Judecatoarea CCR Simina Tanasescu (foto) – presedinta Curtii Constitutionale a Romaniei – a deschis marti, 30 septembrie 2025, anul universitar de la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti cu un discurs care, oricat pare de straniu, suna ca un autodenunt.

Sefa CCR le-a vorbit cursantilor despre „dreptul puterii si puterea dreptului”. In partea dedicata „dreptului puterii”, Tanasescu a descris, de facto, ceea ce a comis Curtea Constitutionala a Romaniei (cu Simina Tanasescu in componenta) cand a dat multipla lovitura de stat intinsa pe parcursul a cinci luni. Ne referim nu doar la anularea alegerilor prezidentiale din 6 decembrie 2024, ci si la interzicerea candidaturii Dianei Sosoaca in campania initiala (8 octombrie 2024) si a lui Calin Georgescu in a doua campanie prezidentiala (11 martie 2025).

Astfel, Simina Tanasescu a afirmat ca „intr-o lume in care dreptul puterii este norma, legea este o unealta, rasucita, indoita si interpretata fie pentru a justifica abuzul si a consfinti inegalitatea, fie pentru a inabusi vocea celor slabi. Istoria ne arata ca rezultatul este intotdeauna acelasi: coruptia, frica si, in final, colapsul institutiilor democratice”.

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Simina Tanasescu a adaugat: „Atunci cand acceptam pasiv un abuz, oricat de mic, pentru ca 'asa se face' sau 'nu am ce face', hranim dreptul puterii. Atunci cand tacem desi vedem nedreptatea, dar nu ni se pare problema noastra, hranim dreptul puterii. Atunci cand cerem tratamente speciale si privilegii, incalcand litera si spiritul legii, hranim dreptul puterii”.

Ironia face ca prima dintre cele trei fraze de mai sus sa descrie exact ceea ce a facut CCR cand si-a bazat decizia din 6 decembrie doar pe rapoartele serviciilor secrete. Iar a treia fraza este nici mai mult, nici mai putin decat starea de stat in stat pe care actuala forma a Legii CCR nr. 47/1992 a creat-o la nivelul instantei de contencios constitutional. Vorbim nu doar despre veniturile judecatorilor CCR (incomparabil mai mari decat cele ale magistratilor), ci mai ales despre super-imunitatea lor, continuta in art. 61 alin. 2 din Legea 47/1992: „Judecatorii Curtii Constitutionale nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru opiniile si voturile exprimate la adoptarea solutiilor”.

Simina a cuvantat in fata ambasadorului francez

Dupa cum veti vedea, printre spectatorii Siminei Tanasescu s-a numarat ambasadorul Frantei la Bucuresti, Nicolas Warnery, cel care in 5 martie 2025 l-a felicitat personal pe presedintele din acel moment al CCR, tovarasul Marian Enache, pentru puciul dat de catre Curtea Constitutionala. Amintim ca vizita lui Warnery la Enache a alimentat speculatiile potrivit carora Franta avea tot interesul sa-si impuna omul la Cotroceni. Iar aceste speculatii evident ca s-au intensificat cand ne-am trezit cu Nicusor Dan presedinte (click aici pentru a citi).

Redam intregul discurs al Siminei Tanasescu:

„Dreptul puterii si puterea dreptului

Votre Excellence, Monsieur l'Ambassadeur de la France en Roumanie,

Stimate Domnule Rector,

Stimate Domnule Decan,

Stimati domni si stimate doamne – membri ai conducerii Universitatii din Bucuresti, membri ai Universitatii Pantheon-Sorbonne, ai Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, ai Curtii de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei,

Dragi studenti, dragi colegi,

Distinsa comunitate academica,

Permiteti-mi sa incep acest discurs cu o intrebare care nu se doreste a fi retorica: ce inseamna sa fii jurist in Romania anului 2025? Ce responsabilitate purtam pe umeri, noi cei ce am decis sa servim dreptul si prin drept sa servim societatea?

Tema sub care conducerea Facultatii de Drept a ales sa reuneasca interventiile prezentate cu prilejul deschiderii festive a anului universitar 2025/2026 – 'Dreptul Puterii si Puterea Dreptului' – nu este intamplatoare. Pentru mine, ea surprinde una dintre tensiunile fundamentale ale oricarei democratii: relatia complexa dintre putere si drept, dintre autoritate si lege, dintre ceea ce se poate face si ceea ce se cuvine sa se faca.

Dreptul Puterii si Puterea Dreptului, concepte atat de asemanatoare in exprimare incat cineva neatent ar putea chiar sa le confunde, sunt precum Ianus, doua fatete ale aceleiasi monede, doua modalitati radical opuse de organizare si conducere a societatii.

Dreptul puterii exprima in limba romana conceptul care in engleza este redat prin sintagma 'might makes right' (n.r. 'puterea face dreptul'). Este principiul conform caruia vointa celui puternic face legea. Este dictatul care spune ca adevarul si justitia apartin celui care detine forta, armata, banii sau influenta. Este o lume unde regulile se schimba doar pentru a servi intereselor celor aflati efemer intr-o pozitie de putere.

