6 December 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

RAZVAN ZAVALEANU, practician in insolventa, de la Casa de Insolventa RTZ&Partners SPRL dezvaluie pentru Lumeajustitiei.ro: „Practic, nu mai exista la societatile debitoare nici macar resursele minime necesare pentru a efectua o publicitate corespunzatoare, in vederea vanzarii. Suntem astfel nevoiti, pentru a urni procedura, sa imprumutam debitoarele cu sume de bani nu foarte usor recuperabile!”

Scris de: Adina A. STANCU - Razvan SAVALIUC | pdf | print

2 October 2012 17:07
Vizualizari: 23232

 

In Romania, a fi practician in insolventa este o profesie frumoasa, dar in care nu se accede simplu, cum crede lumea. Trebuie sa treci un examen daca nu ai fost magistrat, avocat sau notar cu vechime de 5 ani, sau sa treci un interviu in cazul in care provii din aceste profesii. La 37 de ani, Razvan Zavaleanu (foto) este cunoscut ca un practician in insolventa de succes, iar casa de insolventa, RTZ & Partners SPRL este una solida, cunoscuta la nivel national. Dupa un an de zile in care a fost consilier juridic la un combinat chimic, Razvan Zavaleanu s-a angajat la o firma de insolventa si, apoi, dupa cativa ani, in 2006, a devenit practician in insolventa. Azi, Zavaleanu are la Cluj, propria casa de insolventa, cu doi parteneri, Gloria Stefan si Ramona Faraianu. Lumeajustitiei.ro a realizat un interviu cu Razvan Zavaleanu, care a acceptat sa vorbeasca despre greutatile din lumea practicienilor in insolventa, colaborarea cu judecatorii sindici, modul in care magistratii privesc cazurile de lichidari judiciare si necesitatea existentei unei culturi a insolventei.


E greu sa fii practician in insolventa in ziua de azi? Multi din cei peste 1500 de practicanti ai profesiei se plang ca abia traiesc din fondul de lichidare... Care este secretul unui practician in insolventa de succes?

Cred ca l-am mania pe Dumnezeu sa spunem ca suntem niste napastuiti ai sortii. Mi se pare deplasat sa spui ca „abia traiesti” din fondul de lichidare, in conditiile in care o multime de oameni nu au ce pune astazi pe masa copiilor. Este adevarat ca suma de 3.000 de lei pentru o procedura foarte birocratizata, care poate dura cativa ani, este mica, raportat la volumul de munca depusa, insa ar trebui sa tinem cont si de faptul ca un practician poate gestiona simultan zeci, chiar sute de dosare, care ii si aduc castiguri corespunzatoare. Pe de alta parte, poate ar trebui facut cunoscut faptul ca acest fond de lichidare este sustinut din sumele atrase prin efortul practicienilor care gestioneaza dosare importante, cu bunuri si probleme pe masura. Pana la urma, este o problema de alegere: ma implic in administrarea de dosare cu probleme, cheltuiesc resurse importante, renunt la timpul acordat altor activitati, castig suficient; sau merg doua ore la Tribunal, o ora la birou si apoi ma duc acasa, acceptand insa faptul ca retribuirea mea depinde de perseveranta colegilor din prima categorie amintita…

Se spune ca in orice dosar de insolventa judecatorul sindic este cel care are ultimul cuvant, desi practicianul este cel care lucreaza efectiv cu societatea in care e numit administrator judiciar. Ce beneficii poate aduce un judecator sindic in comparatie cu un practician in insolventa si viceversa? Poate dati si exemple practice...

