9 august 2020

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

SCADEREA NOTELOR DUPA CONTESTATIE E NELEGALA – Avocatul Virgil Barbulescu ii cere Avocatului Poporului sa intervina pentru ca elevii care dau Evaluarea Nationala si Bacalaureatul sa nu mai poata obtine note mai mici dupa contestatii: „Contestatia poate fi asimilata unei cai de atac. E aplicabil principiul de drept potrivit caruia se interzice agravarea situatiei in propria cale de atac... Ar fi injust ca ordinea de fapt sa fie modificata chiar in contra celui care o critica, in propria-i cerere”

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

1 iulie 2020 16:15
Vizualizari: 10019

Nu este drept ca elevii care sunt nevoiti sa treaca prin principalele examene ale vietii – Evaluarea Nationala si Bacalaureatul – sa obtina dupa contestatii note mai mici decat cele initiale. Asa considera avocatul Virgil Barbulescu (foto 1), din Baroul Bucuresti, cel care i-a adresat un memoriu Avocatului Poporului, Renate Weber (foto 2), in legatura cu aceasta situatie.



Mai exact, avocatul Barbulescu reclama Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii nr.4248/13.05.2020, pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului educatiei nationale, interimar, nr. 4.916/2019 privind organizarea si desfasurarea evaluarii nationale pentru absolventii clasei a VIII-a in anul scolar 2019-2020. In OMEN 4248/2020, punctul 9 prevede urmatoarele:

Candidatii care depun / transmit prin mijloace electronice contestatii completeaza, semneaza si depun / transmit prin mijloace electronice o declaratie-tip in care se mentioneaza faptul ca au luat cunostinta ca nota acordata ca urmare a solutionarii contestatiei poate modifica, dupa caz, nota initiala, prin crestere sau descrestere. In cazul candidatului minor, declaratia-tip este semnata si de catre parintii / reprezentantii legali ai acestuia”.

In esenta, Barbulescu sustine ca posibilitatea ca nota de dupa contestatie sa fie mai mica decat cea dinaintea contestatiei incalca un principiu fundamental al dreptului – si anume: interdictia ca situatia reclamantului sa se agraveze in propria cale de atac. Mai pe romaneste: cand ataci in instanta o hotarare pronuntata de alta instanta, a doua instanta nu poate pronunta o hotarare mai grava in ceea ce te priveste decat cea dispusa de prima instanta.

De asemenea, avocatul Barbulescu reclama faptul ca obligativitatea ca elevii sa semneze declaratia amintita denota nimic altceva decat excesul de putere al statului in raport cu propriii cetateni, statul manifestand astfel o putere discretionara abuziva, care „depaseste limitele rezonabile ale unei puteri publice directionate catre interesul colectiv, anuleaza drepturi cetatenesti, ori le lipseste de continut, substanta ori de esenta pentru care acestea au fost recunoscute, garantate si protejate”.

Inainte sa va prezentam solida pledoarie a avocatului Virgil Barbulescu catre Avocatul Poporului, mentionam ca respectivele ordine de ministru privind organizarea examenelor de Evaluare Nationala (Capacitate, in vechea denumire) si Bacalaureat sunt acte infralegale, motiv pentru care ele pot fi atacate in contencios administrativ de catre oricine este direct afectat de OMEN-urile in cauza. Cu alte cuvinte: orice elev care se simte nedreptatit de faptul ca dupa contestatie risca sa obtina o nota mai mica decat cea dinaintea contestatie poate ataca in instanta (cu ajutorul parintelui sau al tutorelui, daca este minor) ordinul ministrului Educatiei Nationale care reglementeaza desfasurarea examenului de Evaluare Nationala sau de Bacalaureat.


Iata sesizarea maestrului Barbulescu catre Avocatul Poporului:


Inteleg sa va transmit prezenta petitie cu solicitarea de a analiza oportunitatea efectuarii demersurilor legale, potrivit competentelor institutionale pe care le detineti, in virtutea legii, astfel incat, pe viitor, sa fie evitate mentinerea in fiinta ori adoptarea unor acte administrative/normative care sa prevada posibilitatea ca in ipoteza formularii de contestatii impotriva notelor si rezultatelor obtinute la examenele de capacitate, respectiv bacalaureat, nota rezultata in urma exercitarii acestui drept sa fie inferioara notei obtinute initial.

