNBR). Și am provocat și un dialog cu avocații, care au pus întrebări cu privire la elementele de insecuritate. Și de acolo au rezultat o serie de lucruri.

De asemeni, am întrebat și inteligența artificială: care sunt cauzele actuale de insecuritate resimțite de profesia de avocat? Și mi-a spus ceva, după care am observat că mi-a spus ce spusesem eu anterior. Dar a sintetizat așa: că ar fi avansul inteligenței artificiale și digitalizarea – în sensul că transformările tehnologice preiau o parte din activitățile juridice-standard, ceea ce obligă avocații să și redefinească rolul. Am discutat și noi despre asta.

A doua (foarte interesant): pauperizarea clientelei – capacitatea financiară a clienților tradiționali în scădere, afectând viabilitatea economică a cabinetelor și societăților de avocatură. Corect.

A treia: riscuri legate de secretul profesional. Legislația în privirea combaterii spălării banilor și criminalității organizate erodează adesea limitele secretului profesional și al confidențialității între client și avocat, relativizându-I caracterul absolut.

Patru (una care apare foarte mult la noi): sistem judiciar suprasolicitat. Aglomerația din instanțe și durata mare a proceselor generează blocaje financiare, uzură profesională, afectând planificarea activității și încasarea onorariului. De asemenea, duce la epuizare psihică și fizică. Aici aș spune: nu numai pentru avocați, dar eu întrebasem pentru avocați.

Și cinci: suprlementarea și riscurile de natură penală. Activitatea de consultanță și pledoarie, dar mai ales cea de consultanță, riscă de multe ori să ducă la confundarea avocatului cu clientul, asociindu-i riscurile penale clientului către profesionistul avocat.

La sfârșit, însă, ne spune că acestea au fost extrase în general din conferințele și comunicările publice făcute de UNBR și barourile componente ale acestuia, astfel încât, de fapt, inteligența artificială n-a făcut altceva decât să sintetizeze ceea ce tot noi am relatat.

Prin urmare, iată o primă concluzie: că, cel puțin la nivelul identificării problemelor, putem coabita foarte bine cu inteligența artificială, că nu ne-a luat nimic; doar ne-a sintizat ce am spus noi.

Dar să vedem ce spun avocații! Am făcut un sondaj, au participat cam 1.000 și ceva de avocați. Sigur: suntem mult mai mulți, dar lunile mai și iunie la noi sunt extrem de agasante sub aspectul activității profesionale și le mulțumesc celor care și-au găsit timp să răspundă la cele peste 20 de întrebări.

Tot cu ajutorul unei sinteze făcute robotic, am sintetizat elementele esențiale din toate cele peste 1.000 și ceva de răspunsuri ale avocaților, care spun așa: care e problema AI-ului în legătură cu activitatea avocația? Și ei spun așa: prima problemă e că mulți clienți vin la avocat după ce au folosit deja inteligența artificială, uneori cu concluzii greșite, texte de lege inexistente, documente prost adaptate, strategii nerealiste – ceea ce obligă avocatul la o muncă suplimentară, pentru că clientul vine cu preconcepții incorecte. Asta au observat colegii noștri. Sondajul este pe pagina UNBR, pe pagina de congres, dar eu am făcut sinteza.

A doua este deplasarea valorii percepute a serviciului public. Mulți dintre respondenți spun că explicit justițiabilul ajunge să creadă că documentul generat rapid, gratuit, de cele mai multe ori (n.r. de către inteligența artificială), este echivalent cu munca avocatului, iar avocatul e chemat doar să arunce o privire pe text, să vadă dacă e bine. Din această perspectivă, inscuritatea economică, dar și simbolică a profesiei de avocat devine acută.

Și a treia este concurența neloială – în sensul că mulți avocați reclamă că, prin platforme de intermediere, prin societăți comerciale care prestează de facto servicii juridice, fără a fi avocați în spatele acestora, fel de fel de persoane care nu au calitatea de avocat fac realmente o avocatură clandestină – care, evident, nu mai ia forma fizică de altădată, ci forma digitalizată. Publicul, evident, nu face deosebirea între unii și ceilalți, între avocați și cei care se pretind a fi avocați. Prezența fizică nu mai există; e în spatele unor platforme – ceea ce conduce, de fapt, la o șubrezire a poziției profesiei de avocat, pentru că în zona respectivă nu există nici independență, nici confidențialitate și nici responsabilitatea actului avocațial.

Mesajul de fond al sondajului făcut de noi spune că avocații nu percep inteligența artificială exclusiv ca pe un rău în sine. Dimpotrivă: un număr foarte mare o folosesc în practică. Iar întrebarea care a generat această concluzie spune că platformele digitale reprezintă și o oportunitate, dar și, în esență, un risc. Prin urmare, inscuritatea resimțită nu este una legată strict de problema tehnologică, ci este una legată de percepția pe care publicul o are în legătură cu serviciul avocațial în era tehnologică. Prin urmare, insecuritatea este de ordin nu tehnologic, ci profesional. Avocații par să accepte tehnologia, câtă vreme aceasta rămâne un instrument, și nu devine un substitut neasumat al consultanței juridice. Ceea ce îi neliniștește, se pare, este trecerea de la instrument de sprijin la concurent direct (adică la actor), fără aceleași obligații, fără aceleași interdicții, fără aceeași răspundere privind cunoașterea clientelei, AML (n.r. legislația anti-spălare de bani) și alte obligații care revin avocatului.