Odata cu modificarile substantiale intervenite la Legea insolventei, rolul Judecatorului Sindic in gestionarea dosarelor de insolventa a scazut drastic. Practic, deciziile economice, manageriale, nu mai sunt deloc la indemana acestuia, atributiile sale fiind limitate la a judeca cereri si contestatii aferente procedurii. Practic, Sindicul este persoana chemata sa se pronunte asupra legalitatii actelor exercitate de participantii la procedura, atunci cand exista neconcordante de opinii intre acestia. E drept ca un judecator care intelege fenomenul economic si care nu este tentat sa isi inchida rapid dosarul, ci sa contribuie la rezolvarea efectiva a acestuia, materializata in plata unor sume cat mai substantiale catre creditori si, in subsidiar, chiar in salvarea afacerii, va ajuta foarte tare procedura. Fara a va putea da nume, pot spune, ca exemplu practic, ca am fost foarte impresionat de modul in care o doamna judecator, care astazi lucreaza la Tribunalul Bucuresti, a inteles sa se implice intr-o situatie in care noi, ca practicieni, ne aflam in imposibilitatea de a stopa actele samavolnice ale unui executor judecatoresc ce incepuse o executare dupa deschiderea procedurii insolventei. Bunul supus executarii avea o importanta covarsitoarea pentru reusita unui eventual plan de reorganizare, dar avea si o valoare care crea un onorariu frumos executorului, lucru care probabil l-a facut sa ignore hotararea de deschidere a procedurii, care suspenda de drept executarile silite individuale. In aceste conditii, interventia Judecatorului Sindic a fost decisiva, oprind executarea inceputa si indreptand lucrurile pe fagasul legal firesc.

Judecatorii sindici coopereaza cu practicianul in insolventa sau apleaca urechea mai mult la ceea ce spun creditorii atunci cand exista divergente de opinie cu privire la calea de urmat cea mai potrivita? Cui i se da dreptate in ultima instanta?

In dreptul international, practicienii in insolventa sunt recunoscuti, in general, ca mandatari de justitie. Imi place sa cred ca, in pofida modului de nominalizare in cauze – de catre creditori, in principiu – sintagma enuntata are valabilitate si in Romania. Prin urmare, daca eu, ca practician, ma voi comporta legal si obiectiv, nu ca parte interesata, ci ca organ de aplicare a procedurii, mi se pare firesc ca judecatorii sindici sa puna pret pe opinia mea. Increderea judecatorului se formeaza insa in timp, bazandu-se pe modul in care te prezinti si iti prezinti rapoartele, pertinenta concluziilor, viabilitatea deciziilor etc. Pana la urma, consider insa ca „a apleca urechea” inseamna mai mult a asculta cu atentie, nu partinitor si nu am simtit pana acum ca vreun judecator din cauzele instrumentate de noi sa aiba parti-pris-uri.

Care sunt obstacolele cele mai grele pe care le intalniti in profesie? De ce nu se bucura de o imagine prea buna in societate un practician in insolventa (sa nu uitam ca pana nu demult erati numiti lichidatori si de aceea s-a schimbat si denumirea)?

Este indeobste cunoscut faptul ca, in procedurile de insolventa, aproape intotdeauna exista o parte nemultumita, fie ca vorbim despre debitori sau creditori. A pastra un echilibru, a convinge oamenii de aplicarea corecta a legii, acestea sunt provocarile cele mai importante cu care ne confruntam. Cat despre imagine, nu cred in nici un caz ca putem generaliza. Normal ca exista o reactie de respingere, fiindca cei care ajung sa ii cunoasca pe specialistii in insolventa sunt chiar cei care intampina probleme cu firma lor, ori nu este tocmai placut sa realizezi ca ceea ce teoretic isi apartine nu se mai afla sub controlul tau si ca trebuie sa te supui unor exigente nu intotdeauna convenabile. Pana la urma, vorbim despre o cultura a insolventei, pe care capitalismul romanesc, relativ tanar, abia acum incepe sa o priceapa.

Ce ar trebui sa faca profesia/breasla pentru imbunatatirea perceptiei publice asupra practicienilor in insolventa?

Este o realitate ca nu suntem destul de vizibili ca profesie, asta in ciuda eforturilor care se fac la nivelul conducerii superioare a UNPIR. Probabil ca ar trebui inceputa o constructie la nivel de filiale, cu relevarea in mass media a rezultatelor pozitive obtinute in cadrul procedurilor de insolventa: finalizarea unor planuri de reorganizare, vanzarea ca atare a unei afaceri importante, distribuirile majore realizate in favoarea creditorilor – sunt lucruri despre care se vorbeste prea putin. Si este pacat, fiindca in spatele unor asemenea lucruri sta o munca migaloasa, de anduranta si foarte specializata.

Este criza, este greu sa vinzi un imobil. Cum se procedeaza in cazul firmelor falite, care ar putea sa-si acopere datoriile daca si-ar vinde activele, dar se constata ca in pofida eforturilor, a anunturilor publice, activele nu se vand? Ce face intr-un asemenea caz un practician in insolventa care se respecta?

As remarca mai intai faptul ca, in ultima perioada, eforturile despre care vorbeati dumneavoastra cad, din ce in ce mai mult, in sarcina practicienilor. Practic, nu mai exista la societatile debitoare nici macar resursele minime necesare pentru a efectua o publicitate corespunzatoare, in vederea vanzarii. Suntem astfel nevoiti, pentru a urni procedura, sa imprumutam debitoarele cu sume de bani nu foarte usor recuperabile. Pe de alta parte – si aici cred ca sunt in asentimentul majoritatii colegilor practicieni – marii creditori sunt inca foarte reticenti in a aproba vanzari de bunuri la preturi sub valoarea creantei, fapt care ingreuneaza decisiv procesul de lichidizare. Pot afirma, prin prisma experientei proprii, ca acolo unde creditorii au acceptat o negociere realista, in actualele conditii de piata, a valorilor de instrainare, au iesit in avantaj fata de situatiile in care au preferat sa astepte ani de zile, bunurile degradandu-se vizibil in tot acest timp.

Legislatia actuala in domeniul insolventei ofera garantiile necesare unor bune practici? Ce ar trebui schimbat in legislatie si ce se preconizeaza pe termen scurt si mediu in aceasta privinta?

Bineinteles ca lucrurile sunt perfectibile. Legea care ne guverneaza activitatea a suferit numeroase modificari, daca ne gandim la textul initial al Legii 64/1995, pe baza experientei practice capatate de practicieni in desfasurarea activitatii lor. Unele sunt bune, altele mai putin bune, lucrurile se pot imbunatati, conditia sine qua non fiind insa consultarea prealabila, temeinica si aplicata, cu practicienii in insolventa, cei care simt cel mai bine pulsul pietei specifice. Referitor la modificarile legislative, este notabil de consemnat faptul ca, asa cum preciza si domnul Presedinte Arin Stanescu la ultimul Congres al Uniunii, urmeaza ca intr-un termen de aproximativ sase luni sa intre in vigoare un Cod al Insolventei, material de anvergura ce incearca sa sistematizeze si sa coreleze actele normative in domeniul insolventei si cele privind exercitarea profesiei de practician in insolventa.

Exista suficienta transparenta in cazul valorificarii activelor persoanelor datoare? Se imputa faptul ca un datornic intrat in faliment nu doar ca nu-si poate acoperi datoriile prin vanzarea activelor sale, dar asista cum i se vand bunurile pe nimic? E vinovat practicianul in insolventa sau datornicul pentru ca a acceptat sa ajunga in aceasta situatie?

Pot afirma cu tarie ca exista transparenta necesara, reglementarea fiind foarte clara in acest sens, participantii la procedura avand la indemana posibilitati procedurale de a contesta orice neregularitate aparuta. Expresia „se vand bunuri pe nimic” este una nefericita si nu cred ca are legatura cu realitatea. „Se vand bunuri la valoarea de piata, in conditii de celeritate” consider ca este cea care caracterizeaza modul de lichidizare a bunurilor societatilor debitoare. Intelepciunea romaneasca ne spune sa ne intindem cat ne este plapuma, lucru care nu prea s-a intamplat in tara noastra in perioada de crestere economica. Va dau un exemplu simptomatic – firmele de constructii aparute ca ciupercile dupa ploaie in perioada 2002 – 2008. Avansuri ridicate de la nevinovatii antecontractanti de locuinte; credite luate de la banci pentru finalizarea constructiilor; limunzine cumparate pentru uzul propriu; imposibilitatea de a finaliza constructia; incapacitatea de plata catre creditor; insolventa. Cam acesta este un scenariu pe care il regasim in spetele noastre, sens in care nu poate fi nimeni invinovatit, cu exceptia celui care a condus un „management” de asemenea factura.

Daca ar trebui instituite anumite pedepse – altele decat sanctiunile din legea in vigoare - pentru agentii economici care intra in faliment, fara sa anunte din timp ca pot ajunge aici, ce sanctiuni ati considera ca trebuie aplicate de legiuitor si pentru ce anume?

