29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

OFENSIVA LUI NEACSU – Avocatul Toni Neacsu a trimis la CCR sesizare amicus curiae in sprijinul exceptiei prin care Avocatul Poporului vrea sa demaste nelegalitatea tuturor completurilor din Romania puse cu mana: „Nu numai regulile generale de organizare ale ICCJ trebuie reglementate prin lege organica, ci toate aspectele privind organizarea si compunerea sectiilor si a completurilor... Modul de compunere e reglementat nu prin lege, ci prin act administrativ emis de insasi conducerea instantei”

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

26 November 2019 14:30
Vizualizari: 4804

Nu a ramas fara ecou demersul Avocatului Poporului Renate Weber de a arunca in aer toate completurile de judecata din Romania puse cu mana, iar nu alcatuite aleatoriu, conform legii. Dupa ce la inceputul acestei luni v-am aratat argumentele expuse de Weber in exceptia de neconstitutionalitate a mai multor articole din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (click aici pentru a citi), de data aceasta va prezentam felul in care avocatul Adrian Toni Neacsu (foto) aprofundeaza subiectul, detaliind logica pentru care Curtea Constitutionala a Romaniei ar trebui sa constate neconstitutionalitatea respectivelor articole de lege.


In esenta, in calitate de amicus curiae, Toni Neacsu reclama faptul ca art. 19 alin. 3 din Legea 304/2004 acorda Colegiului de conducere al ICCJ „putere discretionara” in ceea ce priveste compunerea completurilor de judecata.

De asemenea, compunerea completurilor se realizeaza prin hotarari de colegiu ale instantelor (deci prin acte infralegale), iar nu prin lege, asa cum dicteaza Constitutia, subliniaza fostul judecator si membru CSM.

Nu in ultimul rand, avocatul Neacsu avertizeaza ca alcatuirea nealeatorie a completurilor genereaza indoieli cu privire la independenta si impartialitatea acestora.

 

Redam cele mai importante pasaje din sesizarea amicus curiae semnata de Adrian Toni Neacsu:

 

Incalcarea art. 73 alin. (3) lit. l) si a art. 126 alin. (1) si (4) din Constitutia Romaniei, republicata

Potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constitutia Romaniei, republicata, „Prin lege organica se reglementeaza organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi.”

De asemenea, potrivit art. 126 alin. (4) din Constitutia Romaniei, Republicata, „Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organica. ”

Pe de alta parte, art. 19 alin (3) din Legea 304/2004 prevede ca infiintarea de complete specializate la Inalta Curte de Casatie si Justitie pot fi aprobate de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la propunerea presedintelui sau a vicepresedintelui acesteia, fara a exista vreo mentiune cu privire la modul de determinare a completelor de judecata.

Prin urmare, nu numai ca art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu reglementeaza compunerea instantei, dar acorda Colegiului de conducere al Inaltei Curti putere discretionara in determinarea compunerii acestor complete. Pe acest palier mentionam ca notiunea de „compunere” a instantei utilizata de art. 126 alin. (4) din Constitutia Romaniei este o notiune constitutionala autonoma, ce nu are in vedere numarul total de judecatori al acesteia, ci organizarea si compunerea sectiilor, sectiilor unite, completurilor de judecata care realizeaza functia sa jurisdictionala.

In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala si prin Decizia nr. 685/2018, par. 177, retinand ca „Pentru ca organizarea puterii judecatoresti sa nu devina in sine aleatorie si pentru a nu permite aparitia unor elemente de arbitrariu, legiuitorul constituant a stabilit ca procedura de judecata se stabileste prin lege, iar cu privire speciala asupra Inaltei Curti de Casatie si Justitie a consacrat faptul ca atat compunerea sa, cat si regulile de functionare se stabilesc prin lege organica. Astfel, atunci cand legiuitorul constitutional se refera la compunerea instantei supreme – notiune autonoma folosita de Constitutie – nu are in vedere numarul total de judecatori al acesteia, ci organizarea si compunerea sectiilor, sectiilor unite, completurilor de judecata care realizeaza functia sa jurisdictionala. Astfel, Curtea constata ca legiuitorul constitutional a dat o mare importanta ordonarii actiunii puterii judecatoresti atat la nivelul instantei supreme, cat si la nivelul celorlalte instante inferioare.”

Prin urmare, nu numai regulile generale de organizare ale instantei supreme trebuie reglementate prin lege organica ci toate aspectele in legatura cu organizarea si compunerea sectiilor, sectiilor unite si a completurilor de judecata.

Or, din lectura Legii nr. 304/2004, rezulta cat se poate de clar ca in privinta completelor de 3 judecatori nu exista nicio dispozitie care sa prevada modul de compunere al acestora.

Asadar, se poate observa ca dispozitiile legale criticate, in ciuda prevederilor cat se poate de clare ale art. 73 alin. (3) lit. l) si art. 125 alin. (4) din Constitutia Romaniei, nu numai ca nu asigura reglementarea constituirii completelor de 3 judecatori dar deleaga acest atribut Colegiului de conducere al Inaltei Curti, care este abilitat sa stabileasca in mod unilateral si arbitrar completele specializate de 3 judecatori.

Prin urmare, potrivit dispozitiilor legale criticate, se ajunge la situatia in care nu numai ca modul de compunere a completelor de judecata este reglementat printr-un act administrativ, iar nu prin lege, dar acest act administrativ este emis de insasi conducerea instantei.

Asadar, faptul ca aspecte esentiale ale compunerii celei mai inalte instante nationale sunt prevazute in acte administrative cu caracter inferior legii conduce la incalcarea normei constitutionale potrivit careia organizarea si functionarea instantelor judecatoresti se reglementeaza prin lege organica, si anume la art. 73 alin. (3) lit. l) si art. 126 alin. (4) din Constitutia Romaniei, Republicata.

Mai mult, normele de compunere a instantelor ar trebui sa se bucure de accesibilitate, previzibilitate si stabilitate. Or, delegarea atributiei de a stabili aceste norme Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin emiterea unor hotarari de stabilire a completelor, ceea ce nu reprezinta altceva acte administrativ cu caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica, acest gen de acte avand, de obicei, un grad sporit de schimbari succesive in timp (...).

Prin urmare, solutia legislativa prevazuta de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicata, contravine si normelor de tehnica legislativa, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, actele infralegale cu caracter normativ se emit numai pe baza si in executarea legii si trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise, fara ca prin acestea sa poata fi completata legea.

Incalcarea art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata si art. 6 parag. 1 CEDO sub aspectul impartialitatii instantei

Pe langa faptul ca normele de compunere a instantelor trebuie sa se bucure de accesibilitate, stabilitate si previzibilitate, este imperios necesar ca acestea sa se bucure de transparenta si incredere din partea justitiabililor.

Daca infiintarea unui numar de complete cu o anumita specializare, avand in vedere numarul de cauze cu un anumit profil si cel al judecatorilor cu experienta in acele materii, intra in sfera administrativa si, pe cale de consecinta, in competenta Colegiului de Conducere al ICCJ, nu acelasi lucru se poate spune despre compunerea completelor. Compunerea completelor, reprezentand desemnarea nominala a judecatorilor ce urmeaza sa formeze un complet, este o problema jurisdictionala ce tine de insasi savarsirea actului de justitie si, prin urmare, trebuie realizata printr-o procedura legala menita sa asigure independenta si impartialitatea judecatorilor.

Prin Decizia Curtii Constitutionale numarul 685/2018 instanta de contencios constitutional a retinut, facand referire la completele de 5 judecatori, ca prezumtia de impartialitate a instantei este inlaturata daca se constata ca membrii completului nu au fost desemnati prin tragere la sorti, aleatoriu, in sedinta publica (...).

Or, dreptul la un proces echitabil are la baza sa exact aceste doua caracteristici esentiale, impartialitatea si independenta instantei, iar lipsa reglementarilor referitoare la compunerea instantei si stabilirea completelor de 3 judecatori chiar de catre conducerea acesteia, atrage, in mod cert, o suspiciune/ indoiala rezonabila cu privire la posibilitatea ca instantele sa nu fie independente sau impartiale.

Asa cum a statuat Curtea Constitutionala, in Decizia nr. 685/2018, Notiunile de „independenta” si „impartialitate obiectiva” sunt strans legate intre ele, astfel incat, din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizate impreuna (...). Prin urmare, jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la aplicarea art.6 din Conventie – dreptul la un proces echitabil si garantiile generale ale unui proces echitabil, arata ca independenta tribunalului nu poate fi separata de impartialitatea acestuia, iar aceste doua conditii trebuie intrunite cumulativ atunci cand se apreciaza asupra respectarii art.6 din Conventie. In acelasi sens, in doctrina s-a subliniat ca art.6 par.1 impune in mod distinct atat conditia impartialitatii tribunalului, cat si pe cea a independentei lui. Insa, in situatii deduse judecatii Curtii, aceste conditii apar strans imbinate, ceea ce a determinat instanta europeana sa le examineze impreuna. (par. 179). Cu privire la independenta judecatorului Curtea a statuat, in par. 180 al aceleiasi decizii, ca art. 2 alin.(3) din Legea nr.303/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.242/2018, precizeaza ca „Judecatorii trebuie sa ia decizii fara niciun fel de restrictii, influente, presiuni, amenintari sau interventii, directe sau indirecte, din partea oricarei autoritati, fie chiar autoritati judiciare”.

Sintagma „chiar autoritati judiciare” se refera la persoanele care ocupa functii de conducere/executie in sistemul judiciar sau a unor institutii ce fac parte din autoritatea judecatoreasca si care, prin deciziile administrative, luarile de pozitie sau activitatea lor, pot genera o temere magistratului aflat in exercitiul functiunii, de natura a-i influenta deciziile.

Pe acest palier, Curtea Constitutionala, in aceeasi Decizie nr. 685/2018 retine ca ”in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in privinta determinarii caracterului independent al instantei, aparentele joaca un rol deosebit, intrucat ceea ce este in discutie este increderea pe care instantele judecatoresti, intr-o societate democratica, trebuie sa o inspire publicului si, inainte de toate, in privinta procedurilor penale, acuzatului (...). De asemenea, alaturi de aparente, independenta instantei se evalueaza in functie de modul de numire a membrilor acesteia, durata mandatului lor si garantiile impotriva presiunilor exterioare (...).”

Cu privire la impartialitatea judecatorului, in jurisprudenta sa (...), Curtea Constitutionala a statuat ca “impartialitatea magistratului — garantie a dreptului la un proces echitabil — poate fi apreciata intr-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personala a unui judecator intr-o cauza anume, ceea ce semnifica asa-numita impartialitate subiectiva, si un demers obiectiv, cu scopul de a determina daca acesta a oferit garantii suficiente pentru a exclude orice indoiala legitima in privinta sa, ceea ce semnifica asa-numita impartialitate obiectiva (...).“

Neexistand un mecanism procedural care sa reglementeze in vreun fel, o modalitate si o procedura de constituire a completelor de 3 judecatori, acestia fiind numiti in mod unilateral si arbitrar de conducerea instantei, temerile privind impartialitatea obiectiva a instantei apar total justificate.

In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca, in aprecierea impartialitatii obiective, aparentele au un rol deosebit, deoarece intr-o societate democratica tribunalele trebuie sa inspire deplina incredere justitiabililor (...).

Cu referire la impartialitatea obiectiva a tribunalului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca aceasta consta in a determina daca, independent de conduita personala a membrilor sai (valenta subiectiva a impartialitatii), unele imprejurari sau fapte ce se pot verifica autorizeaza a pune in discutie impartialitatea lor. Testul obiectiv priveste, indeosebi, legaturile ierarhice sau de alta natura intre judecator si ceilalti participanti la procedura, astfel incat trebuie demonstrat, de la caz la caz, daca o asemenea relatie de o asemenea natura sau grad indica lipsa impartialitatii tribunalului (...). Acesta trebuie sa determine daca tribunalul insusi si, printre alte aspecte, compunerea sa au oferit suficiente garantii pentru a exclude orice indoiala rezonabila in privinta impartialitatii sale (...).

