Lumea Justiției continuă să prezinte cazuri interesante de procurori care au picat la concursul de promovare de la parchete de pe lângă judecătorii la parchete de pe lângă tribunale, organizat în sesiunea martie-septembrie 2025. 

La 24 februarie 2026, Consiliul Superior al Magistraturii a publicat Hotărârea nr. 672 din 16 septembrie 2025, prin care Secția pentru procurori l-a declarat respins pe procurorul Paul-Alexandru Țurcan (foto) de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, înscris pentru promovarea la Parchetul Tribunalului București. La PTB a fost cea mai mare competiție din întreaga țară, 26 de candidați luptându-se pentru un singur post.

Dacă data trecută am prezentat motivele pentru care procuroarea Alexandra-Ștefana Aramă de la PJS2 nu a prins postul de la PTB (click aici pentru a citi), acum veți vedea ce a dus la eșecul procurorului Paul Țurcan.

Printre dosarele instrumentate de către Țurcan în care comisia de concurs a descoperit nereguli, se numără o speță privind presupuse fapte de pedofilie comise de un tată împotriva propriei fiice în vârstă de 15 ani. În fapt, bărbatul este acuzat că ar fi atins-o pe minoră în zonele intime și i-ar fi arătat materiale pornografice pe telefon, cu propunerea de a face la fel precum cei din respectivele filmări. În drept, comisia de concurs îi reproşează procurorului Ţurcan trei lucruri. În primul rând, că în respectiva speţă a reţinut doar fapta de agresiune sexuală (constând în atingerile nepotrivite), nu și pe cea de corupere sexuală a minorilor (constând în expunerea la pornografie). În al doilea rând, procurorul PJS3 este criticat pentru că nu a reținut forma unității legale a infracţiunii (art. 35 alin. 1 din Codul penal), chiar dacă inculpatul ar fi comis acele fapte în repetate rânduri, pe durata a două luni. În al treilea rând, anchetatorului i se reproșează faptul că nu a exercitat acțiunea civilă din oficiu, deși legea îi permite parchetului o asemenea mutare dacă părțile civile omit sau refuză s-o exercite.

În fine: alt dosar al lui Țurcan de care s-au legat comisia de concurs și procurorii CSM are în vedere o presupusă faptă de tâlhărie cu autori minori, după cum veți vedea la finele hotărârii Secției pentru procurori.

Astfel, Secția pentru procurori a Consiliului i-a respins lui Paul-Alexandru Țurcan (cod de candidat: B0087) contestația împotriva celor 85 de puncte obținute – cu 10 mai puține decât primul clasat (procurorul Bogdan-Alexandru Beraru de la PJS2, singurul declarat admis).

Redăm principalul pasaj din Hotărârea 672/2025 a procurorilor CSM:

„În motivarea contestaţiei, domnul procuror Țurcan Paul Alexandru a arătat, în esenţă, că severitatea depunctării cu privire la criteriile prevăzute de lit. a) şi b) din cadrul punctului I al raportului de evaluare nu este proporţională prin raportare la întreg materialul analizat.

Relativ la criteriul de evaluare ‘Capacitate de analiză şi sinteză, coerenţă în exprimare’, cu privire la critica reținută de comisia de evaluare în legătură cu dosarul penal nr. 179/241/P/2023, contestatorul apreciază că în speţa respectivă a fost necesară o redare fidelă a aspectelor precizate de V.G.G. în calitate de martor (la momentul depunerii de către acesta a plângerii pentru furtul autoturismului închiriat), având în vedere complexitatea cauzei sub aspectul modului în care s-au desfăşurat evenimentele, faptul că s-au conexat două dosare penale (primul privind sesizarea făcută chiar de suspect, iar cel de-al doilea privind sesizarea făcută împotriva acestuia), dubla calitate pe care acesta a avut-o, fiind relevante cele susţinute de acesta sub aspectul probatoriul administrat ulterior, cât şi prin prisma faptului că, în calitate de suspect, s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații. S-a mai precizat că, în ordonanţa de clasare, în cadrul capitolului privind soluția adoptată, s-au analizat concis aspectele relevante.