In sprijinul acestei solicitari si in dovedirea oportunitatii efectuarii unor astfel de demersuri, inteleg sa va expun urmatoarele argumente si urmatorul punct de vedere:

Cu titlu de exemplu, la data de 15.05.2020 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii nr.4248/13.05.2020, pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului educatiei nationale, interimar, nr. 4.916/2019 privind organizarea si desfasurarea evaluarii nationale pentru absolventii clasei a VIII-a in anul scolar 2019-2020.

Pct.9 din Ordin sus-mentionat prevede: “La articolul 9, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: Art. 9. - (1) Candidatii care depun/transmit prin mijloace electronice contestatii completeaza, semneaza si depun/transmit prin mijloace electronice o declaratie-tip in care se mentioneaza faptul ca au luat cunostinta ca nota acordata ca urmare a solutionarii contestatiei poate modifica, dupa caz, nota initiala, prin crestere sau descrestere. In cazul candidatului minor, declaratia-tip este semnata si de catre parintii/reprezentantii legali ai acestuia."

Forma initiala a art.9, referitor la posibilitatea “cresterii” sau a “descresterii” notei obtinute de elev in urma formularii contestatiei avea acelasi cuprins, sub acest aspect: “(1) Candidatii care depun contestatii completeaza si semneaza o declaratie-tip in care se mentioneaza faptul ca au luat cunostinta ca nota acordata ca urmare a solutionarii contestatiei poate modifica, dupa caz, nota initiala, prin crestere sau descrestere. In cazul candidatului minor declaratia-tip este semnata si de catre parintii/reprezentantii legali ai acestuia.”

Prevederile din cele doua Ordine, referitoare la posibilitatea “descresterii” notei elevului, in urma solutionarii/analizarii contestatiei depuse, sunt nelegale si contravin tuturor principiilor de drept.

In primul rand, actul administrativ normativ, prin mentiunea inserata si obligatorie pentru toti elevii nemultumiti de nota obtinuta la examen si care intentioneaza sa declare contestatie, conditioneaza nejustificat declararea contestatiei - in sensul ca o astfel de manifestare de vointa nu ar fi valabila in lipsa unei “declaratii tip” in care sa isi asume riscul obtinerii unei note mai mici decat cea obtinuta la examen, in urma reanalizarii lucrarii.

Actul administrativ a operat astfel cu o conditie de valabilitate formala a contestatiei intrucat o astfel de “declaratie tip” este obligatorie pentru analizarea fondului contestatiei, in lipsa declaratiei aceasta fiind apreciata drept informa.

Mentiunea normativa din Ordinul de Ministru cuprinde, in esenta, doua vicii de vadita nelegalitate: pe de o parte, conditionarea declararii contestatiei de semnarea respectivei “declaratii tip” – astfel, candidatul nu isi poate exprima manifestarea de vointa si nemultumirea fata de nota obtinuta in masura in care nu isi asuma un risc si conditiile impuse discretionar de autoritatea publica – si, pe de alta parte, - posibilitatea ca in urma analizarii contestatiei nota finala sa fie mai mica decat cea initiala (caz in care, evident, in masura in care ar fi existat o atare certitudine, candidatul nu ar mai fi depus contestatie).

Sintetizand, prin Ordinul de Ministru in cauza institutia “contestatiei” a fost deturnata de la scopul firesc pentru care o astfel de cale de atac (la nivel administrativ) este reglementata de lege, si anume aceea ca lucrarea elevului candidat sa fie reevaluata, in raport de criticile si in limitele nemultumirilor sale.

O astfel de contestatie este necesar a se incrie in limitele legalitatii, respectiv sa fie conforma, din punct de vedere formal si teleologic, cu normele de drept in vigoare si aplicabile erga omnes.

