Avocații Răzvan Doseanu (foto stânga) și Cosmin Buta (foto centru) – de la casa de avocatură Doseanu & Asociații – au trimis la începutul acestui an sesizări către Baroul Bihor, acuzând că au fost amendați în mod abuziv cu câte 1.000 de lei de către judecătoarele Camelia Șandor de la Tribunalul Sălaj, respectiv Roxana-Andreea Langa de la Judecătoria Aleșd. Iar Baroul Bihor a programat discutarea celor două spețe în ședința de marți, 17 februarie 2026. 

În primul rând, Cosmin Buta acuză că în 17 decembrie 2025 judecătoarea Șandor l-a sancționat pentru o presupusă atitudine ireverențioasă, fără ca magistrata să indice – nici oral, nici în încheierea de ședință – în ce a constat această presupusă ireverență. Dimpotrivă (adaugă Buta): avocatul a fost cel întrerupt în mod repetat de către judecătoare, care l-a somat de mai multe ori să-și scurteze concluziile sau să încheie.

În al doilea rând, Răzvan Doseanu se referă la ședința din 29 ianuarie 2026 judecătoarea Langa l-a amendat pe avocatul Dragoș Pușcaș (foto dreapta) de la Doseanu & Asociații tot cu 1.000 de lei, pe motiv de așa-zisă neasigurare a substituirii pentru maestrul Doseanu. În realitate, Pușcaș a sosit la ședința de judecată, după ce anunțase telefonic instanța că urma să întârzie și rugase judecătoarea să-i mai strige cauza o dată. În cele din urmă, Dragoș Pușcaș  a fost prezent la a doua strigare – fapt consemnat în încheierea de ședință.

Coincidența face ca în acest al doilea caz avocatul Pușcaș să fi depus, la termenul precedent, cerere de recuzare împotriva judecătoarei Roxana Langa – motiv pentru care Răzvan Doseanu se întreabă dacă nu cumva amenda judiciară reprezintă o răzbunare din partea magistratei.

Iată adresa avocatului Cosmin Buta către barou (vezi facsimil 1):

„Formulez prezenta sesizare ca urmare a aplicării unei amenzi judiciare nelegale și vădit nejustificate, dispusă prin Încheierea de ședință din data de 17.12.2025 a Tribunalului Sălaj, de către judecătorul ȘANDOR CAMELIA, în dosarul nr. 3660/309/2025, sancțiune care, prin circumstanțele concrete în care a fost aplicată, creează în mod obiectiv aparența unei ingerințe nepermise în exercitarea dreptului la apărare, respectiv a unei represalii procedurale față de modul în care avocatul a înțeles să își exercite profesia.

La data de 17.12.2025, în dosarul nr. 3660/309/2025, aflat pe rolul Tribunalului Sălaj, s-a judecat contestația formulată împotriva încheierii prin care fusese dispusă prelungirea măsurii arestării preventive. În cadrul acestei ședințe de judecată, am asigurat apărarea inculpatului, aflându-mă în exercitarea atribuțiilor profesionale, respectiv în faza de susținere a concluziilor asupra probatoriului administrat în cauză.

Pe parcursul pledoariei, am procedat la analiza mijloacelor de probă și la susținerea apărărilor formulate în interesul clientului meu, inclusiv prin invocarea unor critici referitoare la legalitatea și temeinicia măsurii preventive. În timpul expunerii concluziilor, am fost întrerupt în mod repetat de către judecătorul care prezida completul de judecată, fiindu-mi solicitat să îmi scurtez concluziile sau să închei, aspecte care sunt consemnate inclusiv în cuprinsul încheierii de ședință.

În acest context, am solicitat clarificări cu privire la motivul pentru care nu mi se permite să finalizez pledoaria și am arătat că mă aflu în exercitarea dreptului la apărare. Nu am formulat insulte, remarci personale sau expresii jignitoare la adresa instanței ori a vreunei alte persoane din sala de judecată și nu am avut derapaje de limbaj.

În cursul ședinței, doamna judecător Șandor Camelia a apreciat că tonul și atitudinea mea ar fi fost „ireverențioase”, fără a indica însă, nici la acel moment și nici ulterior, în ce constă concret conduita imputată. Deși am solicitat explicații punctuale cu privire la această apreciere, nu mi-au fost oferite clarificări.

În aceste condiții, doamna judecător Șandor Camelia a dispus amendarea mea cu suma de 1.000 lei, în temeiul art. 283 alin. (4) lit. i) Cod procedură penală, indicând drept motiv „atitudinea ireverențioasă”, fără a descrie fapte sau manifestări concrete care să fi stat la baza sancțiunii.

Ulterior aplicării amenzii, am reiterat solicitarea de a mi se explica în ce a constat concret conduita apreciată ca fiind ireverențioasă, fără a primi un răspuns explicit. Din cuprinsul încheierii de ședință rezultă că nu sunt consemnate expresii, gesturi sau conduite precise care să fi determinat aplicarea sancțiunii, fiind menționate doar aprecieri generale referitoare la ton și atitudine.

Ședința de judecată a fost înregistrată audio, iar ulterir am solicitat audierea acestei înregistrări, apreciind că din aceasta rezultă că nu am depășit limitele exercitării profesiei și că am susținut o pledoarie fermă, dar civilizată, în interesul clientului meu. Menționez că aceasta este prima amendă judiciară aplicată mie în întreaga mea activitate profesională.

Amenda judiciară aplicată mie, în cuantum de 1.000 lei, în temeiul art. 283 alin. (4) lit. i) C.proc.pen., este expresia unui mod de exercitare a autorității judiciare care depășește cu mult cadrul firesc al conducerii ședinței și intră într-o zonă periculoasă constând în sancționarea avocatului pentru felul în care exercită apărarea pentru clientul său.

Nu discut aici despre un simplu incident de sala de judecată, ci despre un precedent care, dacă este tolerat, transmite tuturor avocaților mesajul că o pledoarie fermă, și insistentă în favoarea clientului poate fi corectată prin amendă, pe criterii vagi și imposibil de verificat.

Ceea ce face această sancțiune deosebit de gravă este lipsa oricărei individualizări reale a pretinsei manifestări “ireverențioase”. Am cerut explicații punctuale, în mod direct, chiar în sala de judecată, însă nu mi s-a indicat concret ce cuvânt, ce expresie, ce gest sau ce atitudine precisă ar justifica încadrarea la art. 283 alin. (4) lit. i) Cod proc. pen, fiind indicate “tonul ridicat” și “lipsa de respect”. Or, o sancțiune care se bazează pe formule generale, fără a fixa un comportament precis, devine arbitrară și, prin natura ei, intimidantă: astăzi este “tonul”, mâine este “insistența”, poimâine este simplul fapt că avocatul nu se conformează unui tipar de “pledoarie scurtă” cerut în mod explicit sau implicit.

În plus, sancțiunea a fost aplicată în contextul în care mă aflam în exercițiul deplin al apărării, punând concluzii pe evaluarea probatoriului într-o cauză privind prelungirea arestării preventive, cu acuzații de o gravitate extremă. A întrerupe în mod repetat pledoaria, a solicita obsesiv “să scurtez” sau “să închei”, iar apoi a sancționa avocatul sub pretextul “ireverenței”, echivalează, în fapt, cu cenzurarea apărării prin constrângere. Este inacceptabil ca avocatul să fie plasat în alternativa: ori se conformează și renunță la apărare efectivă, ori continuă și riscă o sancțiune pecuniară.

Comportamentul doamnei judecător ȘANDOR CAMELIA, așa cum s-a manifestat în ședință și cum îl relatez, agravează situația dincolo de orice discuție tehnică. În locul unor explicații minimale, mi s-a transmis în esență că “pot contesta ulterior”, pe un ton pe care l-am perceput ca zeflemitor, iar atitudinea din sală a fost una de sfidare, inclusiv prin reacții ironice, neconsemnate.

Acest tip de conduită nu este demnă pentru un judecător, ci este umilitoare, iar într-o sală de judecată umilința aplicată apărării se transformă rapid într-un instrument de disciplinare a profesiei. Nu se poate cere avocatului solemnitate, în timp ce instanța își permite ironie și dispreț față de solicitarea elementară de a i se spune pentru ce este sancționat.

Mai mult, această amendă nu este o chestiune personală între mine și un judecător. Este o problemă de siguranță profesională pentru avocați și, implicit, de efectivitate a dreptului la apărare pentru justițiabili.

Dacă avocatul poate fi amendat pe criterii nedefinite, fără descrierea faptei, pentru că insistă să își susțină concluziile, atunci apărarea devine o activitate practicată “cu frâna trasă”, sub amenințarea sancțiunii. Într-o cauză de arestare, efectul este și mai grav: se lovește direct în echilibrul procesual, pentru că avocatul care trebuie să fie cel mai energic este exact cel care poate fi “liniștit” printr-o amendă.

Nu întâmplător, Baroul Cluj a reacționat instituțional într-o situație similară, considerând inadmisibilă intervenția judecătorului în exercițiul drepturilor procesuale prin avocat și calificând amendarea avocatului drept o încercare de intimidare, motiv pentru care Consiliul Baroului a decis sesizarea Inspecției Judiciare raportat la comportamentul magistratului, inclusiv din perspectiva exercitării funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. Această reacție arată că astfel de derapaje sunt fapte care privesc direct corpul profesional și care impun un răspuns instituțional ferm.

În aceste condiții, solicit Baroului Bihor să trateze situația ca pe ceea ce este în realitate un precedent periculos de sancționare a apărării, printr-un act lipsit de individualizare efectivă, aplicat într-un cadru în care pledoaria a fost întreruptă și “gestionată” prin presiune.

Solicit efectuarea tuturor verificărilor legale care se impun, inclusiv demersuri pentru obținerea și verificarea înregistrării audio a ședinței, iar dacă Baroul va aprecia că sunt întrunite condițiile, solicit ca acesta să procedeze la sesizarea Inspecției Judiciare, pentru a se verifica dacă nu ne aflăm în prezența unei abateri disciplinare a magistratului ori a unui comportament incompatibil cu exercitarea funcției”.

Prezentăm adresa avocatului Răzvan Doseanu către barou (vezi facsimil 2): 

„Formulez prezenta sesizare ca urmare a aplicării unei amenzi judiciare nelegale și vădit nejustificate, dispusă prin Încheierea de ședință din data de 29.01.2026 a Judecătoriei Aleșd de către judecătorul LANGA ROXANA ANDREEA, în dosarul nr. 742/177/2024, sancțiune care, prin circumstanțele concrete în care a fost aplicată, creează în mod obiectiv aparența unei represalii procedurale față de exercitarea dreptului la apărare.

În fapt, am fost sancționat cu amendă judiciară în cuantum de 1.000 lei în temeiul art. 283 alin. (3) Cod procedură penală, deși niciuna dintre ipotezele prevăzute de acest text de lege nu este incidentă.

În mod concret, la termenul de judecată din data de 29.01.2026, cauza a fost fixată pentru ora 12:00. În această cauză, asistența juridică a inculpaților DAVID SERGIU IOAN și DAVID BIANCA ANDREEA, reprezentați de subsemnatul urma să fie asigurată prin avocat în substituire, respectiv av. Pușcaș Dragoș, situație cunoscută anterior de instanță.

În ziua termenului, din cauza prelungirii neprevăzute a unor cauze aflate pe rolul Judecătoriei Oradea, avocatul în substituire s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a ajunge la ora exact stabilită, aspect care a fost adus la cunoștința instanței încă de la prima strigare a cauzei de către apărătorii prezenți în sala de judecată.

La prima apelare, s-a arătat explicit de către colegii avocați aflați în sală că avocatul în substituire se află în deplasare din Oradea către Aleșd și că sosirea acestuia este estimată în jurul orei 12:30. Acest lucru nu a generat vreo opoziție din partea reprezentantului Ministerului Public sau a celorlalți apărători, iar, în consecință, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, stabilită pentru ora 12:30.

Având în vedere distanța Oradea–Aleșd, condițiile de trafic și imposibilitatea obiectivă ca avocatul în substituire să ajungă în mod real la ora 12:30, la ora 12:16 am transmis instanței o cerere scrisă prin care am solicitat strigarea cauzei după ora 13:00. În cuprinsul acestei cereri am indicat în mod concret cauzele aflate pe rolul Judecătoriei Oradea și al Curții de Apel Oradea, tocmai pentru a explica caracterul obiectiv și neimputabil al întârzierii. Demersul a avut ca scop exclusiv evitarea oricărui incident procedural și asigurarea desfășurării normale a ședinței de judecată.

