Plenul Camerei Deputatilor a respins definitiv proiectul Legii amnistiei si gratierii dupa ce au supus la vot marti, 18 noiembrie 2014, raportul formulat de Comisia juridica de respingere a acestui proiect. La votul pentru Legea amnistiei si gatierii, exercitat marti 18 noiembrie 2014, au luat parte 297 de parlamentari, dintre care 293 au votat "pentru" respingerea acestui proiect. Graba cu care a fost pusa in dezbatere si respinsa propunerea legislativa privind gratierea are stransa legatura cu solicitarea pe care a facut-o presedintele ales, Klaus Werner Iohannis, care l-a somat pe primul ministru Victor Ponta sa convoace cat mai rapid Parlamentul pentru a respinge definitiv proiectul de lege. Tinand cont de aceste evenimente, dar si de opiniile lansate in spatiul public pe tema acestei Legii, cu precadere in perioada campaniei pentru alegerile prezidentiale, Societatea Romana pentru Drepturilor Omului, condusa de avocatul Artin Sarchizian, si-a exprimat pozitia fata de acest subiect, sustinand ca amnistia reprezinta actul de clementa de care societatea are nevoie, iar ceea trebuie sa primeze intr-o democratie este interesul majoritatii, nu interesele private.

Societatea Romana pentru Drepturile Omului arata ca situatia actuala din Romania in ce priveste conditiile din penitenciare, printre care amintim conditiile insalubre sau supraaglomerarea, cere adoptarea Legii aministiei si gratierii, intrucat in caz contrar Romania va continua sa piarda procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Spre exemplu, numai in anul 2014, Romania a fost condamnata de CEDO in 32 de cauze in care s-a reclamat incalcarea art. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care prevede interzicerea pedepselor si a tratamentelor inumane ori degradante.

In fata acestei realitatii, SRDO readuce in actualitate afirmatia profesorului doctor in Drept penal, Vintila Dongoroz, care a sustinut ca “puscaria, este o pepiniera infractionala”, si tinand cont de aceasta afirmatie, Societatea argumenteaza necesitatea adoptarii Legii amnistiei si gratierii.

Un prim argument al Societatii Romane a Drepturilor Omului pentru adoptarea Legii amnistiei si gratierii este acela ca in majoritatea penitenciarelor exista conditiile inumane de executare a pedepsei, iar scopul acesteia este comporomis.

Un alt argument se refera la umanitatea, SRDO facand trimitere la prevederilor internationale, in care se precizeaza ca orice pedeapsa trebuie sa fie aplicata cu umanitate, cu respect si grija pentru drepturile fundamentale a celor care sunt tinuti sa execute aceste pedepse. Un argument final este acela ca Romania va contina sa plateasca despagubiri uriase cetatenilor romani care reclama la CEDO conditiile inumane de detentie.

Prezentam in continuare opinia SRDO privind necesitatea Legii amnistiei:

"Amnistia reprezinta acel act de clementa al “statului” care iarta anumiti infractori de cele savarsite. In conditii normale, un astfel de act de clementa, intervine atunci cand fenomenul infractionalitatii este “tinut sub control” astfel ca societatea isi permite “luxul” de a ierta, ca gest de umanitate, si nu in ultima masura ca gest profund moral si crestin.

Totodata, ori de cate ori, interesul societatii o impune, un astfel de act de clementa trebuie adoptat. In situatia de fata, motivul principal ce justifica initiativa legislativa privind amnistia il reprezinta “supraaglomerarea din penitenciare” fapt real si recunoscut de toate organele de stat cu atributii in domeniu. Cu adevarat, in majoritatea locurilor de detentie conditiile in care sunt incarcerati detinutii sunt inumane, si greu de suportat, fiind adevarate centre de tortura.

In acest context, se pune intrebarea, daca avem, ori nu, nevoie de o astfel de lege?

Raspunsul nu poate fi decat afirmativ, si justificat de urmatorele argumente:

Argumentul 1:

In conditiile actuale de detentie, aplicarea pedepselor nu mai constituie “un mijloc pentru reeducarea infractorilor” .

Codul Penal, arata ca “Pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni” deci, reeducarea.

Practic, prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana condamnatului.

Insa, in conditiile in care, persoana supusa executarii pedepsei, este tinuta in conditii inumane, acest “scop al pedepsei” nu doar ca este compromis, dar este cu adevarat “deturnat”. De ce? In cele mai multe cazuri, datorita “raului suferit”, detinutul, proaspat eliberat, se razbuna pe societate, iar cea mai puternica razbunare o reprezinta recidiva.

In acest caz este cat se poate de limpede ca scopul pedepsei nu a fost atins, persoana in cauza nu a fost determinata sa-si schimbe atitudinea fata de lege.

Ba uneori, recidiva este mult mai feroce decat fapta initiala.

Stralucit spunea eminentul profesor de drept penal Vintila Dongoroz, ca “puscaria, este o pepiniera infractionala”, care pare din ce in ce mai productiva, cu sfiala indraznim sa parafrazam noi.

Asadar, in conditiile actuale, consideram ca in cele mai multe cazuri, date fiind conditiile inumane de executare a pedepsei, scopul acesteia (cum este definit de lege) este comporomis. In plus, apare marele pericol ca modalitatea in care este executata, sa constituie un factor favorizant al recidivei (factor criminogen).

Argumentul 2. Umanitatea.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la art. 3 dispune in termeni imperativi ca ,Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

In fapt, tinerea unor oameni (chiar si infractori) in conditii inumane reprezinta o violarea nepermisa a dispozitiilor conventiei, intolerabila intr-un stat democratic, de drept, unde “fiinta umana” trebuie tratata cu respect si respectata.

Orice pedeapsa trebuie sa fie aplicata cu umanitate, cu respect si grija pentru drepturile fundamentale a celor care sunt tinuti sa execute aceste pedepse.

Argumentul 3. Ratiuni economice;

Curtea Europeana “mitraliaza” Romania cu solutii de condamnare pentru “conditiile din penitenciare”, evident sunt insotite de despagubiri, care sunt platite din bugentul public, astfel ca, statul ajunge sa plateasca pentru acelasi detinut, de doua ori (o data cu “intretinerea” pe perioada detentiei, iar a doua, cu titlu de despagubiri)

Aceste trei argumente, consideram ca sunt pertinente si suficiente pentru a justifica un astfel de act de “clementa” de care avem nevoie, noi societatea!

Sigur, sunt proferate o serie de “acuze” fata de initatori, cum ca urmaresc diverse interese private, aspecte deloc de neglijat, insa, totusi, ceea ce trebuie sa primeze intr-o democratie este interesul majoritatii, care, in cazul de fata, dicteaza pentru un astfel de act de clementa.

Dr. Av. Sarchizian Artin"