Dosarele Directiei Nationale Anticoruptie ar putea fi desfiintate pe banda rulanta in ipoteza in care Curtea Constitutionala a Romaniei va declara neconstitutionale mai multe texte de legi care le permit procurorilor sa intre in DNA fara sa aiba grad de Parchet General. Asta in ipoteza in care CCR ii va da dreptate avocatului Dan Chitic (foto 1), care joi, 10 octombrie 2019, i-a cerut judecatoarei Rodica Cosma de la Inalta Curte de Casatie si Justitie sesizarea CCR pe aceasta tema.

In esenta, Chitic reclama faptul ca actualul cadru legislativ creeaza o discriminare a cetatenilor in functie de natura infractiunilor pentru care sunt cercetati. Mai precis, membrii Guvernului pot fi cercetati pentru fapte de coruptie sau asimilate celor de coruptie doar de catre procurori DNA. Or, in Directia Nationala Anticoruptie un procuror accede doar daca are 10 ani vechime in functie, nefiind obligatoriu sa aiba grad de PICCJ. Pe de alta parte, pentru orice alte fapte decat cele de coruptie sau asimilate celor de coruptie, legea dicteaza ca aceiasi membri ai Guvernului sa fie cercetati de catre procurori din Parchetul General.

Dan Chitic a ridicat exceptia de neconstitutionalitate in cauza nr. 1259/1/2019/a1 (asa-numitul „Dosar Posta IX”), aflata in faza de camera preliminara. Cauza in care avocatul il apara pe fostul ministru al Comunicatiilor Gabriel Sandu (foto 3), trimis in judecata pentru presupuse fapte de trafic de influenta si de complicitate la abuz in serviciu, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

Mai exact, avocatul Dan Chitic vrea ca instanta de contencios constitutional sa constate neconstitutionalitatea urmatoarelor articole:

- art. 56 alin. 6 din Codul de procedura penala: „Este competent sa efectueze ori, dupa caz, sa conduca si sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel”;

- art. 13 din OUG 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie:

„(1) Sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, savarsite in una dintre urmatoarele conditii:

a) daca, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 200.000 euro ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro;

b) daca, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie, sunt comise de catre: deputati; senatori; membrii din Romania ai Parlamentului European; membrul desemnat de Romania in Comisia Europeana; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat si asimilatii acestora; consilieri ai ministrilor; judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii Constitutionale; ceilalti judecatori si procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; presedintele Consiliului Legislativ si loctiitorul acestuia; Avocatul Poporului si adjunctii sai; consilierii prezidentiali si consilierii de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii si auditorii publici externi din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei si ai camerelor judetene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul si viceguvernatorii Bancii Nationale a Romaniei; presedintele si vicepresedintele Consiliului Concurentei; ofiteri, amirali, generali si maresali; ofiteri de politie; presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene; primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti; primarii si viceprimarii sectoarelor municipiului Bucuresti; primarii si viceprimarii municipiilor; consilieri judeteni; prefecti si subprefecti; conducatorii autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale si persoanele cu functii de control din cadrul acestora, cu exceptia conducatorilor autoritatilor si institutiilor publice de la nivelul oraselor si comunelor si a persoanelor cu functii de control din cadrul acestora; avocati; comisarii Garzii Financiare; personalul vamal; persoanele care detin functii de conducere, de la director inclusiv, in cadrul regiilor autonome de interes national, al companiilor si societatilor nationale, al bancilor si al societatilor comerciale la care statul este actionar majoritar, al institutiilor publice care au atributii in procesul de privatizare si al unitatilor centrale financiar-bancare; persoanele prevazute la art. 293 si 294 din Codul penal.

(2) Infractiunile impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie.

(3) Sunt de competenta Directiei Nationale Anticoruptie infractiunile prevazute la art. 246, 297 si 300 din Codul penal, daca s-a cauzat o paguba mai mare decat echivalentul in lei a 1.000.000 euro”.

- art. 87 alin. 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara: „Pentru a fi numiti in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, procurorii trebuie sa nu fi fost sanctionati disciplinar, sa aiba o buna pregatire profesionala, o conduita morala ireprosabila, cel putin 10 ani vechime in functia de procuror sau judecator si sa fi fost declarati admisi in urma unui concurs organizat de catre comisia constituita in acest scop”.

Toate aceste articole sunt criticate prin raportare la art. 40 alin. 1 Cod procedura penala: „Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile de inalta tradare, infractiunile savarsite de senatori, deputati si membri din Romania in Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si de procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie”.

Iata textele din Constitutia Romaniei si din Conventia Europeana a Drepturilor Omului pe care le invoca Dan Chitic:

- art. 1 alin. (5) din Constitutie: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”;

- art. 16 alin. (1) din Constitutie: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”;

- art. 21 alin 1-3 din Constitutie:

„(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil”.

- art. 124 din Constitutie:

„(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.

(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”.

- art. 6 din Conventia EDO privind dreptul la un proces echitabil:

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.

3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:

a. sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, despre natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa;

b. sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;

c. sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare remunerarii unui aparator, sa poata fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;

d. sa audieze sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

e. sa fie asistat gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere”;

- art. 13 din Conventia EDO privind dreptul la un remediu efectiv:

„Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta Conventie au fost incalcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale”.

In replica, procurorul de sedinta Marius Vartic (foto 2) – seful Serviciului de reprezentare la ICCJ (I) din cadrul Sectiei judiciare penale a DNA – i-a cerut judecatoarei Rodica Cosma sa respinga ca inadmisibila cererea de a fi sesizata Curtea Constitutionala, precizand ca el activeaza in acest parchet inca de la infiintarea lui, in 2003 (cand se numea Parchetul National Anticoruptie), si ca tine minte cum Curtea Constitutionala a pronuntat mai multe decizii prin care a respins o serie de exceptii de neconstitutionalitate privind organizarea si functionarea DNA:

„S-a raspuns in nenumarate randuri (n.r. de catre CCR): atat pe vechea procedura penala, cat si pe legile anterioare. (...) OUG nr. 43/2002 a fost periata si de vechea Curte, si de actuala. Este o lege puternica – un stalp al dreptului, la fel cum sunt Codul penal si cel de procedura penala”.

Judecatoarea Cosma a stabilit pronuntarea pe exceptia de neconstitutionalitate in data de 24 octombrie 2019.

Redam cele mai importante pasaje din cererea de sesizare a CCR formulata de avocatul Dan Chitic:

„Potrivit dispozitiilor art 40 alin din Cpp, ICCJ judeca in prima instanta, printre altele infractiunile savarsite de membrii Guvernului.

Potrivit dispozitiilor art 281 din Cpp alin 1 lit b din Cpp, se incadreaza in categoria nulitatilor absolute incalcarea dispozitiilor privind competenta persoanala a instantelor judecatoresti.

Conform Deciziei Curtii Constitutionale nr 302/2017, nerespectarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala atrage de asemenea nulitatea absoluta a actelor de urmarire penala.

S-a avut in vedere principiul legalitatii, ce reprezinta o componenta a statului de drept. Astfel principiul legalitatii presupune in principal, ca organele judiciare actioneaza in baza competetei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar subsecvent, presupune ca acestea trebuie sa respecte, atat dispozitiile de drept substantial, cat si pe cele de drept procedural incidente, inclusiv normele de competenta.

Potrivit art 87 alin 2 din Legea 304/2004, astfel cum a fost modificat prin OUG nr 92 din 15.10.2018 (…), pentru a fi numiti in cadrul DNA, procurorii trebuie, printre altele, sa aiba cel putin 10 ani vechime in functia de procuror sau judecator si sa fi fost declarati admisi in urma unui concurs organizat de catre Comisia constituita in acest scop.

Cu alte cuvinte, in raport de normele legale in vigoare, membrii guvernului care savarsesc presupuse fapte de coruptie sau asimilate acestora pot fi cercetati in cadrul urmaririi penale de catre procurori care indeplinesc doar conditia de vechime de 10 ani, fara sa indeplineasca si conditia gradului profesional, in timp ce, in situatia in care aceeasi membri ai guvernului savarsesc orice alta fapta penala, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procurori din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Astfel, desi infractiunile de coruptie si cele asimilate acestora prezinta un grad de pericol social ridicat in comparatie cu alte fapte de natura penala, subiectii calificati prevazuti la alin. 2 din art. 13 din OUG 43/2002 sunt cercetati de catre procurori care pot avea un grad profesional inferior procurorilor care cerceteaza aceleasi persoane pentru infractiuni de “drept comun”.

Prin urmare, sub acest aspect, consideram ca sunt infrante dispozitiile constitutionale care prevad egalitatea cetatenilor in fata legii, prin instituirea unui criteriu discriminatoriu de cercetare in functie de natura infractiunii.

Avand in vedere cele de mai sus, consideram ca cercetarea in faza de urmarire penala a unui ministru de catre procuror nu trebuie sa se supuna numai regulilor referitoare la vechimea efectiva in profesie a acestuia, astfel cum este aceasta prevazuta in normele legale a caror constitutionalitate o criticam, ci trebuie sa respecte si normele referitoare la gradul profesional al procurorului care trebuie sa corespunda gradului profesional al judecatorului care solutioneaza cauza pe fond conform legii, respectiv sa aiba grad corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art 44 alin 1 lit. c din Legea 303/2004, asa cum a fost modificata prin OUG nr 7 din 19.02. 2019, pentru a avea aptitudinea de a fi promovati in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ, procurorii trebuie sa aibe printre alte calitati si o vechime de cele putin 10 ani, in functia de judecator sau procuror, cel putin gradul profesional corespunzator gradului profesional corespunzator Parchetului de pe langa Curtea de Apel si sa fi fost declarati admisi in urma unui concurs organizat de catre Comisia constituita in acest scop.

Prin urmare, raportat la principiul legalitatii, principiu ce se constituie intr-o componenta a statului de drept, in masura in care DOAR judecatorii de la Inalta Curte sunt competenti sa judece infractiuni savarsite de membrii Guvernului, in acelasi mod si procurorii care efectueaza urmarirea penala trebuie sa aiba vechimea si gradul prevazute de lege, respectiv minim 10 ani vechime si sa aiba grad corespunzator Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Jusritie.

Nu lipsit de relevanta in aceasta cauza este faptul ca prin Decizia CCR 302/2017 s-a stabilit ca “solutia legislativa cuprinsa in dispozitiile art. 281 alin 1 lit b din Cpp, care nu reglementeaza in categoria nulitatilor absolute incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala este neconstitutionala. Curtea a retinut ca, desi noua legislatie procesual penala a operat unele modificari ale normelor ce guverneaza urmarirea penala si implicit a competentei de realizare a acesteia, aceste modificari nu au determinat o diminuare a importantei acestei faze procesuale, si nici a rolului pe care organul de urmarire penala il ocupa in cadrul procesului penal. Astfel, nu exista nicio justificare rezonabila a eliminarii din categoria nulitatilor absolute a nerespectarii dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala.

Totodata, Curtea a constatat ca reglementarea competentelor organelor judiciare este un element esential ce decurge din principiul legalitatii, principiu ce se constituie intr-o componenta a statului de drept. (…) Curtea a constatat ca dovedirea unei vatamari a dreturilor persoanei interesate prin nerespectarea de catre organul de urmarire penala a dispozitiilor referitoare la competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei se transforma intr-o proba greu de realizat de catre cel interesat (…) Acest fapt contravine dreptului la un proces echitabil.”

Nu in ultimul rand, aratam ca activitatea de legiferare presupune ca reglementarea relatiilor sociale prin lege si prin celelalte categorii de acte normative se realizeaza cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului romanesc, Constitutia consacrand in art. 1 alin. (5) principiul constitutional al suprematiei acesteia.

Autoritatile cu competente normative au obligatia conformarii prevederilor constitutionale, legale si principiilor de drept atunci cand elaboreaza acte normative, precum si asigurarea calitatii legii, in sens larg. Calitatea legii presupune ca in procesul de elaborare a actelor normative sa fie indeplinite doua conditii: accesibilitatea si previzibilitatea. Cele doua notiuni sunt utilizate, atat in cadrul controlului de conventionalitate exercitat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cat si in cadrul controlului de constitutionalitate exercitat de catre Curtea Constitutionala, aceasta din urma facand trimitere, in repetate cazuri, la jurisprudenta CEDO.

Notiunea de previzibilitate a fost definita chiar de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 61/2007 (...), ca fiind posibilitatea pe care o ofera celor interesati insasi norma juridica de a-si reprezenta consecintele punerii ei in opera ori cele ce deriva din incalcarea sau ignorarea ei. (...)

In considerentele mai multor decizii ale Curtii Constitutionale ce au avut in vedere „calitatea legii”, exprimata in general prin sintagma lege “accesibila si previzibila”, judecatorii Curtii au facut referire la sintagma „clara, precisa, previzibila si predictibila”, atribute chiar aritmetic indicate prin evocarea „celor 4 conditii”.

Cu privire la notiunea de predictibilitate, plecand de la definitia termenului, aratam ca aceasta semnifica „posibilitatea destinatarului normei de a prevedea rezonabil evolutia reglementarii, norma juridica inscriindu-se astfel sub cupola imperativului securitatii juridice, iar ca o varianta a acesteia, sub imperativul principiului increderii legitime, ca asteptarile lui, derivate din reglementare, nu vor fi deturnate sau nu vor fi substantial modificate. Pe scurt increderea destinatarului reglementarii in stabilitatea acesteia pe o perioada rezonabila si previzibila”. In final se se subliniaza faptul ca insasi Curtea sugereaza o astfel de abordare atunci cand a afirmat ca „modificarile succesive ale reglementarii au afectat caracterul previzibil al normei”.

Accesibilitatea legii priveste, in principal, aducerea la cunostinta publica a acesteia, care se realizeaza prin publicarea actelor normative. Exista insa si o alta semnificatie a notiunii de accesibilitate, asociata exigentei previzibilitatii legii, si anume aceea care priveste modul de receptare a continutului actelor normative de catre corpul social, in sensul de intelegere a acestora. Norma juridica trebuie sa fie clara, inteligibila.

Norma criticata prin prezenta exceptie, este insuficient accesibila, precisa si previzibila, in sensul in care s-a exprimat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in numeroase decizii referitoare la statul roman (...), conform careia principiul legalitatii presupune existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile in ceea ce priveste aplicarea lor.

Mai mult, Curtea Europeana a aratat ca „chiar si in conditiile in care legea este accesibila si previzibila”, ea trebuie sa aprecieze daca „modalitatea in care dreptul intern este interpretat si aplicat produce efecte conforme cu principiile Conventiei”, daca normele sunt „suficient de accesibile, precise si previzibile in aplicarea lor”.

Subliniem ca prin Decizia 248/2019 CCR a statuat deja ca “Referitor la standardele de calitate a legii, Curtea Constitutionala a retinut, in jurisprudenta sa, ca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie consacra principiul respectarii obligatorii a legilor si ca, pentru a fi respectata de destinatarii sai, legea trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de precizie, claritate si previzibilitate, astfel incat acesti destinatari sa isi poata adapta in mod corespunzator. S-a retinut, prin aceeasi jurisprudenta, ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Totodata, Curtea a retinut ca, desi este dificil a fi redactate legi de o precizie totala si o anumita suplete se poate dovedi a fi de dorit, aceasta suplete nu trebuie sa afecteze previzibilitatea legii (a se vedea Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, si Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015). De asemenea, Curtea a retinut ca formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat, si, totodata, ca respectarea legilor este obligatorie, insa nu se poate pretinde unui subiect de drept sa respecte o lege care nu este clara, precisa si previzibila, intrucat acesta nu isi poate adapta conduita in functie de ipoteza normativa a legii.

De aceea, legiuitorul trebuie sa manifeste o deosebita atentie atunci cand adopta un act normativ (...).

De altfel, aceeasi cerinta referitoare la calitatea legii este impusa si de prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative (...), conform carora actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie, dispozitii legale a caror respectare de catre legiuitor este obligatorie, prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie”.

* Cititi aici textul complet al cererii de sesizare a Curtii Constitutionale

Sursa foto Vartic si Sandu: B1.ro