Hotararile judecatoresti definitive, irevocabile, se executa. In orice stat de drept. In orice tara in care Justitia are statut de putere independenta, care echilibreaza celelalte doua puteri – legislativa si executiva. Deci, se executa, nu se discuta. Cand un justitiabil este nedreptatit de o instanta din Romania, se poate adresa Curtii Europene pentru Drepturile Omului. Si daca castiga, statul roman trebuie sa puna in executare decizia, in integralitatea ei, iar omul trebuie sa primesca banii. Ce-i drept, de la buget, prin Ministerul Finantelor, intrucat o alta raspundere nu poate exista decat daca Ministerul Finantelor porneste o actiune in regres impotriva adevaratilor vinovati, din a caror greseala, au pus statul la plata. Iar pana in prezent, Ministerul Finantelor nu a promovat niciodata vreo actiune impotriva vreunui functionar sau magistrat care a gresit.

In Romania s-a ajuns ca nici macar hotararile CEDO sa nu mai fie respectate decat partial

Avem dovada ca asa stau lucrurile. In cauza „Teodorescu contra Romania”, un fost angajat al Prefecturii Bistrita Nasaud a castigat dupa un lung proces, la CEDO, despagubiri materiale in valoare totala de 13.226 euro, si inca 2.000 euro, ca daune morale pentru ca „reclamantul a suferit un prejudiciu moral din cauza frustrarii provocate de imposibilitatea de a obtine executarea hotararii pronuntate in favoarea sa si ca acest prejudiciu (n.n. - 13.226 euro) nu este suficient compensat printr-o constatare a incalcarii”. Cei 8.226 de euro au fost platiti lui Dorin Jean Teodorescu (foto) in timp rezonabil, dar reintegrarea sa pe postul pe care-l detinuse in Prefectura Bistrita Nasaud, asa cum suna si decizia CEDO, nu s-a produs in termenul rezonabil, adica trei luni de la data la care s-a dat decizia, motiv pentru care Statul urma sa-l despagubeasca cu inca 5.000 de euro. De aici, au urmat alte procese.

In acest caz, intrucat Prefectura Bistrita Nasaud nu a executat hotararea irevocabila a unei instante nationale, si nici Statul Roman nu a executat in termenul stabilit de instanta europeana, decizia data de CEDO, Dorin Teodorescu, fostul angajat al Prefecturii Bistrita Nasaud a deschis actiune civila si a castigat, in 31.01.2012, la Curtea de Apel Cluj o suma suplimentara de 5.000 de euro. Instanta Curtii de Apel Cluj a constatat, in dosarul civil 2796/112/2011, neexecutarea de catre Statul Roman a unei dispozitii date de CEDO (izvorata dintr-un litigiu de munca) privind reintegrarea efectiva a subsemnatului in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii pronuntate in Cauza “Teodorescu contra Romaniei”, fapt pentru care a fost obligat statul sa il despagubeasca cu suma suplimentara de 5000 euro. Cat va mai dura pentru ca statul sa-i dea omului banii ce pe drept i se cuvin? Iata cum nesimtirea autoritatilor statului roman face ca daunele sa creasca si sa fie platite tot de contribuabil. Acesta este un caz care ar trebui sa intereseze si Consiliul Superior al Magistraturii, si pe ministrul Justitiei, care ar trebui sa ia taurul de coarne si sa puna pe masa Guvernului aceasta problema a executarii in termenul impus a deciziilor CEDO. Altfel, ne facem de ras. Iar Justitia romana ramane de plans si justitiabilii sunt bataia de joc a autoritatilor statului platite din banii contribuabililor.

Drumul spre CEDO, pavat cu „bune intentii” si bolovani

In cauza ”Teodorescu impotriva Romaniei”, verdictul a fost dat la CEDO de catre camera condusa de Josef Casadevall-presedinte, din care a facut parte si judecatorul roman Corneliu Birsan, iar hotararea a fost data in 8 iulie 2008, deci in urma cu mai bine de trei ani. Dorin Jean Teodorescu a sesizat CEDO in 11 iulie 2002, plagandu-se de neexecutarea a doua hotarari judecatoresti definitive, precum si de anularea acestor hotarari prin exercitarea unei cai extraordinare de atac, recursul in anulare. De asemenea, Teodorescu s-a plans la CEDO si de incalcarea dreptului la respectarea bunurilor sale, din cauza punerii sub sechestru a apartamentului sau dupa anularea hotararilor respective. Abia dupa cinci ani, in 20 mai 2007, Curtea a hotarat sa comunice Guvernului Romaniei cererea si sa se analizeze admisibilitatea si fondul cauzei.

In fapt, reclamantul ocupa functia de consilier-expert gradul I A si director al Departamentului de resurse umane, secretariat si relatii cu publicul al Prefecturii Bistrita Nasaud, dar a fost concediat in urma unei reorganizari a serviciilor acestei institutii, printr-un ordin al prefectului, din 28 iunie 2000. Atentie, de atunci au trecut aproape 12 ani!

Teodorescu a contestat ordinul la Judecatoria Bistrita, solicitand reintegrarea sa in postul pe care il ocupase precum si plata salariilor ramase neplatite. Interesant este ca la data de 2 februarie 2001, prefectura a scos la concurs cinci posturi, dar desi Dorin Teodorescu a solicitat autorizarea de a participa la concurs pentru postul de director integrare europeana, a fost refuzat pe motiv ca... postul nu exista! Totusi, concursul a avut loc in 6 martie 2001 si toate cele cinci posturi, inclusiv cel de director integrare europeana au fost ocupate de terte persoane!

Ca o ironie a sortii, inainte cu o zi de acest concurs, in 5.03.2001, judecatoria admisese contestatia lui Teodorescu si dispusese ca acesta sa fie reintegrat pe postul pe care il ocupase pana la concediere. Mai mult, judecatoria dispusese ca prefectura sa-i plateasca suma de 17,7 milioane lei vechi si ulterior, suma de 236,7 lei vechi pe luna pana la data reintegrarii sale. In timpul procesului a reiesit din documentatie ca ”numarul de consilieri-experti gradul A nu a fost nicidecum redus”.

Numai ca reclamantului nu i s-a propus ca reintegrare nici macar postul vacant, de inspector de specialitate gradul A. Prefectura a formulat recurs impotriva sentinte data de Judecatoria Bistrita. Una peste alta, Tribunalul Bistrita Nasaud a respins recursul Prefecturii si a confirmat temeinicia sentintei din 5.03.2001 a Judecatoriei Bistrita. In 20.07.2001, Dorin Teodorescu a solicitat Prefecturii executarea acestei hotarari. Au inceput demersurile pentru executarea silita, cerere incuviintata de judecatorie in 22.08.2001. Prefectura s-a dat de ceasul mortii ca n-are posturi pentru pregatirea lui Teodorescu, ba s-a mai si plans ca nu are banii sa-i plateasca reclamantului conform hotararii judecatoresti si a solicitat pe baza aceasta o suplimentare de buget. „Avand in vedere ca obligatia de a face nu poate fi executata decat de catre debitor, instanta apreciaza ca executarea titlului executoriu nu poate fi realizata decat prin recurgerea la o masura de constrangere menita sa condamne pe debitoare sa plateasca statului o amenda (...) stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei de reintegrare. In vederea stabilirii cuantumului amenzii, instanta a tinut cont de executarea partiala a titlului executoriu, de pasivitatea de care a dat dovada parata, care prefera sa ii plateasca reclamantului lunar o suma de la bugetul de stat, fara ca acesta sa munceasca, in loc sa caute solutii pentru a ii propune un post reclamantului, precum si lunga perioada care s-a scurs de la ramanerea definitiva a sentintei, perioada in care ar fi putut fi facute demersuri in vederea executarii acestei sentinte. Atitudinea debitoarei aduce prejudicii bugetului de stat, deoarece acesta isi asuma lunar plata unui salariu fara ca beneficiarul sau sa exercite vreo activitate in interesul statului”, a fost unul dintre motivele pentru care o noua hotarare a ramas definitiva si investita cu formula executorie. Si ce daca....