Or, in masura in care normele legale nu satisfac exigentele antereferite, ele incalca principiului impartialitatii justitiei cuprins in art. 124 alin. (2) si, implicit, dreptul la un proces echitabil prevazut de art.  21 alin. (3) din Constitutie

Astfel, asa cum a retinut si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 685/2018 la paragraful 187, “normele cu caracter organic privitoare la compunerea tribunalului sunt menite sa asigure increderea publicului in actul de justitie. De aceea, „nu trebuie doar sa se faca dreptate, trebuie sa se si vada ca se face dreptate” (...)”

Prin urmare, in considerarea celor de mai sus, apreciem ca textul art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 nu reprezinta o garantie aferenta impartialitatii obiective a instantei, parte a dreptului la un proces echitabil. Intre aceste garantii se inscrie caracterul aleatoriu atat al distribuirii cauzelor in sistem informatic, cat si al compunerii completului de judecata instituit prin lege, sistem care nu se aplica desemnarii completelor de 3 judecatori.

Repartizarea cauzelor in mod aleatoriu, fiind o norma de organizare judiciara cu rang de principiu, a fost instituita prin art.11 si art. 53 din Legea nr.304/2004, cu scopul de a conferi o garantie in plus independentei functionale a judecatorului si impartialitatii actului de justitie, principala modalitate de repartizare aleatorie fiind cea informatica [a se vedea si Decizia nr.5103 din 1 noiembrie 2011, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie — Sectia de contencios administrativ si fiscal]. Cu toate acestea, in privinta compunerii completelor de 3 judecatori, regula compunerii aleatorii nu este reglementata, acestea fiind desemnate prin hotarari ale Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

De altfel, faptul ca desemnarea aleatorie in complete reprezinta solutia garantarii independentei si impartialitatii judecatorilor rezulta si din Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial nr.1.020 din 29.11.2018 in care Curtea, la paragraful 262 retine ca “optiunea Camerei decizionale de a adopta solutia desemnarii aleatorii a judecatorului care il inlocuieste pe judecatorul care s-a abtinut sau a fost recuzat (art. I pct.34) reprezinta o garantie a impartialitatii instantei.“

Totodata, Curtea a retinut ca “preluarea de catre Colegiul de conducere a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a unei atributiuni ce vizeaza ideea de iuris dictio a transformat aceasta entitate administrativa intruna jurisdictionala, din moment ce Colegiul de conducere a decis legala compunere a instantei, ceea ce a afectat dreptul la un proces echitabil, in componenta sa esentiala ce priveste impartialitatea completului de judecata (...).”

Prin urmare, impunerea unor membri de drept in componenta completelor de 3 judecatori, pe calea unor acte administrative, poate da nastere la presiuni latente asupra membrilor completului, constand in supunerea judecatorilor superiorilor lor judiciari sau, cel putin, constand intr-o ezitare/lipsa de dorinta a judecatorilor de a-i contrazice pe acestia (...).

In acest context, lipsa reglementarii unei compuneri aleatorii a completelor de 3 judecatori si determinarea acestora prin Hotarari ale Colegiului de conducere a Inaltei Curti, emise in baza art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, apare ca fiind in grava contradictie cu principiul impartialitatii si independentei instantei si, pe cale de consecinta, cu dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei, Republicata si art. 6 parag. 1 CEDO.

* Cititi aici intregul text trimis de Toni Neacsu la CCR in calitate de amicus curiae

* Cititi aici sesizarea Renatei Weber

Comentarii

# Pintea date 26 November 2019 17:42 +4

D-nul Toni Neacsu are vocatie pt apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti si pt actuala profesie. Cealalta l-ar fi tinut in umbră. Ar trebui ca si cetatenii, nu numai cei care au fost lezati, sa copleseasca ICCJ cu cereri amicus curiae, avand in vedere ca deja vorbim de un interes public si despre drepturi civile. Din pacate pt popor, nu avem si nu vom avea un presedinte care sa aiba o pozitie onesta referitoare la abuzurile din justitie, ci numai una de clan care sa se potriveasca cu interesele lui si ale altor gasti ”amicus curiae” cu el.

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva