Am urmarit cu maxima atentie documentele Wikileaks. Si mi-am dat seama ca ele sunt o frumoasa istorie Wikipix marca Romania. Mai tot ce-a aparut in raportarile americanilor de la Bucuresti catre sefii lor de peste ocean a fost tocat de presa carpatina de-a lungul acestor 20 de ani. Numai ca romanii au multe puncte forte, dar cu memoria, sa recunoastem, majoritatea stau prost. S-a vazut si la alegeri, cand voteaza teleghidati, teleportati, telespectatori ratati ai evenimentelor pe care le-au trait dar le-au uitat de-a binelea. Tabula rasa. Wikileaks... nici vorba de vreo dezvaluire care sa ma lase masca. Despre cine au fost, ce-au fost si ce-au ajuns securistii de ieri, toate pixurile din presa au scris. Au curs tone de cerneala. Si despre marii afaceristi, patroni, inculpati, s-a scris la fel de mult. Toate oitele ingrasate pe aceste plaiuri mioritice dupa 1989 au avut lana scarmanata de ziaristi.

Credeti ca pe vremea cand se faceau masive dezvaluiri in presa romana despre FNI, despre Jimbolia, despre RAFO, despre toate privatizarile dubioase, despre toti politicienii zilelor noastre, inclusiv despre presedintele FLOTA s.a.m.d, americanii din Ambasada de la Bucuresti nu citeau ziarele dimineata, nu se informau la o cafea? Nu faceau rezumate in rapoarte?

Pe de-o parte, cablogramele Ambasadei SUA la Bucuresti m-au facut sa rad. Sunt de nota 5 pe langa investigatiile multora dintre jurnalistii din presa romana. Numai ca, din pacate, romanii nu sunt atenti la avertismentele aproapelui lor, ci la cele venite din strainatate. Garcea sau tanti Leana sunt interesati mai degraba ce zice americanul!?

Sunt curioasa cum ar arata cablogramele rusilor de la Ambasada din Bucuresti. Evident, si ei au cuprins in rapoartele lor tot ce li s-a parut mai tare despre mafia petrolului, a gazelor (adica ce-i intereseaza in spionajul economic!), despre ce au scris de-a lungul timpului ziarele de la Bucuresti si au presarat aceste rapoarte cu tot felul de informari culese de la personaje cu gura bogata, carora le place sa se dea „balsoi”, atotcuprinzatori, plesnind in ifose si simandocarii pe la tot felul de intruniri, protocoale si evenimente de ”cinci stele”.

Haideti sa fim seriosi! Crede cineva ca daca un consilier de ambasada, indiferent ce ambasada, deschide o discutie pe o tema data, are alt interes decat cel de a trage de limba, de a se informa? Toata lumea stie (sau ar trebui sa stie!) ca pana si femeia de serviciu, si bucatarul dintr-o ambasada au grade. Si ai lor, si ai nostri. E o lume in care, daca te-ai bagat, fara un minim de antrenament, esti victima declarata, cu creierul radiografiat, spalat, zvantat si reprogramat (aici l-as nominaliza, ca trist exemplu, pe ex-procurorul Ciprian Nastasiu, luat ca prospatura de sursa din miezul parchetelor, folosit pentru intoxicare si cu asigurare de minima protectie!). Asa si cu intalnirile de gradul zero barat dintre ofiterii acoperiti” ai serviciilor americane si personajele vremelnice ale Puterii de la Bucuresti. Neobisnuiti cu whisky-ul, li s-a incalzit limba prea mult. Ca celor despre care se scrie in documentele privitoare la Justitie. Comice personaje! Din ce-am lecturat, fiecare dintre bosii Justitiei avea ceva cu colegul, si asta in conditiile in care supararile, devoalate consilierului politic al Ambasadei SUA la Bucuresti de fiecare dintre acestia, nu au avut curajul sa le faca publice vreodata pentru opinia publica. Romanul n-a stiut de oftica pe Morar si ”invidiile” doamnei Kovesi, nici de temerile ei, romanul n-a stiut ca Morar de la DNA, la randul lui, avea frustrari in privinta relatiei sale cu ministrul Justitiei Catalin Predoiu, nici de amuzamentul imberb lui Alexandru ANI Macovei pe subiectul Predoiu, romanul n-a stiut ca Danilet, atunci cand a fost numit sa faca parte din comisia de inventariere a arhivei SIPA (fost serviciu de protectie informativa al Ministerului Justitiei cu sediul la Penitenciare) va avea tupeul sa dea pe goarna ce-a vazut acolo, in rapoartele alora! Ei bine, asta e partea, sa-i zicem, de noutate.

Personal, eu cred ca acest tanar judecator ajuns in CSM si datorita conjuncturii in care se vroia neaparat capul ”dinozaurilor”, cu sau fara copii de documente SIPA la purtator, este un pericol pentru colegii sai daca a apucat sa vanda americanilor informatia (clasificata dealtfel!) ca in aceasta arhiva se regasesc pana si date despre viata intima a judecatoarelor. Nici nu e nevoie sa santajeze pe cineva cu informatiile pe care s-a umflat in piept ca le are. Insasi stirea pe care Wikileaks arata ca a dat-o americanilor, cum ca a citit din scoarta-n scoarta rapoatele filajelor la colegi de-ai sai pana la chestiuni ce tin de secretul medical, ii face (daca nu cumva i-o fi facut deja!) pe multi dintre magistrati sa sa poarte cu el ca si cu un ou care s-ar putea sparge in orice moment si ar mozoli cariera lor cand le e lumea mai draga.

Concluzia mea: daca nu exista, Wikileaks trebuia inventat! So just in case....Macar pentru magistrati, ca sa stie cine-i conduce!