Calvarul a continuat. La data de 1 august 2002, reclamantul s-a adresat unui executor judecatoresc in vederea executarii silite a acestei noi hotarari judecatoresti. Degeaba. In 25 iunie 2002, procurorul general al Romaniei a formulat la Curtea Suprema de Justitie (actuala ICCJ) un recurs in anulare impotriva hotararii din 5 martie 2001, considerand ca instantele nu au apreciat corect probele. Prin decizia din data de 10 aprilie 2003, Curtea Suprema a admis recursul, a anulat hotararea judecatoreasca mentionata mai sus si a respins contestatia reclamantului.

Apoi, tot procurorul general al Romaniei a formulat recurs in anulare impotriva hotararii judecatoresti din 20 mai 2002 aratand ca obligatia Prefecturii Bistrita de a-l reintegra pe reclamantul Dorin Teodorescu nu mai exista si ca atare institutia nu poate fi condamnata la plata amenzii, iar Curtea Suprema a admis recursul in 14 octombrie 2003.

Intoarcerea pe ”fusul Justitiei” a destinului unui om!

Alti nervi, alta ”distractie”! S-a inceput procedura vizand obligarea reclamantului la restituirea catre Prefectura a sumelor incasate de Dorin Teodorescu in temeiul hotararii judecatoresti din 5.03.2001. Asa s-a trezit Teodorescu cu bunurile puse sub sechestru, printr-o incheiere din 26.08.2003 a Judecatoriei Bistrita, incheiere confirmata de tribunal in 10.11.2003. In 16.01.2004, apartamentul lui Teodorescu a fost pus sub sechestru.

Suferintele cetateanului Dorin Teodorescu au continuat, pentru ca in 20.09.2006, judecatoria a admis cererea Prefecturii Bistrita si l-a obligat pe acesta sa dea sumele incasate tot in baza unei hotarari judecatoresti inapoi, la institutie. E vorba de 77 milioane lei vechi, adica 7700 RON, la care s-a adaugat si suma de 545 RON cheltuieli de judecata!!!

La data de 29 ianuarie 2007, reclamantul a achitat prefecturii toate sumele prevazute in sentinta din 20 septembrie 2006, adica 83.148.900 ROL, lucru pe care aceasta l-a confirmat printr-o adresa din data de 30 ianuarie 2007, trimisa executorului judecatoresc.

Decizia CEDO

In fine, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a judecat acest caz si a stabilit ca reclamantului Dorin Teodorescu sa-i fie acordata suma de 8.226 EUR, ce corespunde cu despagubirile stabilite prin hotararea din data de 5 martie 2001, reactualizate pe baza ratei inflatiei, plus o suma suplimentara de 5.000 EUR, adica in total 13.226 EUR, cu titlu de daune materiale. ”Curtea a mai apreciat ca, in orice caz, reclamantul a suferit un prejudiciu moral din cauza frustrarii provocate de imposibilitatea de a obtine executarea hotararii pronuntate in favoarea sa si ca acest prejudiciu nu este suficient compensat printr-o constatare a incalcarii. In aceste circumstante, tinand cont de toate elementele aflate in posesia sa si statuand in echitate, astfel cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea ii acorda reclamantului suma de 2.000 EUR cu titlu de daune morale”. De asemenea, CEDO a dispus ca ”statul parat trebuie sa execute sentinta nr. 837 din 5 martie 2001, sa-l reintegreze pe reclamant pe postul sau si sa-i plateasca despagubirile stabilite prin aceasta hotarare, reactualizate prin rata inflatiei, si anume in total 8.226 euro, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii", altfel va fi nevoit, tot Statul, la lata unei sume suplimentare in valoare de 5.000 euro.

Povestea la prezent

Dorin Teodorescu a asteptat, in loc de trei luni, mai bine de trei ani ca Decizia CEDO sa fie pusa in executare. Si totusi, Statul Roman, cel care atunci cand ai sa-i dai cinci lei te penalizeaza pana ajungi la milioane de lei si apoi te executa cat ai clipi, a facut pe prostul. Singura sansa a cetateanului Teodorescu a fost sa se adreseze instantei nationale. Adica Tribunalului Bistrita Nasaud, unde inainte vreme primise o veste buna si-una rea. In actiunea sa civila din data de 22.06.2011, cetateanul Teodorescu a cerut instantei sa constate neindeplinirea de catre Statul Roman a obligatiei legale de reintegrare efectiva a sa pe postul pe care l-a detinut in Prefectura Bistrita Nasaud in cel mult trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii CEDO, sa constate ca masurile intreprinse de Statul Roman pentru aceasta reintegrare a sa au fost insuficiente si nelegale si sa oblige statul la plata sumei de 5.000 euro dispusa de CEDO cu titlu de despagubiri pentru neindeplinirea obligatiei reintegrarii sale. El a aratat Tribunalului ca postul pe care lucreaza este unul de ”munca la negru”, in conditiile in care nu a redobandit niciunul dintre drepturile pe care le avusese anterior concedierii abuzive, adica nu i se redase statutul de functionar public, fiind angajat in cele din urma pe un post de la o alta directie, necorespunzator celui din care fusese concediat in 2000.

La Tribunalul Bistrita, Teodorescu a fost invins. A recurat sentinta. Recursul s-a judecat la Curtea de Apel Cluj, reclamantul solicitand, in principal, sa se admita in totalitate actiunea sa civila formulata impotriva Statului Roman, si in secundar, sa admita recursul, sa caseze sentinta recurata si sa retina cauza spre rejudecare. Teodorescu a aratat, in motivele recursului, ca instanta de fond fusese investita sa se pronunte numai pe demersurile prefecturii intreprinse anterior datei de 29.01.2009, desi in prezenta pricina aveau relevanta doar faptele petrecute anterior expirarii termenului stabilit de CEDO. ”(...) Invederez instantei de recurs ca CEDO a statuat in repetate randuri faptul ca nerespectarea termenului rezonabil pentru finalizarea unei proceduri judiciare este perceputa ca o chestiune de gravitate majora nu numai de justitiabili, ci si de actorii implicati in sistemul judiciar. Or, termenul pe care prefectura l-a avut la indemana a fost mai mult decat rezonabil, prefectura neavand absolut niciun motiv sa nu il respecte (...).

Curtea de Apel Cluj a admis, in 31.01.2012, recursul declarat de Dorin Teodorescu impotriva sentintei civile pronuntata in 13.10.2011 de Tribunalul Bistrita Nasaud, sentinta pe care, conform solutiei, o modifica in parte ”in sensul ca admite in parte actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice şi in consecinta: Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma suplimentara de 5.000 Euro stabilita prin Hotararea CEDO din data de 29.07.2008, in cauza T impotriva R (cererea nr. 29762/02), ca urmare a constatarii neexecutarii de catre Statul Roman a obligatiei de reintegrare efectiva a reclamantului in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii. Mentine restul dispozitiilor sentintei atacate. Decizia este irevocabila”.

Acest caz este o dovada a modului in care institutiile din Romania fac restructurari, concedieri abuzive, a modului in care se face justitie si a felului in care autoritatile romane respecta deciziile CEDO. Romania are nevoie de factori de decizie care sa probeze, prin fapte, ca meritam sa detinem statutul de membru al Uniunii Europene. Daca nici decizile CEDO nu mai sunt respectate, ne intrebam unde s-ar mai putea adresa romanii atunci cand drepturile lor le sunt incalcate. Si asta se intampla din ce in ce mai des.

N.R. - Dorin Teodorescu a fost reangajat (nu reintegrat) in bataie de joc, in afara termenului impus de Decizia CEDO, in 2009, pe un alt post din Prefectura Bistrita Nasaud, necorespunzator celui dinaintea concedierii, apoi a fost concediat din nou in 2010, a castigat in instanta, l-au reangajat, tot pe un post de mantuiala (care sa fie un fel de ”acoperire” pentru Prefectura Bistrita) si pentru ca nu a mai suportat umilirea, inginerul Dorin Teodorescu a demisionat, aflandu-se la ora actuala in judecata cu institutia si avand, fireste, la final, aceeasi cale de urmat. CEDO.

* Cititi aici actiunea civila a lui Dorin Teodorescu introdusa la Tribunalul Bistrita Nasaud

* Cititi aici motivele de recurs ale lui Dorin Teodorescu