Dată afară din magistratură definitiv, fosta judecătoare Camelia Bogdan (foto) a suferit un nou eșec la Consiliul Superior al Magistraturii. Așa cum Lumea Justiției a scris deja, Bogdan a cerut revocarea unor dispoziții din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, fără să îndeplinească însă condițiile pentru a putea formula o asemenea acțiune.

Concret, la 11 decembrie 2025, Camelia Bogdan a înaintat la CSM o plângere prealabilă, prin care solicita revocarea art. 109 alin. (1) teza I și (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, dispoziții vizând soluționarea cererilor de recuzare și abținere și repartizarea cauzelor:

 „(1) Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie.

(2) Dacă în urma soluționării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia”.

Plângerea prealabilă a Cameliei Bogdan a fost respinsă prin Hotărârea nr. 82 din 27 ianuarie 2026 a Secției pentru judecători a CSM, publicată în urmă cu câteva zile. O hotărâre adoptată cu 8 voturi pentru respingerea plângerii și 1 vot nul pentru admiterea plângerii.

În cuprinsul hotărârii, judecătorii din CSM îi explică lui Bogdan ceea ce aceasta ar fi trebuit să știe deja, credem noi. Și anume că pentru a-i fi admisă plângerea fosta judecătoare trebuia să dovedească un interes și faptul că a fost vătămată prin actul administrativ atacat. Ceea ce nu era cazul ei.

Redăm un fragment hotărârea Secției pentru judecători a CSM (atașată intergal la finalul articolului):

„Orice subiect de drept poate introduce o acțiune în contencios administrativ, în măsura în care dovedește că a fost vătămat într-un drept/interes legitim.

În contencios administrativ, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, legitimare procesuală activă are orice persoană fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

În acest context, Secția pentru judecători reține că în materia contenciosului administrativ, justificarea unui interes este imperios legată de afirmarea unui drept subiectiv, iar revocarea unui act administrativ poate fi dispusă numai dacă aceasta a produs petentei o vătămare într-un drept ori interes legitim privat, constând în posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil prefigurat.

În cadrul prezentei plângeri prealabile, deși se face referire la dosare ce s-au aflat pe rolul Inaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală (...), Secția pentru judecători constată că aceste dosare sunt soluționate în mod definitiv, iar petenta nu invoca un interes legitim privat, nefăcând dovada că ar fi suferit vreo vătămare prin emiterea dispoziției regulamentaree a cărei revocare o solicită, și anume dispoziția art. 190 alin. (1) și (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/22.12.2022.

În aceste condiții, întrucât petenta nu a invocat și nu a făcut dovada existenței unor acte administrative individuale vătămătoare emise în temeiul regulamentului criticat și contestate în instanță (sau aflate în termenul de contestare), prezenta plângere prealabilă este lipsită de interes.

De asemenea, practica instanței supreme este constantă în sensul că în cadrul contenciosului administrativ subiectiv (ce are ca scop protejarea drepturilor subiective ce aparțin unei persoane fizice sau juridice determinate, individualizate) nu poate fi sancționată o nelegalitate obiectivă a actului administrativ, sancțiunea revocării/nulității urmând a fi aplicată numai cu condiția existenței unei vătămări produse persoanei fizice sau juridice într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim privat (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal, deciza nr. 1266 din 6 martie 2009).

În cauza Plaumann c. Comisiei CEE, soluționată prin hotărârea din 15 iulie 1963 Curtea a amintit că, în temeiul art. 173 alin. (2) ulterior art. 230 alin. (4) din Tratatul CEE, 'orice persoană fizică sau juridică poate introduce o acțiune împotriva deciziilor care, chiar dacă aparent au fost adoptate sub forma unei decizii adresate altei persoane, o privesc direct și individual'. Or, petenta nu dovedește un interes, nefiind persoană vătămată direct și personal prin efectele actului administrativ atacat, acesta neavând vreo consecință juridică în sensul încălcării unui drept sau interes legitim prevăzut în favoarea acesteia.

În aceste condiții, Secția pentru judecători apreciază că nu se poate dispune revocarea parțială a actului administrativ ce face obiectul cererii de față în condițiile în care petenta nu dovedește că ar fi suferit vreo vătămare, în sensul celor expuse mai sus, plângerea prealabilă fiind lipsită de interes”.

* Citiți aici hotărârea prin care Secția pentru judecători a CSM a respins plângerea prealabilă a Cameliei Bogdan