MOTIVAREA ICCJ IN CAZUL SOFERILOR DROGATI – Inalta Curte explica de ce e necesar sa se constate atat prezenta in probele biologice a substantei psihoactive, cat si aptitudinea ei de a afecta capacitatea de a conduce: „Daca substantele psihoactive identificate nu mai sunt apte sa produca vreun efect asupra comportamentului conducatorului auto, nu se poate vorbi de o stare de pericol pentru relatii sociale protejate de norma de incriminare... Consumul nici nu e incriminat” (HP-ul)
Cu o surprinzatoare viteza, Inalta Curte de Casatie si Justitie a motivat hotararea prealabila nr. 25/2025 privind soferii prinsi ca au consumat substante psihoactive (inclusiv drogurile cunoscute sub denumirea de „etnobotanice”, dar si medicamente obisnuite), la numai o zi de la publicarea minutei.
Ne referim la decizia prin care ICCJ a stabilit ca este necesar ca substanta psihoactiva prezenta in probele biologice ale soferului sa fie de natura a-i afecta acestuia capacitatea de a conduce, nefiind suficienta simpla constatare a prezentei acelei substante in probele biologice ale conducatorului auto.
La fel ca in dispozitivul hotararii prealabile, Inalta Curte nu explica nici in considerentele dezlegarii de drept daca trebuie sau nu un prag concret de concentratie in probele biologice pentru fiecare substanta psihoactiva in parte. ICCJ se multumeste sa spuna ca trebuie efectuata o expertiza de la caz la caz, insa fara sa precizeze cine si pe baza caror criterii trebuie sa faca o asemenea expertiza.
ICCJ: Nu putem gandi altfel, cat timp consumul nu e incriminat
Completul condus de judecatoarea suprema Eleni-Cristina Marcu (foto) argumenteaza ca unele substante psihoactive persista in probele biologice (sange, urina, saliva, firul de par etc.) de la zile pana la luni intregi de la momentul consumului. Or, daca trece suficient de mult timp intre momentul consumului si cel al depistarii conducatorului auto de catre politistul rutier, este evident ca respectiva substanta nu mai este de natura sa afecteze capacitatea soferului de a conduce autovehiculul, chiar daca ea inca este prezenta in probele lui biologice.
Iar simpla prezenta a substantei psihoactive in probele biologice ale conducatorului auto nu este de natura sa-i creeze acestuia probleme penale, cata vreme consumul de droguri nu mai este incriminat, continua Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Incheiem, reluand ideea de mai sus: va fi foarte interesant cum vor aplica instantele aceasta dezlegare de drept si pe baza caror criterii vor aprecia judecatorii ca un sofer a avut capacitatea de a conduce afectata de catre o substanta psihoactiva sau alta.
Prezentam principalul pasaj din HP 25/2025:
„Cu privire la fondul chestiunilor de drept
138. Problema de drept ridicata de ambele instante de trimitere vizeaza interpretarea expresiei 'persoana aflata sub influenta unor substante psihoactive', care constituie conditia esentiala atasata elementului material al laturii obiective a infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, in varianta asimilata prevazuta de art. 336 alin. (2) din Codul penal, respectiv daca aceasta se refera doar la prezenta substantei psihoactive in probele biologice prelevate de la faptuitor (deci la o persoana care a consumat substante psihoactive) sau are in vedere si afectarea concreta a capacitatii acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
139. Sintagma ce face obiectul prezentei sesizari a fost supusa si controlului de constitutionalitate (Decizia nr. 138 din 14 martie 2017 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 alin. (2) din Codul penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 537 din 10 iulie 2017; Decizia nr. 101 din 28 februarie 2019, publicata in Monitorul Oficial nr. 405 din 23 mai 2019), insa doar din perspectiva omisiunii legiuitorului de a institui un nivel minim al concentratiei de substante psihoactive. Argumentele Curtii Constitutionale prezinta anumita relevanta si in rezolvarea chestiunii de drept din cauza, considerentele acesteia fiind, de altfel, invocate in sustinerea opiniei ca simpla prezenta a substantei psihoactive in probele biologice prelevate de la faptuitor este suficienta pentru a concluziona ca se afla sub influenta acestora. Astfel, Curtea a retinut ca '18...incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influenta substantelor psihoactive este determinata de efectul nociv al substantelor respective, tinand cont de faptul ca, asa cum se arata in doctrina, acestea produc tulburari in atitudinea si comportamentul conducatorului auto, generand, implicit, o diminuare a capacitatii de a manevra vehiculul pe drumurile publice in conditii de siguranta pentru toti participantii la trafic. In acest sens, art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, republicata, stabileste ca prin "efecte psihoactive" se intelege unul dintre urmatoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci cand este consumat de catre o persoana: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, avand ca rezultat modificari ale functiilor si proceselor psihice si ale comportamentului ori crearea unei stari de dependenta, fizica sau psihica. Or, avand in vedere natura relatiilor sociale ocrotite, obiectul juridic special al infractiunii prevazute de dispozitiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este reprezentat de relatiile sociale referitoare la protectia sigurantei circulatiei pe drumurile publice, relatii sociale a caror existenta normala este conditionata de interzicerea conducerii vehiculelor sub influenta substantelor psihoactive.
