Fără a ne pronunța asupra vinovăției sau a nevinovăției directorului Autorității Rutiere Române (ARR) Cristian Anton – reținut de DNA și arestat preventiv de Tribunalul Cluj pentru luare de mită, grup infracțional organizat și folosire de informații nepublice – trebuie spus că ce s-a întâmplat în cazul acestuia a amintit de perioada în care parchetul anticorupție era condus de Laura Kovesi. Ne referim la modul în care – ca pe vremea lui Kovesi – în spațiul public au fost scurse informații din dosarul lui Anton, fiind difuzate inclusiv imagini de la percheziție, chiar înainte ca directorul ARR să fie dus la DNA pentru a-i fi prezentate acuzațiile. Iar cele mai spectaculoase imagini au fost, evident, cele cu cutia de bani plină cu câteva sute de mii de euro. O sumă care ridică suspiciuni serioase desigur, dar o imagine care a avut ca scop crearea unei emoții în rândul opiniei publice și inducerea ideii că directorul ARR a comis faptele de care este acuzat. Aspect din urmă care este posibil să fie adevărat, dar care poate fi stabilit doar de judecători, în urma unui proces echitabil, nu prin justiție populară, până la pronunțarea unei eventuale decizii definitive de condamnare Cristian Anton (la fel ca orice alt acuzat) beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Fix scurgerile de informații de la DNA sunt acuzate de apărătorul lui Cristian Anton, avocatul Cristian Winzer (foto), care explică într-o postare pe pagina sa de Facebook, de joi, 2 aprilie 2026, că detaliile din anchetă și imaginile de la percheziție nu puteau proveni decât de la DNA, în condițiile în care directorul ARR predase telefonul ofițerilor de poliție judiciară și nu era asistat de avocat.

Winzer precizează că scurgerile de informații nu au avut ca scop decât validarea publică a acuzațiilor, compromiterea lui Anton, prezentarea acestuia ca un infractor și crearea unei presiuni asupra judecătorilor care urmau și urmează să intre în cauză.

De altfel, avocatul Cristian Winzer reclamă o nelegalitate și în legătură cu modul în care a fost arestat clientul său. Concret, Winzer dezvăluie că directorul ARR a primit mandat de arestare din partea unui judecător care anterior aprobase cererile DNA de încuviințare a măsurilor de supraveghere tehnică. Or, subliniază Cristian Winzer, este limpede că respectivul judecător era incompatibil, având în vedere că își formase deja opinia asupra aspectelor esențiale ale cauzei.

Iată comentariul avocatului Cristian Winzer:

„'Judecată' publică vs JUSTIȚIE: 1-0 (la acest moment)

Scurte considerații despre cazul Cristian ANTON

1.1. La efectuarea perchezițiilor domiciliare au participat DOAR 2 (doi) ofițeri de poliție judiciară din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, 1 (un) ofițer de poliție judiciară din cadrul D.N.A. - Structura Centrală și domnul ANTON Cristian (neasistat de avocat!).

ÎNAINTE de finalizarea perchezițiilor domiciliare, ÎN PRESĂ sunt ”scurse” informații NEPUBLICE din dosar (vizând persoana vizată de dosarul penal, infracțiunile grave care fac obiectul cercetărilor și sumele de bani identificate și ridicate din imobilele percheziționate) și planșe foto (evidențiind ”celebra” cutie de pantofi) din timpul efectuării perchezițiilor.

În condițiile în care domnul ANTON predase deja telefonul mobil personal ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A., apare, în mod legitim, întrebarea firească: CINE a furnizat aceste informații și aceste mijloace de probă în spațiul public?

Scopul acestei ”conduite” este evident: (i) “validarea” publică a alegațiilor acuzării, (ii) compromiterea iremediabilă a persoanei, imaginii și reputației domnului ANTON, prin prezentarea și conturarea ”certă” a profilului său pretins “infracțional” și prin ”judecarea” și condamnarea sa publică, respectiv (iii) generarea unei nefirești, nepermise și nelegale presiuni asupra judecătorilor care urmează a fi desemnați în cauză și a soluționa diferite cereri incidente.

1.2. Dosarul având ca obiect propunerea D.N.A. de arestare preventivă a domnului ANTON Cristian este repartizat la nivelul Tribunalului Cluj aceluiași judecător de drepturi și libertăți care admisese, ANTERIOR, TOATE cererile D.N.A - Serviciul Teritorial Cluj de încuviințare a măsurilor de supraveghere tehnică, emițând mandatele de supraveghere tehnică, respectiv TOATE cererile aceleiași structuri specializate a Ministerului Public de încuviințare a efectuării perchezițiilor domiciliare, emițând și mandatele de percheziție domiciliară.

Legal, pentru a încuviința aceste cereri, judecătorul în cauză a trebuit să analizeze și să confirme DACĂ există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea de către domnul Cristian ANTON a unor infracțiuni (prin suspiciuni rezonabile înțelegându-se existența unor date și informații rezultate din probele administrate într-o cauză, apte să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune).

Același judecător este ”repartizat” să judece cererea D.N.A. de arestare preventivă a domnului ANTON.

Or, având în vedere că pentru a decide asupra libertății sau a detenției domnului ANTON, judecătorul de drepturi și libertăți trebuia să reanalizeze aceleași suspiciuni rezonabile, raportate la aceleași date și informații, rezultate din aceleași probe administrate în cauză, asupra cărora avea deja certe ”reprezentări anterioare”, soluția era absolut previzibilă.

Din perspectiva oricărui observator obiectiv, informat și rezonabil, aceste elemente sunt de natură să creeze certitudinea (nici măcar aparența) că judecătorul în cauză își formase deja opinia anticipată asupra aspectelor esențiale ale cauzei, imparțialitatea acestuia fiind obiectiv și iremediabil compromisă!

1.3. La acest moment, înțeleg să NU fac aprecieri publice asupra faptelor reținute în sarcina clientului meu și asupra probatoriului administrat de organele de urmărire penală.

Însă, pentru a înțelege ”temeinicia” și “fundamentul” alegațiilor acuzării, arăt, cu titlu exemplificativ, că se pretinde de către acuzare (în descrierea infracțiunii de luare de mită) că în incinta apartamentului s-a putut observa cum domnul ANTON Cristian primește de la numitul R.B.A. ”un plic de dimensiuni mari, voluminos, FĂRĂ A SE PUTEA DECELA CE SE AFLĂ ÎN INTERIORUL ACESTUIA" și se concluzionează (în urma unor deducții/ supoziții cu valențe beletristice, necorelate probator nici măcar la nivel minimal) că NU poate exista alt motiv al deplasării numitului R.B.A. la domiciliul domnului ANTON "decât remiterea sumelor de bani pentru ajutorul acordat în fraudarea examenului".

Și deși însuși Ministerul Public confirmă cu claritate că "tehnica de înregistrare NU A SURPRINS IMAGINI CU BANII PROPRIU-ZIȘI", același Minister Public pretinde că "rezultă fără dubii că acesta i-a adus sumele de bani colectate ca urmare a examenului din data de 22.11.2025"”.