Or, asa cum inca din secolul XVIII observa Montesquieu: 'l'expérience constante fait voir que tout homme qui a du pouvoir est porté a en abuser' (n.r. 'experienta constanta arata ca fiecare om care are putere este inclinat sa abuzeze de ea'). Intr-o lume in care dreptul puterii este norma, legea este o unealta, rasucita, indoita si interpretata fie pentru a justifica abuzul si a consfinti inegalitatea, fie pentru a inabusi vocea celor slabi. Istoria ne arata ca rezultatul este intotdeauna acelasi: coruptia, frica si, in final, colapsul institutiilor democratice.

Alternativa, puterea dreptului, nu este o unealta, ci un fundament. Este principiul conform caruia toti, de la cel mai simplu cetatean pana la cel mai inalt demnitar, suntem egali in fata legii. Puterea dreptului semnifica faptul ca nicio vointa umana, nicio pasiune, niciun interes nu este mai presus de lege. Legea confera legitimitate puterii si nu invers. Puterea dreptului este ceea ce transforma o suma de indivizi intr-o societate. Ea creeaza incredere, stabilitate si siguranta si permite unei societati sa se dezvolte in cadre juridice cunoscute si democratic acceptate.

Nu intamplator Constitutia Romaniei stabileste, printre altele, in articolul 1 ca 'Romania este stat de drept, democratic si social'. Aceasta formulare nu este doar o declaratie de principiu; ea reprezinta o alegere fundamentala, o promisiune facuta siesi de societatea din Romania ca puterea, de orice natura, va fi intotdeauna subordonata dreptului.

Curtea Constitutionala a Romaniei, prin jurisprudenta sa constanta, a afirmat in repetate randuri ca principiul separatiei puterilor in stat - dupa 2003 consacrat si in articolul 1 alineatul (4) din Constitutie - reprezinta garantia democratica esentiala impotriva abuzului de putere. Cu titlu de exemplu, in Decizia nr. 683/2012, Curtea a subliniat ca separatia puterilor nu inseamna izolarea lor reciproca, ci echilibrul lor dinamic in serviciul statului de drept.

Prin urmare, fiecare dintre noi, ca actuali ori viitori magistrati, avocati, consilieri juridici sau functionari publici, avem datoria de a proteja acest echilibru. Avem responsabilitatea de a ne asigura ca nicio putere nu isi va depasi limitele constitutionale si legale.

In acelasi timp este important sa nu cadem in capcana de a crede ca dreptul este doar despre limitarea puterii. Dreptul are si o putere constructiva, transformatoare. Articolul 16 din Constitutia Romaniei garanteaza egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor, iar jurisprudenta Curtii Constitutionale a evoluat constant pentru a da substanta acestui principiu.

Tot cu titlu de exemplu, in Decizia nr.112/2021 Curtea a statuat ca incetarea de drept a raportului de serviciu a functionarilor publici pe unicul motiv al implinirii varstei de pensionare este constitutionala doar in masura in care functionarul public de sex feminin are dreptul sa solicite continuarea activitatii sale, in conditii identice cu cele ale functionarului public de sex masculin, adica pana la varsta de 65 de ani; aceasta desi, in prezent, varsta de pensionare pentru cele doua categorii de angajati este diferita. Astfel, cele doua categorii de angajati se pot pensiona la varste diferite, dar daca doresc sa ramana in activitate isi pot exprima aceasta optiune in conditii de deplina egalitate.

Dragi studenti, in fata voastra se deschide un drum plin de provocari, dar si de oportunitati extraordinare. Romania de astazi are nevoie de juristi care sa inteleaga ca dreptul nu este o arma pentru a servi interese particulare, ci un instrument pentru a construi o societate mai buna pentru toti.

▪ Atunci cand acceptam pasiv un abuz, oricat de mic, pentru ca 'asa se face' sau 'nu am ce face', hranim dreptul puterii.

▪ Atunci cand tacem desi vedem nedreptatea, dar nu ni se pare problema noastra, hranim dreptul puterii.

▪ Atunci cand cerem tratamente speciale si privilegii, incalcand litera si spiritul legii, hranim dreptul puterii.

In schimb,

▪ Atunci cand respectam legea nu din teama, ci din convingere, afirmam puterea dreptului.

▪ Atunci cand solicitam responsabilizarea celor care guverneaza tocmai pentru ca detin puterea in stat, exprimam puterea dreptului.

▪ Atunci cand ne informam, votam si participam la viata comunitatii, construim puterea dreptului.

Dilema fiecaruia dintre noi legata de Dreptul Puterii si Puterea Dreptului nu este una teoretica, ci una profund practica si zilnica. Dreptul Puterii ofera iluzia comoditatii pe termen scurt, dar duce la haos si dezonoare pe termen lung. Puterea Dreptului cere efort, curaj si integritate, dar este singura cale catre o societate cu adevarat libera, prospera si demna. Sa alegem cu intelepciune!

Va indemn sa va formati nu doar ca tehnicieni ai dreptului, ci mai ales ca protectori ai valorilor democratice. Sa intelegeti ca fiecare decizie pe care o veti lua in cariera va contribui la definirea relatiei dintre Putere si Drept in societatea romaneasca. In mainile voastre sta viitorul statului de drept in Romania. Folositi aceasta putere cu intelepciune, cu curaj si cu nestramutat devotament fata de binele comun!

Sa aveti un an universitar plin de provocari intelectuale si de satisfactia de a contribui la intelegerea si apararea dreptului.

Multumesc pentru atentie!”