19. Asadar, situatia-premisa a infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta substantelor psihoactive consta in preexistenta unor stari, situatii, conditii in care se afla subiectul activ si in existenta unor norme juridice care reglementeaza pozitia psihica si fizica a unei persoane care conduce un vehicul pe drumurile publice. Elementul material al laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 336 alin. (2) din Codul penal il reprezinta actiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de catre o persoana care se afla sub influenta unor substante psihoactive. Urmarea imediata in cazul acestei infractiuni consta in crearea unei stari de pericol pentru relatiile sociale privind siguranta circulatiei pe drumurile publice, relatii ocrotite prin norma de incriminare, iar legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata de lege si urmarea imediata nu mai trebuie dovedita, intrucat rezulta din materialitatea faptei (ex re). Forma de vinovatie cu care actioneaza subiectul activ in cazul infractiunii examinate este intentia, cu ambele forme ale acesteia.
20. Curtea retine ca, pentru constatarea consumului de substante psihoactive – ca si cerinta esentiala specifica acestei infractiuni –, este necesara analiza de laborator, care trebuie sa stabileasca existenta acestor substante in corpul conducatorului vehiculului. Cu privire la intervalul de timp in care trebuie efectuata recoltarea probelor biologice, Codul de procedura penala stabileste, in art. 190 alin. (8), ca: 'In cazul conducerii unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice sau a altor substante, recoltarea de probe biologice se efectueaza din dispozitia organelor de constatare si cu consimtamantul celui supus examinarii, de catre un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, in cel mai scurt timp, intr-o institutie medicala, in conditiile stabilite de legile speciale'.
21. Curtea constata ca, avand in vedere sfera larga a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, asa cum reiese aceasta din legislatia speciala mai sus mentionata, in mod obiectiv, legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentratiei de substante psihoactive ca si cerinta esentiala cu privire la elementul material al laturii obiective in cazul infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta substantelor psihoactive – infractiune reglementata de art. 336 alin. (2) din Codul penal. Asa fiind, legiuitorul a inteles sa incrimineze fapta in orice situatie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substante psihoactive, prin consum intelegandu-se introducerea in organismul uman a unui produs, indiferent daca acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, in una dintre urmatoarele modalitati: pe cale orala ori injectabila, inhalare, fumat sau aplicarea externa pe corpul unei persoane, in orice alt mod, in asa fel incat produsul sa ajunga in corpul unei persoane [art. 2 lit. f) din Legea nr. 194/2011, republicata].
140. Desi ofera anumite repere de interpretare a textului de lege, argumentele Curtii Constitutionale nu conduc la rezolvarea problemei de drept in discutie. Curtea face o distinctie intre notiunea de 'consum' atunci cand se refera la situatia-premisa a infractiunii (preexistenta unei stari, situatii, conditii in care se afla subiectul activ) si cea de 'influenta' atunci cand analizeaza elementul material al laturii obiective. Or, nu exista controversa asupra faptului ca dovedirea consumului de substante psihoactive se face prin analize de laborator, fiind necesar sa se stabileasca prezenta acestora in corpul conducatorului vehiculului, insa aceasta este numai situatia-premisa a infractiunii. Totodata, concluzia ca 'legiuitorul a inteles sa incrimineze fapta in orice situatie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substante psihoactive' nu poate fi privita decat in legatura cu argumentul expus in cadrul aceluiasi paragraf, in sensul ca, data fiind sfera larga a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, in mod obiectiv, acesta nu poate prevedea un nivel minim al concentratiei de substante psihoactive.