La a doua strigare a cauzei, avocatul în substituire nu ajunsese încă la instanță, însă, la solicitarea expresă a completului, a fost contactat telefonic în ședință publică, în prezența tuturor părților. În cadrul acestei convorbiri, avocatul Pușcaș Dragoș a indicat în mod concret că se află în localitatea Urvind, că este pe drum și că va ajunge în aproximativ 15 minute, precizând totodată că nu solicită substituirea, întrucât el este avocatul desemnat pentru a asigura substituirea subsemnatului. Toate aceste aspecte sunt consemnate în mod expres în încheierea de ședință.

Ulterior, instanța a constatat existența cererii scrise transmise de subsemnatul și a apreciat în mod expres că aceasta este justificată, dispunând strigarea cauzei după ora 13:00. La acest moment, asistența juridică a fost efectiv asigurată, fără ca drepturile procesuale ale inculpaților să fi fost afectate în vreun fel și fără ca desfășurarea procesului penal să fi suferit vreo perturbare.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, instanța a dispus aplicarea unei amenzi judiciare în cuantum de 1.000 lei, reținând, în mod generic, faptul că subsemnatul nu s-ar fi prezentat la prima apelare a cauzei și că, „de fiecare dată”, ar fi fost necesară lăsarea cauzei la a doua strigare. Această motivare ignoră complet situația de fapt concretă din ziua termenului, ignoră faptul că instanța a calificat demersurile apărării drept justificate și transformă o procedură uzuală și legală într-un pretins temei sancționator.

Gravitatea situației este accentuată de contextul imediat anterior aplicării sancțiunii. La termenul precedent, a fost formulată de către avocatul în substituirea subsemnatului o cerere de recuzare împotriva judecătorului care a aplicat ulterior amenda judiciară. În acest context, sancționarea apărării pentru o situație pe care instanța însăși o consideră justificată nu poate fi desprinsă de această succesiune de evenimente și creează, în mod obiectiv, aparența unei reacții punitive, ca răspuns la exercitarea unor drepturi procesuale legitime.

Consider că o asemenea manieră de utilizare a amenzii judiciare este de natură să afecteze grav exercitarea liberă și independentă a profesiei de avocat, să descurajeze apărarea activă și efectivă și să inducă ideea, profund greșită și periculoasă, că formularea unor cereri procedurale legale sau adaptarea conduitei procesuale la specificul unei cauze poate atrage consecințe sancționatorii. Amenda judiciară nu poate deveni un instrument de presiune, intimidare sau constrângere a apărării, utilizat pentru a sancționa inițiativa procesuală sau exercitarea cu bună-credință a drepturilor conferite de lege.

Totodată, o asemenea practică aduce atingere dreptului la apărare al clienților avocatului, drept care presupune posibilitatea reală și efectivă de a exercita profesia în condiții de independență, fără teama unor sancțiuni arbitrare.

Activitatea avocatului implică, prin natura sa, un grad ridicat de imprevizibilitate, determinat de prelungirea neanticipată a unor ședințe de judecată, de suprapunerea termenelor, de cauze care se soluționează cu întârziere sau de situații neprevăzute apărute pe traseele de deplasare între instanțe. Aceste realități obiective nu pot fi ignorate și nu pot fi transformate în temeiuri pentru sancționarea apărării.

Exercitarea profesiei de avocat nu poate fi condiționată de respectarea rigidă a unor repere temporale, desprinse de contextul concret al activității pe care aceasta o implică, iar instanțele sunt chemate să manifeste o minimă înțelegere a specificului acestei profesii, nu să sancționeze conduite care sunt rezultatul unor constrângeri obiective și neimputabile. În lipsa unei asemenea abordări, se creează un climat de insecuritate profesională, incompatibil cu rolul avocatului într-un proces penal echitabil.

În aceste condiții, solicit Baroului Bihor să analizeze în mod serios și aprofundat situația expusă, să efectueze toate verificările legale care se impun cu privire la modul de aplicare a sancțiunii de către judecătorul LANGA ROXANA ANDREEA.

În măsura în care va aprecia că sunt întrunite condițiile legale, să procedeze la efectuarea tuturor demersurilor necesare care se impun, inclusiv sesizarea Inspecției Judiciare, având în vedere evidenta aparență de represalie procedurală și deturnarea scopului amenzii judiciare, acestea având un impact direct asupra independenței profesiei și a dreptului la apărare”.