Nu sunt adeptul extinderii paletei de infractiuni deja existente, ci acela al aplicarii cu seriozitate a sanctiunilor pentru infractiunile deja normate. Spun asta prin prisma celui care se confrunta in numeroase situatii cu debitori de o evidenta rea-credinta, care isi vand partile sociale, nu predau documentele, ascund bunuri, nu colaboreaza cu practicianul etc. Vreau sa va spun ca, in practica, sunt extrem de putine plangerile penale care se finalizeaza cu trimiterea in judecata a persoanelor despre care vorbeam mai sus, din motive pe care ne este foarte greu sa le intelegem, legea fiind foarte clara. Am observat, in schimb, ca revers al medaliei, inmultirea numarului de plangeri la adresa practicienilor, in general din motive procedurale, care tin de competenta judecatorului sindic, plangeri folosite ca mijloc de santaj impotriva colegilor care incearca sa isi faca meseria fara nici un fel de rabaturi si partizanate.

Cum vedeti viitorul insolventei? Se vor inmulti practicienii in insolventa, concurenta se va mari?

Independent de trendul economic, consider ca aceasta profesie nu este una „sezoniera”, rolul sau fiind foarte bine definit, respectiv acela de agent de asanare a societatilor comerciale nesanatoase, a caror existenta poate afecta mediul concurential si fluxul banilor in piata. Referitor la concurenta, nu doresc sa fac previziuni, dar consider ca seriozitatea, angajamentul, disponibilizarea de resurse vor face intotdeauna diferenta intre competitori, numarul de practicieni cu patalama nefiind un aspect relevant. Pot spune ca azi, la nivel national, s-au cristalizat 20-30 de societati de insolventa care sunt recunoscute pentru profesionalismul cu care abordeaza lucrarile incredintate si inoveaza in permanenta, lucru care creeaza o efervescenta continua in piata de profil.

Comentarii

# R(upi) T(unurile) Z(avalene) ! date 2 October 2012 23:11 -4

Rusine luju.ro ca publicati asa ceva !!! Razvan Traian Zavaleanu are de la comisia de disciplina o decizie prin care e suspendat din functie pe perioada de 3 luni pentru ca a furat 200.000 euro de la o firma in insolventa pe care o avea in administrare judiciara, decizie care a contestat-o doar sa-si mentina functia. Domnul RTZ este urmarit penal pentru abuz in serviciu, si in plus are si plangeri disciplinare la UNPIR pe rol. Halal administrator judiciar Zavaleanu asta....

# fane date 2 October 2012 23:34 +4

da invidiosi mai sinteti, fratilor, va mincati intre voi mai rau ca magistratii.

# alt practician date 3 October 2012 08:20 -4

Si eu mananc painea de practician de ani de zile, dar de "renumitul" asta n-am auzit....o fi unul dintre jobberii de pe la marile "case" de insolventa (eu stiam doar de casele de curve, nu si de avocati sau de insolventa) care, pe mana fostilor si actualilor ofiteri, fac si desfac trebile in Ramanika.

# robocop date 3 October 2012 08:47 -2

Mie'mi place de ochelari' lui. 200.000 de iepuroi? Dar poate n-ati auzitara de B.I.R., n-ati auzitara de Shalev? Adeca, de modelul Shalev ... sau Stanescu, cum vreti s-o luati. :-)

# Rubin date 3 October 2012 09:15 +5

Dupa cum afirma domnul Zavaleanu "Este indeobste cunoscut faptul ca, in procedurile de insolventa, aproape intotdeauna exista o parte nemultumita, fie ca vorbim despre debitori sau creditori." Asadar, cei care fac afirmatii calomnioase, se incadreaza cu siguranta intr-una dintre aceste categorii. Aplicarea riguroasa a legislatiei incomodeaza si starneste reactii de tot felul in functie de educatia si tupeul fiecaruia.

# Zavaleanca date 16 October 2012 14:38 -5

RTZ & Pradatorii SPRL sucks   :lol:

# zabuleanu date 16 July 2014 21:47 0

:D

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 5.12.2024 – Pleaca Enescu de la ICCJ. Superiorii si-au ales sefii

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva