Lumea Justiției prezintă adevărata bombă din Decizia nr. 153/2026, prin care Curtea Constituțională a României a dat liber la tăierea pensiilor și creșterea vârstei de pensionare pentru judecători și procurori (click aici pentru a citi). 

Deși judecătorii constituţionali Mihaela Ciochină, Csaba Asztalos și Mihai Busuioc (foto stânga-dreapta) critică faptul că legea taie prea mult și prea brusc pensiile magistraților, cei trei membri CCR își califică argumentele drept opinie concurentă, nu opinie separată, deși respectivele argumente relevă neconstituționalitatea legii. În cazul în care tripleta Ciochină-Asztalos-Busuioc s-ar fi raliat opiniei separate a judecătorilor Cristian Deliorga și Gheorghe „Giani” Stan (vezi linkul de mai sus), atunci s-ar fi format o majoritate de 5 la 4 în favoarea magistraților, nicidecum în favoarea regimului Bolojan, cum s-a întâmplat acum.

Iată opinia concurentă:

„1. În acord cu soluţia adoptată - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr.153 din 18 februarie 2026, considerăm că dispozițiile art.I pct.1 din legea criticată sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Totuși, apreciem că instanța constituțională ar fi avut competența de a examina modul în care s-a realizat reducerea cuantumului pensiei de serviciu. Evident, este inadmisibilă formularea din oficiu a criticilor de neconstituționalitate, însă, din motivarea autorului obiecției transpare ideea de excesivitate a reducerii operate, astfel că evaluarea Curții putea să vizeze acest aspect din perspectiva acceptării unei reduceri a cuantumului în mod gradual, în intervalul de tranziție reglementat în privința vârstei de pensionare.

2. Mai mult, prin Decizia nr.1018/2010, Curtea a examinat constituționalitatea unor dispoziții legale dintr-o perspectivă neantamată de autorul sesizării [„Independent de criticile de neconstituţionalitate cuprinse în sesizarea Preşedintelui României ...”] în condițiile în care decizia respectivă viza un domeniu care făcuse, în prealabil, obiectul unei alte decizii de neconstituționalitate. Astfel, analiza subsecventă a Curții trebuie să aibă în vedere considerentele de principiu și soluția deciziei anterior pronunțate.

3. În cauza de față, ținând seama atât de critica formulată, cât și de modul în care Curtea a examinat constituționalitatea unor măsuri de punere de acord a legislației cu decizia de neconstituționalitate, se poate observa că domeniul pensiilor de serviciu al personalului din sistemul justiției a făcut obiectul Decizia nr.467/2023, decizie de constatare a neconstituționalității. În respectiva decizie, Curtea a analizat creșterea vârstei de pensionare în privința personalului din sistemul justiției și a observat lipsa reglementărilor tranzitorii pentru implementarea vârstei de pensionare de 60 de ani. Curtea a statuat că rolul dispoziţiilor tranzitorii este acela de a permite o trecere graduală şi firească în timp de la situaţia de fapt şi de drept existentă la cea urmărită/avută în vedere de noua reglementare. Această tranziţie nu presupune o escamotare a situaţiei-premisă, ci acceptarea acesteia pentru a se realiza evoluţia treptată către finalitatea urmărită. De asemenea, tranziţia nu poate fi realizată ex abrupto, ci este necesară o abordare echilibrată şi raţională, care să asigure previzibilitatea normativă în domeniul vizat. Atingerea rezultatului urmărit se realizează în timp, în mod firesc, astfel ca destinatarii actului să nu fie expuşi unor situaţii aleatorii pe care însăşi reglementarea normativă adoptată o creează (Decizia nr.467/2023, paragraful 123). În consecință, Curtea a constatat neconstituționalitatea legii.

4. Legea criticată, chiar dacă nu este o lege de punere în acord cu Decizia nr.467/2023, ci o continuare a liniei impuse de aceasta (condiții mai restrictive în privința regimului juridic aplicat pensiilor de serviciu), se poate considera că ea continuă linia normativă impusă de legea inițială de punere de acord (Legea nr.282/2023), ceea ce înseamnă că instanța constituțională, fără vreo altă condiționare, are competența de a verifica constituționalitatea acesteia prin prisma criteriilor de constituționalitate rezultate din Decizia nr.467/2023.

5. Astfel, se observă că legea criticată instituie o reducere ex abrupto a cuantumului pensiei de serviciu, cu alte cuvinte, după intrarea ei în vigoare persoanele care se vor pensiona sub imperiul ei vor suporta o reducere imediată a pensiei de serviciu cu cel puțin 30%. Mai exact, baza de calcul a pensiei de serviciu va scădea imediat de la 80% la 55% din indemnizația brută, iar suma astfel obținută va fi la rândul ei limitată, de la 100% la 70% din indemnizația netă. Or, dacă s-a stabilit drept criteriu de constituționalitate necesitatea reglementării normelor intertemporale atunci când reforma pensiilor de serviciu a vizat vârsta de pensionare, același raționament ar fi fost valabil pentru reforma privind cuantumul pensiei de serviciu. Ca atare, ar fi fost necesară o asemenea evaluare a constituționalității noii reglementări în coordonatele deja stabilite prin Decizia nr.467/2023.

6. Jurisprudența Curții a subliniat importanța normelor tranzitorii (a se vedea Decizia nr.402/2024), care trebuie să creeze cadrul necesar unei receptări organice în ordinea normativă a noilor soluţii legislative promovate, şi anume cu respectarea principiului securităţii juridice. Astfel, apreciem că ar fi fost necesară și examinarea acestui aspect în decizia la care am redactat prezenta opinie concurentă.

7. Am considerat necesare aceste precizări, care, fără a contesta competența legiuitorului de a reglementa cuantumul pensiilor de serviciu și fără a afecta constatările Curții, aduc în discuție importanța normelor tranzitorii și, totodată, se pot constitui într-o modalitate de reglementare a conflictului de constituționalitate în coordonatele principiului colaborării loiale între autorităţile/instituţiile statului, colaborare care presupune atât respectul faţă de lege, cât și respectul reciproc între autorităţile/instituţiile statului, ca expresie a unor valori constituţionale asimilate, asumate şi promovate, în scopul asigurării echilibrului între puterile statului (a se vedea și Decizia nr.617/2017, paragraful 107)”.

* Citiți aici întreaga decizie CCR (inclusiv opinia concurentă și cea separată)