141. Legiuitorul a incriminat fapta in orice situatie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substante psihoactive, fara a stabili o limita minima a concentratiei acesteia, impunand insa conditia esentiala ca subiectul activ, la momentul savarsirii, sa se afle sub influenta acestor substante. Curtea face trimitere la notiunea de 'efecte psihoactive' definita in art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, concluzionand ca obiectul juridic special al infractiunii prevazute de dispozitiile art. 336 alin. (2) din Codul penal este reprezentat de relatiile sociale referitoare la protectia sigurantei circulatiei pe drumurile publice, relatii sociale a caror existenta normala este conditionata de interzicerea conducerii vehiculelor sub influenta substantelor psihoactive.
142. Faptul ca instanta de contencios constitutional nu echivaleaza cele doua notiuni (consum si influenta) rezulta cu si mai multa claritate din jurisprudenta ulterioara acestei hotarari. Astfel, in Decizia nr. 564/2018, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 66 din 28 ianuarie 2019 prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 196 alin. (1) din Codul penal, raspunzand criticii referitoare la lipsa de previzibilitate a sintagmei 'persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice', Curtea defineste notiunea de 'influenta', aratand ca, potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, aceasta 'reprezinta acea actiune exercitata asupra unui lucru sau asupra unei fiinte, putand duce la schimbarea lor. Astfel, sintagma 'sub influenta bauturilor alcoolice' semnifica, in fapt, influenta exercitata de catre alcool asupra organismului uman si, in special, asupra functiilor cognitive (...) influenta bauturilor alcoolice se poate manifesta atat in ceea ce priveste imbibatia alcoolica de pana la 0,8‰, cat si la cea de peste 0,8‰'.
143. Desi vizeaza o alta infractiune decat cea care face obiectul prezentei cauze, decizia prezinta relevanta, intrucat acelasi termen 'influenta' nu poate avea un inteles diferit prin raportare la diverse incriminari prin care se sanctioneaza comportamente ale unei persoane aflate in aceeasi situatie, respectiv sub influenta unei substante psihoactive, alcoolul fiind la randul sau o astfel de substanta. De altfel, art. 196 alin. (1) din Codul penal se refera la 'o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive', fiind evident ca dezlegarea data nu poate fi restransa doar la ipoteza bauturilor alcoolice.
144. Pornind chiar de la analiza instantei de contencios constitutional, se constata ca, intr-adevar, sintagma 'sub influenta' nu are o definitie legala, iar in aceste conditii, intelesul sau nu poate fi altul decat cel din limbajul obisnuit. Astfel, art. 34 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 prevede ca redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor in intelesul lor curent din limba romana moderna, cu evitarea regionalismelor. In limbaj uzual, potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, substantivul 'influenta' desemneaza o actiune exercitata asupra unui lucru sau asupra unei fiinte, putand duce la schimbarea lor (sinonim: 'inraurire').
145. Prin notiunea 'substante psihoactive' din cuprinsul normei de incriminare se intelege orice substanta care are efecte psihoactive, astfel cum acestea sunt definite in art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011, respectiv care produce stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, avand ca rezultat modificari ale functiilor si proceselor psihice si ale comportamentului ori crearea unei stari de dependenta, fizica sau psihica – Decizia nr. 48/2021, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 698 din 14/07/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
146. Astfel, simpla interpretarea gramaticala a textului determina concluzia ca actiunea exercitata de substantele psihoactive asupra persoanei trebuie sa poata sa conduca la schimbarea acesteia, respectiv la modificarea abilitatilor si comportamentului sau.
147. Ca atare, textul de lege nu impune cerinta ca substantele psihoactive consumate sa produca in mod obligatoriu si o schimbare concreta in comportamentul persoanei, prin dovedirea afectarii capacitatii acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ci este necesar doar ca acestea sa aiba aptitudinea de a produce o atare schimbare.
148. Aceeasi concluzie este sustinuta si de natura infractiunii prevazute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, infractiune de pericol abstract, in norma de incriminare legiuitorul neprevazand cerinta de a se crea o stare de pericol pentru valoarea ocrotita, aceasta fiind prezumata prin insasi incriminarea faptei. Or, interpretarea ca fapta este tipica doar atunci cand s-a demonstrat si o alterare a capacitatii de a conduce autovehicule tinde la dovedirea urmarii specifice unei infractiuni de pericol concret, respectiv ca fapta a condus la un pericol pentru valoarea sociala ocrotita prin norma de incriminare.
149. Examinarea medicala a persoanei, in vederea interpretarii starii clinice induse de consumul recent de bauturi alcoolice sau substante psihoactive, se efectueaza in toate cazurile in care se recolteaza mostre biologice, conform art. 16 din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea si transportul mostrelor biologice in vederea probatiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezentei in organism a substantelor psihoactive in cazul persoanelor implicate in evenimente sau imprejurari in legatura cu traficul rutier. Dar nu intotdeauna, desi se demonstreaza ca substanta activa este prezenta in sange, actionand astfel la nivelul sistemului nervos central, starea clinica releva si o alterare vizibila, perceptibila fie si numai pentru un specialist, a capacitatii de a conduce autovehicule. Aceasta intrucat efectele substantelor psihoactive pot fi diverse, de la diminuarea evidenta a capacitatii de a conduce, pana la o maniera excesiv de degajata adoptata in trafic, urmare a afectarii aptitudinii de evaluare corecta a riscurilor, a scaderii timpilor de reactie (care, chiar la nivelul secundelor, pot face diferenta intre producerea unui accident si evitarea lui), etc. In mod neindoielnic, in aceste situatii starea de pericol pentru valoarea sociala ocrotita subzista, chiar daca nu poate fi demonstrata o alterare concreta a comportamentului conducatorului auto.
150. Pe de alta parte, imprejurarea ca textul de lege nu impune cerinta ca substantele psihoactive sa produca in mod obligatoriu si o schimbare concreta in comportamentul conducatorului auto nu poate conduce la concluzia ca a fi sub influenta substantelor psihoactive presupune doar constatarea prezentei acestora in probele biologice prelevate (deci a unui consum anterior).
151. Este adevarat ca aptitudinea substantelor psihoactive de a determina stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, avand ca rezultat modificari ale functiilor si proceselor psihice si ale comportamentului ori crearea unei stari de dependenta – fizica sau psihica – este stabilita de catre legiuitor prin includerea lor in categoria substantelor psihoactive.
152. Insa este la fel de adevarat si demonstrat stiintific, existand un consens la nivel european si international, faptul ca aceste efecte psihoactive nu se produc in tot intervalul de timp in care substanta poate fi detectata, sub forma metabolitilor sai activi sau inactivi, in probele biologice ale unei persoane. Exista studii de specialitate care dovedesc ca substantele psihoactive raman biodisponile in urina si firul de par o durata indelungata de timp, mult superioara celei in care se regasesc in sange sau saliva (ex. barbiturice – pana la 6 saptamani in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 72 de ore in sange si pana la 3 zile in saliva; heroina – pana la 3 zile in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 6 ore in sange si pana la o ora in saliva; marijuana pana la 30 de zile in urina, pana la 90 de zile in firul de par, 4 ore in sange si pana la 72 de ore in saliva; codeina pana la 3 zile in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 24 de ore in sange si pana la 4 zile in saliva; metadona pana la 3 zile in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 24 ore in sange si pana la 10 zile in saliva; valium/diazepam pana la 6 saptamani in urina, pana la 90 de zile in firul de par, pana la 48 de ore in sange si pana la 10 zile in saliva; etc.). Or, efectele psihoactive se exercita la nivelul creierului, prin afectarea functiilor psihice, senzoriale si neuro-motorii, iar acestea depind direct de prezenta substantei si/sau a metabolitilor sai activi in sangele care iriga creierul si structurile nervoase.
153. Solicitandu-se opinia Institutului National de Medicina Legala, specialistii din cadrul acestuia au aratat ca starea de a fi sub influenta actiunii unor substante psihoactive este aceea in care se afla o persoana dupa ce a consumat substante cu actiuni psihoactive si care, odata patrunse in corp, actioneaza asupra structurilor sistemului nervos central, determinand afectarea functiilor psihice, senzoriale si neuromotorii de natura sa influenteze abilitatile acestora de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, generand riscuri pentru sine si pentru altii si punand in pericol viata ori sanatatea. Cat timp la nivelul creierului se exercita efectele psihoactive cu afectarea functiilor psihice, senzoriale si neuro-motorii, persoana se afla in starea de a fi sub influenta substantelor psihoactive, stare care depinde direct de prezenta substantei si a metabolitilor sai activi in sangele care iriga creierul si structurile nervoase. Pe timpul cat substanta activa se afla in sange, se afla totodata si in creier, determinand direct starea de a fi sub influenta, respectiv aceea in care sunt influentate functiile psihice, senzoriale si neuromotorii ale persoanei. Pe timpul cat substanta activa nu se mai afla in sange, dar in sange se afla metabolitii sai activi intr-o concentratie egala sau mai mare cu limita cut-off (n.r. limita de detectie a metodei analitice), este determinata starea de a fi sub influenta, respectiv starea in care sunt influentate functiile psihice, senzoriale si neuromotorii ale persoanei. Pe timpul cat substanta activa nu se mai afla in sange, dar in sange se afla metabolitii activi ai substantei intr-o concentratie inferioara limitei cut-off, se apreciaza ca persoana respectiva nu se mai afla in starea de a fi sub influenta substantelor psihoactive – aspect care intruneste un consens stiintific si medico-legal, european si international (EMCDDA – European Monitoring Centre for Drugs and Drugs Addiction). Limita cut-off este o limita acceptata farmacocinetic toxicologic si medico-legal, stabilita prin studii apreciate la nivel european si international, in care substanta psihoactiva se afla in respiratie, urina, saliva si sange intr-o concentratie care indica un risc de siguranta pentru sine si ceilalti. Pe timpul cat substanta activa si metabolitii sai nu se mai afla in sange dar substanta inca se mai afla in corpul acelei persoane prin metaboliti activi si/sau inactivi in diferite cai de eliminare (urina, fir de par), se apreciaza intr-un consens stiintific si medico-legal ca persoana respectiva nu se mai afla in starea de a fi sub influenta substantelor psihoactive si medico-legal, intrucat in creier, unde se exercita efectele psihoactive, nu se mai afla substanta.
154. Toate aceste concluzii, asupra carora exista un consens stiintific si medico-legal la nivel international, nu pot fi ignorate in prezenta analiza. Astfel, daca atat includerea unei substante in categoria celor psihoactive, cat si incriminarea faptei au la baza studii stiintifice care demonstreaza ca acestea au efect nociv (afectand sistemul nervos central, determinand modificarea functiilor psihice, senzoriale si neuromotorii), aceleasi studii stiintifice trebuie acceptate si atunci cand dovedesc ca respectivele efecte sunt limitate in timp, ajungand ca, la un moment dat, desi prezenta in corp sub forma metabolitilor activi sau inactivi, substanta sa nu mai fie apta sa produca niciun efect psihoactiv, intrucat nu se mai afla in sange, sau in sange se afla metaboliti inactivi sau chiar activi, insa sub limita cut-off, acceptata la nivel international.
155. Revenind la definitia notiunii de influenta, ca actiune exercitata asupra unui lucru sau asupra unei fiinte, putand duce la schimbarea lor, rezulta cu evidenta ca atunci cand, desi prezenta in probele biologice, substanta nu mai poate produce niciun fel de schimbare asupra persoanei, nu mai are nicio inraurire, nu mai are aptitudinea sa produca vreun efect asupra sistemului nervos central, nu se poate considera ca cerinta esentiala atasata elementului material al laturii obiective a infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, prevazuta de art. 336 alin. (2) din Codul penal, este indeplinita.
156. Valoarea sociala protejata prin infractiunea prevazuta la art. 336 alin. (2) din Codul penal o reprezinta siguranta participantilor la traficul rutier, iar lezarea acestei valori poate fi afirmata doar daca la momentul conducerii vehiculului se poate constata o stare de pericol abstract pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice. Or, in situatia in care substantele psihoactive identificate nu mai sunt apte sa produca vreun efect asupra comportamentului conducatorului auto, nu se poate vorbi de o stare de pericol pentru relatii sociale protejate de norma de incriminare.
157. Interpretarea ca si in aceste cazuri sunt indeplinite conditiile de tipicitate obiectiva ale infractiunii analizate ar insemna ca ceea ce determina retinerea faptei este consumul anterior de substante psihoactive (care, de altfel, nici nu este incriminat, art. 4 din Legea nr. 143/2000 sanctionand exclusiv detinerea in vederea consumului), si nu lezarea valorii sociale protejate prin art. 336 alin. (2) din Codul penal. Pe de alta parte, a sustine ca starea de pericol pentru siguranta traficului rutier subzista pana la eliminarea completa a substantei psihoactive si a metabolitilor acesteia din organism, cu motivarea ca simpla prezenta a acesteia este susceptibila a afecta functiile cognitive, in conditiile in care cercetarile de specialitate demonstreaza contrariul, ar insemna inlaturarea de catre organul judiciar a unor concluzii stiintifice medico-legale unanim acceptate la nivel international, in lipsa oricaror argumente care sa le infirme sau macar sa puna la indoiala exactitatea lor.
158. Nu in ultimul rand, este de mentionat si faptul ca analiza jurisprudentei din alte sisteme de drept europene demonstreaza ca aceste studii stiintifice medico-legale referitoare la durata limitata in timp a efectelor substantelor psihoactive in organism sunt recunoscute, fiind subliniata necesitatea de a se dovedi ca, la momentul savarsirii faptei, acestea mai produceau efectele specifice consumului lor. Astfel, s-a retinut ca: 'urmele substantelor psihoactive raman in organism mai mult timp, astfel ca examenul tehnic ar putea determina un rezultat pozitiv in cazul unui subiect care a consumat substante psihoactive cu zile inainte de momentul relevant, dar care nu se regaseste la momentul conducerii intr-o stare de alterare psiho-fizica' (Curtea de Casatie Italiana, Sectia IV Penala Sentinta penala nr. 16059 din 13 Februarie -11 aprilie 2014, www.altalex.com); 'spre deosebire de alcool, s-a constat stiintific ca drogurile raman in organism si dupa ce efectele psihoactive au disparut. Ca atare, simpla detectare a unor substante psihoactive in organism probeaza un consum anterior, dar nu reprezinta o proba suficienta pentru constatarea caracterului actual al efectelor specifice lor' (Tribunalul Suprem din Spania, Sectia II Penala. Sentinta penala nr. 610 din 11 iulie 2023 www.diariolaley.laleynext.es).
159. In raport cu toate considerentele anterioare, avand deci in vedere atat sensul notiunii de 'influenta', datele cu caracter stiintific rezultate in urma studiilor de specialitate privind farmacocinetica substantelor psihoactive, precum si valoarea sociala protejata prin norma de incriminare, se apreciaza ca sintagma 'persoana aflata sub influenta unor substante psihoactive', care constituie conditia esentiala atasata elementului material al laturii obiective a infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, in varianta asimilata prevazuta de art. 336 alin. (2) din Codul penal, se refera atat la prezenta substantei psihoactive in probele biologice, cat si la aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacitatii de a conduce a autorului faptei.
160. In consecinta, in raport cu aspectele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala va admite sesizarile formulate de Curtea de Apel Brasov – Sectia penala in dosarul nr. 2769/338/2022 si Curtea de Apel Cluj – Sectia penala si de minori in dosarul nr. 2889/219/2022 si va stabili ca, in cazul infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta substantelor psihoactive, prevazuta de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea conditiei esentiale atasata elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul sa se fi aflat sub influenta unor substante psihoactive, este necesar sa se constate atat prezenta in probele biologice a substantei psihoactive, cat si aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacitatii de a conduce a autorului faptei”.
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# Ioana M.
28 January 2025 19:19
-6
# Cârcotaș
28 January 2025 20:48
+2
# efectul "încurajator" al legii
30 January 2025 06:23
+3
# ok ok
31 January 2025 00:11
0
# Io
31 January 2025 20:11
0