17 ianuarie 2022

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Batalioanele de asalt ale generalului Ciuca impotriva dreptului la un proces echitabil

Scris de: dr. Adrian SEVERIN | pdf | print

14 noiembrie 2021 10:56
Vizualizari: 2883

In luna decembrie 2020, dupa numai doua luni de stagiu ca membru PNL, generalul Nick Ciuca, in acel moment ministru al apararii, dupa ce anterior fusese numit neconstitutional sef al Statului Major General, a fost desemnat de Presedintele Klaus Werner Iohannis prim ministru interimar. In timpul scurt in care a detinut aceasta functie, zisul Ciuca (Ciuca al lor, din Virginia, specialist in achizitia de tehnologie militara trans-atlantica) s-a grabit sa-i numeasca pe reprezentantii organizatiilor neguvernamentale care sa faca parte din Consiliul Economic si Social. Pe data de 3 noiembrie 2021, Presedintele acestui Consiliu oficializa un punct de vedere potrivit caruia respectivii reprezentanti, intr-o „emotionanta” si... suspecta unanimitate, spre deosebire de cei ai partii patronale si ai partii sindicale, au avizat negativ propunerea legislativa avand ca obiect modificarea OUG 21/2004, referitoare la Sistemul Nationale de Management al Situatiilor de Urgenta, precum si a odioasei legi 55/2020 referitoare la unele masuri pentru prevenirea si combaterea efectelor Pandemiei Covid 19. Modificarile in discutie erau menite a accelera procedura de judecata a actiunilor in anularea actelor administrative ilegale prin care, in numele luptei impotriva pandemiei, era restrans abuziv exercitiul unor drepturi si libertati fundamentale, astfel incat sa existe cel putin sansa ca procesul sa se termine inainte ca actul contestat sa iasa din vigoare si altul nou, cu exact acelasi continut, sa ii ia locul.



SCURTA ISRORIE A INFIINTARII CONSILIULUI ECONOMIC SI SOCIAL


In anii 1990, cand la ordinea zilei era trecerea de la un sistem politic de tip comunist la unul de tip capitalist, la nivelul elitelor politice implicate in acest proces revolutionar s-a pus problema modelului de capitalism pentru care sa se opteze. Una dintre alternativele teoretizate, inclusiv de catre filosofi, sociologi si politologi occidentali, era aceea care distingea intre „capitalismul anglo-saxon” si „capitalismul renan”.


Cel dintai punea piata inaintea statului si sustinea ideea ca libertatea pietei poate rezolva si problemele sociale. Locul sau de nastere era in Anglia si SUA (de unde si numele de „anglo-saxon”) si ordinea promovata de el avea caracter liberal si inegalitar.


Cel de al doilea insista asupra faptului ca economia de piata trebuia sa fie disciplinata in asa fel incat, in afara profitului adus detinatorilor de capital, ea sa indeplineasca si un rol social, astfel incat, prin redistributia intermediata de stat, profitul respectiv sa asigure un nivel de trai decent si celor defavorizati de aplicarea stricta a legilor concurentei libere sau exclusi din circuitul capitalului prin capriciile naturii. Inclusiv acest sistem accepta inegalitatea ca fiind inevitabila, dar recurgea la autoritatea publica pentru a o face suportabila, atat la nivel individual cat si la nivel comunitar.


Pentru ca statul sa nu intervina abuziv sau populist (ceea ce tot un fel de abuz este, in masura in care populismul violeaza legile naturii, daca nu si pe cele juridice) si totodata pentru a inlocui democratia electoralista (cu tendinta ei de a aluneca spre statul-spectacol si a conduce vehiculul social cu ochii in oglinda retrovizoare) cu o democratie participativa (ca fel de actiune cotidiana in care actorii politici si cei sociali sa participe impreuna, cu ochii atintiti spre viitor, la stabilirea ordinii de drept, in folosul tuturor locuitorilor cetatii), „capitalismul renan” (al carui nume provine de la regiunea germana a Renaniei, un a fost initial pus in opera) a adoptat dialogul dintre guvern, patronat si sindicate ca metoda obligatorie in conceperea politicilor publice si a programelor legislative. Aceasta, s-a spus, a fost una dintre cheile progresului Germaniei si ale pacii sociale care a caracterizat aceasta tara dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, ferind-o de crize economice grave si de instabilitate politica.


Constitutia Romaniei din 1991 a fost influentata de descrisa experienta germana si cei care au / am lucrat la edificarea statului roman post-comunist au/am promovat in Romania institutii specifice capitalismului renan, chiar daca structura sociala mostenita de la regimul anterior nu prea furniza actori si mentalitati apte a face ca acestea sa functioneze la parametrii normali. Trebuia admis, insa, ca si forma poate uneori naste fond.


O asemenea institutie a fost Consiliul Economic si Social (CES). Acesta trebuia sa primeasca in mod obligatoriu initiativele si propunerile legislative spre avizare („avizul obligatoriu” fiind definit, contrar a ceea ce se crede, ca aviz care trebuie cerut, sub sanctiunea nulitatii actului adoptat in lisa lui, dar nu trebuie neaparat urmat, asa cum este cazul cu „avizul conform”). Dialogul social purtat anterior adoptarii legilor de catre Parlament, respectiv de catre reprezentantii alesi ai intregii natiuni, era conceput sa aiba loc intre factorii politici cu drept de initiativa legislativa (guvernul sau parlamentarii, iesiti din randurile partidelor politice) si reprezentantii „societatii civile” grupati in reprezentanti ai patronatului (adica proprietarii de capital, furnizorii de locuri de munca si producatorii de profit) si reprezentanti ai sindicatelor (adica furnizorii muncii si producatorii de valoare adaugata prin munca).


 

SOCIETATEA CIVILA REALA SI SOCIETATEA CIVILA APARENTA


Curand s-a constatat ca „societatea civila” ar mai include o categorie de entitati si anume organizatiile neguvernamentale (ONG), care au cerut sa li se recunoasca si lor dreptul de a participa la dialogul social organizat in cadrul CES. Acestea nu erau formate nici din agenti politici, mandatati cu exercitiul puterii publice, nici din agenti economici, detinatori de capital, nici din agenti ai masei salariale, ci din membrii unor comunitati socio-profesionale de situatie, actionand in afara pietei (atat piata economica, cat si piata muncii) si preocupate de a gasi cadrul normativ care sa le permita a-si promova interesele specifice prin forte proprii.


La prima vedere si analizand lucrurile cu buna credinta (sau in respectul prezumtiei de buna credinta), includerea acestei a treia dimensiuni a „societatii civile” in CES (o componenta care a pretins apoi ca epuizeaza intregul concept) a fost considerata ca acceptabila, daca nu chiar de bun simt. Asta pana la aparitia „organizatiilor neguvernamentale politice” sau „militante” care, sub pretextul apararii unor drepturi civile, fie sunt partide politice deghizate, actionand in special ca forte de opozitie si pretinzand sa aiba un rol in luarea deciziei politice, desi nu participa la alegeri si, in consecinta, nu au legitimitate democratica si scapa oricarui control democratic, fie sunt antene ale partidelor politice declarate, indeplinind netransparent, deci inselator, misiuni in folosul acestora.


Finantate de cele mai multe ori din surse oculte, adesea domiciliate in afara Romaniei, avand sustinere populara in marja de eroare a sondajelor de opinie si resurse umane selectionate dupa criterii confidentiale, structurile acestei societati civile aparente, nu de putine ori articulate in retele emuland practicile crimei organizate, au reusit sa scape de sub orice control public, au acoperit prin zgomotul lor vocea societatii civile reale si au canibalizat-o, marginalizand-o si excluzand-o in cea mai mare masura de peste tot (in special din forurile decizionale) unde aceasta ar fi putut juca un rol social util. Sub cuvant ca se opun dictaturii majoritatii, ele au lucrat spre a instaura dictatura minoritatilor. Totul sub ochii inchisi ai institutiilor mandatate cu apararea Constitutiei si aplicarea legii, atunci cand nu a fost vorba despre complicitatea acestora.


