Judecătoarea Viorica Costiniu (foto) – președinta de onoare a Asociației Magistraților din România – îi cere socoteală lui Nicușor Dan după ce presa a dezvăluit că locatarul de la Cotroceni sabotează pensionările a numeroși judecători. 

Mai exact, potrivit unor surse citate de Știripesurse.ro, președintele întârzie să semneze decretele de pensionare a zeci de judecători penaliști pentru simplul motiv că s-a apucat să verifice dacă aceștia și-au terminat de motivat hotărârile pronunțate, ca nu cumva să intervină prescripția în vreunul dintre aceste dosare.

În acest context, într-un mesaj trimis Lumea Justiției, judecătoarea Costiniu îi pune în vedere primului om în stat că nu are niciun drept – nici legal, nici constituțional – să saboteze vreo pensionare a magistraților, câtă vreme Consiliul Superior al Magistraturii este singura instituție abilitată să verifice îndeplinirea condițiilor de ieșire din sistem pentru judecători și procurori.

De asemenea, președinta de onoare a AMR subliniază că Nicușor ar trebui nu să-și bată joc, ci să le mulțumească magistraților români că și-au îndeplinit cu cinste îndatoririle, în ciuda condițiilor dure de muncă. Mai mult: Nicușor Dan ar face bine să-și amintească de faptul că el însuși a fost justițiabil în numeroase litigii, pe vremea când era ONG-ist, adaugă Costiniu.

De aceea, Viorica Costiniu îl avertizează pe Nicușor Dan că atitudinea lui riscă să provoace un nou val de procese împotriva statului, în care judecătorii pe care președintele îi batjocorește acum (refuzându-le să le semneze decretele de pensionare) își pot cere drepturile bănești pentru aceste săptămâni în care așteaptă decretele prezidențiale.

Redăm întregul comentariu al judecătoarei Viorica Costiniu:

„Încotro, Stat de drept?!

Judecătorii care trec prin situația verificărilor prezidențiale, discriminați față de alți colegi (în condițiile în care Corpul de judecători este unic), se pot adresa organelor competente pentru a se edifica asupra abuzului la care sunt supuși, câtă vreme competența președintelui de a emite Decretul pentru pensionare nu prevede verificarea procedurii de îndeplinire a condițiilor, verificare efectuată de CSM, potrivit legii.

Președintele face parte din Puterea executivă și imixtiunea în activitatea competentă a Autorității Judiciare și a CSM (expres prevăzută prin Constituție și lege organică) constituie o încălcare a independenței Puterii judecătoreșți, căreia i se incumbă și independența judecătorului.

Este inadmisibil într-un stat de drept democratic ca un președinte să ignore legile statului și să dea curs și justificare utilizării unei atribuții neprevăzute de lege, cu motivarea unor verificări pe care Constituția nu i le recunoaște.

Se susține că decizia prezidențială de a reacționa emotiv în detrimentul rațiunii legii a fost determinată de un material de presă care cuprinde niște afirmații ale celor care s-au rezumat doar la enunțul acestora.

Indiferent de conținutul oricărui material emis de presă, de politicieni, de părerologi cu statut de analișți atotcunoscători peste noapte, în materie de justiție etc., acesta nu poate constitui un impediment la atentarea la un drept constituțional al unui component al Puterii Judecătorești independente, privind pensionarea, cu atât mai mult cu cât CSM a emis Hotărârea, în urmă unei proceduri de verificare prevăzute de lege și transmise spre emiterea decretului de ieșire din magistratură prin pensionare la Cotroceni.

Atitudinea desconsiderării Puterii Judecătorești (care își exercită atribuțiile conform legii și prin Autoritatea judiciară a CSM gestionează independent cariera magistraților), fără că președintele să aibă altă competență decât cea de emitere a Decretului, nu poate fi susținută de calitatea de mediator între puterile statului, pentru că în numele acestei calități are alte atribuții și vizează alte aspecte cu care se confruntă puterile statului între ele și nicidecum relaționarea dintre președinte și un judecător care și-a îndeplinit misiunea carierei lui.

Nici chiar calitatea conferită de lege de a prezida ședințe ale CSM (unde, când participă, moderează ședința, dă cuvântul unuia sau altuia în ordinea convenită, ascultă ce se discută cu privire la eventuale probleme din justiție, dar nu votează) nu îi permite să intervină în deciziile luate de membrii CSM.

Cu titlu de exemplu: președintele nu intervine în procesul legislativ, ci are pârghiile legale de a trimte proiectul de lege votat la CCR, cu întoarcerea proiectului pentru alte dezbateri în Parlament.

De ce, în ce privește magistratura, ar putea exercita alte atribuții și nelegale, când președintele emite, potrivit legii organice, doar decretul de numire și ieșire din sistem?

Este inadmisibil ca de la înălțimea jilțului prezidențial președintele să procedeze astfel, în loc să mulțumească celor din magistratură că, în condițiile precare în care și-au derulat cariera, cu multiple interdicții, rețineri, restrângeri și incompatibilități răsfrânte și asupra membrilor familiilor lor, au contribuit, prin activitatea lor, inclusiv la intrarea Românei în UE, recunoașterea țării ca stat de drept, democratic.

Ei, judecătorii, au trebuit să facă față hățișului legislativ de slabă calitate, cu mii de modificări ce au condus la norme și legi contradictorii, cu posibile atingeri ale drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Ei, judecătorii, îndreaptă greșelile de guvernare care au prejudiciat sute de mii de justițiabili ce s-au adresat instanțelor.

În schimb, președintele, oficial, suspicionează și discreditează public judecătorul român, sfidându-i activitatea și cariera.

Oare chiar trebuie, după ani grei de muncă nenormată, când viața profesională a fost prioritară față de viață privată și familială (spre deosebire de legislatorii care își încep activitatea, cu intermitențe și periplu de la o televiziune la alta, de luni de la prânz și termină săptămâna joi la prânz, și pentru fiecare mandat doar de câte 4 ani mai iau câte o pensie, mascat denumită ‘indemnizație’, care pentru magistrați se traduce în minimum 25 de ani de vechime; spre deosebire de miniștrii cu pregătire enciclopedică care schimbă ministerele după câteva luni ce nu sunt la număr nici cât o sarcină prematură), pare trebuie ca judecătorul să plece din sistem cu un dezgust și un sentiment de lehamite când își pune roba în cuier și închide ușa al cărei prag l-a călcat mai mult decât pragul casei?!

În timp ce colindați sălile instanțelor pe vremea ONG-istă care v-a marcat personalitatea, judecătorii României judecau în fiecare ședință cărucioare de dosare în care se aflau cercetate destine de care acum, deodată, vă preocupă, stimulat de ONG-uri care, la rândul lor, sunt stimulate, desigur, doar de grija cetățenească, explozivă la momentul oportun al deciziilor din justiție ce preocupă partidele imixtionate, potrivit declarațiilor publice ale unora dintre acestea în mediul judecătoresc ‘capturat’, în parte, de mreaja soluțiilor ce și le doresc de la politic pentru binele justițiabilului, al justiției, în care se include și interesul personal.

Nu există niciun motiv, în afara celui prin care, voit, prin atitudinea manifestată, președinția batjocorește statutul oricărui judecător care își revendică un drept constituțional.

Efectele abuzului în exercițiul funcției prezidențiale sunt previzibile pentru orice om de stat, cu responsabilități oficiale: că judecătorul nu mai poate desfășura activitate în instanță peste data menționată în Hotarârea CSM, că locul său în instanță nu poate fi ocupat de un alt coleg (fie prin promovare, delegare, detașare). Practic, apare un nou loc vacant peste cele preexistente, încărcatura de dosare per sedință și numărul de ședințe per judecători cresc, la fel și multiplele sarcini pe care le îndeplinesc. Și apoi, în condițiile date și împrejurări cunoscute, apar critici de tot soiul, în funcție de interese, inclusiv politice și mediatice, pentru rating sau nevoie de fonduri justificate pentru activitatea ONG-urilor justițiare și subzistența lor.

Oare armata de consilieri (de stat, onorifici, etc.) prezidențiali – docți în ale justiției – și membrii ONG-urilor preocupate de judecători / procurori și mai puțin de condițiile în care se desfășoară activitatea lor (măcar pentru că efectele se repercutează asupra cetățeanului când singura putere în stat care aduce bani la buget este finanțată chiar și mai puțin decât serviciile secrete, care mai obțin venituri și din activități comerciale) nu v-au consiliat cu privire la repercusiunile ce apar în urma exercitării unor atribuții pe care Statul nu le conferă Președintelui?!

În atare situație, lipsiți de venituri (indemnizație nu primesc, pensie nu primesc), judecătorii pentru care trebuie doar să emiteți decretele pentru pensionare au dreptul să-și exercite drepturile consfințite și pentru ei (și ei sunt oameni ai muncii!) de a sesiza abuzurile ce-i vizează organelor competente, să acționeze în judecată pentru a-și primi drepturile bănești de care sunt văduviţi, cu aplicarea indicelui de inflație, cu dobânzile legale, cu daune morale, pentru că au și ei familii, copii, părinți care trebuie susținuți financiar, neavând nicio vină că, din exces de putere, aparent grijuliu, un decident suprem, în timp ce-l preocupă prescripția reglementată de legiuitor, vatămă oameni nevinovați cărora dacă familia nu le poartă de grijă, de la Stat nicio speranță.

Puterile Statului, spre beneficiul cetățeanului, trebuie să-și armonizeze relațiile constituționale: mai bine să-și îndeplineacă fiecare atribuțiile existente, legale, la cele mai înalte cote decât să-și asume de la sine putere atribuții ce le depăşesc competențele statuate constituțional, fără să se transforme în structuri autoritariste sau cu metehne de supraveghere sub masca de verificare, care oricum este specialitatea altor organisme – și ele în slujba binelui țării”.