Consiliul Superior al Magistraturii a publicat marți, 14 aprilie 2026, motivarea Hotărârii nr. 290 din 3 martie 2026, prin care a admis cererea judecătorului Bogdan „Bobi” Mateescu (foto stânga) de la Tribunalul Vâlcea de apărare a reputației, după ce grefiera Elena Dinescu (foto dreapta) de la aceeași instanță l-a acuzat că ar fi bruscat-o în cadrul unei discuții din 12 februarie la care au fost prezenți mai mulți judecători ai tribunalului. 

Amintim că acest scandal s-a soldat inclusiv cu o acțiune prin care grefiera a solicitat ordin de protecție împotriva lui „Bobi” – acțiune respinsă definitiv. (Găsiți la finalul articolului linkuri către toate episoadele serialului „Bobi versus grefieră”.)

Revenind: prin hotărârea adoptată în luna martie, judecătorii CSM – admițând raportul întocmit în acest sens de către Inspecția Judiciară – susțin că acuzațiile publice de violență, abuz sau intimidare formulate împotriva unui judecător nu pot fi lansate în lipsa unor minime verificări, întrucât ele „sunt apte să genereze, în mod direct, dubii privind probitatea morală şi profesională a celui vizat”.

Situația este cu atât mai delicată, cu cât „un judecător nu dispune de aceleaşi mijloace de reacţie publică precum alte persoane, tocmai în considerarea obligației de rezervă şi a rolului său constituțional. Acest dezechilibru impune un standard sporit de prudenţă şi responsabilitate din partea celor care aleg să comunice public acuzații grave, cu atât mai mult cu cât, în lipsa unei constatări oficiale, efectele asupra reputației pot căpăta un caracter practic ireversibil”, adaugă Secția pentru judecători a CSM.

Și CSM, și IJ ceartă sindicatul grefierilor

La fel ca Inspecția Judiciară, și judecătorii din Consiliu critică Sindicatul Național al Grefei Judiciare (SNGJ) Dicasterial pentru felul în care a înțeles să se solidarizeze cu colega de breaslă. Concret, Secția pentru judecători reproșează sindicatului că, în comunicatul emis cu acea ocazie, a formulat acuzații neverificate la adresa lui Bogdan Mateescu:

„Secția observă că demersul public al Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial nu s-a limitat la sesizarea instituțiilor competente ori la exprimarea unei poziții prudente, circumscrise intereselor profesionale ale membrilor săi, ci a preluat şi a prezentat ca atare susţinerile doamnei grefier Dinescu Elena, conferindu-le, printr-un comunicat oficial, aparenţa unor fapte certe, de o gravitate semnificativă (‘agresiune’, ‘bruscare’, ‘împingere și scoatere forțată din încăpere’), anterior oricărei clarificări obiective şi fără a aştepta concluziile autorităţilor abilitate”.

Prezentăm cel mai important fragment din hotărârea CSM:

„Analizând Raportul Inspecţiei Judiciare, cât şi înscrisurile ataşate, Secţia pentru judecători reţine următoarele:

Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii sunt învestite cu dreptul şi obligaţia de a apăra reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor, la cerere sau din oficiu.

Reputația profesională reflectă percepţia publică asupra integrităţii, competenţei şi corectitudinii unei persoane, iar atingerea adusă reputației devine relevantă în sensul mecanismului de protecție atunci când se întemeiază pe afirmaţii tendențioase, nefondate, menite să discrediteze onoarea sau prestigiul profesional. Dreptul la reputație constituie un element esenţial al identității sociale şi profesionale, fiind protejat de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În cazul magistraţilor, reputația profesională are o dimensiune particulară, fiind strâns legată de independenţă, imparţialitate şi integritate, conferind autoritate şi credibilitate funcţiei judiciare.

În acelaşi timp, libertatea de exprimare garantată de art. 10 din Convenţie nu este absolută, exercitarea sa fiind însoţită de îndatoriri şi responsabilităţi, iar atunci când sunt formulate acuzaţii grave la adresa unui magistrat, acestea trebuie să se sprijine pe o bază factuală suficientă, în caz contrar depăşind limitele criticii admisibile şi fiind aptă să submineze autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti (a se vedea, între altele, Prager şi Oberschlick împotriva Austriei; Lešník împotriva Slovaciei; Morice împotriva Franţei).

În speţă, Secția observă că afirmaţiile publice contestate nu s-au limitat la prezentarea existenței unui conflict de muncă ori la redarea unei nemulțumiri, ci au acreditat, în mod concret, ideea exercitării de către domnul judecător Matescu Mihai-Bogdan a unor acte de violenţă fizică, precum şi a unei conduite care ar fi depăşit ‘orice limită admisibilă într-o instituţie a statului de drept’, fapte care ar fi adus atingere ‘integrității fizice’ a doamnei grefier Dinescu Elena. Astfel de afirmaţii depăşesc sfera unei simple opinii şi intră în categoria unor imputări factuale grave, susceptibile să angajeze răspunderea penală şi/sau disciplinară, cu impact direct asupra reputației profesionale.

Or, din verificările Inspecției Judiciare rezultă că premisa factuală principală a comunicatului, şi anume existenţa unei agresiuni fizice, nu este dovedită de ansamblul probelor administrate de Inspecţia Judiciară, respectiv de declaraţiile magistraților prezenți, coroborate cu înregistrarea audio realizată chiar de doamna grefier, din care nu rezultă un contact fizic și cu atât mai puţin o îmbrâncire ori bruscare. În aceste condiţii, acreditarea publică a unor asemenea fapte, fără documentarea adecvată şi fără a aştepta concluziile instituţiilor competente, este de natură să denatureze realitatea şi să genereze o dezinformare a opiniei publice cu privire la comportamentul profesional al domnului judecător Mateescu Mihai-Bogdan.

Totodată, Secţia reține că atitudinea manifestată de doamna grefier în cadrul incidentului, inclusiv prin escaladarea dialogului, refuzul inițial de a se conforma unor dispoziţii administrative şi formularea de amenințări privind mediatizarea, este incompatibilă cu exigenţele de rezervă, loialitate instituţională şi cooperare profesională care incumbă personalului auxiliar de specialitate, a cărui funcţie este una esenţială în arhitectura actului de justiție și presupune, în mod necesar, contribuția la menținerea climatului de respect şi încredere în cadrul instanţei.

Secția observă că demersul public al Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial nu s-a limitat la sesizarea instituțiilor competente ori la exprimarea unei poziții prudente, circumscrise intereselor profesionale ale membrilor săi, ci a preluat şi a prezentat ca atare susţinerile doamnei grefier Dinescu Elena, conferindu-le, printr-un comunicat oficial, aparenţa unor fapte certe, de o gravitate semnificativă (‘agresiune’, ‘bruscare’, ‘împingere și scoatere forțată din încăpere’), anterior oricărei clarificări obiective şi fără a aştepta concluziile autorităţilor abilitate.

În aceste coordonate, având în vedere rolul specific al unei organizaţii sindicale reprezentative pentru personalul auxiliar de specialitate, precum şi impactul previzibil al unei comunicări publice care vizează conduita unui judecător, se impunea o prudenţă sporită, inclusiv sub aspectul verificării minime a împrejurărilor esenţiale, cel puţin prin raportare la conduita altor participanți implicaţi direcţi în incident ori la poziția instituţională a instanţei, care a emis un comunicat de presă. În lipsa unor astfel de minime diligenţe, comunicatul a fost formulat într-o manieră de natură să producă efecte imediate asupra percepției publice, transformându-se practic într-o veritabilă acuzaţie de natură disciplinară, respectiv penală. Prin urmare, prezentarea unilaterală a unei versiuni, în termeni categorici şi acuzatori, urmată de diseminarea sa în mass-media, a depăşit cadrul legitim al apărării intereselor profesionale ale grefierilor și a avut aptitudinea de a aduce o atingere gravă reputației profesionale a judecătorului vizat.

De asemenea, Secţia reține că difuzarea pe canale media a acestor acuzaţii, pe care presa le-a preluat ca atare în contextul în care ele emanau de la un sindicat reprezentativ al grefierilor la nivel naţional, în special în contextul prezentării lor ca fapt confirmat (‘incident de o gravitate extremă’, ‘agresată’, ‘împinsă’, ‘scoasă forțat’), are aptitudinea de a produce o părere publică defavorabilă cu privire la judecătorul în cauză, afectând autoritatea de care acesta trebuie să se bucure în exercitarea funcţiei și, prin ricoşeu, încrederea publicului în actul de justiţie.

Totodată, Secția observă că afirmaţiile au fost diseminate într-un cadru cu audienţă largă, fiind preluate de multiple publicaţii, ceea ce amplifică impactul negativ, cu atât mai mult cu cât judecătorul, prin natura statutului său şi a obligaţiei de rezervă, are posibilități limitate de reacţie publică.

De asemenea, Secţia subliniază, că într-un stat de drept acuzațiile publice de violenţă, abuz sau intimidare formulate împotriva unui judecător nu pot fi lansate ca simple naraţiuni unilaterale, fără verificări minime şi fără o bază factuală adecvată, cu atât mai mult cu cât asemenea imputări sunt apte să genereze, în mod direct, dubii privind probitatea morală şi profesională a celui vizat. Astfel, Secţia subliniază faptul că libertatea de exprimare nu legitimează transformarea unor tensiuni de serviciu sau a unor susțineri neverificate în ‘verdicte’ publice, prezentate ca certitudini.

Secţia mai observă că un judecător nu dispune de aceleaşi mijloace de reacţie publică precum alte persoane, tocmai în considerarea obligației de rezervă şi a rolului său constituțional. Acest dezechilibru impune un standard sporit de prudenţă şi responsabilitate din partea celor care aleg să comunice public acuzații grave, cu atât mai mult cu cât, în lipsa unei constatări oficiale, efectele asupra reputației pot căpăta un caracter practic ireversibil.

Ca atare, în lipsa unei verificări instituționale prealabile și a unei baze factuale suficiente, vehicularea publică a unor acuzații de violenţă ori abuz pretins săvârşite de către un magistrat nu reprezintă o informare legitimă, ci o formă de dezinformare aptă să producă prejudicii grave şi să erodeze, în mod nejustificat, încrederea publicului în autoritatea judecătorească.

În ceea ce îl priveşte pe domnul judecător Mateescu Mihai-Bogdan, acreditarea publică, fără suport factual verificat în prealabil, a unei conduite de pretinsă agresiune şi abuz de autoritate este de natură să îi afecteze grav reputaţia profesională şi să genereze consecinţe directe asupra carierei sale, prin inducerea unei suspiciuni de incompatibilitate cu exigențele de probitate, echilibru şi demnitate ale funcţiei, dar şi să prejudicieze în mod secundar imaginea Tribunalului Vâlcea ca instituţie, iar, în plan mai larg, să alimenteze o percepţie generalizată de delegitimare a judecătorilor din întreaga ţară, subminând încrederea publicului în autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

În consecinţă, Secția apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru apărarea reputaţiei profesionale a domnului judecător Mateescu Mihai-Bogdan, întrucât afirmaţiile publice vehiculate au depăşit limitele criticii admisibile, au acreditat fapte grave fără bază factuală adecvată şi au fost apte să afecteze reputația profesională şi autoritatea funcţiei judiciare.

Secţia reţine că prejudiciul generat prin astfel de comunicări nu are un caracter exclusiv individual, întrucât judecătorul nu este expus în spațiul public doar în calitate de persoană privată, ci şi ca reprezentant al autorității judecătoreşti. Or, atunci când acuzațiile vizează pretinse fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, atingerea adusă reputației profesionale reverberează inevitabil şi asupra autorităţii şi credibilității justiţiei, în ansamblul său.

Astfel, prin natura lor, afirmaţii de tipul celor diseminate prin comunicatul Sindicatului Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial tind să deturneze percepția publică de la exigența verificării instituţionale la o reacţie emoțională, cu consecința compromiterii nejustificate a credibilității judecătorului vizat, a instanţei din care face parte şi, mai ales, a întregului corp profesional.

Ca atare, pe lângă reputaţia judecătorului vizat, Secţia pentru judecători reţine şi faptul că o atare atitudine amplificată şi validată public prin comunicatul Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial, în calitatea sa de reprezentant al grefierilor, proiectează în mod nedrept asupra corpului judecătorilor o imagine generalizată de superioritate abuzivă şi exercitare arbitrară a autorității, alimentând narativul contemporan al ‘vinovatului de serviciu’ şi erodând, într-un mod profund nociv, încrederea publică în cooperarea loială dintre profesioniştii sistemului judiciar şi implicit în însăşi autoritatea instanţelor.

În fine, Secţia precizează că apărarea reputației profesionale a judecătorilor nu echivalează cu inhibarea semnalării unor disfuncţionalități reale ori a exercitării dreptului la liberă exprimare, ci urmăreşte delimitarea criticii legitime de derapaje de tipul celui de faţă. În acest cadru, intervenţia Secţiei are ca finalitate restabilirea echilibrului necesar între libertatea de exprimare şi protecţia autorității judecătoreşti, ca element esențial al statului de drept”.

* Citiți aici întreaga Hotărâre 290/2026 a Secției pentru judecători din CSM

Citiți precedentele episoade ale serialului „Bobi versus grefieră”:

- „Scandal la Tribunalul Vâlcea”;

- „Audio: înregistrările grefierei”;

- „Represalii în sindicat”;

- „Concluzia IJ: Bobi, făcut cu agent provocator”.