Contestatia reprezinta o veritabila cale de atac, respectiv o plangere, interpretata in sens larg, formulata impotriva unei masuri care a fost luata la nivel administrativ – examenul fiind organizat de autoritati publice, prin urmare aplicabile sunt principiile dreptului administrativ -, in cazul de fata reprezinta un mijloc administrativ prin care elevul solicita reevaluarea lucrarii sale intrucat in propria viziune fie nota obtinuta nu reflecta realitatea, fie este rezultatul unor erori.

Prin contestatie, autorul acesteia formuleaza, practic, o plangere, respectiv isi manifesta nemultumirea fata de o masura adoptata in contra sa, scopul spre care tinde fiind ori revizuirea masurii ori anularea acesteia, nicidecum crearea unei situatii mai grele ori vadit mai impovaratoare.

Ca atare, pornind inclusiv de la finalitatea spre care tinde o astfel de solicitare (in cazul de fata, intitulata “contestatie”) este evident ca natura sa faptica (si juridica) vizeaza imbunatatirea rezultatului ori situatiei de fapt existente si contestate, fata de care se manifesta nemultumirea, nicidecum modificarea acestora intr-un mod defavorabil solicitantului ori de o maniera apta sa ii creeze o situatie defavorabila.

Este dincolo de orice dubiu imprejurarea ca scopul pentru care tinde contestatia si pentru care a si fost prevazuta ca institutie juridica administrativa este aceea de obtinere, in urma reevaluarii lucrarii, a unei note care sa o depaseasca pe cea acordata initial, in niciun caz notarea lucrarii cu o nota mai mica.

Daca am avea in vedere ultima ipoteza, s-ar ajunge la situatia absurda in care ar exista posibilitatea declararii contestatiei in vederea obtinerii unei note mai mici ceea ce, evident ar fi absurd si profund ilogic.

Imprejurarea ca elevul candidat completeaza o declaratie-tip pe proprie raspundere, prin care isi asuma acest risc, nu prezinta niciun fel de relevanta juridica, dimpotriva, contravine legii intrucat conditioneaza declararea contestatiei (prin urmare, criticarea rezultatului obtinut initial) de asumarea unor riscuri pe care, evident, in alte conditii, nu si le-ar fi asumat niciodata.

Cu alte cuvinte, candidatul care intentioneaza sa isi manifeste nemultumirea fata de nota obtinuta, de modul de corectare ori de notarea concreta a subiectelor in raport de barem, este nevoit sa se supuna, fara o justificare obiectiva si rezonabila, unei eventuale imprejurari care sa ii creeze o situatie mult mai grava ori net impovaratoare.

Ca atare, obligativitatea completarii respectivei declaratii are si un profund efect descurajator, atata timp cat exista posibilitatea ca in propria contestatie lucrarea sa fie notata cu o nota mai mica, descurajare manifestata de autoritati fara o justificare suficient de obiectiva, rezonabila si previzibila.

Din aceasta perspectiva, puterea executiva a actionat in mod discretionar, negand, practic, dreptul fundamental al elevului candidat de a avea siguranta si certitudinea ca isi poate manifesta in mod neingradit nemultumirea fata de nota acordata initial, fara a exista eventuale repercusiuni negative care s-ar rasfrange asupra sa.

Pe de alta parte, contestatia poate fi asimilata unei cai de atac, aplicabil fiind principiul potrivit caruia se interzice agravarea situatiei in propria cale de atac, principiu de drept fundamental si care isi regaseste sorgintea in principiul potrivit caruia odata supusa analizei o chestiune, in masura in care un alt participant la procedura, chiar si emitentul actului contestat, eventual, nu contesta finalitatea rezultata, ar fi injust ca ordinea de fapt sa fie modificata chiar in contra celui care o critica si chiar in propria sa cerere.

Elevii beneficiaza de toate drepturile pe care le au in calitate de cetateni si de dreptul de a fi evaluati corect, potrivit Statutului Elevului.

Neagravarea situatiei in propria cale de atac se aplica, deopotriva, si procedurilor administrative, atat timp cat declararea unei contestatii este apta, prin finalitatea sa, prin ea insasi, sa dea nastere ori sa modifice anumite drepturi.

Este adevarat ca legea prevede, in anumite materii, inclusiv posibilitatea de a renunta la aplicarea acestui principiu, insa o atare renuntare trebuie sa reprezinte un act benevol al celui care renunta, nicidecum un act impus de o autoritate, ca o conditie sine qua non a formularii unor crtici pe calea unei contestatii, in cazul de fata.

In acest fel, institutia juridica a contestatiei este denaturata de la scopul sau firesc iar autoritatea publica impune, practic, “contestatorului” elev candidat semnarea unei declaratii de adeziune referitoare la renuntarea unui drept, conditionand practic exercitarea acestuia de renuntarea la un altul.

Or, elevul candidat contestator se afla, oricum, intr-o pozitie de inferioritate fata de autoritatea publica, in fata careia intelege sa isi manifeste nemultumirea pe calea contestatiei formulate, din aceasta perspectiva drepturile sale fiind necesar a fi conservate si consolidate chiar intr-o mai mare masura si cu o eficienta sporita si nu, dimpotriva, sa le fie diminuata continutul si substanta.

Prin conditionarea declararii contestatiei in limitele impuse de autoritatea publica, limite care neaga un drept inerent exercitarii unei cai de atac (intrucat, largo senso, contestatia reprezinta o cale de atac impotriva unui rezultat obtinut) se creeaza un dezechilibru semnificativ, care nu este justificat.

Semnarea respectivei declaratii tip pe proprie raspundere creeaza exclusiv aparenta legalitatii eventualitatii notarii lucrarii cu o nota inferioara celei obtinute initial si contestate, in realitatea semnarea declaratiei tip reprezentand un procedeu menit sa confere aparenta de legalitate unei situatii nelegale.

Este adevarat ca la nivel administrativ, deci in cadrul institutional conferit de norme si creat in regim de putere publica, nu exista posibilitatea negocierii, autoritatea publica exercitandu-si atributiile in asa numitul “regim discretionar”, prin care sunt impuse reguli iar destinatarii lor sunt tinuti a le respecta si a se conforma.

Conformarea cu regula impusa nu poate fi, insa, privita ca un act sau fapt inscris in limitele si sfera legalitatii atata timp cat puterea discretionara devine abuziva, depaseste limitele rezonabile ale unei puteri publice directionate catre interesul colectiv, anuleaza drepturi cetatenesti, ori le lipseste de continut, substanta ori de esenta pentru care acestea au fost recunoscute, garantate si protejate.

Prin impunerea semnarii respectivei declaratii - tip autoritatea publica a depasit marja de apreciere recunoscuta de lege, generand in acest fel o restrangere nejustificata a dreptului elevului candidat, ca si cetatean, marja de apreciere si o eventuala legitimitate a masurii impuse transformandu-se in contrariul sau, si anume in exces de putere.

Masura adoptata la nivel institutional (si anume dreptul elevului candidat de a contesta nota obtinuta prin conditionarea sa de semnarea unei declaratii tip prin care “este de acord” cu o eventuala “descrestere a notei”) o deturneaza de la scopul sau firesc intrucat finalitatea concreta pentru care candidatul formuleaza contestatie este aceea ca lucrarea sa ii fie reevaluata in vederea obtinerii unei note mai mari insa prin inserarea obligativitatii semnarii declaratiei se urmareste un cu totul alt scop si anume descurajarea formularii de contestatii, imprejurare de natura a contraveni in mod flagrant cu drepturile garantate elevilor.

Cu alte cuvinte, in regim de putere publica, este prevazut si garantat un drept insa, concomitent, titularul acestuia este descurajat – tot in regim de putere publica - sa si-l exercite; conduita a puterii nu poate fi apreciata, astfel, inscriindu-se nici in limitele bunei credinte fata de elevi, nici in limitele legalitatii masurii edictate si nici in sfera impunerii anumitor obligatii necesare scopului lor, oportune sau rezonabile.

