28 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

„INGHEATA SI APUCA”

Scris de: Prof. dr. Adrian SEVERIN | pdf | print

27 March 2023 16:42
Vizualizari: 4526

Freeze and seize” este numele uneia dintre directivele imaginate de Comisia von der Leyen, pe urmele gandirii disperate de pe malurile Potomacului. Acesta se traduce literal prin „Ingheata si apuca”. Transpunerea in termeni juridici este „Indisponibilizeaza si confisca”. Avem de a face cu un nou exemplu de initiativa care, in numele respectului pentru „ordinea internationala bazata pe reguli”, ii aduce chiar pe cei care au adoptat regulile in situatia de a le incalca. Mai mult inca, este o alta masura care produce fix rezultatele opuse celor dorite. Vorba lui Ion Creanga: „curat mestesug de tampenie”.



 

OLIGARHII BUNI SI OLIGARHII RAI


Esenta directivei este ca bunurile rusesti depozitate in statele membre ale UE sa fie mai intai „inghetate”, adica indisponibilizate de catre depozitarul lor, pentru ca apoi sa fie confiscate de autoritatile statului unde aceste bunuri se gasesc, pentru ca din valorificarea lor sa fie colectate fonduri de transferat Ucrainei cu titlul de reparatii pentru pagubele cauzate de „razboiul barbar, neprovocat si ilegal declansat de Putin” (aceasta este formula sacramentala pe care oricine se refera la respectivul razboi trebuie sa o foloseasca spre a dovedi ca nu este un „putinist” irecuperabil).


Confiscarea bunurilor apartinand statului rus si cetatenilor sai, depozitate in statele Occidentului colectiv, in conditiile in care aceste state nu se afla in mod oficial in razboi cu Rusia, un tratat international referitor la reparatiile eventual datorate de rusi nu s-a incheiat si nu exista nici o hotarare judecatoreasca de natura a permite o astfel de actiune, este exemplul perfect al unei masuri cu doua izvoare: betia unui triumf imaginar si disperarea unui dezastru iminent.


Directiva – imaginata de Comisia von der Leyen se intelege ca vizeaza nu numai bunurile avand ca proprietar statul, ci si pe cele ale caror proprietari sunt persoane private de nationalitate / cetatenie rusa. Asa numitii „oligarhi” rusi. Patrimoniul acestora, evident, este distinct de patrimoniul statului tinut responsabil de catre adversarii lui (nu de catre vreo instanta neutra si obiectiva) pentru daunele provocate de razboi. in lipsa unei probe apte a atesta o situatie diferita aceste persoane nu sunt asociate la decizia politica.


Atunci care ar putea fi criteriul confiscarii? Sprijinul material dat razboiului prin plata impozitelor? Productia de bunuri necesare purtarii razboiului? Sustinerea morala a razboiului prin declaratii publice pro-ruse sau, mai ales, prin lipsa unor declaratii de condamnare a „criminalului Putin”?


Daca revenim la „oligarhi” – termen lipsit de o definitie legala precisa de natura a permite identificarea lor mai presus de orice dubiu rezonabil – inseamna ca, urmand „criteriile” inainte amintite, se va face distinctie intre „oligarhii rai”, ale caror averi vor fi confiscate, si „oligarhii buni”, care isi vor pastra averea, probabil, in schimbul unor declaratii de infierare manioasa a regimului putinian. Absurdul atinge cote maxime.



DREPTUL RAZBOIULUI IMPOTRIVA DREPTURILOR OMULUI


A indisponibiliza (ingheta) inseamna sa interzici proprietarului deponent exercitarea dreptului sau de a dispune de proprietatea sa. A confisca (apuca) inseamna sa ii iei dreptul insusi, sa „pui mana” pe el, sa faci ca acel drept sa se stinga. Vorbim, deci, de drepturi de proprietate opozabile erga omens (in Romania, ne amintim, a fost o adevarata revolutie menita a duce la modificarea Constitutiei in asa fel incat sa se consacre constitutional sacralitatea proprietatii) si de obligatia contractuala a depozitarului (in primul rand bancile, dar nu numai) fata de deponent (sa evocam revolta inca nestinsa a romanilor fata de refuzul abuziv al Rusiei bolsevice si al urmasilor ei de a restitui tezaurul depozitat la Moscova in timpul Primului Razboi Mondial).


Pentru a confisca tezaurul Romaniei, URSS a invocat ostilitatea Regatului roman fata de tanarul stat sovietic, precum si argumente de natura ideologica. Toata lumea a condamnat aceasta atitudine. Inclusiv Adunarea parlamentara a Consiliului Europei adoptand in 1995 o motiune initiata de mine. De ce ar urma UE sau SUA modelul de comportament sovietic? Cum ar putea Romania transpune in legislatia ei, potrivit obligatiilor asumate in cadrul UE, o directiva care o pune in situatia de a comite fata de Rusia abuzul reprosat de ea Rusiei, precum si de a incalca dispozitiile propriei ei Constitutii?


In acest context nu ar fi lipsit de interes sa reamintim ce spune legea fundamentala a statului roman. Iata: art. 44.2. – Proprietatea privata este garantata şi ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. (deci chiar daca titularul dreptului este un odios oligarh rus putinist); art. 44.3 – Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta şi prealabila despagubire.; art. 44.4 – Sunt interzise ... orice... masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.; art. 44.8 – Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.


Ce frumos! si cate zbateri au fost pentru a se adopta aceste texte! si cat ne-a criticat Europa pentru ca initial nu le aveam! Ele sunt subsumate paragrafului intitulat „dreptul de proprietate privata”, care face parte din capitolul II – Drepturile si libertatile fundamentale. Or, chiar potrivit Tratatului Uniunii Europene, cand este vorba despre drepturile fundamentale, in concursul dintre dreptul UE si dreptul national primeaza totdeauna dispozitia care consacra standardul cel mai inalt. Macar acest principiu ar fi de invocat daca am uita pentru o clipa ca in concursul intre dreptul UE si dispozitiile constitutiilor nationale oricum totdeauna au prioritate cele din urma.


Cum sa transpui in legislatia nationala romana a directiva inspirata de gandirea geniala a Ursulei von der Leyen (sic!) care contravine dintr-o lovitura si Constitutiei Romaniei si dreptului UE?!



CONFISCARE SAU TALHARIE?


Desigur, altfel ar sta lucrurile daca ar exista o decizie judecatoreasca care, constatand savarsirea de catre oligarhul rau in cauza a unor fapte pedepsite de legea penala, sa dispuna recuperarea prejudiciului astfel provocat, prin confiscarea unei parti corespunzatoare a averii raufacatorului. Care este, insa, fapta si care legatura dintre ea si distrugerile provocate Ucrainei de razboi?


Cata vreme un drept penal european nu exista, ar urma ca in cadrul fiecarui stat instantele nationale sa judece asemenea situatii potrivit normelor lor nationale. Din cate stiu, in Occidentul euro-atlantic, nici unul dintre sistemele nationale de drept nu a adoptat formula raspunderii penale fara vinovatie si mai ales a vinovatiei prin cetatenie / nationalitate.


Problema se pune la fel pe terenul raspunderii civile delictuale. Prejudiciul Ucrainei ar putea fi evaluat. Mai departe nu avem nimic. In ce ar consta fapta ilicita a paratului? Dar intentia sa? Dar legatura cauzala intre fapta si prejudiciu? Rusia a pornit operatiunea sa militara in Ucraina, amorsand razboiul, pe cand oligarhul cel rau impreuna cu oligarhul cel bun petreceau la Monte Carlo sau la Las Vegas fara a sti nici ceea ce s-a decis la Kremlin, nici de ce s-a decis, nici ce efecte concrete a avut decizia. Vorba unui proverb turcesc: „avem o potcoava; ne mai trebuie inca trei si un cal, dupa care putem porni la drum”.


Prin urmare confiscarea ar avea loc prin forta in afara oricaror norme legale si principii de drept. Dar asta este definitia talhariei. Talharie!!!??? Da. Cum altfel sa ii spui?! Asa cum zicea un personaj dintr-o sceneta comica de acum cateva decenii: „Nu am, gasit alta rima.”


Asadar, daca Occidentul colectiv, din care si Romania face parte, are niste socoteli de incheiat cu Rusia, pe ce temei pot fi confiscate averile unor persoane private, carora li se aplica eticheta nedefinita legal de „oligarhi” si al caror statut personal este distinct de cel al statului rus?


Un stravechi principiu de drept spune ca nimeni nu poate fi tinut responsabil pentru fapta altuia, cu exceptia raspunderii civile a proprietarului pentru „fapta” bunului aflat in grija sa, cea a parintilor pentru fapta copiilor si a angajatorului pentru fapta angajatului. Or, oligarhii, oricum i-am descrie, nu sunt nici proprietarii statului rus si nici copiii sau angajatii acestuia. Cum poate fi stabilita o legatura juridica intre ei si Rusia de natura a-i face responsabili pentru interventia militara a celei din urma. Sa fie oare imprejurarea ca isi vor fi indeplinit anumite indatoririi cetatenesti, precum plata impozitelor?



CETATENII NU RASPUND PENTRU DECIZIILE STATULUI


Tribunalul de la Nuremberg, ca si cel de la Tokyo au stabilit ca nu pot fi trasi la raspundere cetatenii pentru razboiul de agresiune al statului sau pentru crimele de razboi pe care ei nu le-au comis personal sau la comiterea carora nu au fost in mod efectiv complici. Acele tribunale au fost ghidate de conceptia americana asupra justitiei. A schimba aceasta practica si a face popoare intregi responsabile sub aspect juridic pentru politicile conducatorilor lor este o nebunie de natura a bulversa linistea lumii, in ordinea ei inclusiv mentala.


Va trebui, deci, ca un tribunal sa stabileasca fapte concrete de sustinere a razboiului Rusiei de catre oligarhii carora ar urma sa li se confiste bunurile. Asa s-a ajuns la condamnarea unor mari industriasi germani care au folosit munca fortata in fabricile lor pentru a aproviziona cu cele necesare armata germana in ultimul razboi mondial. Prin aceasta ei au fost complici la comiterea unor crime impotriva umanitatii.


Exista indicii privind fapte similare comise in contextul actualului razboi din Ucraina? A produce si vinde arme, nu este (inca) o crima. O stim din SUA. Cu atat mai putin a produce haine sau mancare.


Sa exprimi ocazional simpatii fata de un lider politic autoritar sau fata de actele de agresiune ale unui anumit stat nu este frumos. Este de-a dreptul imoral. Nu tot ce este imoral este, insa, si ilegal. Ca sa nu mai spunem ca nu este si penal.


Desigur, quid leges sine moribus? Ce este legea in afara moralei? Dar si quid mores sine legibus? Ce este morala in afara legii? Dreptul este o morala minima. Delictul de opinie nu a fost inca inclus in sfera dreptului. si nici nu va trebui inclus, atat timp cat mai dorim sa traim liberi intr-un regim democratic. Opiniile adverse ne fac adesea libertatea mizerabila. Fara ele libertatea ar fi imposibila.



NIMIC NU SE CASTIGA MAI GREU SI NU SE PIERDE MAI USOR CA INCREDEREA


Primul efect produs doar de simpla preconizare a unei asemenea confiscari disperate cu parfum de talharie va fi saracirea oligarhilor rusi. Ceea ce va furniza o imensa placere lui Vladimir Putin (care ii acuza pe oligarhi pentru subminarea puterii monolitice a statului rus). Chiar si „oligarhii prietenosi” cu regimul putinist sunt inamici ereditari ai capitalismului de stat si democratiei suverane ruse de azi.


Numitii oligarhi vor fi astfel impinsi cu totii in tabara national-putinista, iar Rusiei i se va oferi generos o excelenta baza morala si logica pentru a proceda la masuri similare, in virtutea principiului reciprocitatii. Luate la tinta vor fi inclusiv activele „oligarhilor buni” domiciliate pe teritoriul rus, in conditiile in care acestia, pentru a-si salva depozitele din strainatate se vor alatura (fie si numai din varful buzelor) cauzei ucrainene. Cu atat mai mult Rusia se va simti indreptatita sa procedeze la fel cu activele amplasate de companiile occidentale pe teritoriul rusesc. Si acestea nu sunt putine, caci nu putini au fost oligarhii (mai elegant numiti „magnati” sau „investitori”) occidentali veniti la prada in „Estul salbatec” dupa decesul URSS. In fine Kremlinului i se ofera prilejul de a se rafui cu ei, dupa ce timp de decenii a fost obligat sa ii menajeze.


In conditiile in care deja SUA si-a exprimat hotararea de a aplica sanctiuni (eventual tot confiscari) celor care nu vor sustine politica sa „pro-ucraineana”, ne putem astepta, de asemenea, ca orice tert (stat sau persoana privata), indiferent de intentiile si/sau simpatiile sale politice, sa isi repatrieze, din motive de siguranta, proprietatile depozitate in spatiul euro-atlantic, dand economiei Occidentului colectiv o lovitura cumplita. Pana sa plece din Rusia, capitalurile vor pleca din SUA si UE.


Ne plasam aici in zona increderii care se castiga greu si se pierde repede. Intr-un viitor dificil de anticipat, cine si-ar mai depune banii in bancile unor state care pot proceda fara nici un control judiciar sau cu un control judiciar politizat la confiscarea lor pe criterii geo-politice?


SUA si UE au avertizat economiile emergente din estul si centrul Europei, imediat dupa trecerea acestora de la economia de comanda la economia de piata, in anii 1990, ca fara o justitie impartiala investitorii straini si capitalurile lor nu vor veni sau, daca vor veni nu vor ramane. Acum, pentru a impaca talharia numita „ingheata si apuca” cu ipocrizia „statului de drept”, ele lasa sa se intrevada posibilitatea unor procese judiciare cu sentinte dirijate politic. Cine, nu doar investitorii rusi, isi va mai plasa capitalurile pe asemenea piete?!



PRINCIPIUL ACTIUNII SI REACTIUNII IN ZODIA DREPTULUI FORTEI


Intrucat SUA si UE, asa cum am aratat, si-au declarat hotararea de a aplica un sistem sanctionatoriu, identic celui aplicat Rusiei, inclusiv tertilor (state sau agenti economici privati) care nu ii respecta deciziile sanctionatorii in raporturile lor cu Rusia (masura lipsita de orice baza legala in dreptul international, exprimand doar primatul dreptului fortei asupra fortei dreptului), sunt de asteptat reactii prudentiale si din partea unor persoane aflate in prezent in afara conflictului.


China, ca sa luam doar exemplul acesteia, care detine un volum imens de creante americane, trebuie sa se fi gandit deja la posibilitatea ca SUA, inclusiv sub impulsul marilor sale dificultati economice interne actuale si al cheltuielilor pentru finantarea razboiului din Ucraina, dupa ce si-a sustinut bunastarea pe credit chinezesc (si nu numai, evident), sa caute un pretext ideologic sau geo-politic pentru a-i „confisca” datoria americana, respectiv dreptul la valorificarea ziselor creante. In atare scop, daca altfel nu va fi cu putinta, s-ar putea apela si la un razboi motivat de imprejurarea ca „Taiwanul este in pericol”, ca in „China exista arme de distrugere in masa”, ca „virusii chinezi ameninta sanatatea lumii”, ca „musulmanii uiguri sunt persecutati” sau ca... „Xi Jinping nu poarta basca”. Ce va face Beijingul sub imperiul unor asemenea amenintari? Va inunda piata de valori cu respectivele creante in incercarea de a scapa de ele, ceea ce va face ca valoarea lor comerciala sa scada, in timp ce creditul american se va scumpi, iar presiunea noilor creditori asupra economiei americane va creste.


Turbulentele astfel generate in sistemul financiar american, de care este legat si cel european, nu vor putea lasa indiferenti pe agentii economici privati americani si europeni. De aceea nu este exclus ca acestia din urma insisi sa saboteze indirect confiscarea mentionata, provocand, la randul lor, pe principiul „cui pe cui se scoate”, socuri economice de natura a destabiliza factorii politici promotori ai unor asemenea masuri disperate.



CONFISCAREA FARA DREPT CA ACT DE RAZBOI


In afara confiscarii bunurilor apartinand unor persoane private, se pune si problema confiscarii bunurilor statului rus, ceea ce aduce in discutie si raporturile juridice dintre state.


Da, Germaniei i s-au confiscat bunuri la finele celor doua razboaie mondiale din secolul XX. Faptul ca „reparatiile” impuse invinsilor din primul razboi mondial au condus la izbucnirea celui de al doilea, deja pune la indoiala intelepciunea unor asemenea abordari. Trecand peste aceasta, este de retinut ca atunci confiscarile s-au bazat pe dispozitiile unor tratate internationale la care chiar si invinsul era parte.


Orice confiscare de active ale unui stat de catre alt stat, in lipsa unui instrument juridic de drept international public, are valoarea unui act de razboi. Razboiul nu cauta reguli (cu exceptia regulilor care alcatuiesc dreptul umanitar). Forta este singura sa regula, iar el este expresia fortei. Numai un tratat de pace, care pune capat razboiului si readuce statele participante in sfera dreptului, poate conferi temei legal confiscarii, respectiv prazii de razboi.


Acum nu poate fi invocat un asemenea tratat. Iar daca sau cand el s-ar incheia, ce temei vor avea SUA si UE sa ii fie parte atat timp cat au refuzat (cel putin in declaratiile oficiale) sa fie parte la razboi? Pacea se incheie intre beligeranti. Cine ameninta cu confiscarea admite beligeranta. Este NATO gata de beligeranta efectiva cu Rusia? Dar UE? Exista in tratatele constitutive ale UE vreun articol care sa permita intrarea intr-un razboi ca persoana juridica distincta de cea a statelor membre?


Iata cateva intrebari la care deocamdata nu primim raspuns. Tot ceea ce putem spune este inradacinat in intelepciunea populara: „Greu la deal cu boii mici!” (Mici si la propriu si la figurat.)


Un specific al regimurilor dictatoriale, cu inevitabilul lor centralism birocratic si narcisismul lor militant, este acela ca autoritatile lor, refuzand sa accepte realitatea esecurilor, tin sa poata afisa totdeauna adoptarea unor masuri inepte exclusiv din teama de a nu face nimic ori de a face ... ceea ce trebuie. Or, niciodata nu este mai greu sa iei decizii corecte decat atunci cand decizi exclusiv din teama de a nu decide sau din teama fata de ceea ce este cu adevarat just, fezabil si durabil.


Dimpotriva, democratiile se caracterizeaza tocmai prin capacitatea de autocontrol si autocorectie. Cu alte cuvinte, ele pot sa isi corecteze deciziile cu promptitudine si fara violenta, in functie de rezultatul confruntarii acestora cu realitatea. Se afla aici si consecinta adoptarii principiului suprematiei legii, a faptului ca intr-o democratie insasi legea este cea care guverneaza, iar nu vointa arbitrara a puterii (politice) ridicata la rang de lege.


Pornind de la aceste constatari, imprejurarea ca in prezent democratiile nationale si transnationale ale Occidentului colectiv euro-atlantic adopta decizii recurgand la metodele decizionale ale dictaturilor ne socheaza. Cum se explica asta? Nu cumva, fara stirea noastra, ele s-au transformat in dictaturi?! Si atunci, in razboiul democratiilor cu autocratiile, declansat de SUA, cine sunt democratii si cine dictatorii?

Comentarii

# Eu am dreptate iar tu nu ai. Punct. date 28 March 2023 08:30 0

Diferenta dintre un "putinist" model 2023 si un "dusman al poporului" model 1950 este foarte mare. Acest aspect este atat de indubitabil incat nici nu merita sa cauti vreo 10 ani vreo dovada cat de mica a diferentei. De altfel este relevant sa se observe faptul ca in absenta unei categorii clar definite nici nu poti sa te lupti cu acesti oameni pentru ca in mod machiavelic sunt absolut identici cu cei care ii vaneaza, aceasta fiind de altfel una din trasaturile definitorii ale imensului pericol pe care il reprezinta. Alte categorii care merita amintite aici sunt : "intelectualii" si "cine nu e cu noi".

# Excelent articol : multumim ! date 18 April 2023 20:42 +1

Pe de alta parte Ursula ar putea s-o ia in freza, macar aparent : https://www.stiripesurse.ro/plangere-penala-impotriva-ursulei-von-der-leyen-i-se-reproseaza-afacerea-vaccinurile-anti-covid_2879885.html Acum un mesaj pentru :ba speriatilor , haideti dracului sa iesim la demonstratie contra legii „Barnevernet” - ca o sa va ia copii si nu mai aveti ce pocni cand veniti beti. Urare de sezon : Pastele ma-mii dvs. de imputiti care numai latrati si nu va miscati hoitul in strada sa le rupem capul la alianta de tradatori care nenorocesc tara sub comanda Ursulei ! PSD+PNL+hunii trebuie sa dispara ca si #USR ! https://www.activenews.ro/stiri/ALERTA-BARNEVERNET-IN-ROMANIA-Copiii-vor-putea-fi-smulsi-din-familiile-lor-si-izolati-de-Stat-pe-criterii-Totalitarist-Sanitare.-Proiect-de-Lege-la-Camera-Deputatilor.-PROTEST-MARTI-SI-MIERCURI-LA-PARLAMENT-Familia-Bodnariu-se-opune-181477

# Frati mei albi, date 19 April 2023 17:41 0

partidele asa-zise vechi au fost preluate de catre SRI , in mare parte, asadar ca sa scapam oarecum de tentaculele Ursulei , numita indirect de USA presedinta a UE , fie votam AUR fie SOS-Romania , zic . NU ca ar fi niste "flori" , parerea mea ca sunt cam moi dar atlceva nu avem. Apropo : ROEXIT , urgent pana nu ne distrug copii si nepotii , eventual ii combina cu toate rasele, cu miros de camila sau banane, aduse cu ocazia "primaverii arabe" lansate de Obaba. :-x :eek:

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva