Motto: „Lawyers are the foot soldiers of our Constitution” (Rennard Strickland & Frank T. Read).

În aceste vremuri în care justiția este supusă unor presiuni fără precedent, când ÎCCJ, CSM și magistrații devin ținte ale unor atacuri repetate, coordonate, avocații sunt chemați să-și asume un rol pe care poate l-au uitat sau l-au minimalizat: acela de apărători ai echilibrului puterilor în statul de drept democratic. Nu pentru că aceste puteri ar fi perfecte sau imune la critică, ci pentru că ele reprezintă coloana vertebrală a democrației constituționale. Fără o justiție independentă, fără un sistem de frâne funcțional, democrația devine o formă goală.

Profesia noastră are valențe constituționale sub dreptul la apărare și o vocație unică în arhitectura statului: înțelegem întreaga societate pentru că o reprezentăm în toată diversitatea ei.

În fiecare zi, intrăm în contact cu toate categoriile sociale, cu toate problemele umane, cu toate aspectele vieții publice și private. Dar, în același timp, înțelegem și puterile statului – legislativă, executivă, judecătorească –, cunoaștem mecanismele lor, limitele lor constituționale, rolurile lor specifice. Această dublă perspectivă ne transformă, fie că ne place sau nu, în mediatori neoficiali între puteri, în interpreții echilibrului constituțional.

Când executivul abuzează, când legislativul forțează nota, când puterea judecătorească este asediată, avocatul vede și înțelege ruptura. Nu suntem observatori pasivi, ci participanți activi la procesul democratic. Suntem apărătorii echilibrului puterilor în stat, nu prin mandate politice sau funcții, ci prin natura însăși a profesiei noastre.

Atacurile asupra justiției trebuie să înceteze. Nu pentru că judecătorii ar fi infailibili, nu pentru că sistemul judiciar ar fi desăvârșit, ci pentru că o justiție slăbită, intimidată sau transformată în teatru politic este preludiul dezastrului democratic. Puterile statului trebuie să se așeze la masă, să dialogheze, să-și respecte reciproc competențele constituționale. Conflictele sunt normale într-o democrație vie, dar ele trebuie rezolvate în cadrul Constituției.

Societatea civilă este îndreptățită să critice; ba mai mult: această critică este vitală pentru funcționarea sănătoasă a democrației. Transparența, responsabilitatea, performanța puterilor trebuie să fie supuse unui scrutin permanent din partea cetățenilor. Dar există o diferență fundamentală între critică și atac, între reformă și demolare, între îmbunătățire și subminare.

În calitate de avocați, avem datoria de a vorbi. Suntem cei care văd consecințele practice ale degradării statului de drept, care asistă la suferința cetățenilor atunci când justiția este târâtă în noroi, când legea devine arbitrară, când drepturile fundamentale sunt transformate în monedă de schimb politic. Tăcerea noastră ar fi complicitate.

Vom continua să fim apărătorii Constituției, să apărăm nu o putere sau alta, ci principiul însuși al separației puterilor, al independenței justiției, al supremației legii. Pentru că, în definitiv, apărând statul de drept, ne apărăm pe toți.