Pentru a nenumarata oara, contribuabilii romani platesc pentru un dosar fabricat de catre Directia Nationala Anticoruptie.

De data aceasta, cel care a obtinut despagubiri pentru dosarul DNA in care a primit achitare definitiva este Romeo Stavarache (foto), fost primar al municipiului Bacau. Vineri, 19 mai 2023, judecatoarele Miruna Elena Petru si Claudia Iuliana Vacaru Tribunalul Bucuresti au obligat statul roman sa-i plateasca politicianului daune materiale totale de 101.462 de lei pentru cei trei ani de proces la capatul carora Stavarache a fost declarat nevinovat. Ne referim la dosarul in care sefa DNA Bacau Cornelia Hrincescu l-a trimis in judecata pentru tentativa de abuz in serviciu, acuzandu-l ca ar fi incercat sa-si repartizeze o locuinta ieftina, dosar in care Stavarache a fost achitat definitiv de Curtea de Apel Alba Iulia, in 2017 (click aici pentru a citi).  Amintim ca rechizitoriul nr. 167/P/2012 a fost confirmat de catre seful de la acea vreme al Sectiei a II-a de la DNA Central, procurorul Claudiu Dumitrescu (vezi facsimil 1). Dupa cum veti citi in actiunea pe care Lumea Justitiei o prezinta in exclusivitate, fostul edil a solicitat despagubiri de 123.614 lei. Subliniem ca Romeo Stavarache a cerut doar daune materiale, nu si morale.

Evident, despagubirile de peste 100.000 lei vor fi achitate de la bugetul statului, deci din banii tuturor romanilor, care din nou vor plati pentru o inscenare DNA.

Fostul candidat la CSM i-a respins actiunea

Cu totul altfel au stat lucrurile la fond, cand, in 11 mai 2022, judecatorul Cristian Romica Guluta de la Judecatoria Sectorului 5 a respins actiunea lui Stavarache. Dupa cum veti vedea mai jos, Guluta (care in acea perioada candida pentru Consiliul Superior al Magistraturii) a sustinut ca, intr-adevar, statul raspunde pentru erori judiciare, insa achitarea nu poate fi considerata eroare judiciara, ci „o recunoastere a garantiilor aplicarii principiului legii procesuale penale reprezentat de prezumtia de nevinovatie”.

„Prin urmare, fiind prezumat nevinovat pe toata durata procesului penal, nu se poate retine reaua-credinta a paratei ca titular al actiunii penale soldate cu trimiterea in judecata a reclamantului”, a continuat magistratul JS5.

Redam minuta deciziei TMB din dosarul nr. 24338/302/2020:

„Admite apelul. Schimba sentinta civila apelata, in sensul ca:

Admite in parte cererea. Obliga paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor la plata catre reclamantul Stavarache Romeo a sumei de 101.462 lei, reprezentand cheltuieli de judecata aferente dosarului penal nr. 1590/110/2014. Respinge in rest ca neintemeiata cererea.

In temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedura civila, obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 3134,24 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru, in masura admiterii cererii. In temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedura civila, obliga intimatul la plata catre apelant a sumei de 1567,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru in apel, in masura admiterii cererii.

Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se va depune la Tribunalul Bucuresti. Pronuntata, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei, azi, 19.05.2023”.

Prezentam minuta sentintei JS5 nr. 3895-2022:

„Respinge ca neintemeiata cererea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul.

Cu apel in 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti. Pronuntata azi, 11,05,2022 prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul grefei instantei”.

Cititi principalele pasaje din actiunea lui Romeo Stavarache (vezi facsimil 2):

„Solicit obligarea paratului la plata sumei de 123.614 lei, indexata si actualizata conform legii, reprezentand despagubiri civile, pentru repararea prejudiciului material ce mi s-a provocat, constand in cheltuielile de judecata facute in perioada celor 3 ani de procese - cu plata sumelor necesare pentru angajarea unui avocat calificat, a unui colaborator stiintific necesar apararii, pentru toate fazele procesuale fond si apel, inclusiv pentru Curtea Constitutionala. (...)

In fapt, subsemnatul am fost trimis in judecata in dosarul sus-aratat de Parchetul de pe langa ICCJ – DNA – ST Bacau pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, iar Curtea de Apel Alba Iulia a dispus la 19.04.2017 achitarea subsemnatului, motivat de faptul ca fapta nu a fost prevazuta de legea penala.

Pentru a obtine aceasta solutie, subsemnatul am beneficiat de aparare calificata la fond si apel, respectiv de serviciile avocatiale ale Societatii civile profesionale de avocati 'Zamfirescu, Racoti & Partenerii' si de opinia juridica a colaboratorului acestei societati – prof. dr. Valerian Cioclei al UBB Bucuresti. In ceea ce priveste contributia acestui colaborator legal, arat ca a fost o opinie juridica esentiala ce a determinat in dosarul subsemnatului pronuntarea Deciziei 458/2017 de catre CCR, respectiv admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, raportate la art. 13/2 din acelasi act normativ, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu.

Arat ca pentru aparare in cauza am achitat suma totala de 123.614 lei, conform:

- contractului de asistenta juridica 769494/2014,

- actelor aditionale 1/2014 si 2/2016 la contractul sus-indicat,

- facturilor, chitantelor si OP-urilor anexate prezentei cereri,

iar faptul ca a fost o aparare eficienta este dovedit prin aceea ca subsemnatul am beneficiat la 17.04.2020 de o decizie definitiva de achitare de la Curtea de Apel Alba Iulia, motivat prin aceea ca fapta nu este prevazuta de legea penala sau nu a fost savarsita cu vinovatia ceruta de lege- art.16 al 1 lit b. din CPP.

Art. 276 din Codul de procedura penala prevede:

'(1) In caz de condamnare, renuntare la urmarirea penala, renuntare la aplicarea pedepsei sau amanare a aplicarii pedepsei, inculpatul este obligat sa plateasca persoanei vatamate, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila cheltuielile judiciare facute de acestea. (…)

(5) In caz de achitare, persoana vatamata sau partea civila este obligata sa plateasca inculpatului si, dupa caz, partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de persoana vatamata sau de partea civila.

(6) In celelalte cazuri, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile'.

Or, 'legea civila' la care face trimitere art. 276 alin. 6 din Codul de procedura penala este reprezentata atat de dispozitiile Codului civil privind raspunderea civila (art. 1349 si urm.), cat si de cele ale Codului de procedura civila referitoare la cheltuielile de judecata (art. 451-455), dat fiind ca obligarea partii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecata efectuate de cealalta parte reprezinta o forma speciala a raspunderii civile delictuale.

Imprejurarea ca procesul penal s-a desfasurat, in mod firesc, conform procedurii penale, nu impiedica instanta civila sa se pronunte asupra cererii separate de recuperare a cheltuielilor de judecata.

Potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, 'partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa plateasca acesteia cheltuieli de judecata'.

Potrivit art. 14 din Codul de procedura penala, obiectul actiunii penale il reprezinta tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni. Fiind subiectul pasiv al pretinsei infractiuni, in calitate de reprezentant al societatii ale carei valori au fost vatamate, Statul Roman a fost titularul actiunii penale ce s-a desfasurat impotriva subsemnatului, iar solutia de achitare, dispusa de Curtea de Apel Alba Iulia in cauza, are semnificatia pierderii de catre Statul Roman a procesului.

Cu alte cuvinte, Statul Roman, in calitate de titular al actiunii penale, atata timp cat are dreptul, obligatia si puterea de a solicita tragerea la raspundere penala a persoanelor pentru savarsirea de infractiuni, trebuie sa isi asume si responsabilitatea pierderii actiunii penale exercitate si sa acopere cheltuielile de judecata efectuate de catre persoana fata de care a solicitat tragerea la raspundere penala si care a fost achitata in mod definitiv.

Din aceasta perspectiva, raspunderea civila delictuala a Statului nu este subiectiva, ci una obiectiva, fara a fi necesara probarea vinovatiei, sub forma intentiei sau culpei, intrucat se intemeiaza pe o obligatie de garantie.

In acest context, din momentul in care actiunea penala a fost respinsa, dispunandu-se achitarea in mod definitiv, in patrimoniul persoanei achitate, respectiv subsemnatul, se naste un drept de creanta impotriva Statului, pentru recuperarea cheltuielilor de judecata facute pentru a-mi asigura apararea, in conditiile in care instanta penala nu s-a pronuntat asupra acestui aspect.

Este de neacceptat ca o cheltuiala judiciara, fie ea efectuata in cadrul unui proces penal, sa nu poata fi recuperata de catre persoana care a fost achitata, intrucat o atare solutie ar contraveni principiilor care guverneaza procesul penal, respectiv legalitatea, aflarea adevarului si garantarea libertatilor persoanei, precum si principiilor procesului civil, si anume legalitatea, egalitatea in fata legii civile, dreptul la un proces echitabil etc.

In consecinta, solicit sa constatati faptul ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, subsemnatul formuland cerere de obligare a paratului la plata cheltuielilor judiciare efectuate in cursul procesului penal, iar paratul fiind 'partea care a pierdut procesul', data fiind solutia definitiva de achitare a reclamantului.

Potrivit jurisprudentei europene si nationale, o persoana nu poate obtine rambursarea cheltuielilor efectuate in cadrul unui proces decat in masura in care dovedeste caracterul real, necesar si rezonabil.

Referitor la dovada cheltuielilor de judecata (caracterul real), subsemnatul probez existenta si intinderea lor, astfel cum impune art. 452 din Codul de procedura civila.

In acest sens, arat ca pe parcursul procesului penal (fazele de urmarire penala si de judecata, subsemnatul am beneficiat de reprezentare / asistenta juridica din partea societatii de avocati si am achitat onorarii in cuantum total de 123.614 lei lei (conform centralizatorului depus in anexa).

In acest context, tinand seama si de functia publica pe care subsemnatul o ocupam la acea vreme (primarul Municipiului Bacau) si de notorietatea mea (elemente care m-au determinat, in mod firesc, sa angajez aparatori cu o inalta pregatire profesionala si experienta practica), consider ca onorariile achitate sunt rezonabile, proportionale si justificate”.

Iata cel mai important fragment din sentinta judecatorului Cristian Guluta (vezi facsimil 3):

„Din probele de la dosar, instanta retine:

Actiunea reclamantului este neintemeiata, parata neavand calitate procesuala pasiva in cauza, calitatea procesuala a paratei fiind posibil a fi analizata doar odata cu motivele de fond ale cererii reclamantului.

Pentru a retine astfel, instanta are in vedere ca, pe de o parte, art. 453 C.p.c. are camp de aplicare exclusiv referitor la partile din proces, si nu la alte persoane, cum ar fi alti participanti la proces. Trimiterea disp. art. 276 alin. 6 C.p.p. la aplicarea legii civile in materia cheltuielilor de judecata efectuate in procesul penal este supusa asadar limitarii aplicarii art. 453 C.p.c. doar la partile din cadrul procesului civil.

Pe de alta parte, organele judiciare care au instrumentat dosarul penal si au dispus trimiterea in judecata a reclamantului nu au vreuna dintre calitatile procesuale avute in vedere de dispozitiile art. 453 alin. 1 C.p.c. – si anume: aceea de parte in proces – si, prin urmare, ele nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecata.

Reclamantul solicita a fi obligat, la plata cheltuielilor de judecata efectuate in dosarul nr. 1590/110/2014 al Curtii de Apel Alba Iulia cu titlu de despagubiri civile, Statul Roman – prin Ministerul de Finante –, [reclamantul] invocand calitatea acestuia (n.r. a statului roman) de titular al actiunii penale.

Cu privire la cazurile in care Statul Roman poate fi obligat la plata unor despagubiri, instanta retine ca acestea sunt expres prevazute de lege si de stricta interpretare. Astfel, in materie penala, raspunderea Statulul este reglementata de dispozitiile dispozitiile art. 538-542 C.p.p. sub denumirea 'Procedura repararii pagubei materiale sau daunelor morale in caz de eroare judiciara sau in caz de privare nelegala de libertate ori in alte cazuri'.

Ipoteza sustinuta de reclamant nu se regaseste in reglementarea sus-mentionata si, prin urmare, statul roman nu poate fi chemat sa plateasca despagubiri pentru starea de fapt invocata de reclamant.

Asadar, legiuitorul a stabilit ca statul raspunde doar in cazul savarsirii unei erori judiciare. In procesul penal, inculpatul este considerat nevinovat pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.

Solutia de achitare a unul inculpat nu reprezinta o eroare judiciara, ci o recunoastere a garantiilor aplicarii principiului legii procesuale penale reprezentat de prezumtia de nevinovatie.

Prin urmare, fiind prezumat nevinovat pe toata durata procesului penal, nu se poate retine reaua-credinta a paratei ca titular al actiunii penale soldate cu trimiterea in judecata a reclamantului.

Asadar, retinand, cum s-a expus, ca parata nu are calitate procesuala pasiva in cauza si totodata netemeinicia actiunii reclamantului raportat la motivele in precedent expuse, instanta va respinge actiunea reclamantului dupa cum urmeaza”.