Camera de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR) a gazduit luni, 24 martie 2026, conferința „România 2026-2040. Industria 4.0-5.0”, organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și Institutul Român de Inovare Smart Industry (IRISI) – Iași.

Evenimentul a oferit cadrul unei dezbateri despre direcțiile strategice ale dezvoltării industriale românești în orizontul 2040, reunind reprezentanți ai mediului de afaceri, ai comunității academice și ai societății civile.

Intervenția președintelui CCIR, Mihai Daraban (foto), a plasat în centrul dezbaterii disfuncționalitatea dialogului dintre mediul privat și decidenții politici: „Ani de-a rândul am făcut apel la decidenți să poarte un dialog real cu mediul de afaceri. Din păcate, modelul dominant este cel al întâlnirii care se încheie cu poza de grup și comunicatul emis de cel care a făcut invitația, adică de reprezentantul statului român. Nu am văzut niciodată un punct de vedere articulat al celor care au participat la discuție: ce probleme au ridicat, unde s-au contrazis, ce au cerut. Noi, la Camera de Comerț, nu am fost adepții acestui model. Am preferat dialogul direct cu organizațiile patronale de ramură, de nișă, pentru că am vrut să înțelegem ce înseamnă industria construcțiilor, ce înseamnă sectorul agricol etc”.

De asemenea, Mihai Daraban a făcut referire la coerența strategiei de diplomație economică, pe care România a adoptat-o de o lungă perioadă: „Vorbim de ani de zile despre diplomație economică, dar să fim lucizi: 75% din comerțul nostru este intra-comunitar, 10% merge către țările europene non-UE, adică Balcanii de Vest, Ucraina, Moldova, și 15% către restul lumii. Oare credem că vom merge în America sau în Extremul Orient cu microîntreprinderi? Sau cu societățile mari, care măcar își pot cumpăra biletul de avion fără să fie subvenționate de la Consiliul de Export? Trebuie să stabilim priorități clare și decidentul să cunoască aceste realități. Misiunile economice internaționale trebuie construite în jurul companiilor cu capacitate reală de export și cu anvergura necesară pentru a reprezenta România pe piețele terțe, și nu ca exerciții de reprezentare simbolică, indiferent de potențialul comercial real.”.