Am fost angajat să reprezint formele asociative ale crescătorilor de ovine și caprine, pentru a obține autorizarea Protestului oierilor.

Astfel, Bucureștiul urmează în luna iulie să fie „vizitat” de oierii disperați, ce vor organiza un protest al crescătorilor de ovine și caprine, susținut și de formele asociative ale acestora.

Protestul este un apel disperat al acestora, întrucât un sector tradițional, cel al oieritului, este în pericol de a fi falimentat, datorită modului lipsit de profesionalism, interes și empatie al funcționarilor publici și a politicienilor plătiți, teoretic să sprijine (și acești concetățeni).

În linia deja uzuală a lipsei de protecție a propriilor cetățeni, Statul român, prin instituțiile abilitate – a reușit performanța de a pune crescătorii de ovine și caprine români în situația de interdicție completă de export animale vii în afara României.

În luna iunie 2026, Comisia Europeană a extins interdicţia privind exportul de ovine şi caprine din România către ţările terţe până la 31 decembrie 2026, menţinând totodată interdicţia deja existentă pentru livrările către statele membre ale UE.

Comisia a susținut că decizia a fost motivată de apariţia unui focar de pestă a micilor rumegătoare în judeţul Mureş şi de aprecierea Comisiei că există un risc ridicat de răspândire a bolii.

Restricţia se aplică întregului teritoriu naţional, deşi focarul este localizat şi se află sub control, în timp ce alte state membre aflate în situaţii similare nu se confruntă cu măsuri la fel de severe.

În esență, Comisia Europeană a justificat această măsură / sancțiune extremă – de apariţia unui focar de Pestă a Micilor Rumegătoare (PMR) la o fermă din localitatea Viișoara, județul Mureș. Este singurul, dar e suficient pentru embargoul de la Bruxelles, chiar dacă alte țări exportă în continuare oi vii, având mai multe astfel de focare.

Anterior, România devenise cel mai mare exportator de ovine din Uniunea Europeană, cu contracte şi exporturi record în 2026 către pieţele din afara Uniunii.

Știrea numărul 1 din domeniul agricol la începutul acestui an era că România a preluat piața de ovine vii din Algeria, unde va trimite peste 200.000 de oi doar în 2026, negociate la prețul de 5,3 euro per kilogram.

Au fost semnate contracte importante de export (peste un million de capete doar în 2026) – cu Algeria, Maroc și alte state arabe, preluând piețe ce anterior erau traditional deservite de crescătorii de ovine spanioli.

Practic, calitatea superioară a ovinelor românești (majoritatea absolută a acestora fiind derivate ale rasei tradiționale românești Țurcană (Laie, Oacheșă, Bâlă, Bălaie, Brează, Țigaie) – a determinat importatorii din Algeria și celelalte țări din Africa de Nord (Magreb) să solicite aceste ovine, în detrimentul Spaniei, ce era anterior principalul exportator de oi în aceste piețe.

Sectorul ovin are o contribuţie esenţială la economia rurală,
fiind peste 100.000 de oameni a căror principal/unică sursă de venit este creșterea ovinelor/caprinelor.

Alături de acești crescători, sunt implicați conex alte zeci/sute de mii de oameni – în sectoarele derivate (medici veterinari, angajați ai Registrelor Genealogice, ai Asociațiilor ce efectuează CPP-controlul performanțelor de producție, transportatori, agricultori furnizori de furaje, farmaciști veterinari, personalul abatoarelor, al unităților de prelucrare a produselor derivate (carne, lapte, brânză, lână etc).

Toate aceste realizări ale crescătorilor tradiționali de ovine au fost aruncate la coșul de gunoi de inacțiunile sau acțiunile incomplete/deficitare ale ANSVSA – în raport de solicitările de clarificări anterioare ale Comisiei Europene – DG SANTE.

Asociațiile profesionale ale crescătorilor de ovine și caprine au transmis, de la începutul anului 2026 – cereri scrise ANSVSA – prin care au solicitat relații punctuale privind situația restricțiilor de export (la acel moment doar pentru spațiul UE), respectiv care sunt cerințele UE – DG SANTE, adresate autorităților competente ale Statului Român – pentru ridicarea restricțiilor, dar și care au fost demersurile efective ale ANSVSA, respectiv dacă această autoritate s-a conformat deplin, conform și integral acestor cerințe/solicitări ale Uniunii Europene.

Răspunsurile ANSVSA au fost incomplete, iar din Raportul de audit al Comisiei Europene – DG SANTE din iunie 2025 rezultă o neconformare a ANSVSA la cerințele DG SANTE, în special prin neefectuarea screening-ului la nivel national asupra șeptelului de ovine și caprine, ce nu a fost de altfel efectuat nici până la această dată.

Formele asociative s-au adresat și Președintelui României, Comisiilor de Agricultură ale Parlamentului României, Premierului Ilie Bolojan.

Aparatul Președenției a comunicat că situația va fi transmisă Guvernului spre competentă analiză, Comisiile de Agricultură au transmis că au solicitat puncte de vedere MADR, ANZ și ANSVSA, iar domnul Prim-ministru Ilie Bolojan NU a răspuns la nici una dintre aceste adrese, fiind probabil prea ocupat cu distribuirea a zeci de miliarde de euro către sponsorii săi politici din afara României, cu accesarea a zeci de miliarde de euro împrumuturi ale căror dobânzi privează Statul român de sume altfel alocabile unor investiții, de încercarea de a „privatiza” și ce a mai rămas nevândut din bijuteriile aflate încă în patrimonial national (Hidroelectrica, CEC etc).

Efectele acestor restricții de export sunt catastrofale, și vor avea ca efect distrugerea acestui sector special, traditional și specific românesc.

Crescătorii își calibrează cu mare atenție cheltuielile și veniturile, numărul de animale fiind constant, furajarea, îngrijirea turmei fiind asigurată din vânzarea mieilor și a produselor derivate (carne, lapte, brânză, iaurt, lână).

În actuala situație de interdicție de export, crescătorii NU mai au unde își vinde animalele, decât la prețuri derizorii – de 30% din prețul de export, piața internă neasigurând decât o desfacere redusă, de nișă.

Astfel, oierii vor trebui să caute fonduri pentru achiziționarea de furaje suplimentare, cu bani pe care nu îi au, și care urmau să vină din aceste exporturi.

Costul creditelor este astăzi în România, prohibitiv, aceeași bancă având un cost de cel mult jumătate în țara de origine, pentru proprii cetățeni, față de costul creditelor din România. Aceasta este o altă situație în care atât crescătorii de animale dar și orice antreprenor roman – sunt puși într-o situație de concurență neloială cu antreprenori din alte state UE, care își apără cu dinții interesele propriilor cetățeni, luptă pentru a asigura acestora piețe de desfacere, facilități, subvenții și sprijin în orice demersuri administrative. Cum poate concura un antreprenor român cu unul austriac, dacă aceeași bancă asigură o finanțare în Austria cetățeanului / firmei austriac / austriece – la 2-3% cost credit, iar în România 10%? Este o întrebare retorică, dar care justifică lipsa din piață a capitalului românesc, a dezvoltării industriilor și serviciilor românești.

Am „pierdut” flota, am distrus toate ramurile industriei (chimice, petrochimice, ușoare, grele, etc), am exportat pădurile și resursele brute, ca materie primă, iar românii cu spirit antreprenorial au fost nu sprijiniți ci blocați să dezvolte afaceri mai mari de buticul din colțul blocului, covrigărie, spălătorie sau bodega cu mici.

Cum să poți dezvolta astăzi, în România, o afacere, sau să reziști în piață cu una în ființă?

Răspunsurile sunt date de statisticile oficiale: zeci de mii de firme închise, insolvențe pe bandă rulantă, patroni sufocați de taxe, TVA, impozite, iar la orice interacțiune cu statul tratați nu ca contributori și plătitorii reali ai salariilor bugetare, ci ca sclavi pe plantație. Taxe, impozite, controale, costuri imense la credite, asigurări, energie.

Peste toate acestea, parcă de nicăieri apar aceste „situații” care distrug și ceea ce încă mergea în România. Oieritul traditional.

Anterior a fost distrus sectorul de creștere a porcilor, au fost eutanasiate sute de mii de animale, crescătorii au dat faliment… Foarte convenabil, majoritatea cărnii de porc din piață (absolute în hipermarketuri) – a devenit „made in UE”. Desigur, produsă de crescători din state care luptă pentru proprii cetățeni, le asigură piață de desfacere, subvenții, credite cu costuri reduse, facilități fiscale, linii de creditare pentru utilaje cu costuri subvenționate etc… La noi, sprijinul nu există, Premierul nu catadicsește să răspundă strigătelor disperate ale oierilor. Mai importante sunt zecile de miliarde de împrumutat și plătit unor sponsori politici străini.

Dacă nu se va interveni de urgență, de la cel mai înalt nivel al Statului Român, pentru apărarea intereselor fermierilor români, acest sector va fi falimentat.

Problema este că un cioban care pleacă, nu poate fi înlocuit. Nu există o muncă mai grea astăzi în România. Oile nu știu de fișă de pontaj, de program de 8 ore sau de zile libere. Ciobanul este dimineața la muls, încheie noaptea la ce oră este nevoie. Face monte, ajută la fătări, hrănește și adapă animalele, asigură transhumanța, pășunatul. Mai nou, moare. Atacat de urși protejați de ONG-urile ce prețuiesc mai mult arealul gândacilor decât legarea unor regiuni prin autostrăzi…

România este țara transhumanței – o tradiție pastorală multimilenară, recunoscută și inclusă în patrimoniul cultural imaterial UNESCO. Generații întregi de ciobani și crescători de animale au modelat peisajele rurale, au întreținut pajiștile, au conservat biodiversitatea și au contribuit la identitatea culturală a acestei țări. Transhumanța nu este doar o activitate economică, ci și o moștenire culturală recunoscută la nivel internațional. Viitoarele reglementări privind ariile naturale protejate trebuie construite împreună cu comunitățile locale, cu fermierii, ciobanii și proprietarii de terenuri care trăiesc și muncesc în aceste zone.Protecția naturii nu poate exista împotriva oamenilor.

Oierii vin să ceară unui stat eșuat respect pentru VIAȚĂ, respect PENTRU PĂMÂNT, respect pentru OAMENI…

Acești oameni speciali au făcut cu pasiune, din dragoste de PĂMÂNT și de animale, aceste munci grele, prin transmiterea meșteșugului din tată în fiu, din moși strămoși.

Probabil, nu mai avem nevoie de tradiție, de familie, de credință, de valorile strămoșești, de spiritul de apartenență la acest PĂMÂNT și NEAM…

Sau, probabil, vom ști cum arată oaia din pozele de pe internet…