Avocatul Traian Briciu (foto) – președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România – a avertizat joi, 19 februarie 2026, la Bilanțul Direcției Naționale Anticorupție, că încrederea în justiție nu trebuie confundată cu popularitatea justiției, dacă nu vrem să alunecăm în populism. 

Încederea se obține prin muncă de lungă durată și principii care nu se schimbă în funcție de vremuri sau persoane. Popularitatea, pe de altă parte, se construiește prin satisfacerea stimulilor sociali – stimuli care, cel mai adesea, sunt incorecți, a punctat șeful UNBR.

În același context, profesorul Briciu a felicitat DNA pentru că în ultima vreme s-a concentrat pe zona care afectează elementele structurale ale statului (de pildă, infrastructura și achizițiile publice), abandonând tentația triumfalistă de a prezenta ca victorii elemente ce țin de debutul dosarelor.

Iată întregul discurs al avocatului Traian Briciu (vezi video):

„O să încep cu ce am tot auzit ultimele zile: că justiția nu se mai bucură de încrederea societății de care se bucura odinioară. Am auzit des lucrul ăsta. Nu cred lucrul ăsta. Cred ceva care e mai rău decât atât.

Întrebarea mea este următoare: s-a bucurat vreodată justiția de încredere a societății? Nu. Justiția a beneficiat de niște evaluări în care, într-adevăr, încrederea societății era la cote maxime. Nu știu dacă era peste Biserică, Armată sau imediat după ele, dar undeva pe acolo, foarte sus.

Întrebarea e: dacă acele evaluări plecau de la premise corecte, era vorba acolo despre încredere sau popularitate? Pentru că credința mea e că nu era vorba de încredere. O încredere nu poate să fie într-un an aici (n.r. sus) și peste doi ani aici (n.r. jos). Popularitatea, da. Și trag concluzia că era vorba de popularitate, pe care cei care au făcut sondajele au denumit o ‘încredere’. Sigur: din punct de vedere jurnalistic e de înțeles acest lucru, dar din punct de vedere al substanței era vorba de o popularitate.

Modalitățile în care se obține încrederea și în care se obține popularitatea sunt total diferite. Încrederea bănuiesc că se obține printr-o muncă de lungă durată și prin elemente care dovedesc constanța (indiferent de schimbarea vremurilor): aderarea la niște principii, maniere de lucru, etică profesională care nu se schimbă, indiferent despre cine este vorba, despre cine este într-un anumit moment plăcut sau mai puțin plăcut atunci când este vorba de reguli, și nu de persoane. Adică atunci când o societate știe că, orice s-ar întâmpla, acea instituție reacționează în niște parametri pe care îi cunoaște și pe care îi acceptă.

Popularitatea, pe de altă parte, este, în realitate, sau se poate obține prin satisfacerea stimulilor pe care societatea îi are la un moment dat – stimuli care pot fi și corecți, dar istoria a dovedit că, de obicei, stimulii sociali sunt, cei mai adesea, incorecți. Societatea evident că va gratula cu popularitate pe toți cei care le rezolvă stimulii de moment. Dar după acest lucru, instituția care marșează pe linia popularității are o problemă. Are o problemă pe care o are orice film, orice documentar, orice emisiune TV – și anume: atinge un potențial maxim, după care ori schimbă, ori scade. Schimbă realizatorul, schimbă decorul (ceva trebuie să facă), ori o scoate din program.

Or, nu cred că justiția își dorește această ipostază, ca să depindă de realizatori, de decor; sau dacă nu, să iasă din program. Bine: ea nu poate să iasă (prin ipoteză), că e în Constituție. Asta înseamnă, în realitate, popularitate.

Și acum revin la problema zilei: raportul DNA. Eu felicit conducerea DNA pentru întregul mandat, că, în loc de ideea seducătoare de a merge pe linia popularității, a mers pe ideea mult mai dificilă de a concerca să consolideze o încredere pe care, evident, n-avea cum s-o realizeze în 3 ani. S-ar putea nici în 6, nici în 9, ci ea se va dobândi în timp.

Pentru mine, da, există o încredere mai mare astăzi după cei trei ani de mandat. Pentru mulți dintre noi, cei care cunoaștem mai mult sau mai puțin, dar suntem aproape de fenomen, probabil că suntem mult mai aproape de încredere. Societatea e posibil să rămână încă captivă în ideea de a nu face distincția între popularitate și încredere. Încă confundă cele două și, din punctul ăsta de vedere, este lăudabil că conducerea Direcției și-a asumat un eventual risc de scădere a popularității pentru a-și consolida încrederea. Lucrul ăsta s-a făcut, din ce observ eu, prin aplecarea asupra substanței lucrurilor, adică anchete în aspecte cu adevărat structurale.

Și am observat și eu, chiar dacă nu lucrez în acest domeniu ca practician (fiind un civilist), că direcția s-a dus foarte mult spre zona care, într-adevăr, afectează elementele structurale ale statului: infrastructură, achiziții publice, chestiuni fără de care un stat modern nu poate funcționa. Și, într-adevăr, am văzut un apetit mult mai scăzut de a prezenta ca fiind victorii elementele doar de început.

Nu-mi plac nici avocații care, atunci când depun o cerere de chemare în judecată, spun că au câștigat procesul sau, dacă câștigă în primă instanță, anunță un succes răsunător, dar nu mai spun nimic când rămâne hotărârea definitivă.

La fel cred că se aplică în bună măsură și activității procurorilor de a se concentra foarte mult pe substanța lucrurilor, și nu neapărat pe publicitatea actelor. Din punctul ăsta de vedere, într-adevăr, și mie mi se pare că direcția s-a concentrat foarte mult pe elementele de fundament, de temei. Și un lucru pe care îl consider lăudabil și extrem de important: am observat o atenție foarte mare spre respectarea dreptului la apărare, spre respectarea demnității umane – aspecte care trebuie să rămână în ecuație, indiferent de ce se pretinde că o persoană ar fi săvârșit la un anumit moment. Și, de asemeni, o aplicare foarte mare pentru respectarea prezumției de nevinovăție, care, evident, trebuie să însoțească acuzarea până la finalizarea printr-o hotărâre definitivă.

Drept pentru care închei prin a spune: nu sunt vremuri simple, dar felicit Direcția că nu s-a lăsat dusă de val, ci a acceptat, în realitate, teza încrederii, încercând să construiască bazele ei, în dauna, într-adevăr, unei popularități de moment. Felicitări, din punctul meu de vedere, personal, și ca reprezentant al Uniunii Naționale a Barourilor!”