Faptul ca fratele unui judecator a fost filat de catre un ofiter de informatii, pe motiv de presupuse legaturi cu lumea interlopa, nu constituie un motiv suficient pentru ca judecatorul sa fie scos din dosarul in care inculpat este acelasi ofiter de informatii. Nu o spunem noi, ci judecatoarea Anca Codreanu de la Tribunalul Brasov (foto), care la 26 aprilie 2023 a respins recuzarea formulata de comisarul-sef in rezerva Dorin Rotaru de la Directia Operatiuni Speciale impotriva magistratului Bogdan Benegui de la Tribunalul Brasov, care judeca dosarul in care DNA l-a inculpat pe Rotaru pentru pretinse fapte de folosire de informatii nepublice, compromiterea intereselor justitiei, favorizarea faptuitorului si instigare la fals intelectual.

Dupa cum Lumea Justitiei a scris recent, Dorin Rotaru (fost coordonator al retelei de informatori de la DOS Brasov) a reclamat ca in urma cu mai multi ani Vlad Benegui, fratele judecatorului, s-a numarat printre tintele sale, in cadrul unor investigatii ale Directiei Operatiuni Speciale. Mai exact, Rotaru afirma ca Vlad Benegui ar fi facut parte, intre 2002 si 2005, din mai multe clanuri brasovene de valutisti, camatari, proxeneti, traficanti de droguri si de persoane etc. Mai mult: Vlad Benegui s-ar fi laudat printre interlopi ca are fratele judecator si ca de aceea ar fi fost invulnerabil. De asemenea, diversi membri ai clanurilor ar fi apelat la Vlad Benegui ca sa obtina achitari sau sentinte mai usoare din partea magistratului aflat in acea perioada la Judecatoria Brasov, mai relateaza Dorin Rotaru in solicitarea de recuzare (click aici pentru a citi).

Ei bine, argumentele lui Dorin Rotaru nu au fost suficiente pentru recuzarea lui Bogdan Benegui, a considerat judecatoarea Anca Codreanu in dosarul nr. 2764/62/2022/a4.

In incheierea prin care a respins recuzarea colegului de instanta, magistrata a explicat ca filajul la fratele judecatorului Bogdan Benegui a avut loc in urma cu mult timp si nu s-au materializat in vreo cercetare penala la adresa lui Vlad Benegui.

In plus, Codreanu arata ca Rotaru nu a reusit sa stabileasca vreo legatura intre filajul la adresa fratelui si „suspiciunea de impartialitate a judecatorului” (n.r. corect: „suspiciunea de lipsa de impartialitate”).

Redam principalul fragment din incheierea de respingere a recuzarii (vezi facsimil):

„Din cuprinsul motivelor de recuzare mai sus aratate, instanta deceleaza ca singurul temei invocat de inculpat poate fi incadrat in dispozitiile art. 64 al. 1 lit. f C.p.p., referitor la existenta unei suspiciuni rezonabile ca impartialitatea judecatorului este afectata.

In cazul disp. art. 64 alin. 1 lit. f C.p.p., este necesar un test obiectiv si un test subiectiv, iar analiza trebuie realizata in concret.

Art. 60 din Recomandarea CM/Rec (2010) 12 a Comitetului Ministrilor catre statele-membre cu privire la judecatori, adoptata de Comitetul Ministrilor in 17 Noiembrie 2010 (Capitolul VII – Indatoriri si responsabilitati), prevede ca judecatorii trebuie sa actioneze independent si impartial in toate cazurile, asigurandu-se ca toate partile sunt audiate in mod echitabil si, daca e necesar, sa explice partilor aspecte procedurale ca judecatorii ar trebui sa actioneze si sa fie perceputi ca actionand liber de orice influenta externa nepotrivita in procedurile judiciare si ca trebuie sa judece cazurile care le sunt incredintate, urmand a se abtine numai pentru motive justificate, si nu in alte conditii.

Referitor la impartialitatea subiectiva, avand in vedere ca ea pune in discutie 'forul interior' al judecatorului, Curtea Europeana a stabilit principiul potrivit cu care aceasta se prezuma pana la proba contrarie, atitudinea partinitoare a judecatorului intr-o anumita cauza urmand a fi dovedita.

Impartialitatea subiectiva presupune ca judecatorul nu are niciun motiv de a favoriza sau a defavoriza vreo parte. Pentru aceasta, se analizeaza conduita si convingerile personale ale judecatorului pe parcursul judecatii, in raport de modul de solutionare a unei cauze concrete.

In acealasi sens statueaza si Curtea Constitutionala care, in jurisprudenta sa, respectiv Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014 publicata in M.Of. nr 533 din 17 iulie 2014, reiterand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit ca impartialitatea magistratului, ca o garantie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciata in dublu sens: un demers subiectiv ce tinde a determina convingerea personala a unui judecator intr-o cauza anume, ceea ce semnifica asa-numita impartialitate subiectiva si un demers obiectiv, cu scopul de a determina daca acesta a oferit garantii suficiente pentru a exclude orice indoiala legitima in privinta sa, ceea ce semnifica asa-numita impartialitate obiectiva (Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronuntata in cauza Piersack c. Belgiei, parag. 30). De asemenea, a retinut ca impartialitatea subiectiva este prezumata pana la proba contrara. In schimb aprecierea obiectiva a impartialitatii consta in a analiza daca, independent de conduita personala a judecatorului, anumite imprejurari care pot fi verificate dau nastere unor suspiciuni de lipsa de impartialitate. (Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronuntata in cauza Hauschildt c. Danemarcei, parag. 47).

Or, inculpatul sustine ca in calitate de ofiter de investigatii a cules o serie de informatii compromitatoare, unele cu conotatii penale, cu privire la judecatorul cauzei, informatii care sunt in posesia unor organe ale statului, nefiind demarate anchetele inerente, deoarece sunt folosite pentru a-l santaja pe domnul judecator Benegui. Legatura cu persoana inculpatului este realizata prin deductia pur personala potrivit careia anumiti politisti au divulgat anumite informatii catre un procuror DIICOT, 'un mod de lucru' pe care inculpatul il crede incident si cu privire la informatiile pe care pretinde ca le-ar fi cules in trecut despre d-l judecator Benegui, care ar fi la curent in acest fel cu activitatea inculpatului in ceea ce il priveste si, astfel, nu ar putea fi impartial in judecarea acuzatiilor ce i se aduc.

Ab initio, instanta remarca imprejurarea potrivit careia alegatiile inculpatului sunt subsumate, de fapt, unor sarcini intrinseci atributiilor sale de serviciu, in virtutea carora inculpatul este posibil sa fi cules de-a lungul timpului anumite informatii, a caror confidentialitate este insa protejata prin lege si nu decelam modalitatea legala prin care acesta a inteles sa le devoaleze in prezentul dosar.

Observam, totodata, ca presupusele informatii vizeaza o serie de aspecte care, daca ar fi adevarate, sunt de resortul organelor de urmarire penala; momentul in timp al presupusei lor 'culegeri' este situat in urma cu 15-20 de ani, timp in care ar fi trebuit sa faca pana in prezent obiectul unor cercetari, ceea ce nu s-a intamplat si nici inculpatul nu sustine teza contrara. De asemenea, indiferent de informatiile presupus culese de catre inculpat, acesta nu reuseste sa motiveze legatura dintre ele si suspiciunea de impartialitate a judecatorului in cauza ce il priveste in mod direct, decat intemeiat pe o conduita profesionala cu privire la care sustine tendentios a fi defectuoasa in mod constant, ceea ce este inacceptabil. Instanta remarca, de altfel, ca inculpatul proiecteaza aceasta prezumtie a lipsei de profesionalism si a deficientelor de comportament profesional asupra unor nenumarate organe ale statului, pe care le acuza de santaj, nedemararea unor anchete, etc., fara absolut niciun suport probator.

Imprejurarea solutionarii de catre judecatorul cauzei a unor plangeri la solutiile procurorului, chiar daca inculpatul apreciaza in sens contrar, nu determina vreo incompatibilitate a sa in prezenta cauza. Mai mult, potrivit art. 339 C.p.p., plangerea impotriva actelor procurorului, cum sustine inculpatul a fi atacat ordonante de incepere, de extindere a urmaririi penale sau de disjungere, nu sunt de competenta judecatorului, oricare ar fi el, ci sunt de competenta exclusiva a prim-procurorului parchetului, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorului-sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Faptul ca inculpatul sustine ca ar fi trebuit solutionate de un judecator de drepturi si libertati, si nu de un judecator de camera preliminara care a constatat inadmisibilitatea plangerii, nu este de natura a genera vreo incompatibilitate, atat timp cat, potrivit art. 54 C.p.p., judecatorul de camera preliminara solutioneaza plangerile impotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata, repartizarea dosarului fiind efectuata in functie de modul in care petentul formuleaza plangerea.

In concluzie, in ceea ce priveste sustinerile inculpatului din prezenta cerere de recuzare, de natura a creiona cu privire la judecatorul cauzei o conduita incompatibila cu functia exercitata, conform Deciziei nr. 23/2021 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul de 5 Judecatori, 'existenta unei sesizari disciplinare ori a unei plangeri penale nu reprezinta eo ipso o cauza de incompatibilitate, intrucat o asemenea ipoteza prezinta riscul de a se transforma intr-o modalitate, prin care partile ar putea determina inlaturarea magistratului caruia ii este repartizata cauza'.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge cererea de recuzare formulata”.