Exista in parchetele din Romania, la ora actuala, procurori specializati in crima organizata, trafic de droguri, infractiuni economico-financiare, dar si un alt gen de anchetatori, specializati in clanuri. Unul dintre acestia este Max Balasescu (foto) procuror la Parchetul Tribunalului Bucuresti - Sectia de urmarire penala. La 38 de ani impliniti, cu o vechime de 15 ani in profesie, Max Balasescu a solutionat cazuri complexe de destructurare a unor clanuri de interlopi, precum „Clanul lui Zamfir Foreman” (care actiona in zona Pietei Progresu, pe furturi de masini si talhari si care s-au consacrat prin primul jaf armat impotriva unei masini cu bani a RATB); „Clanul Balus” (specializat in Sectorul 4 in spargeri de magazine); „Clanul Dumitrache, zis Hoitul” (care au spart peste 60 de locuinte in numai 6 luni); „Clanul Bie” (o retea de perceptori de taxe de protectie); „Clanurile Duduianu - Carani” (tot pe taxe de protectie si santaj, trafic de persoane si camatarie, indivizi deosebit de periculosi pe Sectorul 2) si alte cazuri celebre „Chira”, „Clanul Preda” etc. La aceasta ora, Max Balasescu este pe cale sa finalizeze rechizitoriul in cazul „Sile Pietroi”, dosar extrem de complex a carui ancheta a durat aproape doi ani. Avand caracteristicile unei veritabil „Leu”, procurorul Max are un hobby de mare risc – motocross/enduro-cross/enduro/supermoto, dar si unul mai inofensiv: cantatul la nai, unde incearca sa perfectioneze. Pentru ca a suferit multe accidente de pe urma „concubinajului” cu motocicleta si s-a ales cu tije metalice la maini si la picioare, prietenii ii mai spun si „Robocop”.

Cu ati devenit un impatimit al motocross-ului? Nu va era de ajuns pericolul din anchete?

Pe undeva trebuia sa-mi eliberez energiile si stresul acumulat in munca de birou. Lumea trebuie sa inteleaga ca a fi anchetator nu inseamna sa spargi usi cu picioarele, sa alergi pe strazi dupa infractori, sa le pui catusele, inseamna in principal munca de coordonare a activitatii politistilor, a servicilor de informatii cu care colaborezi, inseamna ore in sir de interogatorii, studiu de dosare, zeci de ore de ascultari de interceptari telefonice... Asa ca toata adrenalina acumulata o folosesc in iesirile cu motocicleta pe trasee accidentale de munte. M-am apucat de acest sport in 1999, cand un prieten al meu m-a urcat pe un Suzuki de 250 cmc. Habar n-aveam unde e acceleratia, frana sau ambreiajul si m-am trezit din prima dat pe spate. Insa m-am contaminat de frumusetea acestui sport si de atunci am devenit un pasionat al acestuia.

Ati castigat vreun premiu sau v-ati ales numai cu oase rupte?

In 2008 am obtinut locul I la o etapa pe tara la Enduro, la clasa hobby. Iar in 2009 am iesit pe locul II, tot la Enduro, la Cupa XM Raid. M-am ales cu o diploma si o cupa. Dar nu intotdeauna am avut evenimente fericite. Prin 2004 mi-am rupt ligamentele incrucisate de la genunchiul drept, in 2006 am avut fractura de tibie si peroneu si m-am captusit cu tija de titan de atunci. Prin 2007 mi-am fracturat de doua ori clavicula si am avut coaste fisurate, iar in 2009 mi-am rupt ambele maini, drept pentru care medicii mi-au implantat niste placute metalice. De atunci am mereu probleme cu detectoarele de metale din aeroporturi; in Statele Unite m-au dezbracat complet la paza aeroportuara pentru ca nu intelegeau de ce tot piue aparatele la maini si la picioare. Noroc ca ma asteptam la asa ceva si aveam actele medicale la mine.

Ce motocicleta si echipamente folositi? Au costat mult, sunt pe declaratia de avere? Isi poate permite un procuror un asemenea lux?

Desi pare, nu e deloc un lux. Motocicletele pentru astfel de pasiuni nu se inmatriculeaza, cum nici voi nu va inmatriculati bicicletele si nu se folosesc pe drumurile publice. Asa ca nu prezint pericol decat pentru mine. O motocicleta de motocros costa de la 500 euro, la 4500 euro, maxim, echipamentul mai costa 1000 de euro, iar consumabilele nu depasesc 100 de euro pe an. Motocicleta nu se strica mai deloc si nu am asigurari de platit. Plus ca nu e necesar sa o mentionezi in declaratia de avere, nefiind un vehicul inmatriculabil, chiar daca pentru mine e o bijuterie de mare pret.

V-a fost vreodata frica de interlopii pe care i-ati arestat si trimis in judecata. Ati fost amenintat vreodata de acestia?

Amenintari am primit, verbale. Si cred ca nu sunt singurul, dar acest risc mi l-am asumat de cand am decis sa devin procuror. Daca vroiam sa nu am riscuri ma faceam notar. La inceputul oricarei anchete de acest gen, interlopii sunt agresivi verbal, insa le explic de fiecare data cu nu am nimic personal cu ei, atata vreme cat nu exista impotriva lor o plangere ca au savarsit o fapta penala. Si ca daca ar fi fost baieti cuminti, nu ar fi ajuns in dosarele mele. De multe ori, la prezentarea materialului de urmarire penala, ne despartim in termeni cordiali, in sensul ca ei nu ma percep ca pe un inamic, ci ca pe o persoana care isi face meseria.

Ne amintim ca pana nu demult ati avut protectie vreme de un an de zile. In ce dosar v-ati riscat pielea?

Serviciile de informatii ale Ministerului de Interne mi-au adus la cunostinta ca se planuia in cadrul gruparii lui „Sile Pietroi” o agresiune impotriva mea in scop intimidare. Din acel moment, Ministerul de Interne a dispus protejarea persoanei mele, si am avut permanent persoane care m-au insotit si au asigurat inclusiv protectia familiei mele.

Care a fost cazul pe care il considerati de referinta in activitatea dvs. de pana acum si prin ce s-a remarcat el deosebit?

A fost cel privindu-i pe Duduieni si pe Carani. A fost un caz atat de complex, incat a acoperit prin infractiunile retinute, jumatate din Codul penal. De la tentativa de omor si pana la amenintare. Trecand prin toata gama de infractiuni contra vietii si patrimoniului. Culmea, in acest caz am lucrat foarte putin pe interceptari, folosindu-le mai mult pentru localizarea suspectilor la locul savarsirii faptelor. Infractorii erau foarte inventivi, spre exemplu, in cazul inselarii antrenorului Anghel Iordanescu, interlopii au tuns ras si frezat un boschetar, l-au imbracat la patru ace si l-au prezentat ca propietar al unei vile, si l-au dus pe Iordanescu sa vizioneze imobilul in vederea cumpararii, in timp de adevaratii proprietari se aflau in Franta. L-au pacalit pe antrenor cu 310.000 euro, reusind sa-l determine sa semneze un antecontract de vanzare-cumparare. In alt episod, infractorii au spart un depozit de masini de spalat, frigidere si aragaze, de unde au furat electrocasnice in valoare de peste 2 miliarde lei vechi. Culmea ironiei, unul dintre infractori s-a pretat sa-i vanda chiar mamei sale un aragaz si o masina de spalat si asa l-am prins. Trebuie sa recunosc ca la audierii, unii dintre interlopi erau chiar amuzanti prin modul de recunoastere a faptelor. Unul se vaita de spate, ca in viata lui n-a carat atatea frigidere si masini de spalat...

Aveti o munca grea si riscanta. Va simtiti si respectat in societate, in conditiile in care imaginea parchetelor este deteriorata in exterior?

Respectul cuvenit si-l dobandeste fiecare in functie de ceea ce face si cat de corect este in anchetele sale, in probatoriile pe care le administreaza. Asa ca tot ce va pot spune vizavi de respect este ca el tine de munca individuala a procurorului cu infractorul. Sa stiti ca infractorii nu vor aprecia niciodata un anchetator care face exces de zel, sau care nu stie legile. In schimb, daca un anchetator isi formuleaza acuzatiile strict pe faptele savarsite de prezumtivul infractor, el poate obtine chiar respectul acestuia, intrucat realizeaza ca are in fata un profesionist.