Liberal de necontestat, prof.univ.dr. Daniel Barbu (foto), este sustinut in cursa pentru Primaria Generala a Capitalei chiar de catre presedintele Senatului Calin Popescu Tariceanu. Daniel Barbu s-a nascut in 21 mai 1957, este bucurestean get-beget, educat in marile scoli si universitati ale Capitalei, competentele sale profesionale si didactice sunt recunoscute si peste hotare, fiind profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, la Institutul de Studii Politice din Bordeaux sau la Universitatea Libera din Bruxelles. Fost ministru al Culturii, Daniel Barbu, candidatul ALDE la functia de primar al Capitalei este casatorit cu Violeta Barbu, la randul sau profesor in cadrul Universitatii Bucuresti si au impreuna o fiica, avocat la New York, si un fiu care lucreaza in domeniul umanitar la Damasc. 

Prezentam in continuare interviul realizat de Lumeajustitiei.ro cu profesorul Daniel Barbu:

Domnule profesor, in una dintre pozitiile dvs publice ati subliniat ca "anticoruptia ucide". Tot asa de bine se poate spune ca si coruptia sufoca, asa cum a fost sufocata Primaria Capitalei de-a lungul multor zeci de ani de functionari cheie cu obiceiuri deloc legale si care a creat deservicii majore cetatenilor Capitalei. Ca primar al Bucurestilor, cum credeti ca poate fi dezmembrata aceasta mafie din administratie, greu de ucis?

Fenomenul coruptiei, neindoielnic real, nu este unul de ordin elementar, nu poate fi explicat simplu si nici nu poate fi tratat cu una sau doua solutii. Este vorba, in primul rand, de un mod de functionare a societatii care este inca traditional si foarte personal. Pentru multi dintre noi este greu sa ne imaginam caracterul impersonal al Statului si natura juridica a datoriilor si obligatiilor pe care le avem in calitate de cetateni. De aceea, incercam adesea 'sa ne descurcam'. Instinctul nostrul spontan atunci cand avem treaba la o agentie a Statului este sa ne interesam daca nu cunoastem cumva pe cineva acolo.

Al doilea plan ar fi cel al arhitecturii institutionale. Aceasta arhitectura este haotica si ea insasi este facuta din mai multe straturi. Straturi de legi, straturi de proceduri, straturi de cutume birocratice. Este asadar usor sa te ascunzi in spatiul institutiillor, sa iei un drum ocolit daca nu stii planurile sau, dimpotriva, daca cineva te indruma sa mergi pe o scurtatura. O veche intelepciune liberala identifica accest nivel ca fiind cel in care omul politic are datoria de a gandi harta unei institutii in asa fel incat si cel mai corupt dintre functionari sa fie obligat sa actioneze corect. De aceea, mi se pare urgent nu numai 'sa transparentizam' functionarea institutiilor, ci sa le redesenam din temelie. Sa transformam un labirint de cotloane si fundaturi asa cum se prezinta astazi administatia unui mare oras cum este Bucurestiul intr-un templu clasic. Altfel spus, oricine se apropie de administratie sa ii inteleaga imediat structura si sa vada unde sunt dispuse toate sarcinile si toate oportunitatile pe care aceasta le are si le ofera. Este neindoilenic obligatoriu ca acele agentii ale Statului, insarcinate cu represiunea fenomenelor ilegale, sa isi faca datoria cu promptitudine si probitate. As indrazi sa spun chiar mai sistematic decat au facut-o pana acum, cand ne-au lasat adesea impresia ca lucreaza dupa ordine aleatorie. In acelasi timp, atunci cand isi fac datoria, aceste agentii trebuie sa fie mult mai atente la garantiile constitutionale de care se bucura toti cetateni, inclusiv cei care incalca legea.

Cand am spus ca anticoruptia ucide m-am gandit la doamna Elena Capatana, contabila la Scoala nr. 96, care fara a face obiectul unei anchete a fost ucisa de modul violent de operare al anchetatorilor. Si nu este vorba despre un accident. In fiecare an auzim despre persoane care se sinucid sau carora le cedeaza inima atunci cand, pe drept sau pe nedrept fac obiectul unei investigatii penale. Oricat de grav ar fi fenomenul coruptiei, mi se pare ca demnitate umana si integritatea vietii sunt cu mult mai importante.

Pentru ca tot ati vorbit despre o arhitectura a institutiei publice, care trebuie regandita, ne puteti spune ce proiecte aveti pentru a reda Bucurestilor titulatura de "Micul Paris", in conditiile in care observam cu toti ca in Capitala s-a construit de-a valma cu autorizatii nonsalant incalcate sau chiar date ilegal si cu zone asa-zis protejate in care cetatenii se zbat acum sa isi readuca lumina in casa, intrucat le-a fost inghita de tot felul de imobile construite ilegal.

Inainte de a va raspunde care este solutia mea pentru aceasta chestiune neindoielnic dureroasa care a desfigurat Bucurestiul in ultimul sfert de veac si a transformat in cosmar viata a zeci de mii de cetateni, as vrea sa va marturisesc ca nu am nostalgia "Micului Paris". Proiectul de viitor pentru Bucuresti pe care il avem la ALDE, o sa vi se para poate ciudat, este sa transformam orasul intr-un mic New York. Si o sa va explic de ce! De cand a devenit capitala Romaniei si pana a cazut comunismul, Bucurestii, ca si Parisul de altfel, cu care impartea poate acelasi farmec, a fost un oras gandit de putere si nu de cetatenii lui. Pentru noi New York este un model in masura in care este un exemplu de oras care nu este facut de regi, de prim-ministrii, de presedinti, de partide unice, ci de proprii lui cetateni, in deplina libertate si cu disciplina auto-impusa. Am deci imaginea unui oras care nu depinde de centrul de putere a tarii, ci de vointa, imaginatia, creativitatea propriilor sai locuitori. Si acum solutia, care este de ordin institutional: prima agentie publica pe care o voi crea si care va deveni 'creierul administrativ al Primariei Generale' va fi Autoritatea de Planificare Urbana. A existat, pana de curand, un centru de planificare urbana cu rol insa consultativ. Acum nici macar acest rol nu mai e indeplinit de cineva. In viziunea mea, viitoarea autoritate de planificarea va gestiona cu maxima scrupulozitate planul de urbanism general si va supraveghea modul in care toate constructiile noi respecta intocmai prevederile acestui plan. Va monitoriza, in plus, calitatea, inclusiv estetica, a tuturor cladirilor noi construite. Va propune si dupa aprobarea in Consiliu General va executa proiectele de regenerare urbana, care sunt mai mult decat necesare in numeroase parti ale perimetrului central al orasului. Autoritatea va fi constituita din arhitecti, constructori, specialisti in mediu, care vor detine in plan profesional controlul asupra fiecarui metru patrat construit in Capitala din clipa in care imi voi prelua mandatul si Autoritatea va functiona.

Sa ramanem un pic la imaginea Capitalei. Stim bine ca exista o mare problema cu imobilele parasite de zeci de ani, fara proprietari, cu "chiriasi" aciuati, imobile care nu mai au nicio utilitate, dar curentul electric functioneaza cu instalatii improvizate si care au devenit focare de infectie. Ce poate face primarul Daniel Barbu pentru ca aceste petice de imagine dezolanta sa dispara?

Asemenea segmente de oras am in minte atunci cand ma gandesc la proiectele de regenerare urbana. Trebuie mai intai rezolvata situatia proprietatii, daca ea este delasata s-ar putea impune exproprierea in interes public sau, dupa caz, rascumpararea. Imobilele cu valoare arhitecturala vor fi pastrate si restaurate integral sau partial si vor fi incluse in micro-ansambluri urbanistice concepute pe baza unor concursuri internationale de arhitectura. Ma simt dator ca bucurestean sa redau orasului caracterul, daca nu chiar farmecul pe care il avea inainte de 1977, data dupa care regimul comunist a procedat la demolari masive care au schimbat profilul orasului. Imi doresc ca aceasta schimbare sa nu fie ireversibila. Le voi propune, de pilda, concetatenilor mei sa se pronunte prin referendum asupra limitarii de acum inainte a cotei de inaltime a tuturor constructiilor noi la maximul 7 nivele. De asemenea, asupra obligatiei pe care ar putea-o avea dezvoltatorii imobiliari sau persoanele care isi construiesc o casa, de a planta arbori pe o suprafata echivalenta celei pe care o vor ocupa prin constructie pe terenuri indicate de Primarie.

Ideile acestea sunt extraordinare. Care sunt insa proiectele si pentru a scapa Bucurestii de sub asediul masinilor, a traficului haotic si a semaforizarii depasite?

Preconditia rezolvarii acestei chestiuni dureroase pentru bucuresteni este degajarea completa si definitiva a trotuarelor. Cei mai vulnerabili dintre locuitorii Bucurestiului au ajuns pietonii. In al doilea timp, este nevoie de un alt concurs international de arhitectura rutiera. Trebuie regandite de la zero sensurile de circulatie in Capitala, ritmul semaforizarilor, cat si includerea in retelele rutiere a benzilor dedicate pentru transportul in comun si a pistelor pentru biciclete. Solutia tehnica nu poate veni decat dintr-o asemenea reflectie. Un candidat, un primar chiar, nu poate scoate raspunsul din propria sa imaginatie. Din nefericire, solutiile evocate de mai toata lumea pentru problema traficului, parcari noi, parcari de periferie, computerizarea semafoarelor nu sunt de natura sa rezolve chestiunea, ci poate doar sa o indulceasca putin. Solutiile radicale sunt doar cateva si, din pacate, apartin de sfera interdictiilor. Londra sau Amsterdam au rezolvat in buna masura problema traficului prin masuri de tipul: taxarea autovehiculelor neinmatriculate in oras, taxarea celor care circula in perimetru central, sanctiuni drastice pentru parcarea ilegala. Trebuie ca cei care circula in oras cu automobilul sa ia intotdeauna in calcul faptul ca spatiul Bucurestilor nu este nelimitat, este pur si simplu un dat istoric. Bucurestiul nu poate fi largit, poate fi extins doar. In plus, fiecare iesire cu masina contribuie la poluarea orasului. E un al doilea rationament pe care fiecare dintre noi ar trebui sa il faca cand se urca la volan. Bucurestenii respira al cincilea cel mai poluat aer din Europa. Eu cred ca Bucurestiul merita un aer mai curat decat atat. De aceea, chestiunea traficului, in ciuda diverselor promisiuni, nu este o simpla chestiune tehica, ci fundamental una de co-responsabilitate. Niciun primar nu va putea gasi bagheta magica prin care sa transforme traficul bucurestean intr-unul rapid si fluent daca comportamentul bucurestenilor nu se va schimba. Numai impreuna cu cetatenii si numai in masura in care se vor implica in numar cat mai mare intr-un asemenea proiect, lucrurile se vor putea schimba in bine.

Domnule profesor, ce blestem este pe locuitorii Capitalei, de exista deja expresia ca "bucuresteanul a ajuns prostul ca da in gropi la orice pas"? Ce proiecte ganditi pentru a rezolva problema gropilor lasate de permanentele lucrari facute de ApaNova si mai mult decat atat, cum si cand va avea Capitala o retea de apa-canal innoita?

Innoirea ar fi trebui sa fie deja veche pentru ca era prevazuta in contractul de privatizare a sistemului de apa si canalizare din Bucuresti, privatizare care, in sine, este o aberatie. Nicio capitala si includ aici si New York nu lasa acest serviciu in maini private. Bucurestiul a facut-o fara ca cetatenii sa fi fost vreodata intrebati. Rezultatul este ca vechea societate publica ICAB avea servicii mai prompte si de calitate mai buna decat actualul operator privat. Unul din obiectivele mele cele mai importante este acela de a monitoriza strict activitatea companiilor private de utilitati si de a apara neconditionat si in toate ocaziile interesele cetatenilor Bucurestiului in fata neglijentei si adesea incapacitatii manageriale de care dau dovada aceste companii. Si nu este vorba aici numai despre control riguros si luarea in serios a prevederilor din contractele de privatizare. Este nevoie de standarde de calitate pe care Primaria trebuie sa le impuna, sa le urmareasca si sa sanctioneze acele companii care nu le respecte. Un exemplu, ar putea fi mii: compania de electricitate a dezvoltat recent obiceiul de a scoate la suprafata casetele electrice. Parcul Elefterie din Piata Operei este, in prezent, desfigurat de companie. In mod imperativ, in patru ani de mandat toate cablurile aeriene utilizate de diversele companii de utilitati vor trebui, asa cum a fost de mult planificat de altfel, sa fie trecute in subteran. Singura autoritate in managementul orasului este Primaria si am de gand ca acest lucru sa fie bine inteles de toti operatorii privati de utilitati care, ca sa folosesc si eu o zicala, se comporta ca si cum Bucurestiul ar fi un sat fara stapani.

Sigur, sat fara stapani, dar cu multi caini, ceea ce este foarte frumos. Iata de ce am dori sa ne spuneti ca viitor edil al Capitalei, prin ce parghii sau strategii veti lucra la educarea cetatenilor, la dezvoltarea spiritului lor civic, inclusiv in ce priveste responsabilizarea proprietarilor de animale?

Doua seturi de metode pot fi puse in lucru aici. Pe de o parte, este nevoie pentru proprietarii de caini de mai multe locuri special amenajate. Pe de alta parte, Politia Locala sub autoritatea noului primar va trebui sa isi ia in serios atributiile. Printre acestea se numara sanctionarea proprietarilor de caini neglijenti, ca si a tuturor cetatenilor care nu pastreaza curatenia orasului. Numai ca, si in aceasta privinta, este nevoie de co-responsabilitate. In viziunea liberala pe care eu o impartasesc, prima etapa a guvernarii este guvernarea sinelui, a propriilor comportamente si obisnuinte. Nu voi ezita de aceea sa folosesc toate mijloacele de constrangere ce stau la dispozitia autoritatii locale, ca si toata puterea de persuasiune pe care eu o pot avea in conversatiile regulate pe care le voi avea cu cetatenii in toate colturile orasului. A ne educa unii pe altii, a ne educa impreuna este neindoienlic o atitudine civica si cea mai buna strategie.