Dacă ar fi să sintetizez problema sondajului făcut în legătură cu tema congresului, cele mai importante surse de inscuritate din zona tehnologică la adresa avocaturii ar fi:

- estomparea graniței dintre informare și consultanță juridică;

- apariția unei consultanțe fără avocat și fără garanții profesionale;

- concurența din afara profesiei;

- presiunea economică a onorarilor și clientelei;

- afectarea relației directe avocat-client;

- riscul de deprofesionalizare, ca urmare a apariției zonei digitale.

Cam astea sunt concluziile. Nu înseamnă că sunt niște concluzii corecte. Eu am transmis doar concluziile care au rezultat în urma răspunsurilor date de colegii noștri.

Și acum voi închide partea de început a discursului meu, spunându-vă următoarele. Am ascultat imnul României, am ascultat imnul Uniunii Europene, am discutat despre ce ne spune AI-ul despre riscurile profesiei noastre. Am ascultat despre ce ne spun avocații despre riscurile profesiei noastre. Dar acum vreau să spun și eu ce percep ca fiind cel mai important risc. Riscul nu a rezultat nici din ce a spus AI-ul și, evident, nici avocații n-au fost provocați în zona aceasta, pentru că tema era alta.

Mie mi se pare că riscul cel mai mare și vulnerabilitatea cea mai mare a profesiei stă chiar în ea însăși, în interiorul ei. Avocatura este formată din avocați – firește. Avocații sunt extrem de buni în a combate cu argumente orice. Prin urmare, au un apetit foarte mare pentru contradicție și contradictorialități. Este sursa lor vitală. Vulnerabilitatea este dacă ne folosim această forță în interiorul profesiei, și nu în afară.

Ori de câte ori avem această poftă, trebuie să ne gândim dacă e mai important să spunem ce nu s-a făcut, și nu cumva e mai important să spunem ce e de făcut. Dacă este mai important să criticăm pe cineva din interior și dacă nu cumva e mai important să criticăm pericolele din exterior. Și, de asemenea, este foarte important să ne gândim de fiecare dată la lucrurile și temele care ne adună și care ne fac compatibili unii cu alții, iar nu cele care ne dezbină și ne fac incompatibili unii cu alții.

Slavă Domnului: sunt destule probleme în exterior. Slavă Domnului: sunt multe argumente de adus împotriva celor din afara profesiei, ca să ne pierdem timpul vulnerabilizându-ne cu lupte interne.

Dacă am dorit ceva, cât timp am fost președinte, am fost să existe cât mai puține dezbateri contradictorii și dezbinări în interior, tocmai pentru a ne folosi forța foarte mare pe care o are avocatura pentru a ne lupta cu pericolele din exterior.

Faceți o scurtă trecere în revistă a lucrurilor pe care le-am făcut și a lucrurilor pe care nu le-am făcut! Și o să vedeți că, începând din 2019, ori de câte ori am avut poziții unitare am avut succesele pe care ni le-am dorit. Nu le enumăr aici. Unele teme au fost sensibile, dar apreciați dumneavoastră!

Atunci când barourile s-au poziționat comun, în general poziția noastră a triumfat. Pe loc sau mai târziu, dar a triumfat. Dacă nu vom face asta și dacă vom cădea pradă seducătoarei plăceri de a contrazice orice, chiar și în interior, ne vom vulnerabiliza, iar acea insecuritate va fi mai mare decât toate cele spuse de AI și toate cele anticipate în sondajul nostru. Nu vom dispărea – nu cred că asta se va întâmpla. Vom supraviețui oricum, dar probabil vom avea rezultate mult mai puține și mai slabe decât cele pe care le-am putea avea împreună și nu vom putea spune atunci că acele rezultate slabe nu le-am merita, pentru că ar fi rodul propriei noastre erori.

Tocmai de aceea, sper ca acest congres să fie congresul pozițiilor care adună, nu care dezbină, și să ieșim cu concluzii care să fie acceptate de o largă majoritate, și nu neapărat controverse de tipul celor interne profesiei.

Vă mulțumesc mult că ați venit la congres. Sper ca dezbaterile să fie fructoase, în spiritul a ceea ce am spus, dar nu e neapărat; puteți alege și altă cale. Asta e doar calea pe care am prevăzut-o eu”.

președintele CSM, judecătorul Liviu Odagiu

Procurorul General Cristina Chiriac

judecătorul CCR Csaba Asztalos

președintele Comisiei juridice din Camera Deputaților, notarul și deputatul Bogdan Ciucă

președintele UNPIR, avocatul Cătălin-Andrei Dascăl