Momentul mult-așteptat s-a produs. Normarea activității în instanțe sau normarea muncii a fost adoptată.

Secția pentru judecători a CSM a aprobat joi, 9 iulie 2026, „Procedura de gestionare a activității instanțelor judecătorești în raport de capacitatea de procesare a cauzelor”, așa cum este denumita oficial normarea muncii.

Ce se va întâmpla concret în instanțe, a explicat judecătorul Alin Ene din CSM (foto al doilea din stânga), într-o detaliată postare făcută vineri, 10 iulie 2026, pe pagina sa de Facebook.

Astfel, fiecare instanță va avea stabilit clar câte dosare poate prelua pe zi, în funcție de numărul efectiv de judecători în activitate. Dacă într-o zi se înregistrează mai multe dosare decât poate prelua instanța, acestea nu vor mai fi repartizate aleatoriu peste limita fizică a judecătorilor, ci vor fi înscrise într-un registru special. Ulterior, ele vor fi repartizate în ordine strict cronologică, imediat ce există capacitate disponibilă.

De asemenea, orice persoană va putea vedea câte dosare sunt înaintea lui și își va putea face o idee realistă despre momentul în care cauza sa va ajunge pe masa unui judecător. Orice persoană va putea verifica gradul de încărcare al instanței înainte de a introduce o acțiune, estimând mult mai corect timpul de așteptare.

Dosarele vor fi preluate în ordine strict cronologică.

Explicațiile oferite de judecătorul Alin Ene din CSM în legătură cu normarea muncii în instanțe:

„Mai multă transparență în instanțe! Ce înseamnă noua procedură adoptată de CSM?

De acum înainte, fiecare cetățean va putea vedea cât de încărcată este instanța la care își introduce procesul, câte dosare sunt înaintea lui și în ce ordine vor fi repartizate.

Ieri Secția pentru judecători a CSM a adoptat procedura privind gestionarea activității instanțelor în raport de capacitatea lor de procesare, cunoscuta public sub numele de 'normare'.

Termenul stabilit pentru intrarea în vigoare este 15 septembrie. Până atunci, sistemele informatice și registrele vor fi pregătite pentru a deveni operaționale.

Eu prefer să o numesc procedura de transparentizare a activității instanțelor. Acesta este, în realitate, principalul ei beneficiu pentru cetățeni: mai multă predictibilitate și o organizare eficientă, în interesul direct al justițiabililor.

Ce se schimbă concret?

1. O capacitate obiectivă de procesare:

Pentru prima dată, fiecare instanță va avea stabilit clar câte dosare poate prelua pe zi, în funcție de numărul efectiv de judecători în activitate.

2. Fără 'cozi' opace:

Dacă într-o zi se înregistrează mai multe dosare decât poate prelua instanța, acestea nu vor mai fi repartizate aleatoriu peste limita fizică a judecătorilor, dar nici nu vor dispărea într-o zonă gri. Ele vor fi înscrise într-un registru special și vor fi repartizate în ordine strict cronologică, imediat ce există capacitate disponibilă.

3. Registru public:

Fiecare cetățean va putea vedea câte dosare sunt înaintea lui și își va putea face o idee realistă despre momentul în care cauza sa va ajunge pe masa unui judecător.

4. Predictibilitate înainte de proces:

Orice persoană (sau avocat) va putea verifica gradul de încărcare al instanței înainte de a introduce o acțiune, estimând mult mai corect timpul de așteptare.

5. Echitate verificabilă:

Ordinea va fi strict cronologică. Dacă înaintea unui dosar sunt 200 de alte cauze, acestea vor fi preluate primele. Procedura elimină suspiciunile privind favorizarea sau 'trecerea în față' a unor dosare.

Ce rămâne la fel?

-Repartizarea aleatorie a dosarelor rămâne neschimbată. Procedura stabilește doar când un dosar intră în repartizarea aleatorie, nu cărui judecător îi va reveni.

-Dosarele urgente continuă să fie repartizate imediat, iar în situații excepționale există posibilitatea acordării priorității atunci când este necesară protejarea unor drepturi fundamentale sau prevenirea unor prejudicii grave.

De ce era nevoie de asta?

Întârzierile în instanțe există deja. Ele sunt consecința unui dezechilibru cronic: numărul dosarelor a crescut exponențial de la an la an, în timp ce resursele sistemului (mai ales cele umane) au scăzut.

Aceste întârzieri nu vor dispărea peste noapte, dar de acum înainte nu vor mai fi opace.

Dacă până acum cetățeanul depunea o cerere și aștepta fără să știe ce se întâmplă, de acum va ști și când ajunge dosarul la judecător și cât întârzie, dar mai ales de ce.

Realitatea devine măsurabilă și verificabilă. Iar un lucru care poate fi măsurat, poate fi în sfârșit remediat.

Mingea este acum la decidenți

Având această radiografie transparentă, partidele parlamentare și Executivul nu mai pot ridica din umeri. Vor avea o imagine clară a supraîncărcării și vor putea interveni legislativ pentru remediere, astfel încât să asigure un termen rezonabil de soluționare a cauzelor la standarde înalte de calitate prin:

-Ocuparea posturilor vacante de judecători;

-Suplimentarea personalului auxiliar;

-Reducerea numărului de cauze care ajung inutil pe rolul instanțelor.

Sper să existe înțelepciunea politică pentru a pune pe primul plan interesul cetățeanului, astfel încat în cel mai scurt timp să avem un Executiv partener de dialog pentru a putea iniția reformele cu adevărat necesare pentru creșterea calității actului de justiție.

Scopul final este ca fiecare dosar să beneficieze de timpul și atenția necesare pentru a fi soluționat corect, nu pe bandă rulantă.

Cetățenii au dreptul să știe adevărul despre starea Justiției. Abia acum începe discuția serioasă despre reforme reale, pentru cetățeni”.