Dimpotriva, impunerea unei asemenea obligatii, in realitate, restrictioneaza pe cale indirecta dreptul candidatului de a se aplnge fata de masura adoptata prin acordarea notei obtinute, ii neaga dreptul efectiv de a uza de o “cale de atac”, obligativitatea completarii declaratiei – tip reprezentand, in aparenta, o manifestare de vointa in sensul renuntarii la dreptul de a nu-i fi agravata propria situatie, manifestare care, insa, in realitate, nu este rezultatul propriei vointei ci este rezultatul unei vointe impuse, ceea ce nu poate fi acceptat.

Ingerinta in dreptul elevului, ca cetatean, de a-i fi reexaminata o lucrare, in limita criticilor sale, cu respectarea unor garantii consacrate de lege, nu este asadar, justificata, dimpotriva, plaseaza elevul contestator la discretia autoritatii publice care ii impune renuntarea la un drept, ii conditioneaza accesul la calea de atac si la analizarea acesteia de asumarea unor riscuri pe care, evident, de buna voie, nu si le-ar fi asumat niciodata.

In consecinta, in opinia subsemnatului (la care sper ca va veti ralia), in forma existenta in prezent, dreptul candidatului elev de a contesta rezultatul examenului nu poate fi apreciat drept unul efectiv ci mai degraba unui iluzoriu”.


* Cititi aici intreaga adresa catre Avocatul Poporului

Comentarii

# Costin date 2 iulie 2020 03:09 +2

Personal nu sunt de acord cu Dnul avocat din următoarele motive. - corectarea unei lucrări nu este o procedura judiciara a.i nu cred că i se pot aplica aceleași reguli. - nu exista o simetrie a formelor caracteristica procedurii judiciare, in sensul in care dacă acceptam comparația ar trebui sa existe și in acest caz posibilitatea înrăutățirii situației pârtii prin contestația pârtii adverse ( cum ar fi procurorul sau partea cu interese contrare in procedura contencioasa civilă). Declarația de luate la cunoștința nu face decât să- i atragă atenția contestatarilor asupra consecințelor acțiunii sale. Per ansamblu consider ca se face confuzie între contestarea notei obținute și mărirea notei ( caz in care nu poate fi scăzută nora obținută inițial ).

# Mircea Merca date 2 iulie 2020 13:54 0

Din punct de vedere științific sau moral, o eroare rămâne o eroare, prin urmare trebuie corectată, indiferent dacă a favorizat sau a defavorizat pe cineva. Mi se pare inadmisibil să fie diferențe atât de mari la recorectare, mai ales în cazul științelor exacte. Calitatea morală și/sau profesională a celor care au evaluat eronat este discutabilă. Cât timp nu se vor lua măsuri dure, fenomenul se va perpetua. Domnule avocat nu pot fi de acord cu ceea ce sustineți.

# Radu date 3 iulie 2020 17:00 +2

Este normal , la contestație sa crească nota cu. 2-3. Puncte , cine Răspunde pt acest aspect , din nota 6 devine 8 ce calificare are respectivi prof care au corectat , dar sunt bugetari și nu ii interesează , dacă faci așa ceva in firma privată adio job. . Asta este România plină de competentă . Din 6 devine 8 din 8 devine 5 și tot așa și minunatul învățământ funcționează , dar oare unde vom ajunge ????

# Ana date 10 iulie 2020 09:36 +2

O inițiativă lăudabilă. Sunt părintele unui copil căruia acum doi ani i-a fost scăzută nota la examenul de bacalaureat cu 1,50 puncte. Dacă nota inițială a fost inexplicabilă, nota primită în urma contestatiei ne-a lăsat fără cuvinte și am fost obligați pe nedrept să ne-o asumăm. Situația copilului meu nu este una izolată, abuzurile de acest gen trebuie să înceteze.

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL


    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home3/luju/public_html/_template/article.php on line 152
    • VERDICTUL ZILEI - Trebuie prelungita starea de alerta?

    • VOTEAZA
Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 9.08.2020 – Disperare in Deep State

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva