Imi amintesc vremurile in care judecatorii luptau pentru apararea unor principii fara de care nu ar fi putut sa isi desfasoare azi activitatea
Imi amintesc…
Imi amintesc vremurile in care judecatorii luptau pentru apararea unor principii fara de care nu ar fi putut sa isi desfasoare azi activitatea...
Imi amintesc cum, in anul 1995, judecatorii din cadrul Judecatoriei Brasov si-au oprit activitatea, oprire urmata de demisiile unor colegi, pentru ca inamovibilitatea (ca valoare constitutionala) sa fie admisa si recunoscuta ca atare de catre legiuitor.
Imi amintesc cum, in anul 2001, la Curtea de Apel Brasov fiind judecator, ne-am asumat hotarari casabile “de pe scaun” pentru a “forta” reglementarea asezarii in sala de judecata a procurorului la acelasi nivel cu avocatul, in conditiile in care procurorii au refuzat sa mai participe la sedintele de judecata dupa ce noi am decis taierea podiumului lor cu cativa cm si situarea lor la acelasi nivel cu apararea, in aplicarea principiului egalitatii armelor si al aparentei de impartialitate.... incercand sa situam la acelasi nivel acuzarea cu apararea.
Au fost hotarari curajoase, gesturi si actiuni asumate, in aplicarea unor principii fundamentale, care astazi sunt luate ca un “dat”.
Actiunea noastra de atunci a stat la baza adoptarii la nivel national a hotararii de a reglementa actuala pozitionare in sala de judecata, situand acuzarea la acelasi nivel cu apararea.
Sunt putine instante insa care aplica in mod corect hotararea.
Curtea de Apel Brasov, spre bucuria mea, aplica.
Imi amintesc, de asemenea, ca la Tribunalul Constanta – Sectia penala, bancile procurorului si avocatului sunt una langa cealalta, in fata podiumului completului de judecata.
La Judecatoria si Tribunalul Brasov, avocatul este tot jos, pe podea, iar procurorul, sus, pe un podium!
Doare enorm cand observ azi, ca avocat, ca rechizitoriul nu mai este privit cu indoiala de catre judecator, care ar trebui sa isi formeze el singur convingerea, pe baza probelor administrate, ca inculpatul este privit de la bun inceput ca prezumtiv vinovat, iar avocatul sau ca eventual complice al acestuia.... lucrurile s-au degradat si au luat o turnura dramatica.
Pentru a nu fi inteleasa gresit, indoiala judecatorului de penal nu este impusa de vreo lipsa de profesionalism a procurorilor (departe de mine acest gand, avem procurori profesionisti), ci de principiul “in dubio pro reo”, de prezumtia de neinovatie, dar si de propriul interes al judecatorului de a descoperi cat mai mult din adevarul obiectiv, nu doar adevarul judiciar.
De asemenea, simt tristete cand vad ca unii avocati nu isi folosesc locul special amenajat pentru sustinerea pledoariei, preferand sa vorbeasca de pe bancile din sala.
Incet, incet, ne intoarcem…
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# Popescu
27 January 2025 19:43
+3
# autor
27 January 2025 20:32
+1
# Unde sun zăpezile de alta dat' ?
27 January 2025 21:08
0
# Popescule,nimeni nu este mai presus de lege
27 January 2025 21:31
0
# Takelot
27 January 2025 23:32
0
# maxtor
28 January 2025 00:21
0
# Cârcotaș
28 January 2025 08:58
+3
# flori
28 January 2025 09:06
+6
# doamna Alexandru,
28 January 2025 11:07
0
# Acelasi "obiectiv", dnei Alexandru, cu drag
28 January 2025 11:17
0
# Si,tot acelasi "obiectiv",tot dnei Alexandru,tot cu drag
28 January 2025 11:36
0
# # șî ieu , # șî ieu
28 January 2025 12:08
+2
# Podium
29 January 2025 05:00
+4
# @Podium
29 January 2025 08:50
+2
# nestiinta dreptului cu intunecimea mintii
29 January 2025 15:29
+2