Privitor la observaţia comisiei în legătură cu dosarul penal nr. 296/241/P/2023, candidatul a menționat că, prin încheierea de excludere a probelor, au fost înlăturate fizic de la dosar toate probele obținute de investigatorul sub acoperire, probe decisive şi singulare în cauză, condiții în care a apreciat că procesul-verbal de contravenţie se bucură în continuare de prezumţia de legalitate şi de veridicitate.

Domnul procuror a învederat că, deşi îşi însuşeşte aprecierile comisiei de evaluare cu privire la rechizitoriul nr. 1244/241/P/2021, formularea de la sfârşitul secţiunii ‘În fapt’ fiind generică, fără trimiteri exprese la probele enunţate în cadrul aceleiași secţiuni, în rechizitoriul nr. 710/241/P/2020 apreciază că au fost scoase în evidenţă aspectele relevante, din care rezultă comiterea infracţiunii şi vinovăţia inculpatului, prin raportare la specificul cauzei.

Totodată, consideră că prin structura adoptată a actelor analizate, în care s-a prezentat iniţial situaţia de fapt rezultată în urma administrării probatoriului, iar apoi s-au evidențiat concluziile mijloacelor de probă relevante, s-a creat, în speţele respective, un cadru clar care permite o înţelegere corectă și completă a faptelor descrise.

Contestatorul a mai arătat că în cadrul actelor întocmite pot fi prezente şi erori materiale, motivate de urgenţa actelor, volumul de muncă şi chiar de încercarea de a soluţiona dosarele într-un termen rezonabil.

Relativ la criteriul de evaluare ‘Argumentaţie sub aspectul clarităţii şi logicii, analiza argumentată a cererilor şi apărărilor formulate de părţi, respectarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie’, domnul procuror Țurcan Paul Alexandru a arătat că, în rechizitoriul emis în dosarul penal nr. 48/241/P/2023, deşi a omis reţinerea formei unităţii legale a infracţiunii de agresiune sexuală, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în ceea ce priveşte nereţinerea infracţiunii de corupere sexuală a minorilor a avut în vedere incidenţa prevederilor legale arătate, apreciind în final, prin raportare la probatoriul obţinut pe baza situaţiei descrise de persoana vătămată, dar şi prin raportare la momentul la care s-au produs faptele şi momentul la care aceasta a sesizat comiterea lor (după aproximativ 1 an de zile), precum şi după analiza elementelor constitutive ale infracţiunii de corupere sexuală a minorilor în forma ‘punerii de către un major, la dispoziția unui minor, de materiale cu caracter pornografic’, că acțiunea unică de prezentare a unui conţinut pornografic urmată de întrebări cu tentă sexuală şi de atingeri în zone intime a persoanei vătămate, cu aceeaşi ocazie, se circumscrie mai bine unei acţiuni privite în mod global ca făcând parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii de agresiune sexuală.

Contestatorul consideră că pertinenţa analizei efectuate de comisia de evaluare îşi menţine valabilitatea, acesta făcând o apreciere proprie prin raportare la probatoriul posibil de obţinut şi administrat, considerând că arătarea unui conţinut sau a unei secvenţe dintr-un material pornografic, urmată imediat de acte de agresiune sexuală, conturează mai degrabă atitudinea-mijloc a inculpatului prin raportare la scopul urmărit.

Raportat la neexercitarea acţiunii civile în cauza antereferită, deşi nu se poate contesta acurateţea criticii aduse de comisie, candidatul a menţionat că speţa a prezentat elemente de o complexitate sporită, atât juridice, cât și umane, condiții în care a apreciat, în interesul superior al persoanei vătămate minore, că exercitarea din oficiu a acţiunii civile ori instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, deţinute în devălmăşie cu mama victimei, ar produce un efect contrar scopului urmărit de legiuitor.

Cu privire la acelaşi dosar, în legătură cu lipsa unei motivări detaliate a faptului că s-a reţinut împlinirea termenului de reabilitare pentru o condamnare anterioară a inculpatului, domnul procuror a precizat că a considerat că reiese indubitabil din analiza fişei de cazier a acestuia.

Referitor la rechizitoriul nr. 1442/241/P/2023, contestatorul consideră pertinente criticile formulate de comisie, omiţând aspectele constatate, posibil şi pe fondul desfăşurării de la acel moment a mai multor activități la respectiva unitate de parchet.

În ceea ce priveşte ordonanţa de clasare nr. 296/241/P/2023, s-a mai arătat că soluția dispusă s-a întemeiat pentru ambele infracţiuni pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C.pr.pen., iar nu pe art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen. cum, în mod eronat, s-a reținut de comisie, nefiind aplicabilă motivarea acesteia din urmă raportat la cazul de clasare dispus, precum şi faptul că procedura reglementată de art. 549¹ C.pr.pen. nu era aplicabilă în cauză, întrucât prin excluderea mijlocului de probă conţinând înregistrarea audio-video a activității desfăşurate la data de 26 noiembrie 2019 de către investigatorul sub acoperire, aspect menționat şi în ordonanţa de clasare, şi în lipsa altor probe, s-a constatat că legalitatea procesului-verbal de contravenţie nu a fost răsturnată şi prin urmare s-a adoptat soluția de clasare.

Privitor la existenţa în cadrul motivării soluției dispuse în dosarul penal nr. 179/241/P/2023 a două teze diferite ale art. 16 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., a precizat candidatul că nu îşi poate însuşi critica comisiei, cel de-al doilea paragraf la care face referire comisia având scopul de a întări soluția întemeiată pe cazul de clasare ‘fapta nu e prevăzută de legea penală’.

În legătură cu următoarele observaţii ale comisiei, în care se critică aspecte privind secţiunile ‘în drept’ a mai multor rechizitorii, mai exact lipsa analizei elementelor de tipicitate din perspectiva conținutului constitutiv al infracţiunilor, consideră domnul procuror că, deşi sunt pertinente, analiza acestora în cazul tuturor rechizitoriilor conduce la un formalism excesiv, ducând în sfera hotărârilor instanţelor, cu precizarea că în anumite cazuri se impune efectuarea acestei analize, raportat la specificul infracţiunilor deduse judecăţii. (…)

Analizând contestaţia domnului procuror Țurcan Paul Alexandru, în raport de criticile formulate, care vizează exclusiv punctajul obţinut la evaluarea activităţii acestuia, de menţiunile raportului de evaluare şi de documentele aflate în mapa candidatului, Secţia pentru procurori apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte criteriul ‘Capacitate de analiză şi sinteză, coerenţă în exprimare’, Secţia pentru procurori apreciază că în mod just şi proporţional comisia de evaluare a acordat 14 puncte, reținând că, în general, domnul procuror Țurcan Paul Alexandru dovedește o bună capacitate de analiză şi sinteză a mijloacelor de probă administrate în cauzele penale pe care le-a soluţionat, cu un nivel de complexitate medie, manifestând o atitudine activă în administrarea unui probatoriu divers, actele supuse evaluării respectă condițiile vizând coerenţa în exprimare, fiind de natură să convingă un observator independent şi obiectiv de justeţea analizelor efectuate şi a soluţiilor dispuse, iar situația de fapt este redată cu referire la contextul în care au fost comise faptele, prin trimitere la împrejurările de fapt rezultate din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Cu toate acestea, în acord cu comisia de evaluare, Secția observă că, în cuprinsul ordonanţei nr. 179/241/P/2023 (act depus de candidat), prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de un suspect, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 alin. (1) din Codul penal, candidatul redă declaraţia acestuia, pe parcursul a două pagini, prin metoda copy-paste, îngroşând sau subliniind pasajele apreciate ca relevante, această modalitate de expunere a situației de fapt, în absenţa unei intervenții din partea candidatului care să structureze, să analizeze şi să sintetizeze conţinutul mijlocului de probă, cu atât mai mult cu cât desfăşurarea evenimentului cercetat a parcurs mai multe momente (deplasarea suspectului în Bulgaria pentru achiziţionarea a două autoturisme; închirierea unui autoturism; folosirea autoturismului închiriat; contactarea societății din Bulgaria pentru prelungirea termenului; abandonarea autoturismului) îngreunând parcurgerea actului şi, implicit, diminuând capacitatea unui observator independent de a înțelege, corect şi complet, fapta descrisă.

Secția observă că în ordonanța nr. 296/241/P/2023, prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de un inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, aflate în concurs real, prevăzute de art. 323 alin. (1) şi de art. 323 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, candidatul expune mai întâi actele prin care s-au dispus de către procurorii din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt extinderea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat, după care prezintă situația de fapt încadrată juridic, constând în aceea că un agent de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu a oprit un autoturism pentru abateri la regimul circulaţiei rutiere şi, în schimbul unei sume de bani, ar fi întocmit un proces verbal de sancţionare contravenţională care atesta fapte mai puțin grave decât cele reale ori fapte ce nu au fost constatate nemijlocit, în scopul de a evita aplicarea unei sancţiuni mai grave. În continuare, s-a arătat că un mijloc de probă a fost exclus de către instanţă, iar inculpatul nu a recunoscut săvârşirea vreunei fapte de corupţie.

Se constată că, pentru a expune situația de fapt şi pentru a prefigura soluția dispusă, candidatul redă aspectele rezultate din cuprinsul actelor întocmite de altă unitate de parchet, în referire la o presupusă faptă de corupție (pentru care urmărirea penală nu se efectuează de către parchetele de pe lângă judecătorii unde îşi desfăşura activitatea candidatul), dar fără a menționa ori analiza împrejurări relevante cu privire la infracțiunile de fals intelectual şi uz de fals care constituie obiectul cauzei.

Secţia pentru procurori apreciază că această modalitate de expunere, care nu include prezentarea şi analiza înscrisului pretins falsificat ori a declaraţiei inculpatului cu privire la acțiunea de falsificare (în actul evaluat este prezentat doar faptul că acesta nu a recunoscut primirea unor sume de bani), aspecte esenţiale privind situația de fapt şi încadrarea juridică, nu permite stabilirea clară a faptelor vizate de actul evaluat, nu permite unui observator independent să înţeleagă corect şi complet fapta descrisă şi împiedică o calificare juridică corectă a cauzei.

Din perspectiva criteriilor capacității de analiză şi coroborare a probatoriului şi clarităţii expunerii, se observă că în cuprinsul unor acte evaluate (rechizitoriul nr. 1244/241/2021, rechizitoriul nr. 710/241/2023), pentru a expune situația de fapt, candidatul redă succesiv mijloacele de probă şi împrejurările de fapt rezultate din administrarea acestora (declaraţii, procese-verbale, acte medico-legale, înscrisuri, expertize, măsuri de supraveghere tehnică ş.a.) şi uneori, actele procesuale efectuate în cauză (ordonanţe de efectuare în continuare a urmăririi penale, ordonanţe de schimbare a încadrării juridice), iar la sfârşitul secţiunii ‘Situaţia de fapt’, candidatul precizează că, din analiza probatoriului administrat, apreciază ‘în mod neîndoielnic că infracțiunea a fost săvârşită de inculpat, cu vinovăţia prevăzută de lege, astfel cum a fost reţinută şi expusă în prezentul rechizitoriu’ ori că ‘vinovăţia (...) aparţine inculpatului’.

Însuşindu-şi constatările comisiei de evaluare, Secția apreciază că utilizarea acestor fraze, cu caracter generic, fără referire la datele concrete ale speţei, nu are aptitudinea de a suplini absenţa unei intervenții din partea candidatului, care ar fi trebuit să efectueze o analiză proprie şi să structureze conţinutul mijloacelor de probă, într-o succesiune logică și cronologică, care să interconecteze probatoriul administrat, din perspectiva împrejurărilor de fapt relevante rezultate, fiind astfel afectate atât claritatea expunerii, cât şi capacitatea unui observator independent de a înţelege corect şi complet faptele descrise.

Au mai fost identificate situații de neverificare ori necorectare a actelor de către candidat ori de preluare a unor texte din alte acte fără o verificare prealabilă, de exemplu în ordonanţa nr. 179/241/P/2023 – folosirea inadecvată a unor termeni: ‘cu privire la participarea şi forma de participație a suspectul’ (pagina 7) ori în rechizitoriul nr. 1244/241/P/2021, în secţiunea în care se motivează soluţiile de netrimitere în judecată menționându-se în mod eronat plângerea penală, în loc de plângerea prealabilă (pagina 5).

Având în vedere argumentele de mai sus, Secţia pentru procurori apreciază că punctajul acordat de către comisia de evaluare la criteriul analizat este corect stabilit.

Secţia pentru procurori apreciază că aspectele referitoare la analiză, sinteză şi coerenţă în exprimare sunt în strânsă legătură cu argumentaţia sub aspectul clarităţii şi logicii, sunt interdependente, un text care nu este coerent în exprimare neputând fi clar şi logic.

În ceea ce priveşte criteriul ‘Argumentaţie sub aspectul clarităţii şi logicii, analiza argumentată a cererilor şi apărărilor formulate de părţi, respectarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie’, Secţia pentru procurori apreciază că în mod just şi proporţional comisia de evaluare a acordat 11 puncte, reținând că, în general, domnul procuror Țurcan Paul Alexandru stăpâneşte tehnica de argumentare necesară pentru întocmirea actelor analizate care cuprind secţiunile consacrate, măsurile şi soluţiile dispuse sunt motivate pertinent şi concludent, candidatul fiind preocupat de analiza corectă și completă a cauzei prin raportare la instituţiile juridice aplicabile, faptele sunt prezentate într-o succesiune logică, prefigurând soluţia dispusă, care este argumentată în fapt şi în drept, prin trimitere la probe şi legislaţia incidentă, cu respectarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale a României, iar actele candidatului au, de regulă, o structură logică, cu includerea secțiunilor consacrate şi cu organizarea elementelor analizate, candidatul analizând în general corect cauzele instrumentate, prin raportare la instituţiile juridice aplicabile.

Cu toate acestea, din perspectiva analizei corecte şi complete a cauzei, prin raportare la toate instituţiile juridice incidente, se observă că în rechizitoriul nr. 48/P/2023, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) din Codul penal, sub aspectul situației de fapt, s-a reţinut că în perioada decembrie 2021 – februarie 2022, inculpatul a comis în locuinţa sa mai multe acte de agresiune sexuală asupra fiicei sale minore, în vârstă de 15 ani. Deşi din descrierea situației de fapt rezultă în mod cert faptul că activitatea infracţională s-a desfăşurat pe o perioadă de aproximativ două luni, incluzând mai multe acte materiale de agresiune sexuală, realizate în baza aceleiași rezoluții infracţionale, împrejurări ce constituie condiţii de existenţă a infracţiunii continuate, candidatul omite să rețină incidenţa dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, referitoare la forma unității legale a infracţiunii. De asemenea, în cauză s-a reținut că inculpatul i-a prezentat fiicei sale minore, de pe telefonul mobil, filme cu conţinut pornografic, propunându-i să reproducă ceea ce au vizionat, iar potrivit art. 221 alin. (4) din Codul penal, punerea de către un major, la dispoziţia unui minor, de materiale cu caracter pornografic constituie infracţiunea de corupere sexuală a minorilor.

Având în vedere că situaţia de fapt descrisă de candidat în secțiunile dedicate din actul evaluat se circumscrie elementelor de tipicitate ale infracţiunii de corupere sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) din Codul penal, se impunea reţinerea acestor dispoziţii în încadrarea juridică, actul evaluat evidenţiind o neconcordanţă între situaţia de fapt şi încadrarea juridică.

În aceeaşi cauză, se constată că nu există constituire de parte civilă, prin reprezentant legal, particularitățile cauzei – victimă minoră, legătura de rudenie cu inculpatul, dar mai ales faptul că nu există constituire de parte civilă – impunând exercitarea din oficiu a acţiunii civile de către procuror încă din faza de urmărire penală, conform art. 19 alin. (3) din Codul de procedură penală. Totodată, în acord cu comisia, Secţia pentru procurori apreciază că, deşi inculpatul trimis în judecată era chiar tatăl victimei minore, această împrejurare nu justifică omisiunea candidatului de a dispune luarea măsurilor asigurătorii, care era obligatorie conform art. 249 alin. (7) din Codul de procedură penală.

În acelaşi act, la secțiunea ‘Date privind persoana inculpatului’, candidatul precizează că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că termenul de reabilitare s-a împlinit, dar omite să facă o analiză care să fundamenteze acest enunţ, omisiunea candidatului de a motiva incidenţa dispozițiilor referitoare la cauza care înlătură consecințele condamnării nepermițând calificarea juridică corectă a cauzei şi afectând încrederea în justeţea soluțiilor şi a măsurilor dispuse.

De asemenea, prin rechizitoriul nr. 1442/241/P/2023, s-a dispus trimiterea în judecată a doi inculpaţi minori, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, comise asupra unei persoane vătămate minore. Deşi se remarcă într-o notă pozitivă motivarea pertinentă şi concludentă realizată în această lucrare, cu privire la incidenţa în cauză a circumstanţei atenuante a provocării (invocată de unul dintre inculpaţi în apărarea sa) şi a cauzei justificative a legitimei apărări (ce a fundamentat clasarea cauzei faţă de persoana vătămată), se constată că, deşi persoana vătămată era minoră şi nu a precizat dacă se constituie parte civilă (de altfel candidatul nu face nicio mențiune care să permită stabilirea certă a vârstei persoanei vătămate), candidatul nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii, care era obligatorie conform art. 249 alin. (7) din Codul de procedură penală. De asemenea, deşi cei doi inculpaţi sunt minori, candidatul omite citarea serviciului de probațiune, potrivit art. 508 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Cu privire la cheltuielile judiciare, în mod eronat, candidatul indică art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală şi stabileşte ‘cheltuieli judiciare în cuantum de 600 de lei vor fi suportate de inculpaţi’, deşi, fiind doi inculpaţi trimişi în judecată, ar fi trebuit să menționeze și dispozițiile art. 274 alin. (2) din Codul de procedură penală şi să hotărască partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, ţinându-se seama, pentru fiecare dintre inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare. În fine, în legătură cu același act, se constată că, deşi cei doi inculpaţi au fost reţinuţi, candidatul omite să indice dispozițiile art. 72 din Codul penal, referitoare la computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate.

Secţia pentru procurori observă că în ordonanța nr. 296/241/P/2023 s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală), actul evaluat nu conţine nicio menţiune sau dispoziție referitoare la procedura de confiscare sau de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării, reglementată de art. 549¹ din Codul de procedură penală, precum şi că, deşi soluţia de clasare a fost dispusă față o persoană care avea calitatea procesuală de inculpat, actul evaluat nu cuprinde menţiunile prevăzute de art. 286 alin. (2) lit. c) raportat la art. 107 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Prin ordonanța nr. 179/241/P/2023 (act depus de candidat) s-a dispus clasarea cauzei faţă de un suspect, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere, prevăzute de art. 238 alin. (1) din Codul penal, în modalitatea alternativă a refuzului de restituire a unui autoturism închiriat din Bulgaria, apreciindu-se că fapta nu este prevăzută de legea penală, candidatul precizând că nu s-a făcut dovada fermă a unei solicitări ori a unei somații din partea societăţii, adresată suspectului, de restituire a bunului pe care acesta să o refuze, iar într-un paragraf ulterior candidatul enunţă concluzia că infracţiunea nu îi este imputabilă suspectului ‘de vreme ce, din cercetări, nu s-a stabilit, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăţia suspectului în comiterea acestei fapte, nefiind obținute probe concrete în acest sens’, împrejurare relevantă sub aspectul coerenţei şi logicii argumentației juridice, deoarece cele două motivări prezentate succesiv în actul evaluat atrag incidenţa unor teze diferite ale art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală. În acest caz, în plus, deşi clasarea a fost dispusă faţă de suspect, se constată omisiunea candidatului de a menționa datele referitoare la acesta, conform art. 286 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală.

În cuprinsul rechizitoriului nr. 727/162/P/2025 (act depus de candidat), prin care s-a dispus trimiterea în judecată a doi inculpaţi, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233-234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 113 alin. (2) şi art.77 lit. d) din Codul penal, la secțiunea ‘În drept’, candidatul a redat situaţia de fapt încadrată juridic, dar nu a realizat nicio analiză a elementelor de tipicitate ale infracţiunii în discuţie. Având în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei, caracterul complex al infracţiunii de tâlhărie, contribuţiile celor doi inculpaţi la comiterea faptei, însuşindu-şi constatările comisiei de evaluare, Secția apreciază că era necesară o analiză, cel puţin sumară, din perspectiva conţinutului constitutiv al infracţiunii, care să fundamenteze incidenţa instituţiilor juridice reținute în cauză. În plus, se observă că motivarea propunerii de menţinere a măsurii arestării preventive este realizată stereotip, fără raportare la datele concrete ale speţei şi, în orice caz, fără a fi avute în vedere prevederile art. 243 din Codul de procedură penală privind condițiile speciale în care se pot dispune măsuri preventive în cazul inculpaţilor minori. Totodată, cu privire la cheltuielile judiciare, în mod eronat, candidatul indică art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală şi stabileşte ‘cheltuieli judiciare în cuantum de 1.000 de lei vor fi suportate de inculpaţi’, deşi, fiind doi inculpaţi trimişi în judecată, erau aplicabile şi dispoziţiile art. 274 alin. (2) din Codul de procedură penală, fiind necesar să stabilească partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

Aceeaşi observaţie, referitoare la analiza incompletă a instituţiilor juridice reținute în cauză, vizează rechizitoriul nr.4 8/P/2023, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (22) din Codul penal. Și în această situație, la secţiunea ‘În drept’, candidatul nu a realizat nicio analiză a elementelor de tipicitate ale infracţiunii în discuţie.

Similar, în rechizitoriul nr. 21/162/2025, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a unui inculpat, sub control judiciar, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, în formă continuată, la secțiunea ‘În drept’ nu sunt analizate elementele de tipicitate ale infracţiunii, iar candidatul motivează reţinerea dispozițiilor referitoare la recidiva postexecutorie, însă omite efectuarea analizei şi cu privire la forma continuată, incidentă în cauză.

În rechizitoriul nr. 1244/241/P/2021, deşi inculpatul trimis în judecată este minor, candidatul omite citarea serviciului de probațiune, potrivit art. 508 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Din perspectiva criteriului structurii şi conţinutului secţiunilor consacrate ale actelor, se constată că, în rechizitoriile nr. 727/162/P/2025, nr. 4853/238/P/2021, nr. 48/P/2023, пг. 1244/241/2021, пг. 1442/241/P/2023 şi nr. 21/162/2025, în cuprinsul secţiunii ‘Mijloace de probă’, candidatul menționează acte care nu reprezintă mijloace de probă, în accepțiunea art. 97 din Codul de procedură penal (spre exemplu: procesul-verbal de sesizare din oficiu, fişa de cazier judiciar, plângerea penală).

Având în vedere argumentele de mai sus, Secţia pentru procurori apreciază că punctajul acordat de către comisia de evaluare la criteriul analizat este corect stabilit”.

* Citiți aici întreaga hotărâre a Secției pentru procurori