Procuroarea Alexandra-Ștefana Aramă (foto) de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 a fost respinsă la concursul de promovare efectivă organizat în sesiunea martie-septembrie 2025.

Consiliul Superior al Magistraturii a publicat la 24 februarie 2026 Hotărârea nr. 667 din 16 septembrie 2025, prin care Secţia pentru procurori din CSM i-a respins Alexandrei Aramă contestația împotriva celor 88 de puncte primite la concurs. Precizăm că la Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost cel mai mare măcel din întreaga țară: 26 de candidați s-au bătut pentru un singur post scos la concurs, fiind declarat promovat doar procurorul Bogdan-Alexandru Beraru de la PJS2, cu 95 de puncte.

Revenind la Alexandra Aramă (care a avut codul de candidat B0061): printre neregulile identificate de către comisia de concurs și reținute de către CSM se numără faptul că procuroarea nu ar fi întocmit corect un dosar de tentativă de viol presupus comisă de un bărbat beat în vârstă de 49 de ani împotriva unei bătrâne de 69 de ani cu probleme locomotorii (care se deplasa cu un cadru de mers). Mai exact, comisia și Secția pentru procurori a CSM îi reproșează candidatei că s-a limitat la a descrie probele din cauză, fără să evidențieze explicit raționamentul juridic prin care i-a înlăturat inculpatului apărările.

Redăm principalele pasaje din hotărârea procurorilor CSM:

„În motivarea contestaţiei, doamna procuror Aramă Alexandra Ştefana a apreciat că depunctarea cu 12 puncte este disproporţionată prin raportare la numeroasele aspecte pozitive reținute în cuprinsul raportului de evaluare.

În ceea ce privește criteriul ‘capacitate de analiză şi sinteză, coerenţă în exprimare’, prevăzut la art. 43 alin. (1) lit. a) din Regulament, contestatoarea a susținut că, spre deosebire de cele reținute de Comisia de evaluare, în rechizitoriul nr. 2658/P/2022 a combătut motivat poziția de nerecunoaştere a inculpatului arătând că, în secțiunea ‘Situația de fapt’, după prezentarea materialului probator administrat, a coroborat probele și a înlăturat poziția de nerecunoaştere adoptată de către inculpat, în 2 paragrafe pe care le-a citat, astfel:

‘Relevant este faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, plasând toată responsabilitatea evenimentului asupra persoanei vătămate, declarând că de fapt aceasta i-a propus să întreţină relaţii sexuale, culminând cu presupusul deranj al acesteia deoarece raportul sexual nu s-ar fi consumat. Cu toate acestea, declaraţiile martorilor, dar şi leziunile fizice de pe mâinile şi picioarele persoanei vătămate susţin declaraţia acesteia şi infirmă fără dubiu aspectele invocate în apărarea sa de către inculpat.

Având în vedere vârsta înaintată a persoanei vătămate, 69 de ani, constituţia firavă a acesteia, precum şi faptul că se deplasează folosind un cadru metalic, comparativ cu inculpatul care are 49 ani şi care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, este evidentă disproporţia de forţă dintre cei doi, precum şi că persoana vătămată era neajutorată şi aptă de a fi cu uşurinţă constrânsă, astfel se înlătură apărarea inculpatului reţinându-se în sarcina sa starea de fapt astfel cum a fost anterior descrisă’.

Totodată, a considerat nejustificată critica privind redarea extinsă a declarațiilor şi probelor, considerând că această modalitate de întocmire a actelor nu este una care să depăşească limitele rezonabile ale unei motivări pertinente, prin raportare la natura şi obiectul actelor analizate. Astfel, a arătat că în rechizitoriile enumerate de Comisie au fost cercetați mai mulţi inculpaţi şi/sau mai multe infracţiuni, ceea ce a generat necesitatea administrării unui probatoriu mai dezvoltat, implicit crescând și numărul declarațiilor părţilor. A mai arătat contestatoarea că însăşi Comisia a apreciat că procurorul a dovedit o preocupare permanentă în administrarea unui probatoriu util, concludent şi divers, actele fiind majoritatea peste medie din punct de vedere al complexității. De asemenea, a menționat că a ales să nu trunchieze declarațiile inculpaţilor, deoarece detaliile oferite, chiar dacă nu vizau neapărat fapta, aveau aptitudinea de a contura mai bine contextul comiterii infracţiunilor şi, de asemenea, asem de a schiţa mai bine circumstanţele personale ale autorilor. Mai mult decât atât, se păstrează o mai mare doză de obiectivitate atunci când procurorul nu ‘alege’ din declarațiile părţilor pasajele pe care le consideră relevante, respectând faptul că un observator independent trebuie să aibă acces la toate informaţiile şi datele.

Referitor la criteriul ‘argumentaţie sub aspectul clarităţii şi logicii, analiza argumentată a cererilor şi apărărilor formulate de părţi, respectarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie’, prevăzut la art. 43 alin. (1) lit. b) din Regulament, contestatoarea a arătat că prima critică reţinută de Comisie se referă la faptul că, în rechizitoriul nr. 2800/P/2023 privind inculpaţi minori, art. 506 din Codul de procedură penală instituie în sarcina procurorului obligativitatea de a solicita referatul de evaluare atunci când se dispune trimiterea în judecată, însă candidata nu a făcut acest demers. Doamna procuror a apreciat că nu se impunea depunctarea sa din această perspectivă, întrucât, în rechizitoriul nr. 2800/P/2023, referatul de evaluare a fost solicitat pe parcursul urmăririi penale de către organele de cercetare penală (fiind organe de urmărire penală), iar nu de procuror, dispozițiile legale prevăzute de art. 506 alin. (11) din Codul de procedură penală fiind respectate în această modalitate.

Referitor la deficiența reținută de Comisie, care vizează rechizitoriul nr. 4045/P/2022, contestatoarea a precizat că, prin modalitatea de descriere a infracţiunilor (viol, respectiv agresiune sexuală), la secțiunea ‘în drept’, în ceea ce privește acuzaţia în materie penală, au fost respectate cerințele pentru a fi evidente reținerile dispozițiilor art. 35 şi art. 38 din Codul penal.

De asemenea, deficiența reţinută în raportul de evaluare privind rechizitoriile nr. 3700/P/2022 și 2800/P/2023, în care nu au fost reținute dispozițiile art. 72 din Codul penal, a fost apreciată de contestatoare ca fiind neîntemeiată, deoarece deducerea perioadelor reţinerii şi arestării preventive se dispune de instanţă, în mod obligatoriu, în temeiul legii, nefiind necesară o solicitare a procurorului în acest sens, iar rechizitoriile întocmite conțin, toate, menţiunile necesare privind luarea măsurilor preventive şi perioadele în care inculpaţii s-au aflat sub măsuri preventive.

În ceea ce priveşte deficiența reținută de Comisie, constând în nedispunerea măsurilor asiguratorii în rechizitoriul nr. 14811/P/2023, când acestea ar fi fost obligatorii, contestatoarea a considerat că este neîntemeiată, având în vedere că, în cauză, pe parcursul urmăririi penale au fost ridicate de la inculpaţi unele bunuri folosite la săvârşirea faptelor (telefoane mobile şi dispozitive tip telecomandă), bunuri ce au fost introduse la camera de corpuri delicte, fiind precizat acest aspect în cadrul rechizitoriului. Cu privire la aceste bunuri, s-a arătat că s-a propus confiscarea specială de către instanţa de judecată în temeiul art. 112 lit. b) din Codul penal, fiind enumerate şi arătându-se pentru fiecare în parte numărul şi seria dovezii de introducere la camera de corpuri delicte, fără ca asupra lor procurorul să instituie măsura sechestrului asigurator, deoarece aceste bunuri, fiind amplasate în camera de corpuri delicte (nelăsate la dispoziţia inculpaţilor), nu erau în pericol de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire, astfel cum enumeră chiar art. 249 alin. (4)¹ din Codul de procedură penală.

Referitor la deficienţa ce vizează rechizitoriul nr. 13907/P/2023, contestatoarea a precizat că, în cauză, măsura asiguratorie a fost dispusă prin ordonanță motivată în fapt și în drept, analizându-se că aceasta se dispune asupra unei sume de bani reținută inculpatului, în vederea confiscării speciale. Prin urmare, contestatoarea a considerat ca fiind excesivă depunctarea pentru nemotivarea în rechizitoriu a scopului faţă de care s-a solicitat menţinerea măsurilor asiguratorii (ele fiind oricum cuprinse în conţinutul ordonanţei de instituire a măsurilor asiguratorii).

A mai arătat contestatoarea că referatul cu propunere de arestare preventivă nr. 6129/P/2024 conţine, într-adevăr, în dispozitiv, şi acuzația în materie penală, aspect criticat de către Comisie. Cu toate acestea, forma actelor de urmărire penală poate varia uşor de la procuror la procuror, iar acest aspect nu poate fi considerat ca afectând calitatea actului sau legalitatea acestuia. Din contră, este mai facil atât pentru instanţa de judecată, cât și pentru inculpatul trimis cu propunere de arestare preventivă, să înţeleagă concret pentru ce este cercetat și în ce constă în fapt acuzația ce îl vizează.

În final, contestatoarea a menționat că în raportul de evaluare s-a apreciat de către Comisie că este criticabil faptul că în rechizitoriile nr. 11015/P/2020, nr. 2800/P/2023, nr. 14811/P/2023 şi nr. 13970/P/2023, la secţiunea ‘date privind urmărirea penală’, candidata a redat și situația de fapt în cadrul enumerării actelor procesuale. Doamna procuror a considerat ca fiind neîntemeiată critica, deoarece redarea situației de fapt în enumerarea actelor vizează în concret dovedirea dacă situația de fapt reținută a fost preluată sau modificată în actele subsecvente în conformitate cu dispoziţiile legale. Astfel, nu doar cu privire la încadrarea juridică, dar și cu privire la acuzația în materie penală pot interveni modificări pe parcursul urmăririi penale, iar prin redarea situației de fapt se arată dacă au survenit aceste modificări şi în ce moment procesual, precum şi prin ce acte au survenit (ordonanţa de schimbare a încadrării juridice, de precizare a situației de fapt etc). (...)

Analizând contestaţia formulată de doamna procuror Aramă Alexandra Ştefana, în raport de criticile formulate care vizează exclusiv punctajul obţinut la evaluarea activităţii acesteia, de menţiunile raportului de evaluare şi de documentele aflate în mapa candidatei, Secţia pentru procurori apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Contestatoarea a formulat critici cu privire la punctajul acordat de Comisia de evaluare pentru promovarea efectivă în cadrul parchetelor de pe lângă tribunale cu ocazia evaluării activității sale, în funcţie de criteriile prevăzute la art. 43 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulament.

În ceea ce priveşte criticile contestatoarei vizând punctajul acordat la criteriul la art. 43 alin. (1) lit. a) din Regulament – ‘capacitatea de analiză şi sinteză, coerenţa în exprimare’, Secţia pentru procurori reține că, în mod corect, Comisia de evaluare a constatat că actele supuse evaluării respectă condițiile vizând claritatea şi coerenţa în exprimare, fiind de natură să convingă un observator independent şi obiectiv de justeţea analizelor efectuate și a soluțiilor dispuse. De asemenea, candidata a dovedit o preocupare permanentă în administrarea unui probatoriu util, concludent şi divers în cauzele instrumentate, majoritatea având o complexitate peste medie.

Pe de altă parte, s-a constatat că au existat și situații în care capacitatea de analiză şi sinteză a prezentat deficienţe.

În acest sens, Secţia pentru procurori reține că, în rechizitoriul nr. 2658/P/2022, în mod corect, Comisia de evaluare a reținut că expunerea probelor este una predominant descriptivă, fără a evidenţia în mod explicit raționamentul juridic prin care apărările inculpatului au fost înlăturate. Criticile contestatoarei, conform cărora, în rechizitoriul menționat a combătut motivat poziția de nerecunoaştere a inculpatului, nu pot fi primite, având în vedere că cele două paragrafele indicate de aceasta se rezumă la reliefarea diferenţei de vârstă şi constituție fizică dintre inculpat și persoana vătămată, coroborate cu leziunile constatate, fără dezvoltarea unei analize structurate a probatoriului prin raportare la elementele de tipicitate. Astfel, Secţia apreciază că observaţia Comisiei, în sensul că analiza a fost insuficientă şi descriptivă, este una corectă.

Cu privire la observaţiile Comisiei referitoare la redarea integrală a declaraţiilor şi probelor, deşi complexitatea cauzelor putea justifica o prezentare amplă, Secţia pentru procurori reţine, în acord cu argumentele Comisiei, că observaţiile menționate privesc lipsa unei sinteze și a unei selecții a aspectelor relevante. Or, expunerea exhaustivă, fără structurare analitică, afectează claritatea şi concizia actelor, diluând raționamentul procurorului. Prin urmare, critica contestatoarei nu răstoarnă constatarea Comisiei privind deficienţele de analiză şi sinteză.

Referitor la criticile formulate de contestatoare în legătură cu punctajul acordat la criteriul prevăzut de art. 43 alin. (1) lit. b) din Regulament –‘argumentaţia sub aspectul clarităţii şi logicii, analiza argumentată a cererilor şi apărărilor formulate de părţi, respectarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie’, Secţia pentru procurori reține că, în mod corect, în raportul de evaluare s-a menționat că doamna procuror stăpâneşte tehnica de argumentare necesară pentru întocmirea actelor analizate care cuprind secţiunile consacrate, măsurile şi soluțiile dispuse sunt motivate pertinent şi concludent, candidata fiind preocupată de analiza corectă și completă a cauzei prin raportare la instituțiile juridice aplicabile. De asemenea, faptele prezentate prefigurează soluţia dispusă, care este argumentată în fapt şi în drept, prin trimitere la probe şi la legislaţia incidentă, cu respectarea jurisprudenţei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curții Constituţionale.

Pe de altă parte, Secţia pentru procurori apreciază că, în mod întemeiat, la acordarea punctajului, Comisia a reţinut existenţa unor deficienţe.

Astfel, în rechizitoriul nr. 2800/P/2023, contrar susținerilor contestatoarei conform cărora referatul de evaluare a minorului a fost solicitat de organul de cercetare penală, fiind respectate dispozițiile art. 506 din Codul de procedură penală, Secţia pentru procurori apreciază, în acord cu argumentele Comisiei de evaluare, că nu au fost valorificate corespunzător dispoziţiile legale referitoare la referatul de evaluare, obligația procurorului fiind aceea de a verifica existenţa şi conţinutul acestuia, iar nu de a se limita la menţiunile organelor de cercetare penală.

În rechizitoriul nr. 4045/P/2022, deşi contestatoarea a susținut că a respectat cerinţele art. 35 şi art. 38 din Codul penal, cu privire la concursul de infracţiuni, Secţia pentru procurori apreciază că motivarea apare insuficient dezvoltată, fiind necesară o analiză mai detaliată a raportului dintre infracţiuni.

Comisia a mai reținut că, în cauzele nr. 3700/P/2022 și 2800/P/2023, s-a omis menționarea dispozițiilor art. 72 din Codul penal. Secţia pentru procurori apreciază că nu pot fi primite susţinerile contestatoarei în sensul că deducerea perioadelor reţinerii şi arestării preventive este atributul instanţei, întrucât menționarea acestor dispoziții reprezintă o cerinţă de completitudine a rechizitoriului, chiar dacă instanţa este cea care dispune efectiv deducerea.

În rechizitoriul 14811/P/2023, Comisia a reținut că, în secțiunea ce cuprinde propunerile adresate instanţei de judecată, candidata a solicitat, în mod corect, luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale cu privire la mai multe bunuri folosite la săvârşirea faptelor. Însă, s-a constatat omisiunea candidatei cu privire la luarea măsurilor asigurătorii, care era obligatorie, potrivit art.249 alin. (41) din Codul de procedură penală (‘În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie’). Contrar susţinerilor contestatoarei, conform cărora bunurile ridicate erau introduse la camera de corpuri delicte, Secţia pentru procurori apreciază că deficienţa identificată de Comisie cu privire la măsurile asiguratorii este justificată, întrucât trebuia analizată oportunitatea instituirii unor măsuri asiguratorii pentru garantarea eventualei confiscări speciale.

De asemenea, referitor la rechizitoriul nr. 13907/P/2023, deși conform susținerilor contestatoarei măsura asiguratorie a fost dispusă prin ordonanţa de instituire, Secţia pentru procurori apreciază, în acord cu argumentele Comisiei de evaluare, că lipsa menționării scopului acesteia în actul de sesizare afectează coerenţa şi claritatea expunerii.

Totodată, Secţia pentru procurori apreciază că, în mod corect, la acordarea punctajului, Comisia a avut în vedere că, în referatul cu propunere de arestare preventivă nr. 6129/P/2024, s-a constatat că, în dispozitiv, candidata a redat situația de fapt încadrată juridic, deşi aceste menţiuni nu se regăsesc în mod obişnuit în această secţiune.

Din aceeaşi perspectivă a necesității de a respecta conţinutul secţiunilor actului, în mod corect, Comisia a reținut că în cuprinsul rechizitoriului nr. 2800/P/2023, în secțiunea ‘Date referitoare la urmărirea penală’, candidata a prezentat actele procesuale de urmărire penală, însă a redat și situația de fapt încadrată juridic, deşi aceste menţiuni se regăsesc, în mod obişnuit, în cuprinsul altor secțiuni dedicate (‘Situaţia de fapt’, ‘Încadrarea juridică’), fiind afectate astfel structura logică şi conţinutul secţiunilor consacrate ale actului în discuţie. Tot astfel, cu privire la rechizitoriile nr. 11015/P/2020, 2800/P/2023, 14811/P/2023 și 13970/P/2023, redarea situației de fapt la secţiunea ‘date privind urmărirea penală’, paralel cu prezentarea aceleiași situații în secțiunea dedicată, este de natură a crea redundanțe și a diminua claritatea actului.

În raport de considerentele de mai sus, reţinând că evaluarea contestatoarei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile Regulamentului, iar punctajul acordat este temeinic și legal stabilit, Secţia pentru procurori va respinge contestaţia formulată de doamna procuror Aramă Alexandra Ştefana împotriva punctajului obţinut la evaluare, în cadrul concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcţii de execuţie, desfăşurat în perioada 26 martie – 19 septembrie 2025”.

* Citiți aici întreaga hotărâre a Secției pentru procurori din CSM