Astfel, prin proceduri, chipurile transparente, dar croite in asa fel incat sa favorizeze tocmai miscarile politice antidemocrate si antinationale actionand sub acoperire civila, ONG-urile falsei societati civile au reusit sa infecteze cu ideile lor neomarxiste sau neofasciste toate institutiile statului national, social si democrat (potrivit Constitutiei), intrand pe poarta generoasa a dialogului social. Invocand principiile democratiei pluraliste, ele au dorit sa lichideze tocmai pluralismul, obiectivul final fiind abolirea libertatilor individuale.


 

ALEGERI ”TRANSPARENTE” INTRE CANDIDATI NETRANSPARENTI


Prerogativa de a numi reprezentantii societatii civile in CES revine Primului Ministru, care decide in urma unui proces electoral desfasurat in interiorul acesteia, potrivit cu reguli agreate si supervizate de Secretariatul general al Guvernului. Ca Guvernul isi alege, mai mult sau mai putin discretionar, partenerii de dialog din societatea civila este o metoda care frizeaza conflictul de interese.


Legiuitorul a recurs, insa, la aceasta solutie cu gandul ca este singura apta a corecta sau limita efectele unui fenomen pe care altfel nu stie cum sau nu are forta sa il controleze, astfel incat sa se asigure ca teritoriul societatii civile organizate nu este invadat peste masura de entitati nerelevante, nereprezentative, excentrice, deviante sau aflate in serviciul unor interese oculte. Patronatul se legitimeaza prin capitalul detinut si prin impozitele platite; sindicatele prin membrii lor, care isi aleg democratic liderii. ONG-urile se auto-legitimeaza prin declaratii de intentii, fara a avea nici o confirmare obiectiva; aceasta confirmare ar putea veni din directia activitatii concret desfasurate, dar orice persoana terta ar fi chemata sa o evalueze s-ar vedea imediat pusa sub tirul presiunii exercitate de diverse clanuri oligarhice, interne si externe, ale caror „sageti” sunt multi dintre pseudo-actorii in uniforma civila (sic!).


Partidele politice raspund in fata electoratului care le sanctioneaza prin vot; patronii raspund in fata pietei care, la limita, ii sanctioneaza prin faliment; liderii sindicali raspund in fata salariatilor care ii pot demite. ONG-urile militante nu raspund in fata nimanui.


In anul 2020 numirile reprezentantilor ONG in CES s-au facut tinandu-se seama, in linii mari, de rezultatele unui proces electoral reglementat in comun de catre cateva ONG-uri si de Secretariatul general al Guvernului. Un sistem nou, din punct de vedere formal transparent si democratic, dar care s-a aplicat unui mediu invadat de agentii falsei societati civile. Ce poate iesi din aplicarea unei proceduri electorale transparente in concursul dintre actori in care majoritatea s-au nascut si functioneaza netransparent?! Cum poti pune semnul egalitatii intre o veritabila ONG care se chinuie sa apere interesele legitime ale unui grup socio-economic doritor sa se autoguverneze, preluand asupra sa unele dintre sarcinile puterii executive, si o falsa ONG care se insereaza ilegitim in jocul politic cu intentia de a modifica sistemul de guvernare a tarii, si sa acorzi fiecareia, „democratic”, cate un vot?!


Sistemul de desemnare a reprezentatilor societatii civile in CES si mai exact aceea a alegerilor interne intre candidatii ONG-urilor interesate, ar trebui sa faca obiectul unei detaliate analize parlamentare, pentru ca apoi sa fie adoptata prin lege, caci in joc sunt interese publice majore. Pana atunci, putem aprecia valoarea actualului sistem prin prisma rezultatelor la care a condus.


SOCIETATEA CIVILA” IMPOTRIVA DREPTURILOR CIVILE


Se zice ca practica este criteriul adevarului. in limbaj metaforic, proba placintei este mancatul placintei. Care este natura si calitatea „placintei civile” gatite de Guvernul interimar Ciuca pentru a fi pusa pe masa CES s-a dovedit in chiar ultimele zile.


Cand pretutindeni in lume adevaratele organizatii ale societatii civile apara drepturile si libertatile cetatenesti, mergand uneori pana la granita nerezonabilitatii, ONG-urile trimise prin ordinul generalului Ciuca in CES se pronunta impotriva unei legislatii concepute tocmai pentru a ocroti aceste drepturi pe calea asigurarii unor procese echitabile in cazurile in care este pusa in discutie legalitatea actelor administrative avand ca obiect restrictionarea lor. si asta se intampla pe cand patronatul si sindicatele se plaseaza de partea celor ce vor sa isi recupereze drepturile incalcate.


Ce fel de proces echitabil poate fi acela care, prin aplicarea procedurii standard, se sfarseste dupa ce actul administrativ pus in discutie a expirat si, deci, a apucat sa isi produca toate efectele nocive? Chiar daca repararea prejudiciilor create in timpul valabilitatii lui mai poate fi realizata si dupa iesirea din vigoare, fiind vorba despre drepturi fundamentale, valoarea reparatiei stabilita in echivalent nu acopera niciodata cu adevarat valoarea daunei; ca sa nu mai vorbim de cheltuielile de timp, energie si nervi facute pentru obtinerea despagubirii.


Ce fel de proces echitabil poate fi acela care permite actului administrativ anulat prin hotararea instantei de fond sa continue a-si produce efectele, prelungind astfel limitarea exercitiului unor drepturi fundamentale, desi prezumtia de legalitate a masurii respective a fost serios zdruncinata? In caz de dubiu cu privire la legalitatea actului, reprezentantii societatii civile in CES prefera sa protejeze restrictionarea drepturilor si libertatilor civile decat sa protejeze acele drepturi si libertati insesi, pana la clarificarea definitiva a situatiei in apel.


Ce fel de proces echitabil este acela in care instantei i se interzice sa suspende aplicarea unui act administrativ pana la judecarea pe fond a actiunii, desi are indicii temeinice ca limitarea exercitiului unor drepturi si libertati civile prin aplicarea actului respectiv putea fi inlocuita si de alte masuri la fel de eficiente sau mai eficiente, ori ca gravitatea limitarii nu este proportionala cu gravitatea amenintarii?! Cu privire la acest aspect reprezentantii societatii civile in CES, sau mai degraba cei ai guvernului interimar #rezist condus de generalul Ciuca, nu se simt miscati nici atunci cand afla ca dispozitia legala ce se doreste modificata este neconstitutionala intrucat, pe calea unei reglementari infra-constitutionale, a adaugat o noua exceptie de la regula suspendarii actelor administrative, celor prevazute limitativ de legea fundamentala.


Ca actuala reglementare, a carei modificare se propune, incalca si Constitutia, fapt confirmat de CCR, si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, a carei practica este cat se poate de explicita, nu conteaza pentru ONG-urile reprezentate in CES conform ordinului emis de generalul Ciuca. Ele afirma ca „desi exista interes in adaptarea procedurilor in perioada de pandemie, mai ales in ceea ce priveste masurile cu potential de restrangere a drepturilor, propunerea (legislativa -nn) are potentialul de a genera haos legislativ si judiciar prin abrogarea normelor de procedura de baza, substituind prevederile relevante din legea cadru a contenciosului administrativ si din normele de procedura civila.”


ONG-uri SAU BATALIOANE DE ASALT ALE PARTIDELOR ANTISISTEM?


Prin urmare, o procedura de natura a asigura un proces echitabil celor care urmaresc salvgardarea drepturilor lor fundamentale genereaza haos legislativ si judiciar. Dimpotriva, incalcarile aduse Constitutiei nu creeaza haos constitutional si judiciar. Nici incalcarile drepturilor civile nu creeaza haos social si judiciar. Si, in orice caz, disciplina legislativa si judiciara trebuie preferata respectului pentru drepturile si libertatile individuale. O societate fara libertati, dar disciplinata. O ordine fara drepturi cetatenesti, dar sigura si stabila. Iata conceptia promovata in CES de reprezentantii societatii civile selectati de generalul Ciuca, pe cand era prim ministru interimar.


Ei au fost alesi dupa chipul si asemanarea celui care i-a ales si care, la randul sau, a fost ales de forte politice opuse unei societati libere. Daca el ar reveni in fruntea guvernului nu ar ezita sa promoveze aceleasi anti-valori precum cele cu care a infectat activitatea CES si dialogul social caruia acesta ii era cadru.


Cu totii sunt acum bratul inarmat al partidelor antidemocrate si antinationale care, ajunse in parlament, vor sa schimbe ordinea constitutionala a tarii, cladita in primele decenii de dupa caderea vechiului regim totalitar, cu una proiectata de globalismul dogmatic neo-marxist, caracterizata, in primul rand, prin abolirea drepturilor si libertatilor omului si cetateanului. Partide care si-au devoalat inca odata natura si intentiile franand punerea la vot a proiectului legislativ privind accelerarea procedurii judiciare in solutionarea cererilor de anulare a actelor normative ilegale prin care se limiteaza drepturi si libertati sub pretextul luptei impotriva pandemiei Covid 19, prin refuzul de a-l dezbate in regim de urgenta. Aceasta in timp ce proiectul de lege privind „certificatul verde”, cu amendamentele sale neofasciste, trece prin Parlament cu toata viteza.


Aici nu mai este vorba despre dialogul liber, rational si pozitiv intre guvern, partidele parlamentare si societatea civila, ci de o conspiratie a acestora impotriva cetatenilor cu scopul de a instaura in Romania ordinea si linistea cimitirelor, dorita de oculta globalista fara neam si Dumnezeu.


Ce pot face cetatenii in acest caz? Ce pot face ei pentru a determina Parlamentul sa adopte proiectul legislativ amintit si totodata sa il respinga pe cel care discrimineaza cetatenii prin introducerea unui asa zis „certificat verde”, fara nici o legatura cu ameliorarea sanatatii populatiei, dar vizand diminuarea libertatii ei?


La inceputul anului 1859, bucurestenii au urcat dealul mitropoliei si au inceput a-si ascuti cutitele pe pervazul cladirii unde delibera adunarea electiva, indicand, astfel, reprezentantilor natiunii ce ii asteapta daca nu vor vota pentru alegerea domnului unirii. si acesta a fost ales iar unirea s-a facut spre binele poporului si dupa dorinta lui.


Este ceea ce trebuie facut din nou acum, desigur cu mijloacele vremii actuale. Este nevoie de un gest solidar al cetatenilor lucizi, iubitori de liberate si de patrie, neinfectati cu vaccinul #rezist si netulburati mental de propaganda globalismului dogmatic, care sa ii faca pe toti cei ajunsi in forul legislativ prin vointa electoratului, dar si, deopotriva, prin concurs de imprejurari ori, la ordinul hegemonilor globali, prin malversatiunile statului subteran, sa stie ca revenirea in circumscriptiile din care si-au luat mandatul nu mai poate avea loc in siguranta daca votul lor va da expresie intereselor de partid in locul interesului national, respectiv al interesului cetatii si membrilor ei.

 

 

Comentarii

# DODI date 14 noiembrie 2021 21:11 +123

O demostrație bine documentată, dar care descurajează prin lungimea actului explicativ. Totul se poate simplifica prin următoarele cuvinte: CIUCĂ a devenit MĂCIUCA SRI (ciolaniSS sau câcâțu fiind doar instrumentele prin care organizația neomarxistă SRI se luptă împotriva poporului pe care ar trebui să-l deservească).

# nae girimea date 15 noiembrie 2021 13:51 +87

ONG urile , cele mai vocale , majoritar, isi au geneza si sustinerea inafara tarii . De unde si actiunile lor antinationale . Faptul ca "statul paralel " e in consonanta cu ele, arata ca si "statul paralel" are acelasi/ aceiasi stapan/stapani si slujeste interese antinationale .

# Corect : SRI e cancerul acesti tari ! date 18 noiembrie 2021 18:25 +13

Evident ca si in barlogul lor sunt oameni patrioti si de nadejde dar conducerea e plina de lepre. :eek: Uitati-va cum merge tara , in raport cu infectarea cu "investitii " straineze. :o

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 16.01.2022 – Operatiunea "Buda in Cotet" a intrat in linie dreapta

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva