Directorul Autorității Rutiere Române (ARR) Cristian Anton (foto) a fost arestat preventiv pentru luare de mită, grup infracțional organizat și folosire de informații nepublice de un judecător aflat în stare de incompatibilitate și care nu a realizat o motivare proprie, ci doar a preluat copy-paste argumentele și raționamentul DNA. Constatările îi aparțin apărătorului lui Cristian Anton, avocatul Cristian Winzer.

După ce în urmă cu câteva zile a acuzat scurgerile de informații din dosar provenite de la DNA, inclusiv fotografii date în spațiul public de la percheziția domicilară care încă nu se încheiase (click aici pentru a citi), Winzer a oferit noi detalii despre dosarul clientului său, în două postări pe pagina sa de Facebook, de marți, 14 aprilie 2026.

Astfel, Cristian Winzer dezvăluie că Anton a fost arestat de un judecător de la Tribunalul Cluj, care se pronunțase în caz înainte de a soluționa cererea DNA de emitere a unui mandat de arestare preventivă. Mai exact, cu ocazia dispunerii măsurilor de supraveghere, același judecător afirmase că banii ajung la Cristian Anton, că acesta colectează sume de bani provenite din corupție sau că este cert că se află în circuitul infracțional, validând practic încă de atunci acuzațiile DNA. Or, arată Winzer, este clar că respectivul judecător se afla în incompatibilitate, nefiind imparțial la momentul soluționării cererii de arestare.

De asemenea, avocatul Cristian Winzer acuză că judecătorul de la Tribunalul Cluj a făcut copy-paste după referatul de arestare al DNA, preluând în încheierea de arestare raționamentul și argumentele parchetului anticorupție, fără sa examineze susținerile apărării și fără să realizeze o motivare proprie. Iar acest lucru afectează evident garanțiile unui proces echitabil.

Prima postare a avocatului Cristian Winzer:

„Despre incompatibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți care a dispus arestarea preventivă a domnului ANTON Cristian

În mod repetat, ANTERIOR soluționării propunerii de arestare preventivă, judecătorul a formulat concluzii de certitudine cu privire la persoana domnului ANTON Cristian, depășind rolul legal de verificare sumară (după cum rezultă din cele 17 încheieri penale definitive studiate de către apărare):

(i) a reținut că ”sumele de bani colectate de la intermediari ajung la ANTON Cristian”, redând în mod explicit alegațiile acuzării privind traseul banilor;

(ii) a afirmat că domnul ANTON Cristian “colectează banii obținuți din săvârșirea de infracțiuni de corupție”, calificând în mod clar și direct proveniența sumelor de bani indicate în actele acuzatoriale;

(iii) a stabilit, în referire expresă la domnul ANTON (însușindu-și doar perspectiva și concluziile Ministerului Public), că ”s-a confirmat în mod concret că acesta este implicat în circuitul infracțional”, că ”o mare parte din sumele de bani colectate ajung la apartamentul acestuia”, respectiv că există ”date clare că această persoană deține sume importante de bani (din infracțiuni de corupție)”;

(iv) a identificat în mod expres ”pionii principali ai mecanismului infracțional”, indicându-l nominal pe ANTON Cristian ca fiind unul dintre aceștia;

(v) a reținut (validând din pix alegațiile acuzării!) că domnul ANTON desfășoară o ”activitate cu caracter de continuitate”, la el ajungând sumele de bani colectate cu titlu de mită, respectiv că locuința acestuia reprezintă locul în care ”se colectează banii obținuți din săvârșirea de infracțiuni de corupție”;

(vi) a indicat cu claritate ceea ce acuzarea menționează a reprezenta un ”tipar privind remiterea sumelor de bani” de către inculpatul R.B.A. ”la apartamentul lui ANTON Cristian”;

(vii) a reținut (validând ”din pix” alegațiile acuzării) că există ”date concrete”, care “confirmă implicarea sa în activitatea infracțională”.

Or, aceste formulări NU exprimă simple suspiciuni sau aparențe, ci veritabile constatări de fapt, redate în termeni de certitudine, cu privire la (i) implicarea directă a domnului ANTON Cristian și rolul său în pretinsul mecanism infracțional, (ii) traseul sumelor de bani și (iii) caracterul continuu al activității cu valențe penale.

Din perspectiva unui observator obiectiv, informat și rezonabil, rezultă cu evidență că judecătorul de drepturi și libertăți își formase deja, ANTERIOR soluționării propunerii de arestare preventivă, o OPINIE ANTICIPATĂ asupra aspectelor esențiale ale cauzei.

NU este vorba despre simpla participare anterioară a judecătorului în proceduri judiciare preliminare, ci despre împrejurarea că acesta validase deja, în termeni de certitudine, însăși teza factuală a acuzării, tratând existența faptelor, mecanismul pretins infracțional și implicarea subsemnatului, ca fiind deja CONTURATE și CONFIRMATE.

În aceste condiții, judecătorul NU a mai procedat (la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă) la o analiză reală, autonomă și neutră a condițiilor prevăzute de art. 223 C.Proc.Pen., ci s-a limitat, în mod evident, la RECONFIRMAREA propriilor evaluări anterioare.

Or, atunci când același judecător este chemat să se pronunțe ulterior asupra unei măsuri preventive privative de libertate, DUPĂ ce exprimase deja, în repetate rânduri, concluzii FERME asupra nucleului factual al acuzațiilor, aparența de imparțialitate este grav afectată, iar garanția imparțialității obiective este compromisă iremediabil!”

A doua postare a avocatului Cristian Winzer:

„Despre preluarea integrală a referatului DNA în încheierea de arestare preventivă – o problemă gravă de imparțialitate (cazul Cristian ANTON)

În analiza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a domnului ANTON Cristian, se evidențiază o problemă extrem de gravă: “motivarea” instanței reproduce, în esență, aproape în integralitate, conținutul referatului întocmit de D.N.A., FĂRĂ ca judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj să fi realizat o analiză judiciară proprie a cauzei.

Astfel, prin utilizarea evidentă a tehnicii ”copy-paste”, judecătorul fondului a preluat raționamentul, perspectiva și concluziile acuzării, FĂRĂ a proceda la o examinare efectivă, concretă și contradictorie a susținerilor apărării și FĂRĂ a-și expune propria motivare, în sensul cerut de lege, după cum exemplific:

(i) încheierea de arestare preia (cuvând cu cuvânt, paragraf cu paragraf!) descrierea faptelor, mecanismul pretins infracțional și argumentele acuzării, în aceeași structură și logică;

(ii) sunt reluate aceleași formulări și aceleași calificări privind ”mecanismul complex”, “activitatea infracțională” sau ”rolul inculpaților”;

(iii) LIPSESC considerentele proprii ale judecătorului, care să demonstreze o evaluare independentă a cauzei deduse judecății, în această procedură;

(iv) NU există o analiză reală a apărărilor formulate, acestea fiind ignorate sau tratate formal.

Or, rolul judecătorului NU este acela de a valida, prin simplă preluare, poziția, perspectiva și concluziile Ministerului Public, ci de a realiza o analiză efectivă, proprie și imparțială a (i) probelor administrate (apte să susțină îndeplinirea sau neîndeplinirea standardului suspiciunii rezonabile pentru a constitui o bază factuală pentu dispunerea unei măsuri preventive în cauză), a (ii) susținerilor acuzării și a (iii) argumentelor apărării.

Preluarea integrală a referatului DNA conduce la o concluzie gravă: instanța NU a exercitat un control real asupra propunerii de arestare, ci a procedat la o confirmare FORMALĂ a poziției acuzării.

În aceste condiții, este evident că încheierea de arestare preventivă este viciată prin LIPSA unei motivări reale și independente, ceea ce afectează în mod direct garanțiile unui proces echitabil.

Într-un stat de drept, libertatea unei persoane NU poate fi restrânsă printr-o hotărâre care NU reflectă o analiză judiciară proprie, ci doar reproducerea poziției acuzării!”.