Lumeajustitiei.ro prezinta in format video a doua parte a interviului realizat de publicatia noastra cu avocatul Antoniu Obancia (foto), partener in cadrul Casei de Avocatura Zamfirescu Racoti & Partners si coordonator al Departamentului de Drept penal-comercial din cadrul ZRP, specializat in domeniul litigiilor si arbitrajului, dar si in zona infractionalitatii organizate. La fel ca si in prima parte, avocatul Antoniu Obancia ne raspunde cu deschidere intrebarilor privitoare la intreg sistemul judiciar, analizand si detaliind opiniile sale privitoare la problemele si evenimentele din Justitie. In aceasta a doua parte, avocatul Antoniu vorbeste despre modul de actionare al procurorilor DNA, ca un "efect de tavalug", despre spectacolele cu catuse, despre rolul partilor din dosar si al greutatii "probelor sau indiciilor temeinice" care stau la baza unei cauze instrumentate de anchetatori.

Totodata, este analizata de catre avocatul Antoniu Obancia din cadrul Casei de Avocatura Zamfirescu Racoti & Partners al carei partener este si posibilitatea ca magistratii sa raspunda patrimonial pentru erorile comise sau despre institutia masurii controlului judiciar pe cautiune care, la randul ei, a nascut controverse de la intrarea in vigoare a Noului Cod de procedura penala la data de 1 februarie 2014.

Prezentam pasaje din interviul realizat cu Antoniu Obancia, cu precizarea ca puteti urmari in integralitate raspunsul acordat de avocatul de la Casa de Avocatura Zamfirescu Racoti & Partners fiecarei intrebari in video de mai jos:

In ultimul interviu acordat Lumeajustitiei.ro vorbeati despre efectul de tavalug pe care il creeaza modul de actionare al procurorilor, facand la acel moment referire la dosarele DIICOT. Intre timp apreciati ca acest efect s-a propagat si la alte unitati de parchet, precum DNA, care a oferit in ultima vreme suficiente spectacole de catuse, unele finalizate deja cu achitari?

"Trecand de la ce am spus atunci, si ma refeream la infractiuni economice, in materie de infractiuni de coruptie efectul de tavalug este generat, ca si concept de victima colaterala, de reputatia, cel putin, pentru care si-a construit modul de viata pe reputatie. Vorbim de o persoana care cel putin profesional sau chiar politic are din reputatia stirbita un atu care dispare prin simpla citare, chemare in calitate care poate sa fie chiar si de martor. Chemarea la DNA implica o stirbire a reputatiei. (...) Cine aude in tramvai o stire la radio ca x a fost chemat la DNA zice 'gata, l-a inhatat'. (...) Daca ati vazut comunicatele DNA, in linii mari, ele sunt convergente cu obligatia de rezerva tipica caracterului urmaririi penale de a fi o faza nepublica. Dar comunicatul DNA e una si multe alte detalii sunt cu totul si cu totul altceva".

Care apreciati ca este pericolul pe termen lung al actiunilor parchetelor de a pune "la pachet” toate persoanele implicate intr-un dosar penal, fara ca inainte sa fie stabilit rolul precis al fiecaruia?

“Aici este o chestiune foarte frumoasa, juridic vorbind, si care ar trebui sa fie transata de camera preliminara. Adica in camera preliminara ajungi si te plangi de toate neregulile procurorului, pentru ca la procuror te plangi degeaba, asa e legenda. Nu ai decat o cale, eventual o plangere la procurorul ierarhic superior, dar practica a dovedit ca in proportii covarsitoare ele sunt respinse”.

Ce s-a modificat in practica, la nivel de actiune al procurorilor, de la momentul deciziei Senatului din mai 2015 de a inlocui arestarea pe “suspiciuni rezonabile” cu arestarea in baza unor “probe sau indicii temeinice”? A fost doar o modificare de forma sau in prezent procurorii se gandesc de doua ori si strang probe solide pentru sustinerea cererii de arestare preventiva?

“Asa cum se citesc textele actualmente in vigoare, in ciuda a ceea ce ar trebui sa fie, adica pentru arestare conditiile sa fie mai aspre decat pentru simpla punere in miscare a actiunii penale, lucrurile par a sta invers. Te poate aresta in niste conditii mai putin riguroase sub aspect probatoriu decat poti fi inculpat”.

Fara sa ne dorim acest lucru, Romania se transforma in tara in care oricine este arestabil. Ce trebuie sa se intample pentru ca Romania sa nu mai piarda pe banda rulanta la CEDO din cauza abuzurilor magistratilor? Apreciati utila o lege de raspundere patrimoniala a magistratilor?

“Partile din procese sunt prin esenta subiectiva si au dreptul la speculatii. S-a creat o opinie in sensul ca magistratii ar trebui sa raspunda si ei, ca sunt si ei oameni. (…) Cadru exista si acum, norme si temeiuri exista si acum. Exista si departament specializat la DNA cu lupa pe Justitie, pe sistemul judiciar. (…) Justitia intr-un stat nu este legata de cazuri particulare. Ea este utila intregii societati”.

Referindu-ne la deciziile pe care procurorii le pot lua, fara a fi necesar acordul judecatorului, ce opinie aveti de institutia controlului judiciar pe cautiune, in forma sa actuala?

“Aparent, masura este in favoarea inculpatului. Dar, se pune problema daca nu platesti cautiunea. Atunci va trebui facuta o propunere de catre parchet, daca staruie cu o masura mai grava, respectiv arestarea preventiva, propunere care se discuta in sala de judecata, fara nicio legatura cu ceea ce s-a dispus anterior, controlul pe cautiune sau neplata cautiunii. Totusi, un element exista. Arestarea se cere pentru pericol social, lasarea in libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publica. Pai si atunci, daca prima ta reactie ca procuror este ca e suficient si un control judiciar pe cautiune, simplul fapt al neplatii cautiunii ma transforma in altceva? Cum mai poate sa sustina in mod credibil pericolul social?"

Ce modificari credeti ca incumba controlul judiciar pe cautiune, atat timp cat nu este clar prevazut modul de aplicare al acestuia si o limita maxima pana la care acesta poate fi aplicat? Va intreb acest lucru intrucat in spatiul public s-a creat deja perceptia ca procurorul dispune controlul pe cautiune dupa bunul plac si in functie de persoana.

“Rolul principal al cautiunii este ca inculpatul isi va respecta obligatiile procesuale, nu sa achite prejudiciul. Prejudiciul vine la parchet cu o solutie de condamnare, pentru ca numai atunci pe latura civila te obliga sa platesti. E adevarat ca in Cod spune ca banii din cautiune pot fi folositi si pentru... dar e o chestie reziduala, despre care constatam ca ajunge tinta, recuperarea prejudiciului.

Si se mai intampla un lucru. Se dispune o cautiune mare, sa zicem ca inculpatul o achita, banii raman blocati printr-o chitanta la dosar. Pai si atunci, n-ar fi pacat sa ii dam omului banii inapoi? Hai sa ducem dosarul in asa fel incat sa se constate prejudiciul si sa se faca venit la bugetul de stat. (…) Ca principiu, neplata cautiunii nu poate sa aiba repercursiuni asupra libertatii, dar nici cautiunea sa nu fie stabilita de asemenea maniera incat sa zdruncine increderea in unitatea actului de justitie. Unii care au bani, scapa, altii care nu au nu pot accesa aceasta institutie. Discrepantele de cuantum si practic caracterul discretionar nasc discutii pentru ca nu exista niciun criteriu de stabilire a cautiunii. Nu e normal lipsa previzibilitatii, modul in care se aplica aceasta institutie”.