12 mai 2021

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Procurori, mai usor cu provocarile! Romania condamnata de CEDO sa plateasca 10.000 de euro pentru folosirea de „agenti instigatori”

Scris de: | pdf | print

10 noiembrie 2010 13:08
Vizualizari: 13782

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat statul roman la plata a 10.000 de euro despagubiri pentru ca a folosit, in timpul unei anchete care viza destructurarea unei retele de traficanti de droguri, mai multi investigatori sub acoperire, care au determinat suspectii la comiterea infractiunii de trafic de droguri. Curtea a considerat ca implicarea activa a unor agenti sub acoperire in comiterea unei fapte penale este de natura sa incalce principiul egalitatii de arme, precum si cel al unui proces echitabil. Totodata, CEDO a criticat instantele romanesti pentru ca acestea si-au bazat condamnarile date in acest caz numai pe rechizitoriul procurorilor, fara sa permita inculpatilor sa se apere in mod real. De asemenea, Curtea a sustinut ca magistratii romani nu au depus diligentele necesare pentru a afla adevarul in acest caz, nepermitand inculpatilor sa ii cheme in instanta ca martori, pe agentii sub acoperire.

 

Inculpatul a sustinut ca politistii i-au inscenat totul

Romano-sirianul Ali Ahmad s-a plans in urma cu opt ani la Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, ca nu a beneficiat de egalitate de arme si ca i s-a intins o capcana de catre mai multi politisti de la Serviciul Anti-drog care, in mod fals l-au implicat intr-o retea de trafic de droguri. Concret, Ali Ahmad a sustinut ca avusese o afacere in Romania, impreuna cu doi prieteni. In mai 2001, in urma unei autosesizari potrivit careia cei trei prieteni ar fi vindut 1,5 kilograme de heroina, agentii de la anti-drog au indeplinit toate formele legale care sa le permita sa se infiltreze in grupul celor trei, inclusiv autorizatia pentru a cumpara heroina de la acestia. Unul dintre inculpati i-a cerut reclamantului sa ii vanda niste marfa de la el, dar acesta i-a spus ca nu se mai ocupa de afacere, insa poate sa il puna in legatura cu un om de afaceri, numai ca omul de afaceri a fost chiar un agent sub acoperire. Odata pus in legatura, agentul sub acoperire s-a intalnit de mai multe ori cu inculpatul care ii ceruse ajutorul reclamantului, se pare, perfectand tranzactia, adica vanzarea, catre agentul sub acoperire, a unui kilogram de heroina pentru suma de 10.000 de dolari. Ultima discutie agentul sub acoperire, cel care dorea sa faca afaceri si intermediarul, adica reclamantul a avut loc, la sfarsitul lunii mai, in locuinta reclamantului, insa acesta a sustinut ca el nu stia nimic de droguri, crezand doar ca se vor intalni cu cei doi pentru afacerea cu haine si incaltaminte.

Ali Ahmad a sustinut in fata instantelor romanesti, dar si in fata celei europene ca niciun moment nu a stiut de existenta drogurilor desi, in momentul ultimei intalniri, la el acasa, a observat ca prietenul sau avea o geanta de culoare inchisa pe care o supraveghea cu atentie. La iesirea din locuinta lui Ali Ahmad, politistii s-au legitimat, au confiscat geanta de culoare inchisa si au gasit in ea o punga continand un praf alb, pe langa mostrele de haine si pantofi. Reclamantul Ali Ahmad a fost instiintat de abia la sectia de politie ca in geanta s-au descoperit droguri, acesta negand implicarea sa in afacere. In doi iunie 2001, din ordinul unui procuror de la Parchetul General, Ali Ahmad a fost arestat preventiv, pentru ca in 9 iulie acesta sa fie trimis in judecata.

Plangerile inculpatului impotriva procurorilor si politistilor au fost respinse de toate instantele nationale

In fata instantei, Ali Ahmad a sustinut ca a fost lovit de politisti si incarcerat chiar si in timpul audierilor publice, de la instanta, dar si ca nu i s-a permis sa vada un medic. In februarie 2002, reclamantul a fost condamnat la 13 ani de inchisoare. Tribunalul a motivat sentinta pe baza descrierii procurorului, descriere bazata numai pe rapoartele intocmite de politistii sub acoperire, pe confruntarea dintre inculpati si pe procesele-verbale de perchezitie domiciliara, care aratau ca in casa reclamantului nu s-au gasit droguri. Reclamantul a sustinut ca a fost fortat si batut de politie sa isi recunoasca fapta, dar si-a retractat marturia in fata instantei de judecata, retractare care nu a fost luata in seama de magistrati, pe motiv ca inculpatul nu a putut proba abuzurile la care a sustinut ca a fost suspus. Ali Ahmad a declarat apel impotriva acestei decizii, dar Curtea de Apel Bucuresti i-a respins apelul fara sa dea niciun raspuns concret la solicitarile inculpatului. Ali Ahmad a atacat si aceasta decizie cu recurs, dar Inalta Curte de Casatie si Justitie, recurs care a fost respins in 15 mai 2003. Ali Ahmad a intentat o cale extraordinara de atac, acuzand politistii ca au plantat drogurile in geanta prietenului sau, si a cerut in instanta audierea agentilor care au lucrat la aceasta ancheta si confruntarea intre el si agenti. Instanta care a judecat revizuirea a fost Curtea de Apel Bucuresti, care a decis ca nu sunt motive pentru a admite cererea de revizuire, identica fiind si ultima decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in 2008. De asemenea, Ali Ahmad a depus o plangere penala impotriva unui procuror, pe care l-a acuzat ca a primit de la el 5.000 de euro spaga, pentru a-l ajuta sa scape de dosar. Plangerea impotriva magistratului a fost musamalizata in ani, la fel ca toate celelalte plangeri pe care Ali Ahmad le-a depus la parchetele din Romania, in care sesiza ca a fost batut, maltratat, torturat si ca nu i s-a respectat nici macar apartenenta religioasa, nepermitandu-i-se sa se roage la orele la care dorea.

Incitarea pentru a comite o infractiune nu respecta principiul unui proces echitabil: apararea nu a avut dreptul sa interogheze agentii sub acoperire

Curtea a ajuns la concluzia ca a fost vorba despre incalcarea dreptului la un proces echitabil, ca nu s-a respectat principiul egalitatii armelor si mai ales ca apararea a fost impiedicata sa aduca in fata instantei, ca martori, agentii sub acoperire. De asemenea, Curtea a stabilit ca toti cei sase martori adusi de procurori nu au vazut tranzactia efectiva, ci numai momentul arestarii, prin urmare, marturia lor nu poate fi luata in considerare. Curtea a reafirmat obligatia instantelor nationale de a ” face o examinare meticuloasa a materialelor din dosar in masura in care un inculpat a invocat o cursa intinsa de politisti”. Ca urmare, Curtea a stabilit ca, in conformitate cu articolul 6 din Conventie, nu este important sa se discearna daca probele au fost obtinute in mod legal, ci sa vada daca posibila nelegalitate a obtinerii lor este cauzata de pretinsa cursa intinsa de agentii sub acoperire. Curtea a mai aratat ca incitarea de catre politisti pentru comiterea unei infractiuni apare atunci cand politistii nu se limiteaza la a constata pasiv fapta, ci exercita o asemenea presiune si influenta asupra suspectilor incat acesta comite o fapta penala, pe care nu ar fi comis-o daca nu ar fi existat presiunea agentilor sub acoperire. In cazul de fata, Curtea a luat act de faptul ca in casa reclamantului nu s-au gasit droguri, si ca pozitia partilor cu privire la cum s-a petrecut momentul arestarii difera substantial. Ca atare, magistratii europeni au constatat ca, in ciuda pozitiilor divergente dintre Parchet si inculpati, instantele romanesti au tinut cont, pentru a pronunta condamnarile, numai de pozitia anchetatorilor, aceasta fiind formata exclusiv din rapoartele agentilor sub acoperire si din probele stranse de acestia. De asemenea, magistratii europeni au constatat ca instantele romanesti au luat in calcul numai declaratiile inculpatilor date la politie, atunci cand erau batuti pentru a recunoaste, nu si declaratiile constante ale acestora din fata judecatorilor. CEDO a statuat ca “marturia data in sedinta de judecata, sub juramant, trebuie sa cantareasca mai greu decat orice marturie data de acelasi subiect, in cursul procesului penal, chiar si atunci cand cele doua marturii se contrazic”. Mai mult decat atat, judecatorii europeni au statuat ca instantele romanesti nu au avut o imagine clara despre acuzatiile facute de Ali Ahmad, nici nu au putut veghea la respectarea principiului egalitatii de arme, pentru ca nu au interogat politistii sub acoperire. Pe cale de consecinta, magistratii din instantele romanesti ar fi trebuit sa isi motiveze mai meticulos decizia de a nu permite aducerea, de catre inculpati, a unor probe considerate relevante. In concluzie, Curtea a constatat ca instantele romanesti nu au depus diligentele necesare pentru a afla daca acuzatiile lui Ali Ahmad sunt intemeiate, si, pe cale de consecinta, reclamantul nu a avut parte de un proces echitabil.

