Înalta Curte de Casație și Justiție a emis luni, 20 aprilie 2026, o dezlegare de drept în legătură cu sporurile medicilor care stau de gardă la domiciliu. 

Instanţa supremă a hotărât că astfel de medici au dreptul doar la plata a 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu, conform art. 3 alin. 6 din capitolul II al anexei II la Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Legea salarizării unitare), nu și la sporurile prevăzute de art. 3 alin. 2 și 3 din același pasaj legal. La aceste sporuri au dreptul doar pentru orele efective în care sunt chemaţi la unitatea sanitară, adaugă ICCJ.

Iată ce prevăd art. 3 alin. 2, 3 și 6:

„(2) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului de lucru de la funcția de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază.

(3) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului de lucru de la funcția de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază. (...)

(6) Medicii care sunt nominalizați să asigure asistența medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu”.

Prezentăm minuta hotărârii prealabile nr. 60/2026 emise în dosarul nr. 83/1/2026:

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. 276/95/2023, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

În interpretarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2), (3) şi (6) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, stabileşte că:

Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţa medicală de urgenţă prin chemări de la domiciliu sunt salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu, fără ca la remuneraţia astfel calculată să fie adăugate sporurile reglementate de art. 3 alin. (2) ori, după caz, alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

În măsura în care medicul care asigură garda la domiciliu este chemat la unitatea sanitară, orele de gardă astfel prestate vor fi remunerate în condiţiile art. 3 alin. (1) – (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 (n.r. cu sporuri).

Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2026”.

ICCJ, sesizată în dosarul unui medic legist pe OUG 62/2024

Înalta Curte a fost sesizată din oficiu la 20 noiembrie 2025, în baza celebrei OUG nr. 62/2024 („Ordonanța tribunalelor sătești”), în dosarul nr. 276/95/2023, de către judecătorii Stelian-Aurelian Cadea și Alina-Mariana Marinescu de la Curtea de Apel Craiova. La fond, magistrata Tinela Moța de la Tribunalul Gorj admisese acțiunea lui Iulian Dascăl (foto), medic legist la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu, obligând unitatea sanitară să-i plătească reclamantului peste 267.000 de lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate timp de 3 ani (3 februarie 2020 – 2 februarie 2023), la care se adaugă dobânzi și diferențe salariale.

Redăm minuta sentințelor tribunalului (cea inițială și cea de completare):

1. nr. 373 din 29 februarie 2024:

„Admite în parte cererea. Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma netă de 201.481 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neachitate acestuia pe perioada 03.02.2020 - 02.02.2023. Obligă pârâtul la plata dobânzii legale de 29.502 lei aferente sumei de 201.481 lei calculate la data de 31.10.2023.

Obligă pârâtul să depună la Casa Judeţeană de Pensii Gorj declaraţiile nominale lunare rectificative aferente perioadei 03.02.2020 – 02.02.2023.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata contribuţiilor sociale aferente acestor drepturi salariale. Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3.880 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj. Pronunţată azi 29.02.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de catre grefa instanţei”;

2. nr. 839 din 11 aprilie 2024:

„Admite cererea de completare dispozitiv. Completează dispozitivul sentinţei civile nr. 373/29.02.2024 pronunţate de Tribunalul Gorj în dosarul nr.276/95/2023 în sensul că obligă pârâtul la plata actualizării sumelor solicitate, în speţă diferenţe de drepturi salariale în sumă de 36.095 lei şi respinge capătul de erere privind plata diferenţelor cu titlu de drepturi salariale pentru viitor.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj. Pronunţată azi, 11.04.2024 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei”.

CA Craiova ar fi vrut zero sporuri, dar a promis că va asculta de ICCJ

Lumea Justiției prezintă încheierea din 20 noiembrie 2025, prin care Curtea de Apel Craiova a sesizat Înalta Curte. După cum veți vedea, completul Cadea-Marinescu aprecia că sporurile de mai sus n-ar trebui acordate deloc. Totuși, cei doi magistrați au dat asigurări că își vor reconsidera punctul de vedere în funcție de dezlegarea de drept (evident: obligatorie) pe care urma s-o dea instanța supremă.

