Lumea Justiţiei prezintă motivarea sentinţei nr. 32 din 19 ianuarie 2026, pronunţate în dosarul nr. 8116/2025, prin care judecătorul Cătălin-Daniel Ion de la Curtea de Apel Bucureşti i-a respins avocatei Silvia Uscov (foto) cererea de suspendare a Deciziei nr. 574/2025, prin care premierul Ilie Bolojan a înființat Comitetul care pentru modificarea legilor justiției. 

Magistratul a admis excepția lipsei de interes invocată atât de către Guvern, cât și de asociațiile #rezist care au făcut cereri de intervenție accesorie în proces în favoarea Executivului: Declic, Forumul Judecătorilor din România şi Voci pentru Democraţie şi Justiţie (VeDem Just).

Astfel, judecătorul Ion a pretins că Silvia Uscov nu ar justifica un interes personal pentru a solicita suspendarea deciziei lui Bolojan, chiar dacă reclamanta a explicat că modificările la legile justiției care vor ieși din comitet o vor afecta direct, în activitatea ei de avocată pledantă în faţa instanţelor.

Totuși, lucrurile nu se termină aici: urmează atât recursul la Înalta Curte cu privire la suspendarea Deciziei 574/2025, cât și judecarea, de către CAB, a unei cauze separate, în care Uscov cere anularea aceluiași act normativ.

Redăm principalul pasaj din sentința CAB:

„Analizând cu prioritate excepţiile invocate în cauză, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Preliminar, Curtea subliniază că, potrivit art. 248 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Astfel, Curtea va analiza mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Calitatea procesuală este titlul legal care îndreptăţeşte o persoană să fie parte în proces, iar calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului dedus judecăţii aşa cum rezultă din prevederile art. 36 Cod procedură civilă.

Distinct de condiţiile exercitării acţiunii civile, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie, pe lângă calitatea procesuală, şi condiţia afirmării unui drept subiectiv şi justificarea unui interes al părţii de a acţiona, împrejurări care trebuie analizate în funcţie de trăsăturile specifice raportului de drept dedus judecăţii, caracterizat de preeminenţa interesului public.

Calitatea de subiecte de sezină în contenciosul administrativ subiectiv este recunoscută de legiuitor numai persoanelor care justifică cerinţa vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, fie că sunt persoane fizice sau juridice private, fie că sunt autorităţi sau instituţii publice.

În ceea ce priveşte contenciosul administrativ obiectiv, care presupune invocarea intereselor legitime publice, calitatea de subiecte de sezină este recunoscută numai anumitor instituţii publice expres prevăzute la art. 1 alin. 3, 4, 5 şi 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv Avocatul Poporului, Ministerul Public, Prefectul şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin legile speciale organice care guvernează activitatea acestor autorităţi publice fiind reglementate limitele şi condiţiile de exercitare a dreptului de sesizare a instanţei de contencios administrativ.

Conform art. 1 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Iar, potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

Însă, potrivit art.8 alin.1 ind.1 din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Astfel, având în vedere prevederile art.1 alin.1 şi alin. 2 şi art.8 alin.1 şi alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004, se impune concluzia că, distinct de condiţiile exercitării acţiunii civile, legea contenciosului administrativ instituie, pe lângă calitatea procesuală, şi condiţia afirmării unui drept subiectiv şi justificarea unui interes al părţii de a acţiona, împrejurări care trebuie analizate în funcţie de trăsăturile specifice raportului de drept dedus judecăţii, caracterizat de preeminenţa interesului public.

Aceste dispoziţii pun în aplicare norma constituţională cuprinsă la art. 52 alin.1 şi alin.2 din Constituţia României potrivit cărora condiţiile şi limitele dreptului de a obţine recunoaşterea vătămării unui interes legitim se stabilesc prin lege organică.

În raport prevederile art.1 alin.1 şi alin. 2 şi art.8 alin.1 şi alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004, deţin calitate procesuală activă şi pot formula acţiune în anulare cei vătămaţi în mod direct printr-un act administrativ emanând de la o autoritate / instituţie publică sau asimilate acestora, acţiunile formulate rămânând în sfera contenciosului subiectiv.

Iar calitatea procesuală în raportul de drept administrativ se apreciază prin raportare la noţiunea de interes legitim privat, deoarece conform art. 2 alin. 1 lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

Rezultă din prevederile art. 8 alin. 1 ind.1 din Legea nr. 554/2004 că, doar în mod excepţional, legea contenciosului administrativ lasă persoanelor vătămate posibilitatea formulării unor acţiuni care au drept temei încălcarea unui interes legitim public, cu condiţia ca afirmarea încălcării acestuia să aibă un caracter subsidiar faţă de invocarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat.

Iar interesul legitim public reprezintă, conform art. 2 alin. 1 lit. r) din Legea nr. 554/2004, interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.

Curtea reţine că, prin Decizia nr. 66/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 04.03.2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.8 alin.1 ind.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, reţinând că acestea au menirea de a clarifica şi de a stabili în ce condiţii şi cine poate invoca apărarea interesului legitim public, că din conţinutul textului se deduce că, prin acţiunea pe care o introduc la instanţa de contencios administrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct ‘interesul legitim public’ pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, iar prin acţiunea introdusă, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susţină în sprijinul cererii şi vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat.

S-a mai reţinut de Curtea Constituţională că prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit să ‘paralizeze’ aşa-numitele ‘acţiuni populare’ intentate de unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acţiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public, constatând, totodată, că dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme care să restrângă exercitarea accesului liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil, apreciind că dimpotrivă, textul dă posibilitatea şi persoanelor fizice sau juridice de drept privat ca, în anumite condiţii, să invoce în faţa instanţei de contencios administrativ apărarea unui interes legitim public, atribuţie ce aparţine, de regulă, competenţei autorităţilor publice, şi nu persoanelor fizice sau juridice de drept privat.

A mai reţinut Curtea Constituţională, că astfel cum rezultă şi din prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, privind ‘Subiectele de sesizare a instanţei’, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau prefectul sunt instituţii publice care, potrivit propriilor legi de organizare şi funcţionare, dar şi Legii nr. 554/2004, au atribuţii specifice în ceea ce priveşte sesizarea directă a instanţei de contencios administrativ dacă apreciază că un act administrativ (normativ sau individual, după caz) este nelegal ori afectează drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale cetăţenilor sau interesul public, că prin urmare, interesul general al societăţii este protejat de instituţii publice cu competenţe speciale în această materie, iar dispoziţiile de lege criticate oferă aceeaşi posibilitate şi persoanelor fizice sau juridice private, sub condiţia justificată ca interesul legitim public pretins încălcat să fie rezultatul încălcării dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acestora.

S-a concluzionat că, de altfel, prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, referitoare la obiectul acţiunii judiciare, reprezintă transpunerea în planul legii organice a prevederilor art. 52 din Constituţie, care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, iar dispoziţiile art. 8 alin. 1 ind.1 reglementează condiţiile exercitării, în cadrul acestei acţiuni de contencios administrativ, principale, a unei cereri subsidiare, având ca obiect încălcarea unui interes legitim public.

În consecinţă, Curtea constată că a fost reţinută constituţionalitatea condiţiei prevăzute de art. 8 alin.1 ind.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În mod evident, condiţiile prevăzute de art.1 alin.1 şi alin. 2 şi art.8 alin.1 şi alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004, se impun şi în privinţa prezentei cereri de suspendare a executării, întrucât dispoziţiile art. 14 alin.1 din acelaşi act normativ prevăd că persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.

În prezenta cauză, se contestă Decizia Prim-ministrului nr. 574/2025 din 19 decembrie 2025 privind constituirea, organizarea şi atribuţiile Comitetului pentru analiza şi revizuirea legislaţiei din domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 1182 din 19 decembrie 2025.

Prin această decizie se constituie Comitetul pentru analiza şi revizuirea legislaţiei din domeniul justiţiei, organism fără personalitate juridică, cu caracter consultativ(art.1 alin.1).

Potrivit art. 5 din decizia criticată, Comitetul adoptă recomandări, iar acestea sunt comunicate autorităţilor competente în vederea iniţierii proiectelor de acte cu caracter normativ sau a măsurilor administrative necesare pentru punerea lor în aplicare.

Reclamanta a invocat că este vătămat interesul său legitim, în calitate de cetăţean şi avocat. Verificând cererea de chemare în judecată, Curtea constată că reclamanta nu susţine încălcarea în concret a unui drept sau a unui interes legitim privat, acţiunea sa fiind formulată pentru apărarea unui interes public, astfel cum rezultă din susţinerile reclamantei, respectiv asigurarea respectării normelor constituţionale în procesul de elaborare, evaluare şi revizuire a legislaţiei în domeniul justiţiei, independenţa justiţiei, cariera magistraţilor, calitatea actului de justiţie, organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Curtea mai reţine că susţinerile reclamantei privind justificarea interesului legitim sunt generale şi privesc doar aspecte ipotetice, aceasta indicând că dacă Comitetul va propune modificări legislative (care să afecteze: independenţa magistraţilor în exercitarea actului de justiţie, garanţiile prevăzute de statutul magistraţilor împotriva presiunilor externe, procedura de numire, promovare sau revocare a magistraţilor, răspunderea disciplinară a magistraţilor şi procedurile de control ale activităţii acestora, organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii), toate aceste modificări vor afecta direct mediul în care îşi exercită profesia şi vor influenţa, în bine sau în rău, şansele de succes ale cauzelor pe care le apără în faţa instanţelor.

De asemenea, în ceea ce priveşte calitatea sa de cetăţean, parte reclamantă într-un proces aflat pe rol, reclamanta nu a indicat încălcarea în concret a unui drept sau a unui interes legitim privat, ci un interes public, respectiv funcționarea sistemului judiciar conform principiilor constituționale și neîngrădirea accesului la justiție.

În acest sens, în absenţa invocării în concret a unui drept sau a unui interes legitim privat, în sensul definit de art. 2 alin.1 lit.p) din Legea nr. 554/2004, încălcat prin decizia criticată, Curtea constată că excepţia lipsei calităţii procesuale active este întemeiată.

Curtea subliniază că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa consolidată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 3700/10.09.2024, decizia nr. 3701/10.09.2024, decizia nr. 3857/16.09.2024).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 36 şi 40 alin.1 Cod procedură civilă şi art.1 alin.1 şi alin. 2, art. 8 alin.1 şi alin.1 ind.1 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active şi va respinge cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În consecinţă, Curtea va respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de Lupea Nicodim Eugen ca neîntemeiată şi va admite cererile de intervenţie accesorie formulate de Cancelaria Prim-ministrului, Asociaţia ‘Forumul Judecătorilor din România’, Asociaţia Voci pentru Democraţie şi Justiţie şi Asociaţia DECLIC”.

* Citiți aici întreaga sentință CAB