Comentarii

# pompiliu bota date 10 noiembrie 2010 16:23 +8

Tare de tot! Dar când vor fi aceste hotărâri respectate sau chiar invocate de către judecătorii noştri?

# maxu08 date 11 noiembrie 2010 15:07 -4

cine te impiedica sa le invoci in fata instantelor romane sau chiar a parchetelor? ti-a respins cineva o asemenea argumentare?

# maxxu09 date 12 noiembrie 2010 18:02 0

cine sa l impiedice, nimeni dar daca nu sunt musterii, de unde.....poate sa le ridice in procesele in care sunt inculpati.

# pompiliu bota date 11 noiembrie 2010 15:15 +5

Rar de tot motivează judecătorii pe hot. CEDO!

# prostanacu date 12 noiembrie 2010 15:15 -3

o alta tampenie a CEDO. pai cum sa-i prinzi cu flori si fursecuri. peste tot in loume se folosesc la fel agerntii infiltrati si nu mai sunt condamnati la CEDO. se pare ca iar ,,o luam peste bot" pentru ca suntem prea mici.

# Mihai Cristea date 12 noiembrie 2010 17:07 +1

D-le Prostanacu spune-le celor care te pun sa postezi comentarii sa puna pe altcineva, esti total pe langa subiecte "peste tot in loume se folosesc la fel agerntii infiltrati si nu mai sunt condamnati la CEDO"
i-a uite-te putin asupra jurisprudentei CEDO care condamna agentii "infiltrati"(n.n.-infiltrati se numesc la voi in sat, in drept s.n.investigatori/provocatori):

În cauza Ludi c. Elveției din 15 iunie 1992, reclamantul a invocat în fața Curții, pe lângă încălcarea art. 8 si art. 6 par. 3 lit. d. din Convenţie și violarea art. 6 par. 1 si 2 din Convenţie, datorită faptului că infracțiunea comisă de el a fost provocată de stat prin intermediul polițistului.

Curtea a constatat încălcarea art. 6 par. 3 lit. d din Conventie, pentru refuzul instanței de a audia ofițerul sub acoperire (pentru a-i proteja identitatea, cauza fiind de referință pentru mărturiile anonime), dar chestiunea provocării nu a tranșat-o, precizând că administrarea probelor aparține suveran instanței naționale.

În speță, autoritățile elvețiene au fost informate de către poliția germană că reclamantul, aflat la acea dată în Elveția, a cerut unui fost coleg din penitenciar o sumă de bani pentru a cumpara droguri. Poliția a trimis un ofițer sub acoperire, care l-a contactat pe reclamant, propunându-i să-i vândă o cantitate de cocaină, lucru acceptat de acesta după mai multe întâlniri.

În cauza Teixeira de Castro c. Portugaliei, hoătărârea din 9 iunie 1998, Curtea a analizat însă dacă activitatea celor doi ofițeri de poliție a depășit sau nu activitatea caracteristică unor agenți sub acoperire, reținând că aceștia au provocat comiterea faptei, neexistând niciun indiciu că aceasta ar fi fost comisă fără intervenția lor.

Curtea a reținut o serie de aspecte: operațiunea nu a fost ordonată și supravegheată de către un judecător, cazierul inculpatului era alb și nimic nu ******ra că era tentat să se implice în traficul cu droguri, până cand nu a fost abordat de catre poliție; în plus, nu s-au găsit droguri la domiciliul reclamantului, iar instanțele naționale s-au bazat în hotărârile de condamnare pe declarațiile celor doi ofițeri de poliție.

Similar, în cauza Vanyan c. Rusiei, hotărârea din 15 decembrie 2005 Curtea a constatat pe baza acelorași criterii, că și o vânzare simulată de droguri efectuată de o persoană privată ce acționa însă ca un agent sub acoperire- fiind organizată efectiv și supervizată de poliție -care a provocat săvârșirea infracțiunii poate fi calificată instigare și reprezintă o încălcare a art.6 par.1. Poliția a provocat săvârșirea infracțiunii de procurare de droguri la cererea lui O.Z, persoană care a fost de acord să participe la o vanzare ’’test ’’ de droguri, acționând potrivit instrucțiunilor poliției pentru a-l expune pe reclamant.

Condamnarea reclamantului s-a bazat pe probele obținute ca rezultat al operațiunii polițienesti, declarațiile lui O.Z. și a doi ofițeri de poliție, neexistând nicio probă care să ******reze ca înaintea intervenției lui O.Z. poliția ar fi avut motive să-l suspecteze ca traficant de droguri.

Se reține și aspectul că simplele susțineri în instanță ale poliției în sensul că au existat informații privind implicarea reclamantului în traficul de droguri, care nici nu au fost verificate de instanță, nu pot fi luate în considerare.

Cauza Allan c. Regatul Unit, hotărârea din 5 noiembrie 2002, aduce în discuție și provocarea mărturisirii.

În speță, reclamantul, care în timpul audierilor păstrase tăcerea, a relevat catre informatorul plasat de poliție în celulă cu acesta, date despre infracțiunea de omor de care era acuzat, care ulterior au fost utilizate în proces împotriva sa. Curtea europeană a reținut că declarațiile reclamantului nu au fost spontane și neprovocate, ci induse prin interogatoriul insistent al informatorului care, fusese pregatit de poliție cu scopul precis de a obține probe.

În cauza Edwards și Lewis c. Regatul Unit, hotărârea din 27 octombrie 2004, sunt enunțate criterii pe baza cărora judecătorul național trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din partea poliției :

- motivul pentru care operațiunea poliției a fost organizată,

- natura și întinderea participării poliției la săvârșirea de infracțiuni,

- natura determinării sau a presiunilor efectuate de poliție.

În cauza Khudobin c. Rusiei, hotărîrea din 26 octombrie 2006, s-a reținut că operațiunea poliției nu l-a vizat pe reclamant în calitate de traficant notoriu de droguri, ci a vizat orice persoană susceptibilă să accepte să procure heroina pentru informatoare, Curtea reamintind că este necesară o procedură clară și previzibilă de autorizare a măsurilor de investigație și o formă de control a acesteia, astfel încât să asigure buna-credință a autorităților.

În speță, operațiunea poliției a fost autorizată printr-o simplă decizie administrativă a organului care a realizat ulterior operațiunea, iar textul deciziei nu conținea decât câteva observații cu privire la motivele ce justificau cumpărarea fictivă de heroină.

O cauză recentă cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de luare de mită comisă la instigarea poliției este Ramanauskas c. Lituaniei, hotărârea din 5 februarie 2008.

În speță, reclamantul care lucra ca procuror este abordat prin intermediul unei cunostințe de către A.Z., pe care nu-l cunoscuse anterior. A.Z îl roagă să obțină achitarea unei persoane, în schimbul sumei de 3.000 de dolari SUA. Inițial acesta refuză, însă la insisțentele repetate ale lui A.Z. accept cererea acestuia.

În realitate, A.Z. era ofițer al unui departament special de poliție anticorupție, care își informează superiorii, fiind autorizată procedura de simulare a comportamentului infracțional și înmânarea sumei de bani reclamantului, fapt care s-a și întâmplat.

Reclamantul a pledat vinovat, dar a precizat că a săvârșit fapta cedând insistențelor excesive ale lui A.Z. A fost găsit vinovat de toate cele trei instanțe și condamnat la închisoare.

Pe parcursul procesului a invocat instigarea la acceptarea mitei și a contestat procedura de simulare a comportamentului infracțional.

În analiza verificării instigării invocate, Curtea avut în vedere următoarele aspecte:

- organele de urmarire penală sunt cele care au sarcina de a dovedi inexistența vreunei instigri, cu excepția situației în care susținerile petentului sunt neverosimile;

- în absența unei asemenea dovezi, autoritățile judecătorești sunt obligate să analizeze aspectele de fapt ale cauzei și să ia măsurile necesare pentru a descoperi adevărul și pentru a stabili dacă a existat vreo instigare;

- nu există nicio probă care să indice că petentul ar fi săvârșit anterior vreo infracțiune, mai ales de corupție;

- toate întâlnirile dintre petent si A.Z. au avut loc din inițiativa lui A.Z., ceea ce conduce la concluzia că acțiunile au depășit nivelul cercetării pasive a unei activități infracționale;

- autoritățile nu pot fi exonerate de răspundere pentru acțiunile ofițerilor de poliție, prin simpla susținere că ei au acționat în nume propriu, deși îndeplineau îndatoriri de serviciu și chiar prin procedura de autorizare a comportamentului simulat, autoritățile au legitimat post factum faza preliminară și s-au folosit de rezultatele ei;

- instanțele nu au analizat în mod serios susținerile petentului, motivele pentru care s-a recurs la simularea comportamentului infracțional, gradul de implicare al poliției, natura oricărei instigări sau presiuni, V.S. care a creat legătura între petent și A.Z. nu a fost deloc citat ca martor, neputând fi localizat, nu s-au stabilit nici motivele inițiativei personale a lui A.Z. în faza preliminară;

- nu există nici un indiciu că infractțiunea ar fi fost săvârșită fără această intervenție.

În consecință art. 6 par. 1 din Convenţie a fost încălcat, iar plângerea petentului referitor la art. 6 par. 3 lit. d din Convenţie nu poate fi disociată de invocarea violării art. 6 par. 1, deoarece vizează un aspect al procedurilor pe care Curtea le-a apreciat deja ca fiind inechitabile.

# Radu Dragan date 12 noiembrie 2010 17:31 +1

Prostanacu e nick-ul d-nei Kovesi sau al colegului ei Boc 100%, doar ei vorbesc fara a tine cont de legislatie, de jurisprudenta si nu i intereseaza hot.magistratilor. "o alta tampenie a CEDO" pai sa propunem desfiintarea CEDO, Conventia de la Roma protocoalele adiacente, Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Pactul ONU.
pe de alta parte ptr.a intelege si el ii explicam astfel: daca el se intalneste cu un prieten (care are un ghimpe impotriva lui si ar vrea sa i plateasca o polita) iar acesta la un moment dat ii spune tine-mi si plicul acesta sa ma inchei la pantofi.el ia plicul si in secunda urmatoare este pozat si incatusat de politie si surpriza in plic cateva gr.de cocaina.
Aceste actiuni sunt catalogate de CEDO ca instigare.CEDO nu limiteaza sau interzice folosirea mijloacelor speciale de investigatie atat timp cat acestea respecta regula sigurantei juridice.
de altfel, in Romania problema agentului provocator nu este o noutate fiind tratata de catre "parintele actualului cod penal"Vintila Dongoroz in 1939 "Dreptul penal" pag.523.iar daca va citi d-ul prostanacu prev.art.68 cpp va realiza de ce ne a condamnat CEDO.

# Mihai Podaru date 12 noiembrie 2010 17:54 +2

Pe langa problema actiunilor agentului investigator in speta de sus ma este ridicata o problema aceea a dreptului inc. de a audia martorii-"principiului egalitatii armelor"-art.6.3 d din Conventie si a principiului contradictorialitatii consacrat de art. 289 Cod procedura penala, iar o astfel de hotarârea este supusa nulitatii absolute.
Curtea EDO a conchis deseori încălcarea articolului 6.3.d în cazurile în care
condamnările se bazau pe declaraţiile martorilor anonimi pe care apărarea
nu a putut să-i interogheze (Kostovski c. Olandei (1989), Windisch c. Austriei
(1990), Saďdi c. Franţei (1993) şi Birutis şi alţii c. Lituaniei (2002)). Ea
a semnalat, de asemenea, încălcări în cazurile în care martori erau poliţişti
anonimi (Van Mechelen c. Olandei (1997)) sau erau identifi caţi însă nu
erau în măsură să fi e supuşi confruntării (Hulki Güneş c. Turciei (2003)).
Unele cauze ridică probleme în legătură cu oferirea statutului de „privilegiat”
unor martori în conformitate cu normele dreptului intern. atunci cand depoziţia unui martor anumit este crucială în instanţă, Curtea asimilează
imposibilitatea apărării de a confrunta interesatul cu o încălcare (Unterpertinger
c. Austriei (1986), Bricmont c. Belgiei (1989) şi Sadak şi alţii c.
Turciei (2001)).Prostanacule citeste, citeste si iar citeste apoi posteaza comentarii, daca nu posteeaza-le pe site-urile revistelor de scandal.

# JURISPRUDENTACEDO date 26 noiembrie 2010 17:12 -2

Justititia in momentul asta are nevoie de judecatori tineri, inclusiv la instanta suprema. Pentru simplul fapt ca cei mai in varsta nu ma\i au disponibilitatea sa se documenteze. De aceea ft. multi judecatori tineri sunt cu mult peste judecatorii cu experienta si tot de aceea sunt foarte paraleli cu reglementarile Conventiei CEDO. Sigur, exista si judecatori tineri-catastrofa cum ar fi doamna Ana-Maria Puiu, careia ii dorim sa stea pana la 60 de ani la Judecatoria Sectorului 1 cu modelul ei european de redactare a sentintelor cu tot.

# ortega date 26 noiembrie 2010 17:18 0

Multi judecatori tineri sunt catastrofe, Ana-Maria Puiu nu e singura desi e poate cel mai grav caz. Nici dintre judecatorii mai in varsta nu-s mai breji. Asta-i tara, astia-s judecatorii. Dovada vie e pompilica bota, in loc de zdup, se plimba pe la iccj si csm si comenteaza pe toate site-urile. Plus ca ia donatii la greu in loc de taxe. Daca judecatorii si procurorii erau normali, se mai plimba asta in libertate?

# ultras date 26 noiembrie 2010 19:13 -1

alo, luju.ro! nici la voi nu se mai poate spune adevarul despre avocatura traditionala mafiota fara cenzura? foarte interesant, abjectiile obsedatului ortega, care la fiecare comentariu il jigneste pe bota, raman necenzurate!!!

# kiki2009 date 26 mai 2011 21:39 0

CEDO a statuat ca “marturia data in sedinta de judecata, sub juramant, trebuie sa cantareasca mai greu decat orice marturie data de acelasi subiect, in cursul procesului penal, chiar si atunci cand cele doua marturii se contrazic” de unde concluzia asta??? :D :D :D :D

# Tony date 26 mai 2011 22:37 0

Cred ca ai vrut sa spui ,,in cursul cercetarii penale" . Este si normal sa fie asa deoarece stim noi cum se iau declaratiile de catre ..militieni" . Poate ne indici si unde ai citit aceasta informatie .

# George date 27 mai 2011 00:16 0

Cititi si va minunati ! Iata un citat antologic din Decizia Penala 308 in Dosar Penal 723/2001 04 sept. 2001, Judecator Otilia Susanu si judecator Tatiana Juverdeanu Curtea de Apel Iasi ,, Simpla retractare de catre inculpati a unor declaratii , (ATENTIE !!!), indiferent de organul juduiciar in fata caruia au fot facute, nu poate produce efectul de a fi inlaturata declaratia retractata ”. Prin aceasta fraza cele doua judecatoare desfiinteaza declaratiile martorilor date ,,sub juramant" in fata primei intante . Pentru acesta afirmatie dar si pentru alte motive impotriva celor doua judecatoare am formulat plangere penala . Netrimiterea in judecata de catre Aida Rodica Popa & Co. vor constitui alte plangeri penale pentru favorizarea infractorilor .

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 11.05.2021 – DNA lucreaza pentru Ciolos

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva