28 octombrie 2021

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

ZIUA IN CARE SELARU A VAZUT ABUZUL MARIANEI GHENA – Dezvaluirile avocatei Rodica Constantinovici despre cum a convins judecatorii ICCJ Horia Valentin Selaru si Francisca Vasile ca a fost arestata fara motiv de Mariana Ghena: “Judecatorii devin atenti, par sa cedeze... Simt ca intreaga demonstratie le-a zdruncinat esafodajul parerilor cu care intrasera in sala. Incep sa accepte ca exista si un alt punct de vedere... Ii observ din ce in ce mai contrariati si aproband din cap cu oarecare empatie”

Scris de: George TARATA | pdf | print

10 octombrie 2021 17:25
Vizualizari: 7051

Lumea Justitiei prezinta dezvaluirile avocatei Rodica Constantinovici privind modul in care i-a convins pe judecatorii Horia Valentin Selaru (foto dreapta) si Francisca Vasile (foto stanga) de la Inalta Curte de Casatie si Justitie ca a fost arestata in dosarul ANRP de judecatoarea Mariana Ghena (foto centru) din CSM, pe cand aceasta din urma activa la ICCJ. O arestare care s-a dovedit ulterior a fi nelegala, statul roman fiind condamnat la plata unor daune morale pentru Rodica Constantinovici.


 

Dezvaluirile se regasesc in deja bestsellerul “Aici nu suntem la Onalesti”, cartea publicata de Editura Solomon, scrisa de avocata Rodica Constantinovici, care povesteste tragedia prin care a fost nevoita sa treaca dupa ce a fost retinuta de DNA si apoi arestata preventiv de judecatoarea Mariana Ghena din CSM, fara sa aiba vreo vina, intr-un dosar care in final a fost clasat chiar de catre DNA (click aici pentru a comanda cartea).

Astfel, Rodica Constantinovici relateaza derularea sedintei din 9 decembrie 2015, cand s-a discutat contestatia pe care a formulat-o impotriva incheierii nr. 919 din 27/28 noiembrie 2015, pronuntata in dosarul 4305/1/2015 (click aici pentru a citi incheierea judecatoarei Mariana Ghena), prin care fusese arestata preventiv de Mariana Ghena (vezi facsimil 1).

 


Constantinovici prezinta modul in care Horia Valentin Selaru (iesit intre timp la pensie) si Francisca Vasile dupa ce au lasat impresia ca intrasera deja cu prejudecati, urmand sa mentina solutia de arestare, au inceput sa aiba indoieli in legatura cu respectiva masura preventiva si cu intreaga constructie a DNA, devenind tot mai interesati de argumentele invocate de avocata in apararea sa. De altfel, Rodica Constantinovici marturiseste ca a avut sentimentul inca de la momentul in care a dat ochii cu cei doi judecatori ca acestia o trateaza cu dispret si ca pareau montati impotriva inculpatilor. Mai ales ca o alta inculpata, Lacramioara Alexandru, o avertizase ca nu vor avea nicio sansa in fata judecatorilor Horia Valentin Selaru si Francisca Vasile (aceasta fiind presedinta de complet), intrucat acestia se pronuntasera si in cazul arestarii Alinei Bica, tot intr-un dosar ANRP.

 

Schimbarea la fata


Odata cu derularea sedintei, datorita sustinerilor facute de Rodica Constantinovici atitudinea judecatorilor Selaru si Vasile s-a schimbat treptat. Concret, cei doi au renuntat la orice pozitie ostila si au devenit tot mai atenti. “Era ca si cum s-ar teme sa nu li se darame propria constructie mentala in legatura cu acest caz, care, intr-un fel, le justifica acea atitudine ostila, destul de explicita in privinta solutiei. Ceva ii face insa sa iasa din mintile lor si sa intre in momentul prezent in care se conecteaza firesc la adevarul revelat cu modestie si coerenta”, scrie Rodica Constantinovici. Iar spre finalul pledoariei avocata reusise deja sa realizeze o conexiune cu cei doi judecatori, care admiteau ca exista si un alt punct de vedere decat al DNA si care erau din ce in ce mai contrariati, dar de data aceasta de modul in care se ajunsese la arestarea unor oameni.

In cele din urma, Horia Valentin Selaru si Francisca Vasile, prin incheierea nr. 259/C din 10 decembrie 2015, pronuntata in dosarul 4305/1/2015 (vezi facsimil 2), au decis desfiintarea in totalitate a incheierii de arestare dispuse de colega lor de la instanta suprema de la acea data, judecatoarea Marianei Ghena, hotarand plasarea sub control judiciar a Rodicai Constantinovici si a celorlalti inculpati din dosarul ANRP, printre care si fosta sefa ANRP Crinuta Dumitrean, arestata de Ghena desi era insarcinata in opt luni (click aici pentru a citi incheierea judecatorilor Horia Valentin Selaru si Francisca Vasile).

Va dati seama ce abuz a fost comis in dosarul ANRP daca pana si judecatorii Horia Valentin Selaru si Francisca Vasile, recunoscuti pentru duritatea solutiilor lor, au desfiintat incheierea de arestare dispusa de judecatoarea Mariana Ghena din CSM?

 



Iata fragmentul din cartea “Aici nu suntem la Onalesti” in care avocata Rodica Constantinovici prezinta modul in care i-a convins pe judecatorii ICCJ Horia Valentin Selaru si Francisca Vasile ca a fost arestata fara motiv de judecatoarea Mariana Ghena:

A doua zi, pe 9 decembrie 2015, aveam termen la judecata contestatiei. Cu putin timp inainte ne-au anuntat sa ne strangem bagajele, pentru ca urma sa fim mutate la subsol pentru dezinsectia celulelor. Am strans repede tot ce aveam si le-am rugat pe colegele mele de camera sa-mi care si mie lucrurile.

Am plecat in jur de 10.00 dimineata, din cate-mi amintesc, termenul era stabilit la orele 11.00. Cineva ne-a pus catusele mie si Lacramioarei, cea care reprezentase Ministerul Finantelor in Comisie (n.r. - Comisia ANRP). Nu ne-am vorbit, la inceput, dar am strans-o de mana si mi-au dat lacrimile. Am simtit cum mi se inunda inima de compasiune fata de nedreptatea experientei in care era impinsa aceasta femeie care era, practic, oglinda mea. Am certitudinea ca nu avea nicio legatura cu aranjamentele celorlalti, daca o fi fost. Inca mai credeam ca nu iese fum fara foc, fiindca nu stiam nimic din dosar. Ba chiar i-am aruncat niste priviri urate expertului, pe care il credeam parte a complotului infractional. Bietul om! Ulterior am aflat ca nu exista nicio dovada a asa-zisei 'supraevaluari'.

Am ajuns la Inalta si ne-au dus pe usa arestatilor in spatele cladirii. Am ramas pe un hol unde era destul de frig, eu si Lacramioara, legate cu catusele. Expertul era destul de beteag, inteleg ca suferea de diabet si avea niste probleme locomotorii, asa incat pe el l-au lasat singur. Cel despagubit si cu inca un membru din Comisiei erau incatusati impreuna si pareau destul de veseli si amuzati de intreaga situatie. Vorbeau tare, radeau si se plimbau intr-una, ceea ce era de natura sa ma irite oarecum. Eram obosita dupa noaptea petrecuta cu Alice (n.r. - colega de arest) si imi venea sa zac, pur si simplu. Mi-era frig si stateam zgribulita pe o banca, lipita de colega mea sa ma incalzesc. Ea mai fusese arestata in asa-numitul dosar ANRP 1 si mi-a marturist ca atunci a suportat foarte greu intreaga experienta. A stat arestata vreo 6 luni, la un moment dat au fost mutate chiar la penitenciarul Targsor. Povestea ca acolo sunt cateva sute de femei care nu sunt vizitate de nimeni din familie, motiv pentru care fura cele necesare de la cele vizitate. Mi s-a parut oribil sa fii femeie, arestata si sa nu ai cele necesare, cel putin pentru igiena zilnica, tampoane, hartie igienica, sa nu mai vorbim de haine de schimb, apa sau mancare. Sunt multe din familii de romi, obisnuite cu astfel de locuri, dar sunt sigura ca sunt femei cu situatii deosebite de viata care nu au pe nimeni sa le viziteze.

In timp ce stateam in holul inghetat au adus din sala de sedinta un tanar despre care se spunea ca este 'teroristul din Ardeal'. Mi s-a parut complet inofensiv, era un om obisnuit care a schimbat cateva cuvinte cu avocatul sau, nu avea nimic pe figura care sa-l asocieze cu o acuzatie atat de grava, terorismul. In fine, nimic nu ma mai mira fata de faptul ca eu insami stateam incatusata ca un infractor periculos, tremurand de frig intr-un loc complet impropriu pentru a tine niste persoane in stare de arest, cu orele. Cred ca m-am lecuit pentru totdeauna de a mai crede in descrierile oferite la televizor despre infractorii zilei. Toate sunt niste scenarii de manipulare a opiniei publice, in care procurorii au devenit experti in ultimii ani. Au testat efectul fricii. Se poate spune orice. Opinia publica preia ca atare, se incarca de revolta, satisfactie, frustrare, fiecare cu ce rezoneaza. Cei implicati nu pot sa dezminta, pur si simplu. Nu au mijloacele necesare si, chiar daca le-ar avea, nu crede nimeni, iar, in plus, catusele sunt la procurori... Frica pazeste via, e mai bine sa se abtina.

In fine, desi asteptam de la orele 10.00, abia pe la 13.00-14.00 s-a eliberat sala. Am intrat pe usa pe care intra de regula arestatii, era presa in fata salii de sedinta, am fost filmati, fotografiati, tot tacamul. Din sala ieseau colegi avocati, am auzit comentariul uneia dintre avocate: 'Ia uite... lume buna...' - nu am inteles daca ironic sau cu compasiune, oricum nu-mi ardea de nimic in acele momente. Ne-am asezat in boxa si ne-au scos catusele. Completul era format din doi judecatori, un el si-o ea, care mi-au transmis, in prima clipa, un oarecare dispret...sau asa ceva credea mintea mea atunci. Pareau montati impotriva noastra. Lacramioara mi-a soptit ca nu avem nicio sansa, fiindca se pronuntasera si in dosarul Bica, unde au mentinut arestul.

Au inceput dezbaterile si m-a surprins imediat agitatia judecatorilor. Femeia din complet mi s-a parut ca mesteca guma sau avea un tic. In orice caz, stateau cu ochii in laptopul aflat pe biroul lor, interveneau constant si interogau avocatii, isi exprimau pararea fara nicio rezerva. Era previzibila directia in care se indrepta hotararea lor.

Conform procedurii, intai au cuvantul avocatii in sustinerea contestatiilor noastre. Eram si nu eram atenta la discursurile lor. Dar, din cate auzeam, mi se parea ca avocatii nu evidentiau ce trebuie, cumva porneau de la premisa ca e adevarat ce spune DNA-ul si gaseau tot felul de scuze. Mi s-a parut o vorbarie lunga si complet aiurea fata de ceea ce se intampla, in realitate, in acea Comisie, fata de modalitatea practica in care se desfasurau intrunirile noastre si atributiile pe care le avea fiecare componenta a mecanismului creat pentru acordarea despagubirilor. Recunosc ca eram recunoscatoare lui Dumnezeu sau Universului, in acele momente, pentru faptul ca aveam studii juridice. Chiar am gandit ca un avocat poate sa te infunde, iar tu habar nu ai, daca nu cunosti legea. Ba chiar crezi ca te apara si il platesti pentru asta. Unii dintre avocati au vorbit mult, peste 45 de minute, dar insistau pe chestiuni colaterale, nu puneau degetul pe rana, cum se spune, sau asa mi se parea mie in acele momente de evidenta tulburare. Ulterior am inteles ca toata discutia trebuie tinuta foarte la suprafata, sa nu antameze fondul. Ce aiureala! Procurorii spun orice despre tine, iar tu nu ai dreptul sa te aperi, ca 'antamezi fondul'.

Cand avocata mea a inceput sa vorbeasca, am sesizat ca judecatorii au devenit si mai agitati. Au intrerupt-o imediat si aproape continuu. Nu-mi amintesc cu exactitate de ce o tot intrerupeau, doar ca au intrebat-o, la un moment dat, cum intelegem sa dovedim ca raportul de evaluare nu include o supraevaluare? Cu alte cuvinte, sa dovedim ca raportul e corect. A raspuns ca, in acel moment, crede ca este de datoria Parchetului sa dovedeasca sustinerea ca este supraevaluat, raspuns care mi s-a parut de bun simt, singurul posibil. Cum sa dovedesc ca nu e supraevaluat daca acuzarea nu a dovedit ca e supraevaluat? Cat de absurd poate fi acest lucru? Si care era treaba mea in calitate de membru al Comisiei? Nu eu faceam evaluarea. In orice caz, judecatorii au intrerupt-o de atatea ori pe avocata mea, incat a trebuit sa faca eforturi mari ca sa fie lasata sa ma apere. Am admirat totusi modul in care s-a descurcat, eu cred ca mi-as fi pierdut cumpatul intr-o astfel de situatie. In orice caz, mi se parea ca ceea ce se intampla in acea sala de sedinta semana mai degraba cu un spital de nebuni. Judecatorii se antepronuntau fara sa le pese, avocatii vorbeau mult si parca fara asteptari, noi, arestatii, eram prea obositi si intr-o pozitie care nu permitea sa abordam alta atitudine decat 'capul plecat sabia nu-l taie', gardienii abia asteptau sa se termine si sa ne predea la arest. Judecatorul de pe locul doi, despre care am aflat, ulterior, ca era fostul consilier al lui Kovesi, se revolta fatis de cate ori i se parea ca membrii Comisiei nu au actionat asa cum spunea DNA. Nu vazusem niciodata asa ceva, desi mi-am inceput avocatura in perioada comunismului. Pana si atunci se respectau procedurile, nu intelegeai ca judecatorul are deja opinia formata. Ba chiar cred ca judecatorii, sau cel putin cei pe care i-am cunoscut eu, erau atenti la oameni, nu-i condamnau cu orice pret, doar de dragul 'regimului DNA', care parea mai dezlantuit, mai abuziv decat comunismul.

(…)

In fine, mi-a venit si mie randul sa am ultimul cuvant. M-am apropiat de coltul boxei unde era un microfon si am inceput sa vorbesc. La primele fraze mi-am auzit tremurul din voce si imi simteam inima incercand sa sparga pieptul. Imediat am realizat ca eram doar observatorul acelui corp si o stare de calm si claritate s-a instalat destul de repede.

- Doamna Presedinte..., am inceput cu o voce palida, ca si colegii mei avocati, si eu cred ca viciul fundamental al hotararii judecatorului de drepturi si libertati este judecata globala, fara distinctie intre individualitatile grupului, intre fapta si vinovatia sau lipsa de vinovatie a fiecaruia, cum ar fi legal, cat timp vorbim de raspundere penala, care este si trebuie sa ramana individuala. In aceasta abordare criticabila, care n-are nicio legatura cu garantiile procesual penale din dreptul intern, dar nici cu garantiile restrangerii libertatii fizice a persoanei cuprinse in Conventia Europeana a Drepturilor Omului - chiar daca jurisprudenta CEDO este formal citata, judecatorul a amestecat, de-a valma, aspecte privind fapte de coruptie - trafic de influenta - cu aspecte de pretinsa indeplinire defectuoasa a atributiilor de serviciu, cu reprosuri, incriminari, supozitii, pareri, speculatii, facand astfel imposibil de distins intre participarea si contributia fiecarui membru al grupului la situatia de fapt. Intr-o astfel de abordare, intreaga descriere este contaminata de impresia generala de gravitate, complot, aranjament infractional. Practic, am avut impresia ca singurul lucru care lipsea din inchierea judecatorului a fost dispozitivul de condamnare....

Fara sa repet ce a spus avocatul meu, as vrea, cu permisiunea domniilor voastre, sa ma opresc asupra unor aspecte care mi se pare ca au fost gresit intelese, nu doar de procuror sau judecatorul de drepturi si libertati, dar si de avocati... imi cer scuze... Cu referire particulara la membrii CCSD - si cu distinctiile pe care le voi face in continuare, atributiile acestora nu erau cele imaginate de procurorul DNA sau judecatorul de drepturi si libertati, dupa cum nici lucrarile Comisiei nu se desfasurau asa cum ar fi vrut DNA sau judecatorul....

Observ cum cei doi membri ai completului schimba priviri intre ei, soptesc ceva... percep cuvantul „atitudine“, nu cred in acele momente ca il foloseau in sens pozitiv, mai degraba cred ca avea conotatia de aroganta, dar nu am timp sa ma las coplesita de interpretarile date de mintea mea, raman in continuare centrata si, straniu, cumva, ma simt chiar bine in prezenta acestor judecatori, le simt vibratia, nu ma resping si nu sunt atat de ostili cum ar vrea mintea mea sa creada.

- Dar care erau? Intervine oarecum iritat judecatorul de pe locul doi, cu referire la ultima mea remarca...

- Erau cele care rezulta din Normele de aplicare a Leg nr. 247/2005, reglementate prin H.G. nr. 1095/2005.

- Lasati, nu-mi vorbiti mie de Normele de aplicare, intervine din nou judecatorul, spre uimirea mea. Mie sa-mi spuneti ce zicea legea, nu Normele de aplicare... ma priveste batos si crede ca m-a pus in incurcatura...

Realizez instantaneu ca am o mare problema. Acest judecator de la cea mai inalta instanta din tara crede ca Normele de aplicare sunt irelevante, pe cale de consecinta, de neluat in seama.

- Legea reglementeaza intr-un singur articol, continui - pretins incalcat, articolul 16, care spune ca membrii CCSD emit deciziile de despagubire sau trimit dosarele la reevaluare, iar Normele de aplicare detaliaza in cateva pagini acest articol... daca-mi permiteti exact acest lucru as dori sa-l explic... in ce conditii ne era permis sa trimitem la reevaluare.

Imi amintesc ce spusese colega mea despre acesti judecatori ca se pronuntasera deja in dosarul Bica. Chiar daca aveti o parere, ma aud vorbind, v-as ruga respectuos sa aveti deschiderea necesara pentru a da o sansa si apararii mele... continui.

Judecatorii devin atenti, par sa cedeze. Era ca si cum s-ar teme sa nu li se darame propria constructie mentala in legatura cu acest caz, care, intr-un fel, le justifica acea atitudine ostila, destul de explicita in privinta solutiei. Ceva ii face insa sa iasa din mintile lor si sa intre in momentul prezent in care se conecteaza firesc la adevarul revelat cu modestie si coerenta.

- Cum spuneam, structura si atributiile CCSD rezulta din Normele de aplicare, care sunt detaliate, dar si superioare, in ierarhia actelor normative, Ordinului Primului Ministru, in care referirea la CCSD este facuta lato sensu. As dori sa observati ca, potrivit acestor reglementari, CCSD avea doua parti componente: (i) Secretariatul, compus, practic, din personalul ANRP si (ii) membrii CCSD, categorie in care se disting alte doua subcategorii: (a) membrii de drept - presedintele si vicepresedintii ANRP si (b) membrii externi, din care faceam parte, respectiv reprezentantii Ministerului Justitiei, Finantelor Publice si altor autoritati. in aceasta structura, atributiile erau divizate de lege in cele care vizau analiza dosarelor - sarcina ce revenea exclusiv Secretariatului si pe care le voi numi atributii de fond...

- Bine, bine, intervine din nou judecatorul... pai atunci dumneavoastra ce faceati, erati secretar de stat la Justitie, ce rol aveati?

- Cu permisiunea domniilor voastre, am sa va explic... Secretariatul asigurat de personalul ANRP avea atributia de a studia dosarele care veneau de la comisiile de Lege 10 sau fond funciar si urmarea, in esenta, trei aspecte: regimul juridic al bunului, persoana indreptatita si imposibilitatea restituirii in natura...

Dupa epuizarea acestei faze si dupa aprobarea formala a listei de catre membrii CCSD, dosarele erau trimise de Secretariat la evaluator. Membrii CCSD erau convocati, practic, cand exista produsul final, raportul de evaluare, iar prin transpunerea evaluarii in decizie era marcata incheierea primei faze a procesului de acordare a despagubirilor catre cei indreptatiti, dupa care urma despagubirea propriu-zisa in formele pentru care opta persona indreptatita, cand membrii CCSD nu mai aveau nicio contributie. De aceea atributiile membrilor CCSD le voi numi de forma.

- Pai si atunci cine raspunde? intervine din nou jude catorul, realizand ca era ceva mai mult decat intelesese anterior.

- Asa cum a fost conceputa legea, raspunderea civila, penala, disciplinara trebuie angajata in persoana celui care a consumat fapta... raspund, adica daca a gresit evaluatorul, raspunde evaluatorul, daca a gresit consilierul, raspunde consilierul de dosar... Cu referire la rapoartele de evaluare, elaborate de evaluatori acreditati ANEVAR, care aveau contracte de prestari servicii cu ANRP, acestea urmau un circuit intern inainte de a ajunge in fata membrilor CCSD erau avizate de evaluatorul ANRP si vazute de consilierii de dosar care puteau retrimite pentru completari sau precizari catre evaluator, dar si sesiza orice inadvertente prin referate prezentate membrilor CCSD.

- Domnilor judecatori, continui... noi nu ne puteam juca in acea comisie de-a reevaluarea. Veti observa ca, potrivit Normelor de aplicare, trimiterea la reevaluare era permisa intr-o singura ipoteza, numai atunci cand exista contestatie din partea celui indreptatit la despagubire. Dupa cum rezulta din Norma de aplicare, legea nu intrevedea o asa-numita 'supraevaluare' - adaugiri frauduloase, erori materiale, din neglijenta, ca temei al trimiterii la reevaluare, intrucat toate aceste aspecte trebuiau reglate in circuitul intern, inainte de prezentarea raportului final catre membrii CCSD. Odata supus aprobarii, raportul era considerat corect, potrivit standardelor internationale de evaluare. Asadar, noi nu puteam trimite la reevaluare dosarele pentru alte motive, intrucat abia atunci ar fi insemnat comiterea infractiunii de abuz in serviciu. Orice reevaluare presupunea angajarea bugetului ANRP, institutia era obligata si la despagubiri pentru tergiversare, ca sa nu mai vorbim de presiunea care se punea prin hotararea pilot pentru accelerarea procedurilor de despagubire. Personal m-am intalnit in cateva randuri cu membrii Curtii si chiar am participat la grupul de lucru interministerial pentru elaborarea principiilor care au stat la baza elaborarii proiectului de lege adoptat in 2013.

- Pai si pentru ce mai era nevoie de Comisia asta, zice din nou judecatorul intrigat... puteati sa va dati demisia?

- Nu, raspund cu gandul la colega mea de la Finante care-si daduse demisia de doua ori, fara succes, trebuia gasit inlocuitor, orice demisie antrena tergiversarea, erau totusi 40.000 de dosare in lucru...

Judecatorul se mira, intelege ca era si o chestiune de responsabilitate, nu doar de a-mi salva mie pielea, sau cel putin asa cred in acel moment, mai ales ca nu aveam motive sa cred ca se intampla ceva de natura infractional in acea structura.

- Sunt, de asemenea, lipsite de suport legal considerentele judecatorului de drepturi si libertati in sensul ca ar fi fost timp suficient ca noi, membrii CCSD sa studiem dosarul in cele 7-9 luni de la inregistrare. De ce acesta, si nu altul sau nu toate? Este complet gresita intelegerea procedurii. Noi, membrii, nu puteam pleca cu dosarele sub brat sa le studiem in voie, de fapt, nu era recomandat sa cerem niciun fel de informatie despre vreun dosar, altfel decat in cadrul organizat din acea Comisie. Orice dosar am vazut in acea perioada a fost cerut si studiat de membrii CCSD intre peretii incaperii in care se desfasurau sedintele. Orice informatie ceruta individual sugera deja un interes privat, ceea ce era de evitat.

La fel de gresita este si sustinerea ca, desi s-a aprobat abordarea cu prioritate a dosarului, nu s-a revenit asupra acestei prioritati, care nu mai era intrunita in persoana cesionarului. Doua obiectiuni s-ar putea ridica aici: nu a semnalat nimeni acest aspect - vorbim totusi de zeci de mii de dosare - si (doi) daca raportul de evaluare era finalizat, care ar fi fost ratiunea sa fie pus in asteptare? - acest lucru ar fi frizat abuzul in serviciu contra intereselor persoanei indreptatite. Aceste aspecte nu au fost avute in vedere pentru simplul motiv ca nu au fost semnalate. Declaratiile martorilor din personalul ANRP, care, speriati de moarte sau dornici sa-si salveze pielea, declara vrute si nevrute, sunt absolut irelevante, cat timp nu exista nimic in scris - observatii, referate, consemnari in procesul-verbal de sedinta, cum se proceda, de regula.

Daca in acest proces, pe care l-am descris cum am putut mai bine, s-au inserat aspecte frauduloase, de coruptie, este foarte grav si sunt intru totul de acord ca cei vinovati sa raspunda. Neindoielnic am patruns, de fiecare data, in acea institutie cu asteptarea legitima ca autoritatea cu atributii, resurse, mijloace, logistica - si daca ma gandesc la coruptie, aceasta ar fi trebuit sa fie si DNA, are lucrurile sub control. Aflu acum ca nu s-a intamplat asa si ca, practic, sunt pusa la zid de DNA ca nu mi-a sarit in ochi asa-numita 'supraevaluare'. Cum am aratat, conform legii, nu eu aveam aceasta atributie, dar DNA ce scuza are? Unde era in toti acesti ani cand pretinde ca in acea institutie caracatita coruptiei s-a dezvoltat nestingherita? De ce nu a fost stingherita?

Aceasta demonstratie permite, asadar, sa intram in linie directa cu privire si la asa-zisa 'suspiciune rezonabila' ca as fi comis o fapta penala - fapta care trebuie sa aiba si latura subiectiva pentru a fi infractiune. Iar, din aceasta perspectiva, ar trebui sa operam cu distinctia - membrii in deplina cunostinta de cauza cu privire la raportul pretins fraudulos si membrii inocenti, categorie in care, cu certitudine, ma inscriu. Pentru a comite infractiunea de abuz in serviciu de care sunt acuzata, ar fi trebuit, in mod obligatoriu, sa vreau sa imbogatesc fraudulos pe cineva, iar ca vreau sa-l imbogatesc, ar fi trebuit sa cunosc: (i) persoana despagubita si (ii) caracterul supraevaluat al raportului, ceea ce ar fi presupus cuplarea mea la activitatea de coruptie, de trafic de influenta, in varianta intentiei directe, ceea ce nici DNA nu sustine. Asadar, lipsa informatiilor despre caracterul supraevaluat al raportului egal zero suspiciune rezonabila, egal zero infractiune, cat timp abuzul in serviciu se comite cu intentie, iar intentia nu existat in ceea ce ma priveste si nu este demonstrata sub nicio forma. Nu in ultimul rand, a actiona cu intentie cu scopul de a imbogati o persoana pe care nu o cunosti este un rationament extrem de subred, fara consistenta logica.

Surprind, din nou, conexiunea pe care o am acum cu judecatorii. Simt ca intreaga demonstratie le-a zdruncinat esafodajul parerilor cu care intrasera in sala de sedinta. incep sa accepte ca mai exista si un alt punct de vedere.

- Inchei aici considerentele cu privire la asa-zisa 'suspiciune rezonabila', continui, si, cu permisiunea domniilor voastre, voi analiza, cat se poate de succint, si argumentele judecatorului de drepturi si libertati care au condus la solutia arestarii mele preventive - de asemenea, critcabile, fiindca nu opereaza nicio distinctie intre membrii grupului. Asa cum am spus, sunt unul dintre membrii inocenti ai grupului, am fost numita in aceasta functie fara sa cer acest lucru, dar pe care am luat-o in serios ca pe orice alta insarcinare publica din cariera mea. Cat de actual poate fi pericolul social pentru o pretinsa fapta produsa in urma cu 5-6 ani? Ce pericol social poate prezenta o persoana a carei viata este o proba de integritate in sine? Ce s-ar fi intamplat daca as fi continuat sa fac ceea ce am facut in ultimii 5 ani si enumar pur tehnic, cu toata modestia si umilinta: sunt avocat, sunt formator la INPPA unde tin tutoriale de drept civil, am coordonat si sunt autor al primului comentariu pe articole al noului Cod civil aparut la Editura CH Beck in 2012, sunt autor si coordonator al unui volum de Teste grila la Editura Solomon in 2014...

Ii observ pe judecatori din ce in ce mai contrariati si aproband din cap cu oarecare empatie...

- Va asigur ca sunt un cetatean iubit si respectat in mediul in care traiesc si muncesc... La ce satisfactie a publicului se refera judecatorul? La acest circ televizat... presedinta da din cap a lehamite si vrea sa ma intrerupa... as dori sa spun mai multe, dar restrang cuvantul, simt ca nu e cazul sa fortez nota... opinie publica sunt si colegii mei avocati, prietenii, familia mea, profesorii de la Facultatea de drept care mi-au trimis mesaje de incurajare si care... vazand ce se intampla, cer scuze, percep acest lucru ca pe un abuz si ei traiesc un sentiment de insecuritate, fiindca noi venim aici in fata domniilor voastre cu incredere...

- Conchideti, intervine judecatoarea, simtind ca intru intr-o dezbatere pe care nu doreste sa o auda si nici sa fie facuta publica.

- Va rog sa reflectati la ceea ce am spus si sa ma tratati ca pe o persoana cu istorie si individualitate proprii si veti vedea ca masura arestarii este complet disproportionata si nejustificata in ceea ce ma priveste, motiv pentru care va rog sa admiteti contestatia si sa inlaturati arestul preventiv. Va multumesc!

As fi vrut sa spun mai multe, dar am simtit ca cei doi membri ai completului nu erau pregatiti sa auda, iar mesajul meu ar fi facut mai mult rau decat bine”.


* Cititi aici si aici alte dezvaluiri facute de avocata Rodica Constantinovici in cartea “Aici nu suntem la Onalesti”

Comentarii

# M date 10 octombrie 2021 18:34 +345

Nenorocitu asta a distrus foarte multa lume nevinovata. Ss nu mai zic de Ghinea cum dracu ca acum am inteles ca este avoca. Pe 28.09.2021 am vazut un lungan cu o sapca pe ochi si mergea mai mult pe fuga pe Batistei prin spatele la Inter, cand ma uit bine iera alt ticalos Ionut Matei mergea parca era urmarit general sau speriat de bombe. Niste nenorociti ordinari

# Kiki date 11 octombrie 2021 12:49 +1

PREA MULTA LAUDATIO PENTRU DOI MACELARI!Ati avut noroc ca a condus d na Francisca Vasile care e femeie si oricum mai umana!Daca conducea Selaru H azi va putrezeau oasele in inchisoare si nu mai apucati sa scrieti cartea!

# faracatuse date 11 octombrie 2021 13:21 +2

Si pledoaria e facuta de un om cu vorbele la el... Va imaginati cum e cu oameni care nu realizeaza ce l-i se intampla, care nu au notiuni juridice de baza?! Cum infunda ei puscariile pt ca trebuie sa iasa la numar, sa avem statistici bune...?! Desfiintati SIIJ si ne intoarcem rapid acolo... La cum decurg lucrurile, spre asta ne indreptam.

# ana date 20 octombrie 2021 10:25 0

Selaru,Francisca si Dragomir . Le doresc sa fie judecati la judecata de apoi asa cum au judecat si impartit ei dreptatea pe pamant!

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 27.10.2021 – Kovesi n-ar fi mandra. Stoina, bagat in disciplinar pentru ca sta cu curu' pe dosare

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva