2 iulie 2022

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

ABUZUL IMPOTRIVA OFITERULUI SRI, DEMASCAT LA CEDO – Colonelul Corneliu Corneschi a obtinut la CEDO daune morale de 6.000 euro. In 2011, Corneschi a fost dat afara abuziv din SRI dupa ce DIICOT l-a inclus intr-un dosar penal in care peste alti patru ani a primit clasare. CEDO a decis ca ofiterului i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil pe motiv ca nu a avut acces la documentele si informatiile clasificate pe baza carora a fost inlaturat din SRI (Decizia)

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

10 februarie 2022 18:46
Vizualizari: 3798

SRI si justitia romana si-au dat din nou mana. Nu pentru ascultarea in masa a cetatenilor, ci pentru paradirea unui ofiter al Serviciului Roman de Informatii. Este vorba despre colonelul Corneliu Corneschi (foto), nascut in 1970 si activ in SRI in perioada 1994-2011. La 11 ianuarie 2022, el a obtinut din partea Curtii Europene a Drepturilor Omului daune morale de 6.000 de euro pentru ca i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil, dupa calvarul pe care a fost nevoit sa-l indure timp de peste un deceniu.



Totul a inceput in august 2011, cand DIICOT i-a facut perchezitie domiciliara, suspectandu-l ca ar fi ajutat un grup infractional organizat acuzat de contrabanda cu tigari – grup din care DIICOT sustinea ca faceau parte fratele si tatal lui Corneliu Corneschi. Pana la sfarsitul anului, Serviciul Roman de Informatii i-a retras autorizatia de acces la informatii clasificate, apoi, ca o consecinta, l-a dat afara din institutie. A urmat un proces la Curtea de Apel Suceava, care i-a respins colonelului cererea de redobandire a autorizatiei si de reincadrare in SRI, dar in recurs Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus rejudecarea. Degeaba: CA Suceava a respins din nou actiunea, apoi ICCJ a confirmat definitiv aceasta respingere. In tot acest timp, SRI a refuzat sa le acorde accesul atat lui Corneliu Corneschi, cat si avocatului acestuia la documentele pe baza carora colonelul fusese exclus din Serviciul Roman de Informatii, sub pretextul ca aceste documente erau clasificate, iar Corneschi nu mai detinea autorizatia de a le accesa.

Intr-un final, dupa cum am vazut, Curtea Europeana a Drepturilor Omului i-a acordat compensatii colonelului SRI. Dar nu daune morale de 10.000 de euro si daune materiale de 418.026 de lei (echivalentul a circa 87.000 de euro) – asa cum ceruse reclamantul –, ci doar despagubiri morale in valoare de 6.000 de euro.


CEDO a stabilit ca reclamantului i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil (art. 6 alin. 1 din Conventia EDO):


Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotara fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei”.

Mentionam ca in acest caz completul CEDO a fost alcatuit din judecatorii Yonko Grozev, Faris Vehabovic, Iulia Antoanella Motoc, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, Pere Pastor Vilanova, Jolien Schukking si Ana Maria Guerra Martins.


Prezentam principalele pasaje din decizia CEDO (dosar nr. 21609/16):


I. Contextul cauzei

5. Reclamantul era ofiter activ in cadrul Serviciului Roman de Informatii („SRI”) din 1994. Din cauza naturii atributiilor sale, detinea autorizatie de securitate care ii permitea accesul la informatii clasificate ce constituiau secrete de stat; a fi in posesia unei astfel de autorizatii de securitate a fost o conditie prealabila pentru ca reclamantul sa-si detina postul.

II. Actiune penala deschisa impotriva reclamantului

6. La 12 august 2011, a fost efectuata o perchezitie la domiciliul reclamantului; raportul a stabilit ca nu au fost gasite bunuri ilegale sau produse accizabile.

7. Intr-o decizie a Curtii de Apel Suceava din 9 septembrie 2011, prin care a constatat ca fratele reclamantului, CC, trebuia cercetat in timp ce se afla in arest, instanta a retinut, printre altele, ca probele indicau faptul ca reclamantul si-a invatat fratele cum sa se protejeze: vigilenta si discretia acestuia din urma in comunicare la comiterea de fapte penale (contrabanda), precum si recurgerea la aparate specializate pentru a inregistra conversatii sau a bruia alte dispozitive de comunicare au constituit dovezi concrete in acest sens.

8. La 22 septembrie 2011, reclamantul a fost informat ca impotriva sa a fost initiata o actiune penala la 12 august 2011, sub acuzatia de ajutor si complice al unui grup infractional organizat si de contrabanda. In special, el a fost acuzat ca a acordat sprijin din martie 2011 unui grup ce-i includea, printre altii, pe fratele reclamantului, C.C., si pe tatal sau, R.C., care faceau contrabanda cu tigari de peste granita Uniunii Europene; de asemenea, reclamantul a fost acuzat ca depozita bunuri accizabile (tutun, alcool si combustibil) inca din martie 2011 la casa pe care o detinea impreuna cu parintii sai.

9. Cazul reclamantului a fost audiat de autoritatile de ancheta. La dosar au fost depuse probe audiovizuale, inclusiv telefonul mobil si datele computerizate ale reclamantului. Au fost audiati mai multi martori, inclusiv doi martori cu identitate protejata, dintre care unul a oferit informatii despre „alte activitati desfasurate de reclamant, activitati care nu au putut fi consemnate in procesul-verbal de sedinta pentru protectia martorului”.

10. Reclamantul a negat orice implicare in faptele de care a fost acuzat si a sustinut ca nu exista o proprietate comuna cu parintii sai asupra casei in care locuia, chiar daca parintii sai locuiau la aceeasi adresa; de fapt, casele si gradinile lor erau complet separate printr-un gard.

11. La 4 iulie 2014, procurorul a hotarat incetarea procesului penal impotriva reclamantului sub acuzatia de ajutor si complice al unui grup infractional organizat. Probele de la dosar nu au indicat in mod suficient ca reclamantul ar fi savarsit faptele de care fusese acuzat, desi exista o suspiciune rezonabila ca au fost comise unele activitati individuale de contrabanda. In aceasta ultima privinta, dosarul de investigatie a fost, asadar, transmis pentru continuarea cercetarii procurorului militar, avand in vedere calitatea anterioara a reclamantului de ofiter militar.

12. La 13 august 2014, procurorul militar a decis sa trimita dosarul inapoi procurorului civil pentru continuarea cercetarii. Aceasta decizie nu a fost inaintata Curtii (n.r. CEDO) de catre parti.

13. Intr-un proces-verbal din 31 martie 2013 al serviciului competent de investigare a fraudelor din cadrul Inspectoratului Politiei Judetului Botosani, politistul insarcinat cu ancheta a retinut ca din probele aduse nu rezulta ca reclamantul a fost implicat sau ar fi intentionat sa fie implicat in faptele de care fusese acuzat (contrabanda). Chiar daca exista un indiciu ca mai multi terti au transportat si lasat unele pachete suspecte in gradina de la resedinta reclamantului, nu exista nicio dovada clara ca aceste pachete au ajuns in gradina proprie a reclamantului sau, in schimb, in cea a tatalui sau, cu care gradina reclamantului era unita, dar separata de un gard interior (a se vedea paragraful 10 de mai sus). In consecinta, politistul a propus incetarea (clasarea) procesului penal impotriva reclamantului.

14. La 7 aprilie 2015, procurorul a decis incetarea procesului penal impotriva reclamantului pentru acuzatia de contrabanda, din lipsa probelor impotriva sa. Procurorul a facut referire la argumentele expuse in raportul sus-mentionat (a se vedea paragraful 13 de mai sus), pe care le-a considerat a fi pe deplin valabile.

III. Retragerea autorizatiei de securitate a reclamantului si eliberarea acestuia din functie

15. La 14 noiembrie 2011, reclamantului i s-a comunicat verbal ca autorizatia de securitate i-a fost retrasa (retragerea autorizatiei de acces la informatii clasificate). Nu i s-au dat niciun motiv sau alte informatii; in consecinta, a depus o cerere la seful SRI, solicitand sa fie informat asupra motivelor care stau la baza retragerii avizului si sa fie reexaminata acea decizie. Nu a primit niciun raspuns la cererea sa.

16. La 15 decembrie 2011, reclamantul a fost instiintat verbal ca a fost eliberat din functie in conformitate cu dispozitiile articolului 85 alin. 1 lit. m si alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Nu s-a dat nicio explicatie sau indicatie suplimentara cu privire la faptele concrete impotriva lui la momentul respectiv.

17. La 17 ianuarie 2012, SRI a raspuns la doua cereri ale reclamantului (mentionate ca fiind inregistrate la 21 decembrie 2011 si 11 ianuarie 2012) si l-a informat ca a fost dat afara in urma retragerii autorizatiei de securitate; aceste masuri au fost intemeiate pe prevederile articolului 43 alin. 1 lit. b si ale articolului 85 alineatul 1 lit. m si alin. 2 din Legea nr. 80/1995.

18. La 20 ianuarie 2012, reclamantul a contestat in fata sefului SRI decizia de retragere a autorizatiei de securitate si decizia de descarcare de gestiune.

19. La 16 februarie 2012, SRI a raspuns ca, prin semnarea, la 18 februarie 2008, a Anexei nr. 15 din standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 585/2002 (denumita in continuare „HG”), reclamantul a acceptat sa renunte la dreptul sau de a obtine motivele deciziei de a nu-i acorda autorizatia de securitate (neacordarea avizului de securitate). Cu toate acestea, s-a decis ca ar trebui sa fie informat ca decizia atacata este intemeiata si este in conformitate cu articolul 160 literele (a) si (f) din HG, in timp ce decizia de descarcare de gestiune se intemeia pe articolul 85 alineatul 1 litera (m) din Legea nr. 80/1995.

20. Ca raspuns la o noua solicitare a reclamantului de reevaluare a deciziilor in cauza, la 15 martie 2012 i s-a comunicat ca decizia de descarcare de gestiune a fost luata avand in vedere faptul ca nu existau posturi disponibile la SRI pentru o persoana cu calificarile solicitantului, dar care nu detinea autorizatia de securitate.

IV. Actiune administrativa introdusa de reclamant

A. Prima runda de proceduri

21. La 20 martie 2012, reclamantul a introdus o actiune administrativa prin care a contestat deciziile SRI de a-i retrage autorizatia de securitate si de a-l elibera din functie; a mai cerut sa fie reangajat de SRI si sa i se acorde tot salariul care i se cuvenea. In sfarsit, a solicitat suspendarea hotararilor atacate pana la solutionarea definitiva a cauzei.

22. El a sustinut ca cariera sa a fost evaluata drept „foarte buna” si „exceptionala” pana in momentul in care, in imprejurari foarte suspecte, i-a fost retras certificatul de securitate, in urma caruia a fost eliberat prompt din functie. In masura in care nu avea cunostinta de motivele care stateau la baza deciziilor atacate, nu era in masura sa formuleze vreo aparare. A sustinut insa ca daca acele decizii ar avea legatura cu procesul penal care se afla pe rolul sau, si in care fratele sau C.C. a fost incriminat, aceste imprejurari nu erau, potrivit legii, de natura a justifica masurile luate impotriva sa.

23. A solicitat ca la dosar sa fie depuse toate actele aferente hotararilor atacate; iar daca acele inscrisuri au fost clasificate, a cerut declasificarea lor, pentru ca instanta sa-i faca dreptate.

24. La cererea instantei, la 22 mai 2012, SRI a indicat ca documentele la care se refera reclamantul au fost clasificate la nivel „secret” (secret strict) si ca pot fi depuse instantei cu conditia sa aiba autorizarea necesara pentru a accesa astfel de informatii.

25. SRI a mai sustinut ca retragerea autorizatiei de securitate a reclamantului a avut in vedere anumite situatii de incompatibilitate, astfel cum sunt prevazute de articolul 157 literele (a) si (b), articolul 158 si articolul 160 literele (a), (f) si (g) din HG. Ei au mai indicat instantei ca printre imprejurarile care au justificat masurile impotriva reclamantului s-a numarat si faptul ca la 12 august 2011 au fost declansate cercetari penale impotriva acestuia.

26. La 22 iunie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins pretentiile reclamantului. Desi SRI nu pusese la dispozitia instantei actele secrete necesare, instanta a considerat ca informatiile din dosar sunt suficiente pentru a justifica deciziile luate impotriva reclamantului.

27. In special, instanta a apreciat ca prin semnarea acordului prevazut de anexa nr. 15 din HG 585/2002, reclamantul a renuntat la dreptul sau de a obtine orice motive pentru decizia de a nu-i acorda autorizatia de securitate. In plus, situatiile de incompatibilitate prevazute la articolul 160 literele (a) si (f) au fost relevante pentru cazul reclamantului, avand in vedere ca impotriva sa fusese inceputa urmarirea penala la 12 august 2011. Intr-adevar, masurile impotriva reclamantului au fost luate pe baza acestor proceduri penale. Mai mult, instanta a considerat ca reclamantul a fost informat cu privire la temeiurile de fapt si de drept ale masurilor luate impotriva sa, ceea ce i-a permis sa-si pregateasca o aparare adecvata.

28. Reclamantul a declarat recurs impotriva deciziei din 22 iunie 2012, contestand in principal faptul ca informatiile clasificate nu i-au fost accesibile nici lui, nici cel putin instantei, care ar fi putut apoi sa le invoce in procedura contradictorie.

29. La 5 martie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie (denumita in continuare „Inalta Curte”) a admis recursul reclamantului si a trimis cauza Curtii de Apel Suceava pentru o examinare ulterioara. In esenta, Inalta Curte a retinut ca, in lipsa documentelor clasificate, care nu fusesera depuse la dosar, nu exista nicio fundamentare pentru concluziile instantei inferioare cu privire la existenta vreunui temei de fapt sau de drept pentru masurile luate impotriva reclamantului. Nedepunerea la dosar a acestor documente de catre SRI putea fi pedepsita cu amenda si, in orice caz, a facut ca procedura sa fie neloiala, cu incalcarea articolului 6 din Conventie, intrucat a impiedicat instanta sa examineze pe deplin argumentele si probele partilor.

B. Procedura dupa remiterea cauzei de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie

30. La 1 iulie 2014, reclamantul a depus la Curtea de Apel Suceava o cerere de declasificare a informatiilor clasificate relevante pentru cauza sa. El a sustinut ca decizia de a-i retrage autorizatia de securitate si de a-l elibera ulterior din functie au fost decizii referitoare la o persoana si, prin urmare, nu sunt susceptibile de a produce prejudicii grave securitatii nationale. Mentinerea tuturor informatiilor clasificate fara nicio dezvaluire a incalcat dreptul sau la egalitatea armelor.

31. SRI si-a reiterat argumentele si s-a bazat pe aceleasi temeiuri juridice ca si cele pe care s-au invocat in fata instantei in primul tur al procedurii.

32. La 4 iulie 2014, Curtea de Apel Suceava a respins ca neintemeiata cererea reclamantului de suspendare a deciziilor atacate. Instanta a retinut ca retragerea autorizatiei de securitate reclamantului a fost:

o masura care urmareste protejarea informatiilor clasificate in cazul in care au existat riscuri sau vulnerabilitati de securitate, in contextul prevederilor Legii nr. 182/2002 [privind protectia informatiilor clasificate]".

33. Instanta a mai retinut ca prin semnarea Anexei nr. 15 la HG, reclamantul a fost de acord sa nu primeasca niciun motiv pentru decizia de a nu-i acorda autorizatia de securitate. Prin urmare, paratul a actionat in conformitate cu propriul acord al reclamantului. In plus, motivul care a stat la baza masurii a fost deschiderea in 2011 a unei proceduri penale „in care a fost implicat reclamantul”. Prin urmare, masura nu a aparut ca intempestiva, ci ca una verificata si evaluata anterior. Eliberarea din functie a reclamantului a fost consecinta directa a retragerii autorizatiei sale de securitate, in conformitate cu articolul 85 alineatul 1 litera (m) din Legea nr. 80/1995.

34. Intrucat reclamantul fusese ofiter, notificarea masurilor putea fi facuta si pe cale orala, si nu neaparat in scris, asa cum prevad regulile relevante de disciplina militara; cu toate acestea, la 17 ianuarie si la 16 februarie 2012, reclamantului i-au fost transmise notificari scrise privind natura masurilor si temeiul lor legal.

35. La data de 24 iulie 2014, un grefier al Curtii de Apel Suceava a intocmit un proces-verbal in care se mentiona ca la instanta a ajuns un plic cu documente care contineau informatii clasificate; totusi, pentru ca niciunul dintre angajatii registrului nu a avut autorizatia de securitate necesara pentru a manipula si livra astfel de informatii, plicul a fost trimis inapoi la SRI.

36. In sedintele din 9 septembrie si 7 octombrie 2014, instanta a retinut ca nu a fost inca obtinuta autorizatia de securitate pentru un angajat al registraturii; prin urmare, a considerat ca dosarul va fi amanat pana la acordarea acestei autorizatii.

37. La 7 noiembrie 2014, instanta a confirmat primirea de la SRI a „unui document” care continea informatiile solicitate, clasificate drept secrete, care urma sa fie „tratate de instanta in cadrul legal relevant care reglementeaza accesul la astfel de informatii”.

38. La 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, dupa consultarea informatiilor clasificate depuse la dosar de catre SRI, a respins toate cererile reclamantului.

39. In ceea ce priveste problema declasificarii, instanta a retinut ca cererea este nefondata:

documentatia secreta a relevat gravitatea faptelor savarsite de reclamant; a pune la dispozitie astfel de informatii ar avea drept consecinta diseminarea lor, cu impact direct asupra actiunilor legale ale unor institutii ale statului care urmaresc asigurarea unui climat de siguranta si ordine pentru o intreaga comunitate”.

40. Pe fondul cauzei, instanta a reiterat considerentele sale anterioare deja mentionate in motivarea respingerii cererii de suspendare.

41. In sfarsit, instanta a retinut ca, avand in vedere gravitatea faptelor savarsite de reclamant (fapte nementionate in hotarare), masurile severe luate impotriva sa au fost legale si proportionale cu gradul de pericol social al faptelor sale.

42. Reclamantul a facut recurs impotriva celor doua decizii date de Curtea de Apel Suceava. El si-a reiterat toate argumentele anterioare, subliniind, de asemenea, ca procedura de neacordare a autorizatiei de securitate era diferita de cea in care avizul de securitate fusese deja acordat si ulterior retras. In consecinta, prin semnarea Anexei nr. 15 la HG, reclamantul nu a acceptat sa nu i se furnizeze motivele pentru retragerea autorizatiei sale de securitate.

43. El a mai sustinut ca, contrar instructiunilor Inaltei Curti din hotararea de la 5 martie 2014, nu exista nicio indicatie clara in dosar cu privire la documentele depuse de SRI si, in consecinta, cu privire la ce informatii a avut instanta la dispozitie pentru a examina motivele care au stat la baza masurilor luate. Aceasta lipsa de claritate facuse iluzorie examinarea cauzei de catre instanta, fapt reflectat de faptul ca decizia nu a fost motivata si s-a referit doar la aspecte generale, fara a raspunde in concreto argumentelor esentiale ale reclamantului.

44. La 29 iulie 2015, Curtea de Apel Suceava a transmis Inaltei Curti „inscrisuri clasificate ca secrete si care au fost disponibile spre consultare de catre instanta, in conditiile prevazute de legea in materie”.

45. La 12 octombrie 2015, reclamantul a depus inscrisuri in care si-a reiterat ingrijorarea ca documentele clasificate care au fost prezentate la dosar sunt de fapt doar cele doua decizii pe care le contestase, fara niciun document suplimentar care sa precizeze motivele care stau la baza acestora. A cerut, prin urmare, sa fie solicitat ca SRI sa depuna toate documentele aferente hotararilor atacate.

46. La 14 octombrie 2015, Inalta Curte a respins recursul reclamantului.

47. In legatura cu cererea reclamantului cu privire la informatiile clasificate care fusesera depuse la dosar, instanta a considerat ca ceea ce se afla deja in dosar era suficient in scopul examinarii cauzei.

48. Inalta Curte a mai retinut ca, desi rationamentul instantei inferioare a fost foarte succint, aceasta a raspuns totusi la principalele probleme ridicate de reclamant, dovedind ca a analizat in mod corespunzator cauza. In plus, cererea de declasificare fusese in mod corect respinsa, intrucat nu au fost indeplinite conditiile prevazute de lege pentru o astfel de cerere, avand in vedere faptele retinute in sarcina reclamantului si consecintele asupra ordinii publice ori asupra intereselor private sau publice implicate pe care le presupuneau o asemenea declasificare.

49. Incompatibilitatea reclamantului cu functia sa a fost corect stabilita, ceea ce a rezultat din faptul ca acesta a comis fapte incompatibile cu functia pe care o ocupase si care au determinat retragerea autorizatiei de securitate. Nu s-au putut furniza alte informatii cu privire la aceasta, avand in vedere faptul ca informatiile relevante au fost clasificate ca secrete si ca reclamantul a renuntat la dreptul de a fi informat cu privire la motivele care justifica refuzul autorizatiei de securitate. Cu toate acestea, deciziile de retragere a autorizatiei si de eliberare a reclamantului i-au fost comunicate oral, astfel cum prevedea regulile de disciplina militara, iar temeiul juridic al deciziilor ii fusese notificat in scris reclamantului la 17 ianuarie si 16 februarie 2012.

50. Desi a luat act de deciziile procurorilor de a inceta procedura penala impotriva reclamantului cu privire la toate acuzatiile, Inalta Curte a subliniat ca retragerea autorizatiei de securitate a reclamantului nu a fost determinata de faptele penale pe care a fost suspectat ca le-ar fi comis; si ca retragerea a fost determinata de situatiile de incompatibilitate prevazute la articolul 160 (a) si (f) din HG, considerat a fi relevant pentru situatia reclamantului.

51. In ceea ce priveste dreptul de acces la o instanta, Inalta Curte a concluzionat ca reclamantul a fost informat cu privire la temeiurile juridice ale deciziilor luate impotriva sa; in plus, acesta avusese posibilitatea de a contesta aceste decizii, iar instanta avusese ocazia sa evalueze ea insasi informatiile clasificate care fusesera puse la dispozitie de catre SRI. (...)

B. Costuri si cheltuieli

120. Reclamantul a pretins, de asemenea, 15.485,77 lei (aproximativ 3.230 EUR) pentru costurile si cheltuielile efectuate in fata instantelor interne si a Curtii si a anexat copii ale facturilor care justifica, in opinia sa, suma pretinsa.

121. Guvernul a contestat aceste afirmatii ca fiind excesive si partial nefondate.

122. Potrivit jurisprudentei Curtii, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor si cheltuielilor numai in masura in care s-a demonstrat ca acestea au fost efectiv si in mod necesar suportate si sunt rezonabile ca cuantum. In speta, tinand seama de documentele aflate in posesia sa si de criteriile de mai sus, Curtea considera rezonabil sa acorde suma de 2.700 EUR care acopera cheltuielile de judecata sub toate capetele, plus orice taxa care ar putea fi datorata reclamantului.

C. Dobanda de intarziere

123. Curtea considera oportun ca rata dobanzii de intarziere sa se bazeze pe rata imprumuturilor marginale a Bancii Centrale Europene, la care ar trebui adaugate trei puncte procentuale.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, IN UNANIMITA,

1. Declara cererea admisibila;

2. Hotaraste ca a existat o incalcare a articolului 6 § 1 din Conventie;

3. Stabileste

(a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de trei luni de la data la care hotararea devine definitiva, in conformitate cu articolul 44 § 2 din Conventie, urmatoarele sume, care urmeaza sa fie convertite in moneda statului parat la rata aplicabila la data decontarii:

(i) 6.000 EUR (sase mii de euro) plus orice taxa care poate fi perceputa, cu privire la prejudiciul moral;

(ii) 2.700 EUR (doua mii sapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi datorat reclamantului, cu titlu de costuri si cheltuieli;

(b) ca, de la expirarea celor trei luni mentionate mai sus si pana la decontare, se plateste dobanda simpla pentru sumele de mai sus la o rata egala cu rata dobanzii imprumutului marginal a Bancii Centrale Europene in perioada de nerambursare plus trei puncte procentuale;

4. Respinge restul cererii reclamantului privind satisfactia echitabila.

Intocmit in limba engleza si notificat in scris la 11 ianuarie 2022, in conformitate cu articolul 77 §§ 2 si 3 din Regulamentul Curtii”.


* Cititi aici intreaga decizie CEDO

Comentarii

# Km 12 date 11 februarie 2022 03:46 +200

Întreaga afacere s-a petrecut în plin mandat Maior George, Coldea Florian, Dumbravă Dumitru. Pe aceștia nu-i trage nimeni la răspundere? De ce să plătească contribuabilul român pentru toate abuzurile și ilegalitățile ordonate sau supervizate de către cei trei?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 1.07.2022 – Zi caniculara pentru Vasilica

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva