Curtea de Apel Galati – condusa de judecatorul Doru Benescu (foto) – a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie in 10 noiembrie 2025 cu un recurs in interesul legii privind sanctiunile primite de catre politisti.

Concret, CA Galati intreaba ICCJ daca se considera act administrativ in sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 decizia motivata prin care seful unitatii ierarhic superioare respinge contestatia unui politist impotriva sanctiunii primite. Conform practicii judiciare citate, unele instante considera ca o astfel de decizie nu este act administrativ. Pe cale de consecinta, aceste instante resping contestatiile politistilor pe exceptia inadmisibilitatii. In schimb, jurisprudenta Curtii de Apel Galati este in sens contrar: de a considera ca acele decizii sunt acte administrative.

Iata intrebarea RIL-ului:

„In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.61 din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului, decizia motivata a seful unitatii ierarhic superioare, prin care se dispune respingerea contestatiei ca neintemeiata sau ca tardiv introdusa, precum si mentinerea sanctiunii aplicate, reprezinta un act administrativ in sensul art.2 alin. (1) lit.c) din Legea nr.554/2004 α contenciosului administrativ?”

Redam pasajele legale invocate:

- art. 61 din Legea 360/2002:

„(1) Politistul poate contesta sanctiunea disciplinara, in termen de 10 zile lucratoare de la data luarii la cunostinta, sefului unitatii ierarhic superioare.

(2) Seful unitatii ierarhic superioare prevazut la alin. (1) se pronunta prin decizie motivata, in termen de 20 de zile de la data inregistrarii contestatiei. Decizia motivata se comunica politistului sanctionat disciplinar, in termen de doua zile lucratoare de la data emiterii acesteia.

(3) Efectele sanctiunii disciplinare se suspenda pana la emiterea deciziei motivate de solutionare a contestatiei.

(4) In situatia in care politistul sanctionat disciplinar nu depune contestatie in termenul prevazut la alin. (1), actul administrativ de sanctionare produce efecte de la data expirarii acestui termen.

(5) In cazul in care a fost depusa contestatie, seful care a aplicat sanctiunea disciplinara inainteaza cu celeritate sefului unitatii ierarhic superioare dosarul cauzei si un raport motivat cu privire la sanctiunea in cauza, precum si la motivele propunerii de respingere/admitere a contestatiei.

(6) Prin decizie motivata, seful unitatii ierarhic superioare poate dispune, dupa caz:

a) respingerea contestatiei ca tardiv introdusa sau ca neintemeiata si mentinerea sanctiunii aplicate;

b) admiterea contestatiei si aplicarea unei sanctiuni mai blande decat cea aplicata prin actul administrativ contestat sau aplicarea masurii prevazute la art. 58^1, in situatia in care apreciaza ca scopul raspunderii disciplinare poate fi atins astfel;

c) admiterea contestatiei si anularea actului administrativ de sanctionare.

(7) Decizia motivata trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor legale incalcate de politist;

c) analiza sustinerilor prezentate de politist in cuprinsul contestatiei;

d) temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara;

e) motivul admiterii sau respingerii contestatiei politistului cu privire la sanctiunea aplicata.

(8) Politistul nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, in conditiile legii, fara parcurgerea procedurii prealabile.

(9) In situatia in care sanctiunea a fost dispusa de ministrul afacerilor interne, masura se contesta in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare”;

- art. 2 alin. 1 lit. b si c din Legea 554/2004:

„In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: (...)

b) autoritate publica – orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica;

c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice”.

Prezentam principalul pasaj din RIL:

„Asa cum rezulta din practica judiciara anexata, cu privire la problema de drept s-au evidentiat doua opinii.

1. Astfel, intr-o prima opinie, s-a apreciat ca decizia motivata a sefului unitatii ierarhic superioare, prin care se dispune respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea sanctiunii aplicate, nu reprezinta un act administrativ care sa poata face obiectul controlului instantei, fiind astfel admisa exceptia inadmisibilitatii cererii de anulare.

S-a considerat ca prin decizia motivata a sefului unitatii ierarhic superioare doar s-a respins contestatia reclamantului in cadrul procedurii prealabile, astfel ca doar dispozitia de sanctionare este actul administrativ care produce efecte in privinta raporturilor de serviciu desfasurate de reclamant.

S-a retinut ca decizia, prin care a fost respinsa contestatia administrativa formulata de catre reclamant impotriva dispozitiei de sanctionare, nu este un act administrativ in acceptiunea art.2 alin. (1) lit.c) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, intrucat prin acest act nu au fost stabilite, modificate sau stinse drepturi si obligatii, ci doar a fost respinsa solicitarea de revocare pe cale administrativa a dispozitiei de sanctionare. Aceasta din urma reprezinta actul administrativ susceptibil a fi atacat in fata instantei de contencios administrativ, insusi legiuitorul calificand in acest fel actul prin care s-a dispus sanctionarea disciplinara.

S-a sustinut ca, din interpretarea dispozitiilor art.61 din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului si a art.41-44 din Hotararea Guvernului nr.725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap.IV din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului referitoare la acordarea recompenselor si raspunderea disciplinara a politistilor, rezulta ca respectiva contestatie la unitatea ierarhic superioara reprezinta doar o procedura prealabila optionala, ce determina suspendarea efectelor sanctiunii disciplinare, astfel incat, doar in caz de admitere a contestatiei, decizia de solutionare este de natura a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii, in realizarea puterii publice.

In cadrul acestei prime orientari jurisprudentiale, capatul de cerere avand ca obiect (si) anularea deciziei motivate a sefului unitatii ierarhic superioare a fost respins ca inadmisibil.

2. Intr-o a doua opinie, s-a retinut ca decizia motivata a sefului unitatii ierarhic superioare are natura juridica a unui act administrativ, atat in sensul dispozitiilor art.2 alin. (1) lit.c) din Legea nr.554/2004, cat si a prevederilor art.61 alin.(6) din Legea nr.360/2002, intrucat, in cadrul procedurii de solutionare a contestatiei, seful unitatii ierarhic superioare poate dispune respingerea contestatiei si mentinerea sanctiunii aplicate sau, dimpotriva, admiterea contestatiei si aplicarea unei sanctiuni disciplinare mai blande ori chiar aplicarea masurii reglementate de art.58' din Legea nr.360/2002, ceea ce inseamna ca actul administrativ prin care s-a dispus sanctiunea disciplinara nu poate fi modificat decat printr-un alt act administrativ de aceeasi putere, iar nu printr-un simplu raspuns emis de seful unitatii ierarhic superioare.

S-a subliniat ca, chiar daca sanctiunea disciplinara a fost dispusa prin dispozitia sefului Inspectoratului de Politie Judetean, decizia forului superior mentine practic aceasta sanctiune si, prin urmare, priveste raportul de serviciu al angajatului.

S-a sustinut ca, in lipsa actiunii judiciare, prin decizia de solutionare a contestatiei s-ar stinge raportul juridic de serviciu dintre reclamant si Inspectoratul de Politie Judetean, iar, in ipoteza in care s-ar fi atacat doar dispozitia de sanctionare, prin admitere, s-ar fi ajuns la consecinta ca, desi dispozitia de sanctionare ar fi fost indepartata din circuitul civil, decizia motivata sa fi ramas in acest circuit, devenind definitiva.

De asemenea, s-a retinut ca, potrivit alin.(7) al art.61 din Legea nr.360/2002, decizia motivata trebuie sa cuprinda cel putin descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor legale incalcate de politist, analiza sustinerilor prezentate de politist in cuprinsul contestatiei, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, precum si motivul admiterii sau respingerii contestatiei politistului cu privire la sanctiunea aplicata. Rezulta astfel ca seful unitatii ierarhic superioare realizeaza o analiza proprie, integrala, atat cu privire la temeinicie, cat si la legalitate. Desi nu este intitulata expres act administrativ, precum dispozitia de aplicare a sanctiunii, decizia motivata reprezinta un astfel de act.

S-a considerat si ca procedura de contestare a sanctiunii disciplinare aplicate politistilor este una administrativa speciala, care nu poate fi asimilata plangerii prealabile reglementate de normele generale aplicabile in materia contenciosului administrativ, respectiv de art.7 din Legea nr.554/2004. De altfel, art.61 alin.(8) din Legea nr.360/2002 exclude in mod expres necesitarea parcurgerii procedurii prealabile in cazul contestarii sanctiunii disciplinare aplicate politistilor. In aceste conditii, in mod evident decizia emisa de seful unitatii ierarhic superioare in solutionarea contestatiei administrative are un regim juridic special, care nu poate fi asimilat raspunsului la plangerea prealabila.

S-a evidentiat ca procedura administrativa de contestare a sanctiunii disciplinare reglementata de prevederile art.61 din Legea nr.360/2002, indiferent de solutia pronuntata cu privire la contestatie, se finalizeaza cu un act de dispozitie (decizie) al sefului unitatii ierarhic superioare. Or, actul de dispozitie emis pentru solutionarea contestatiei nu poate fi decat un act administrativ, in sensul art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004, act ce produce efecte diferite in functie de solutia dispusa cu privire la contestatia administrativa.

Chiar si in cazul deciziei sefului unitatii ierarhic superioare de respingere a contestatiei (ca tardiva sau ca neintemeiata), aceasta produce efecte juridice asupra raportului de serviciu al politistului. Astfel, prin decizia motivata de respingere a contestatiei, odata cu mentinerea sanctiunii aplicate si ca urmare a incetarii suspendarii efectelor in baza art.61 alin.(3) din Legea nr.360/2002, se confera caracter executoriu si efecte depline actului administrativ de sanctionare.

In plus, modul detaliat de reglementare a continutului deciziei de solutionare a contestatiei, dar si cerinta imperativa a motivarii acestui act constituie elemente care sprijina concluzia cu privire la natura juridica a deciziei motivate.

In cadrul acestei orientari jurisprudentiale, a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere avand ca obiect anularea deciziei motivate a sefului unitatii ierarhic superioare”.

* Cititi aici intregul recurs in interesul legii