A devenit un obicei, inca de pe vremea protocoalelor SRI-PICCJ, ca anumiti procurori sa foloseasca oportunitati pentru a promova in cariera pe asa-zise dosare rasunatoare. Nu mai conteaza principiile dreptului, tragem de lege cum vrem, tragem si de probe, infieram si ne remarcam. Asa promovam ametitor, intr-un an cat altii-n zece.

Am citit minunea de act de acuzare la adresa avocatului Mihai Rapcea, din Baroul Bucuresti, opera procurorului Bogdan Rocsin, de la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti, care l-a infierat pe avocat pentru pretinsa “propaganda legionara”. Procurorul Rocsin nu e prost, stie carte, se vede dupa cum si-a compus opera. Clar a citit mult despre materia penala referitoare la incadrarile facute. S-a si grabit cu ancheta de nu se poate, de parca il numara cineva cu cronometrul. Sunt atatea dosare care nu sunt miscate cu anii, cu infractiuni deosebit de grave, dar iata cum se prioritizeaza dosarele la marile parchete cand e sa prindem un avocat. Chestiune de alegere...

Consider ca in cazul avocatului Mihai Rapcea procurorul de caz a facut parada de interpretare a legii. Asa e cu legile astea neclare facute de niste parlamentari habarnisti. Iti permit sa crosetezi cum vrei tu acuzarea. Si daca nu ai acte de propaganda explicite (adica ceva de genul ca s-a suit omul de gard in camasa verde si a strigat in piata publica “Traiasca Legiunea si Capitanul!”) coboram acuzarea la nivel de detinere de carti si evocarea unor citate dintr-o carte sau detinerea de carti ale unor sfinti ai Bisericii Ortodoxe sau icoane, precum si la vina de a fi dat “share” pe Tik Tok la un material facut de altcineva.

Aici consider ca procurorul Bogdan Rocsin a derapat, alminteri actul sau de acuzare e abil redactat, in conformitate cu o lege care i-a permis sa faca incadrari dure pe interpretari care pana la proba judecatii raman pur subiective.

Sa nu va mire daca peste un an doi, vreun roman care a trait pe vremea lui Ceausescu sa fie trimis in judecata pentru ca a spus ca era mai bine pe vremea comunismului si ca Ceausescu a fost un erou. Chiar daca omul chiar asa a trait si simtit pe atunci si, pe orice gandire logica, de bun simt, cand vezi de fac hotii astia de la guvernare de peste 30 ani, realizezi ca Nicolae Ceausescu a fost un patriot, pentru ca el, cu toate pacatele lui, nu si-a vandut tara si nu a renuntat niciodata la suveranitate.

Asa ne putem trezi ca nu mai avem voie sa gandim liber, ca daca Ceausescu a fost ucis prin impuscare pentru “genocid” in 25 decembrie 1989 gata, e cult pentru un criminal comunist, si nu ai voie sa zici de bine de vreun comunist. Ce conteaza ca stie toata natiunea ca Ceausescu a fost asasinat intr-o mascarada judiciara, ca Justitia nu a revizuit niciodata rusinoasa sentinta de la Targoviste... putem trage de lege cum vrem, luam numai ce ne convine si pe urma sa se descurce acuzatul, sa-si dovedeasca el la instanta nevinovatia.

Cam asa e si cu miscarea legionara, care nu a fost niciodata condamnata de vreun tribunal international, dar ai caror lideri au fost condamnati pentru crime de razboi si apoi infierati peste jumatate de veac de catre comunisti. Lumea nu mai are voie sa gandeasca din punct de vedere istoric, ca o credinta personala, pentru ca prin prin OUG 31/2002, modificata prin Legea 217/2015 Miscarea legionara a fost definita oficial drept “organizatie fascista”, in consecinta, promovarea ideologiei legionare, utilizarea simbolurilor sale si negarea crimelor acesteia sunt interzise prin lege. Deci trebuie sa ne supunem legii, care a fost emisa de o clasa politica anume, la un moment dat. O lege foarte neclara, cum am mai zis, care nu defineste ce inseamna propaganda si care este granita intre gandirea libera si propaganda. Astfel de legi au dat si comunistii, care au interzis sa vorbesti de bine capitalismul, ca te incadrau imediat la “manifestari dusmanoase” si te bagau la canal. Astfel de legi s-au dat mereu in istorie, incepand chiar cu uciderea crestinilor care in primele secole dupa Invierea Mantuitorului Iisus Hristos faceau propaganda Bisericii si lui Dumnezeu.

Ce mai conteaza ca onor Constitutia statueaza la Art. 29 – Libertatea conştiinţei faptul ca “(1) Libertatea gandirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinţa religioasa, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranţa şi de respect reciproc.”

Sa fiu bine inteles. Nu fac propaganda miscarii legionare. Chiar daca initial miscarea aceasta a prins masiv la popor si a generat un partid parlamentar in perioada interbelica, multi lideri ai acestei miscari au deviat si au comis crime atroce.

Ma refer doar la diferenta dintre propaganda si gandire/ constiinta/ credinta. Sigur, trebuie sa respectam legile, dar oare asistam la acte de propaganda sadea ale miscarii legionare in cazul avocatului Mihai Rapcea?

Mihai Rapcea este acuzat in esenta ca:

-a dat “share” la un clip pe Tik Tok, cu un salut legionar, care nu-i apartinea;

-a utilizat intr-o postare un citat dintr-o carte din 1933 a lui Zelea Codreanu (fost deputat, asasinat in 1938 la ordinul Regelui, in timp ce era detinut sub acuzatia de ultraj, tradare si detinere de documente secrete) citatul folosit fiind “Bacsisul, mita si hotia au desfiintat sanatatea morala a natiunii romane”;

-a evocat pozitiv numele a doua persoane condamnate in trecut pentru crime de razboi si a comparat public viteza cu care se misca in justitie dosarele unei etnii, in raport de dosarele cetatenilor obisnuiti;

-avea in casa icoane, carti cu sfinti si ale unor persoane care au avut legatura cu Miscarea legionara;

Mihai Rapcea s-a aparat spunand ca nu a facut nicio propaganda legionara, si nici acte de antisemitism, sustinand ca manifestarile lui s-au exercitat in virtutea dreptului la libera exprimare, a preocuparilor artistice si spirituale.

Frapeaza modul in care procurorul Rocsin a calificat apararea avocatului: “Se profileaza concluzia ca suspectul Rapcea Mihai nu manifesta o atitudine de regret sau de constientizare a implicatiilor juridice si sociale ale faptelor retinute in sarcina sa... suspectul neaga comiterea actelor de propaganda... aceasta repozitionare subversiva confirma absenta unei minime asumatitudini critice fata de diseminarea publica a unor simboluri si doctrine cu caracter radical”.

Deci devine o crima si faptul ca nu recunosti si nu te caiesti. Jur ca dupa astfel de formulari, am crezut ca citesc un act de inculpare de pe vremea justitiei comuniste.

S-a murit la Revolutia din Decembrie 1989 ca sa putem sa gandim, sa vorbim liber. Consider ca, indiferent de lege, buna sau proasta, una este propaganda, si alta este gandirea si exprimarea credintelor tale. Conform DEX, propaganda inseamna “Actiune desfasurata sistematic in vederea raspandirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute si acceptate, pentru a castiga adepti.”

Din ce am constatat eu, lipseste in intregul act de acuzare esenta pretinsei propagande: SCOPUL. Ce adepti urmarea sa faca avocatul Rapcea? Avea in spate o miscare politica, sociala, vroia sa infiinteze ceva de genul asta? Ce urmarea? Caci propaganda trebuie sa aiba un scop bine determinat. Cui folosea “propaganda”?

Procurorul de caz nu explica asta, cum nu explica nici de ce trebuia sa faca o perchezie in casa avocatului si sa incrimineze gasirea in locuinta, atentie: “doua volume semnate de Radu Gyr, o icoana si o relicva provenind din vesmintele preotului Ilie Lacatusu”, precum si “volumul initulat Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie”... carti din perioada interbelica printre care titluri precum “Pentru legionari” si “Carticica sefului de cuib” de Corneliu Zelea Codreanu”...

Deci a devenit o crima sa tii in biblioteca si simple carti, ori icoane ale unor sfinti?!? Parca revad celebrul film “Fahrenheit 451”...

Mare greseala a procurorului Rocsin sa evoce drept “probe” carti si icoane ale unor sfinti ai Bisericii Ortodoxe cu ocazia perchezitiei. Reactia critica a purtatorului de cuvant al Patriarhiei Romane a venit prompt... Intr-o Romanie in care peste 95% din cetateni sunt crestini ortodoxi, unde exista o biserica la fiecare colt de strada, unde cu toti am fost botezati de mici, iar la casatorii si decese avem parte de slujbe.. unde cu totii sarbatorim Pastele si Craciunul an de an... sa ne fie frica sa mai credem in Dumnezeu?

E corect sa acuzi oameni pe procese de intentie invelite in rationamente juridice, in lipsa unor fapte concrete, mai presus de orice dubiu? Din punctul meu de vedere ca jurist si jurnalist, NU, oricat de proasta ar fi o lege. Eu am invatat ca o proba trebuie sa fie mai presus de orice indoiala rezonabila si ca o fapta penala, ca sa existe, trebuie sa indeplineasca niste elemente constitutive! Dar iata ca, plecand de la o lege neclara si interpretabila - care permite acuzatorului sa-ti califice o manifestare verbala, o credinta personala drept “propaganda legionara” sau cine mai stie ce - iata ca exista deplina acoperire profesionala. Mai departe, sa isi dovedeasca acuzatul nevinovatia la instanta.

Sa ne fie frica pe viitor sa mai spunem ce gandim, ca sa nu fim acuzati ca facem “propaganda”? Am trait personal asemenea vremuri pe vremea lui Ceausescu si am iesit la baricada de la Inter in 21 Decembrie 1989 pentru daramarea regimului comunist. Ar fi groaznic sa ne intoarcem iarasi la acele vremuri.

Inchei cu un citat cat se poate de real al unei distinse doamne procuror, care intamplator a fost pe vremuri chiar sefa Parchetului Curtii de Apel Bucuresti si care, pe cand preda studentilor la Drept, ii povatuia: “Legea e ca pielea de pe p...a, puteti sa o trageti in sus, puteti sa o trageti in jos, aveti grija doar sa nu se rupa”!