Candva, in urma cu vreun an, am fost invitat de o universitate din Ardeal la o dezbatere despre criza contemporana a drepturilor omului, in general, si a libertatii de expresie, in particular, ocazie cu care, spre finalul evenimentului, participantii au asistat si la lansarea volumului meu de eseuri, intitulat „Adevarul in cautare de Minister”. Titlul, o aluzie la premonitiile orwelliene referitoare la dictatura cenzurii, a fost folosit de una dintre gazdele evenimentului – profesor universitar cu nume secret – ca bun pretext pentru o urare plasata in finalul discursului de deschidere a conferintei. Spre stupoarea mea, insa, urarea a cazut ca un blestem, pentru ca – imi amintesc perfect – ea a venit ca expresie a „sperantei” ca „Adevarul nu va fi nevoit sa caute prea mult si-si va gasi, cat mai curand, Ministerul”!

Iata ca, la un an amar de vreme, dorinta amfitrionului meu s-a implinit, titlul meu a devenit desuet, iar Istoria a scutit Adevarul de cautari anevoioase si complicate si i-a pus Ministerul pe tava de argint. Este o ofranda pe care lumea intreaga o aduce, astazi, distopiei.

Si, cand spun asta, am in vedere, in special, campania de cenzura initiata dupa asasinarea presedintelui J.F. Kennedy (prin prima denuntare istorica a asa-numitilor „conspirationisti”), amplificata dupa 9/11 (in temeiul asa-numitului „war on terror” in baza legislatiei Patriot Act) si devenita furibunda dupa martie 2020 (pentru anihilarea oricaror opinii neconforme cu versiunea oficiala asupra evenimentelor si, in special, asupra asa-numitei „pandemii”). Aceasta ultima faza este, in fapt, darea in clocot a unei aspiratii mondial-dictatoriale, probata de o multime de oficializari fortate ale „adevarului” istoric.

Relativ recent, de exemplu, chiar pe 4 iulie, in ziua aniversarii Independentei, un judecator federal american a pronuntat o decizie epocala prin care a constatat ca autoritati reprezentand guvernul federal s-au facut vinovate de „cel mai dur atac impotriva dreptului la libera exprimare din intreaga istorie a Statelor Unite”. Analizand probele prezentate in cazul Missouri vs. Biden, judecatorul Terry Doughty a constatat ca ele dovedesc existenta unui scenariu aproape distopic („almost dystopian scenario”), ca guvernul federal a fortat ilegal companiile care patroneaza retelele sociale digitale sa inlature sau sa blocheze, dupa caz, mesaje sau idei contrare versiunilor oficiale asupra evenimentelor contemporane (in special asupra recentei crize sanitare) si a denuntat cooperarea autoritatilor federale cu titanii din Silicon Valley la suprimarea teoriilor privind originea de laborator a virusului Covid-19, ineficienta mastilor si a carantinelor ori periculozitatea „vaccinului”. In finalul deciziei sale, judecatorul Terry Doughty a venit cu concluzia ca, „in timpul pandemiei, guvernul american si-a asumat un veritabil rol de orwellian Minister al Adevarului” („During the Covid-19 pandemic […] the United States Government seems to have assumed a role similar to an Orwellian ‘Ministry of Truth‘”). In baza acestor constatari, respectivul magistrat a ordonat, cu titlu preliminar, stoparea acestor imixtiuni (un soi de ordonanta presedintiala), decizie contestata de autoritatile federale pe calea apelului^[1].

Analizand fragmente ale acestei decizii si dezbateri pe marginea ei, mi-am adus aminte, separat de conferinta si „urarea” evocate in debut, de o multime de frustrari traite in anii acelei crize fabricate in laboratoarele ideologice si de faptul ca virusul Frica-19(84) s-a dovedit mult mai periculos si vatamator decat Covid-19^[2]; de aberantele reglementari administrative care limitau frenetic drepturi si libertati constitutionale si care transformasera statul de drept in dictatura medicalo-martiala^[3]; nu in ultimul rand, de virulentele atacuri la adresa libertatii de expresie si de indarjirea si ferocitatea cu care carturari celebri din jurisdictia locala cereau intemnitarea „conspirationistilor”, a „anti-vaccinistilor” si a „negationistilor” care indrazneau sa puna la indoiala orice cuvant din versiunile oficiale.^[4]

Dincolo de toate aceste rememorari neplacute si multe alte ofuri legate de perioada de trista amintire, recenta decizie exploziva din jurisprudenta americana, evocata mai sus, ma amaraste pentru ca cenzurarea liberei expresii in vremea crizei libertatii a fost nu un element cu specific national american, ci un virus planetar, iar acest virus sufera de numeroase mutatii periculoase si in prezent. Cu voia dumneavoastra, m-as aventura sa incropesc un scurt inventar pe care l-as incepe chiar cu America de Nord.

Asta pentru ca, in SUA, Ministerul Adevarului, deconspirat in decizia judecatorului Doughty, a avut si are, inca, frati si surori. De exemplu, imediat dupa ce fostul presedinte Obama a semnalat ca „dezinformarea in epoca digitala reprezinta o amenintare fara precedent la adresa democratiei” („unprecedented crisis for democracy”)^[5], iar autoritatile ar trebui sa combata „informatia toxica” („toxic information”) pentru a proteja populatia („keep us safe”)^[6], administratia americana a decis constituirea unui Consiliu Guvernamental al Dezinformarii, subordonat Departamentului Securitatii Nationale (Disinformation Governance Board under the Department of Homeland Security) a carui activitate a fost, este drept, suspendata.^[7] In ciuda acestei suspendari, libera expresie de pe platformele digitale este, in continuare, atent supravegheata si cenzurata. Bunaoara, in temeiul unui act normativ intitulat – acronim orwellian – RESTRICT (Restricting the Emergence of Security Threats that Risk Information and Communications Technology), calificat ca mult mai sever decat Patriot Act („Patriot Act on steroids”), functionari si autoritati din zona securitatii nationale au competenta de a eticheta discretionar drept „dusmani” persoane fizice sau juridice si de a le interzice accesul pe diverse platforme si aplicatii, de a le aplica amenzi de pana la 1 milion de dolari sau sanctiuni privative de libertate de pana la 20 de ani.^[8] Un alt exemplu este entitatea intitulata Centrul de Analiza a Propagandei Straine Agresive (Foreign Malign Influence Center) al carui obiectiv declarat este combaterea „interferentelor straine” in alegerile americane si a „dezinformarii” in general.^[9] In plus, restrictii severe privind libera expresie au fost reglementate si in state ale federatiei, precum California unde, in temeiul Legii 2098 (Assembly Bill 2098), au fost introduse sanctiuni extrem de severe pentru „dezinformari” legate de „vaccinuri”, inclusiv revocarea autorizatiilor de practica ale profesionistilor din corpul medical.^[10] In plus, Agentia de Securitate a Infrastructurii Cibernetice (The Cybersecurity and Infrastructure Security Agency – CISA), desi are ca principala misiune protejarea sistemului informatic de violuri cibernetice, s-a comportat, si ea, in ultima vreme ca minister al cenzurii.^[11]

Daca vi se pare ca visul american nu este asa de seducator precum parea la prima strigare, puteti incerca ceva mai bun trecand granita in Canada, dar ma tem ca riscati s-ajungeti direct in put, pentru ca ea este o jurisdictie in care, in vremea pretinsei „pandemii”, au fost adoptate unele dintre cele mai draconice restrictii de pe glob, inclusiv (ori, mai ales) in privinta dreptului fundamental numit libertatea de constiinta si de expresie. Celebra revolta a camionagiilor din iarna lui 2022, intampinata cu imensa simpatie in intreaga lume, a fost tratata extrem de autoritar si agresiv de guvernul canadian, iar Ministerul Adevarului infiintat pentru gestionarea ei (The Freedom Convoy Commission) a decretat ca orice opinie dizidenta este ilegala daca autoritatile publice o declara ca atare (!)^[12]. Statul de drept, statul dreptului, devenise, atunci, dreptul statului („’the rule of law’ is revealed to be nothing more than the law of rule“- James Corbett).^[13] De altfel, Canada se mandreste cu un Minister al Adevarului cu functionare permanenta, Communications Security Establishment (CSE), organism a carui misiune principala este, in temeiul legii Bill C-11^[14], „combaterea dezinformarii”, inclusiv pe calea somarii unor companii precum Spotify, Tik Tok sau YouTube, de a indeparta de pe platformele lor digitale informatii „daunatoare” („harmful”), facand apel, de nevoie, la ochiul vigilent al „comisarului pentru siguranta digitala” („digital safety commissioner”).^[15]

Daca nici Canada nu mai e ce-a fost, trecem Atlanticul inot si ne refugiem, plini de Marea Speranta, in Marea Britanie. Aici suntem intampinati, cu bratele deschise, de Legea Sigurantei Digitale (Online Safety Bill) al carei scop este sa faca din Regat „cel mai sigur spatiu digital din lume” („the ‘safest place to be online in the world’”) si „tara cu cel mai strict reglementat si cenzurat internet dintre democratiile liberale” („the country with the most strictly regulated and censored internet of any liberal democracy”). Ministerul Adevarului britanic este, in temeiul acestei legi, Ofcom, o autoritate de reglementare si control care beneficiaza de puteri imense, printre care sanctionarea cu pana la 10% din cifra de afaceri anuala a firmelor care nu-si indeplinesc obligatiile de diligenta in cenzurarea informatiilor „daunatoare” sau acuzarea directorilor lor executivi care risca sentinte privative de libertate de pana la doi ani^[16]. Conform acestei legi, platformele digitale care suspecteaza ca anumite informatii ar atinge pragul „daunator” („the threshold of ‘harmful’”) ar trebui imediat sa cenzureze aceste informatii („will censor it first, and ask questions later”). Cat despre definitia „periculozitatii” informatiei, ea sta in sarcina guvernului, de unde si concluzia exprimata de cineva in sensul ca acest regim al internetului in Marea Britanie este bazat pe o „cenzura de stat delegata unei companii private” („a state censorship, outsourced to a private company”)^[17]. In timpul restrictiilor covidiene, puii Ministerului Adevarului care au avut misiunea de a cenzura opiniile dizidente si de a monitoriza „scepticii carantinarilor” („lockdown sceptics”) au fost Centrul Contra-Dezinformarii (Counter-Disinformation Center-CDU), precum si o firma de inteligenta artificiala a carei misiune a fost verificarea platformelor digitale pentru delictele de opinie („wrongthink”). Lupta acestor organisme birocratice impotriva pretinselor „dezinformari”, a „scepticismului”, a dubiilor privind masurile de protectie ori privind „vaccinarea” a fost, in fapt, o tiranica ofensiva impotriva liberei expresii si a dizidentei.^[18] Lor li s-a adaugat o mai veche unitate politieneasca, dedicata anchetarii tuturor incidentelor neincriminate legal, dar „motivate de ura” („non-crime hate incident”), intitulata, cum altfel?, NHCI si organizata ca structura specializata a politiei gandirii („thoughtpolicing”). Crimele care au cazut in competenta acestei structuri au fost, cum altfel?, numeroase si extrem de grave. Cu titlu de exemplu, apelativul „terorist” utilizat de un student asiatic in discutie cu alt coleg asiatic, aluzia unui comedian la propaganda transhumanista ori claxonarea prea insistenta a unei persoane de culoare.^[19]

Da, cred ca este cazul sa parasiti Anglia. De altfel, sunt sigur ca, speriati de-atatea amenintari cu boli ale exprimarii libere, ati luat-o deja la sanatoasa. Asta mai ales ca, recent, BBC si-a lansat propriul ministeras al adevarului, numit BBC Verify. Un ministeras condus de-un meserias, „specialist in dezinformare”, Marianna Spring, care va avea la dispozitie, conform stirilor din presa, 60 de jurnalisti reuniti din tot felul de departamente cu denumiri unele mai rezonante decat altele: BBC Reality Check fact-checking service, the BBC World Service Disinformation Team, the BBC Monitoring Disinformation Team and BBC Trending, plus „specialisti” in „dezinformare climatica” („climate disinformation”) si „dezinformare medicala” („health disinformation”). Peste toate, podcastul-minune al BBC Verify, Marianna in Conspiracyland^[20], va avea ca misiune principala protejarea securitatii in Marea Britanie, grav amenintata de pericolul insurectiilor violente care pot fi generate de „dezinformare” si „pareri daunatoare”.^[21] Pana una alta, daca mai sunteti in Marea Britanie, BBC va cere sa stati, deocamdata, linistiti, ca el, Verify, va verifica toate faptele („fact check”), va da de pereti cu conspirationistii, ii va face de ras si va dicta adevarul.^[22] Aha, nu mai sunteti pe-acolo?…

Aha… ati trecut inot Canalul Manecii in Uniunea Europeana, federatia drepturilor omului si-a cainilor cu libertati in coada. Aici va intampina, daca nu stiati, Regulamentul Serviciilor Digitale (The EU’s Digital Service Act) care impune, si el, gigantilor care domina digitalizarea sociala si socializarea digitala sa aiba grija mare, mare grija!, ca sa cenzureze „falsurile” si „informatiile susceptibile sa ameninte siguranta persoanelor” („the content that could make people unsafe”)^[23]. In conformitate cu surse dintr-o draga jurisdictie membra a Uniunii Europene, in stransa logodna cu Regulamentul, apare si un Cod consolidat „de bune practici”, „componenta esentiala a setului de instrumente al Comisiei pentru combaterea raspandirii dezinformarii in UE”. Concret, noul Cod (al carui grai sau talmacire nu-mi apartin, evident, dar ma lasa fara grai) „nu se adreseaza doar marilor platforme, ci si unui mare numar de diversi actori care pot contribui la a atenua raspandirea dezinformarii, iar numerosi alti posibili semnatari sunt bineveniti sa adere la acesta”. El promoveaza „eliminarea stimulentelor financiare pentru raspandirea dezinformarii, astfel incat vectorii dezinformarii sa nu obtina venituri din publicitate” si ar vrea in domeniul sau de aplicare: „comportamente manipulatoare, cum ar fi conturile false, botii sau materialele deepfake rauvoitoare care contribuie la propagarea dezinformarii”; „capacitarea utilizatorilor prin punerea la dispozitie a unor instrumente mai bune de recunoastere, intelegere si semnalare a dezinformarii” (?!); „dezvoltarea verificarii veridicitatii informatiilor in toate tarile UE si in toate limbile Uniunii, concomitent cu asigurarea unei remuneratii echitabile pentru activitatea desfasurata de verificatorii veridicitatii informatiilor”(?!); „asigurarea transparentei publicitatii politice, permitandu-le utilizatorilor sa recunoasca cu usurinta anunturile publicitare politice datorita unei mai bune etichetari si informari privind sponsorii, cheltuielile efectuate si perioada de afisare”; „cresterea sprijinului pentru cercetatori, prin imbunatatirea accesului acestora la datele platformelor”; „evaluarea impactului codului prin intermediul unui cadru solid de monitorizare si prin transmiterea periodica de catre platforme de rapoarte cu privire la modul in care isi pun in aplicare angajamentele”; „infiintarea unui centru de transparenta si a unui grup operativ care sa ofere cu usurinta o imagine de ansamblu transparenta asupra punerii in aplicare a codului, asigurandu-se ca acesta continua sa fie adaptat exigentelor viitorului si adecvat scopului”(?!)^[24]. Va rog sa ma iertati, dar puteti fi chiar dumneavoastra verificatorii dezvoltarii impactului transparentei exigentei veridicitatii informatiilor citate. N-am adaugat nicio virgula si n-am rastalmacit deloc…

Si, daca nu ma credeti, luati macar act de anuntul Comisiei Europene privind VLOP-urile, Foarte Marile Platforme Digitale, („Very Large Online Platforms – VLOPs”) care vor fi foarte strict verificate din perspectiva combaterii dezinformarii in lumina Regulamentului mentionat mai sus. Prin urmare, VLOP-urile vor fi obligate sa „evalueze, sa modereze riscurile sistemice si sa asigure robuste instrumente de moderare a continutului” („the designated services will be required „to assess and mitigate their systemic risks and to provide robust content moderation tools”). (Va rog sa ma iertati, din nou, nu-s vorbele mele.) Asta pentru ca, „cu cat mai multa diligenta in moderare, cu atat mai putina dezinformare” („More diligent content moderation, less disinformation”).^[25] Ce bine zis.

Nu prea stiu pe unde v-ati aciuat in Uniunea Europeana, dar daca sunteti cumva in Franta, trebuie sa va inchinati Ministerului Veridicitatii din Hexagon, numit Ministerul Tranzitiei Digitale si Comunicatiilor Franceze  („French Digital Transition and Telecommunications Ministry”) care isi plaseaza, si el, pe frontispiciu, „adevarul” ca „dezinformarea este una dintre cele mai grave amenintari la adresa democratiei” („disinformation”, the ministry’s main function, „is one of the gravest threats weighing on our democracies”), iar daca, cumva, Doamne feri!, Musk nu accepta cenzura din partea Uniunii Europene, „Twitter va fi interzis” („If Musk doesn’t accept the EU’s censorship, Twitter will be banned from the EU”).^[26] Daca mai sunteti in tara libertatii, egalitatii si fraternitatii si doriti sa fiti liberi pe retelele de pretinsa socializare, atunci aveti grija ce si cum comunicati si cu cine fraternizati, pentru ca aceste retele au fost considerate „inacceptabil de pasive” si s-au facut vinovate de razmeritele recente care au dat foc Frantei. Din nou, asta nu este avertismentul meu, ci al unui inalt comisar european, Thierry Breton, francez lui-même, care, dupa ce a declarat sententios ca „Eu sunt regulatorul” („I am the regulator”), un fel de L’Etat, c’est moi, a tras de urechile digitale respectivele retele, care „n-ar fi facut destul” („not having done enough”) pentru blocarea revoltelor, amenintandu-le ca, dupa 25 august (data la care recomandarile trimise VLOP-urilor devin instructiuni ferme), schimbam foaia: ori vor deveni „proactive” si se vor pune cu burta pe cenzura, ori vor avea de suportat sanctiuni.^[27] Ei comédie!…

Prin urmare, poate ati decis sa fugiti din Marele Paris si poate ati ales ca destinatie tocmai Micul lui frate, la noi, aici, printre mici si mitici. Este locul in care, pe vremuri, cenzura era fentata prin soparle si alte lighioane-bancuri, partidul minte, partidul minte, partidul, minte inteleapta. Ce vremuri, ce cenzura! Optiunea dumneavoastra nu pare insa prea sanatoasa de vreme ce, astazi, in Romania, ni se pregateste inlocuirea cenzurii umane, buna de fentat uman, cu un Mic Brother savant-sintetic: „un sistem IT bazat pe Inteligenta Artificiala (IA) care sa monitorizeze in timp real continutul online de pe platformele de social media, site-uri de stiri, blog-uri, dar si conturile celor mai influenti influenceri – jurnalisti, celebritati si demnitari. Scopul este detectarea, analizarea si combaterea dezinformarii si a propagandei.”^[28]

Romani, (puteti sa) treceti Prutul la brothers, inot rapid, dar nu va asteptati ca scapati de Big Brother care is watching you si in Moldova, unde El se va numi Centrul National de Aparare Informatica si de Combatere a Propagandei, mai pe moldovenesc-americanesca spus, PATRIOT. Patriotul isi propune, evident, sa-si apere cetatenii de manipulare si sa dezvolte „rezistenta pentru apararea faptelor reale” („development of citizens’ resistance to the real facts”) (Daca nu se intelege, asta este din cauza englezei, sorry).^[29] 

Nu exclud ca, dupa acest periplu, sa va simtiti deja angoasati. Daca v-ati luat lumea-n cap si-ati ajuns la capatul ei, n-am vesti prea bune pentru dumneavoastra: daca vreti sa va simtiti, sa ganditi si sa va exprimati liber, ei bine, in Noua Zeelanda, va trebui sa aruncati la cos orice ganduri sau opinii proprii, ptiu drace!, pentru ca, potrivit premierului acestei lumi libere, „guvernul este si va continua sa fie unica sursa a adevarului” („Dismiss Anything Else. We Will Continue To Be Your Single Source Of Truth”).^[30]

Daca ati luat-o la inot din nou si ati decis sa acostati in Australia, ma tem ca ati inotat in directia gresita. Si asta n-o zic doar celebrele sondaje de opinie si nici patania sarmanului Djokovic, ci o confirma chiar comisarul pentru eSafety care a pledat in fata Forumului Economic Mondial pentru nevoia unei „recalibrari a liberei expresii” („recalibration” of free speech)^[31]. In plus, ministrul comunicatiilor din aceasta tara a sustinut cu tarie infiintarea Autoritatii Mass-media si Comunicatiilor Australiene (Australian Communications and Media Authority’s – ACMA) a carei principala misiune este prevenirea „dezinformarii” pe platformele digitale si care, in stransa cooperare cu Departamentul de Afaceri Interne (Department of Home Affairs – DHA) si cu Organizatia Australiana de Informatii privind Securitatea (Australian Security Intelligence Organization – ASIO) va trebui sa asigure „administrarea cenzurii” („censorship management”) in special cu privire la „scepticii vaccinarii” si la „activistii anti-carantinare”)^[32]. Ca rezultat al acestei cooperari, una dintre recentele ispravi in managementul censorship-ului este eliminarea unei postari in care cineva se plangea ca Ministerul Sanatatii utilizase un limbaj manipulator emotional („emotionally manipulative language”).^[33]

Ca tot am pomenit de Forumul Economic Mondial, de notat ca politicile acestuia in domeniu nu difera deloc de cele evocate anterior, una dintre initiativele relevante ale acestei organizatii vizeaza constituirea unei Coalitii Globale pentru Siguranta Digitala (Global Coalition for Digital Safety) care isi propune „accelerarea cooperarii dintre sectorul public si cel privat pentru gestionarea ideilor daunatoare din mediul online” („accelerate public-private cooperation to tackle harmful content online”).^[34] De altfel, grija universala pentru „corectitudinea” si „igiena” informatiilor vehiculate pe glob este probata si de IVerify, instrumentul de cenzura lansat recent de Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite (The United Nations Development Programme – UNDP) ale carui misiuni sunt, ati ghicit, evitarea „dezinformarii”, a „continutului toxic” si a „poluarii” informatiei si conservarea „integritatii” (exact asa, a „integritatii”) stirilor („integrity of information”)^[35]

Gata, desi inventarul poate continua, nu mai insist (si nu mai rezist). Ati obosit probabil, ca si mine de altfel, inotand printre valurile pline de spumele limitarilor si ale restrictiilor, ale cuvintelor cu sensuri incrucisate si ale institutiilor cu acronime imbarligate, ale adevarului inlocuit de post-adevar si ale dreptului substituit de stramb.

Nu ne mai ramane, probabil, decat sa inotam in gand.

^[1] https://www.newsweek.com/missouri-v-biden-social-media-ban-explained-1810927

^[2]https://florentintuca.ro/sa-ne-spalam-pe-maini-de-lume/

^[3]https://florentintuca.ro/in-plica-cotului-scuzati-cacofonia-225/

^[4]https://florentintuca.ro/dovedeste-taci-sau-mars-la-puscarie/

^[5]https://news.stanford.edu/2022/04/21/disinformation-weakening-democracy-barack-obama-said/

^[6]https://www.americanthinker.com/articles/2022/05/obamas_fundamental_manipulation_of_free_speech.html

^[7]https://reason.com/2022/05/02/dhs-disinformation-board-nina-jankowicz-mayorkas/

^[8]https://robertstark.substack.com/p/beware-of-the-restrict-act-patriot

^[9]https://www.c-span.org/video/?527736-1/intelligence-officials-testify-worldwide-threats&live&vod

^[10]https://www.theepochtimes.com/california-poised-to-adopt-medical-misinformation-bill-targeting-alternative-covid-19-protocols_4490626.html?utm_source=partner&utm_campaign=ZeroHedge

^[11] https://www.gatestoneinstitute.org/19806/cisa-new-ministry-of-truth

^[12]https://www.reuters.com/world/americas/canadas-use-emergency-powers-during-freedom-convoy-met-threshold-commissioner-2023-02-17/

^[13]https://www.corbettreport.com/canada/

^[14]https://www.priv.gc.ca/en/opc-news/news-and-announcements/2022/op-c11_addario/

^[15]https://dissidentvoice.org/2022/07/government-censorship-rebrands-with-disinformation-campaign/

^[16]https://www.gov.uk/government/news/world-first-online-safety-laws-introduced-in-parliament

^[17]https://www.globalresearch.ca/end-free-speech-online/5774673

^[18]https://www.spiked-online.com/2023/06/04/the-war-on-disinformation-is-just-a-war-on-dissent/ 

^[19]https://www.spiked-online.com/2022/06/01/the-thoughtpolice-are-a-law-unto-themselves/

^[20]https://twitter.com/BBCBreakfast/status/1660536033572794369

^[21]https://www.spiked-online.com/2023/05/23/the-truth-about-the-bbcs-war-on-disinformation/

^[22]https://off-guardian.org/2023/05/31/bbc-verify/

^[23]https://www.politico.eu/article/eu-strikes-deal-on-law-to-fight-illegal-content-online-digital-services-act/

^[24]https://www.g4media.ro/a-intrat-in-vigoare-noul-cod-al-bunelor-practici-pentru-combaterea-dezinformarii-in-spatiul-online-pe-care-comisia-europeana-l-a-stabilit-cu-marile-companii-de-internet.html

^[25]https://brownstone.org/articles/vlops-eu-extends-censorship-powers/

^[26]https://www.lewrockwell.com/2023/06/paul-craig-roberts/the-criminalization-of-truth-in-the-western-world/

^[27]https://brownstone.org/articles/i-am-regulator-eu-commissioner-warns-social-media-to-censor/.

^[28]https://economie.hotnews.ro/stiri-it-26335020-mae-isi-face-big-brother-bazat-monitoriza-site-uri-stiri-blog-uri-conturi-social-media-jurnalisti-celebritati-demnitari.htmh

^[29]https://www.globalresearch.ca/sandu-targets-media-freedom-moldova-new-censorship-institution/5820772

^[30]https://rumble.com/vka51v-new-zealand-pm-dismiss-anything-else.-we-will-continue-to-be-your-single-so.html

^[31]https://www.zerohedge.com/political/freedom-speech-needs-recalibration-aussie-commissioner-sparks-outrage-wef

^[32]https://reclaimthenet.org/michelle-rowland-tries-to-justify-new-censorship-law

^[33]https://brownstone.org/articles/covid-censorship-australian-department-of-home-affairs/

^[34]https://www.weforum.org/impact/online-digital-safety/

^[35]https://brownstone.org/articles/a-careful-look-at-the-undps-new-iverify-tool/