Citiți cel mai important fragment din încheierea CA Craiova:

„Într-o primă opinie, susținută de apelantul parat, medicii care sunt nominalizați să asigure asistenţa medicală de urgență, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizați pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu, indiferent de zilele in care efectuează o astfel de gardă la domiciliu, conform dispozițiilor art. 3 alin. 6 din Anexa II, cap. II din Legea nr. 153/2017.

Într-o a doua opinie, favorabilă intimatului reclamant, la venitul rezultat din aplicarea procentului de 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu, se aplică procentele prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. 2 şi 3 din Anexa nr. II, Cap. II la Legea nr. 153/2017, în susținerea acestei opinii intimatul reclamant considerând în esenţă, că o aplicare strictă a art. 3 alin. 6, fără a se face o coroborare cu alineatele anterioare, precum şi cu alte acte normative sau prevederi contractuale ar fi discriminatorie şi nelegală, față de salarizarea aplicabilă în privința gărzii normale.

Asupra chestiunii în discuție, reține Curtea că, în primul rând, potrivit art. 1 al. 3-4 din Legea nr. 153/2017, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege. Prin contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură care excedează sau contravin prevederilor prezentei legi.

Pe cale de consecință, în ceea ce priveşte salarizarea personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, se impune a fi aplicate cu prioritate prevederile legii-cadru față de orice alt tip de prevederi legale sau contractuale.

În al doilea rând, prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 870/2004 a fost aprobat Regulamentul privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, în cuprinsul căruia, la art. 29 alin. 2 s-a prevăzut că asigurarea continuității asistenței medicale de specialitate în afara programului normal de lucru în specialitatea medicină legală se asigură conform legislației specifice.

Legislaţia specifică la care se face astfel referire este reprezentată de Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale, aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătății nr. 1134/255/2000 care, la art. 2, prevăd următoarele:

Art. 2 (1) Instituțiile de medicină legală asigură servicii de medicină legală în mod permanent, printr-un program de activitate menit să asigure accesibilitate - zi şi noapte -, precum şi printr-un program de lucru cu publicul pentru zilele de lucru.

(2) Lucrările constând în cercetarea la faţa locului şi ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor în care există pericolul dispariției unor mijloace de probă sau schimbarea unor situații de fapt se efectuează în regim de permanenţă.

(3) Programul de permanență se asigură prin ore de gardă în institutele de medicină legală din centrele medicale universitare, denumite în continuare institute de medicină legală, și în serviciile de medicină legală judeţene sau prin chemări de la domiciliu ale medicilor în serviciile de medicină legală unde nu se pot organiza ore de gardă.

(4) Programul de permanență prin chemări de la domiciliu ale medicilor se comunică organelor de urmărire penală, iar programul de lucru cu publicul se afişează la loc vizibil în instituţiile de medicină legală.

Prin urmare, din cuprinsul prevederile speciale care reglementează activitatea serviciilor de medicină legală rezultă în mod clar că programul de permanență obligatoriu pentru aceste instituții se poate asigura fie prin ore de gardă, fie prin chemări de la domiciliu ale medicilor în serviciile de medicină legală unde nu se pot organiza ore de gardă.

În ceea ce priveşte remunerarea acestora, dispozițiile art. 48 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004, în forma în vigoare începand cu data de 08.12.2016 (urmare a modificărilor aduse prin Ordinul nr. 1375/2016) stabilesc că chemările de la domiciliu se consemnează în condica de prezență pentru activitatea de gardă, se consideră ore de gardă şi se salarizează potrivit legii, considerându-se însă ore de gardă numai orele efectiv prestate în unitatea sanitară în care s-a efectuat chemarea de la domiciliu.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 3 alin. 6 din Cap. II al Anexei nr. II la lege, menționate mai sus, rezultă însă că, pe perioada în care asigură garda la domiciliu prin chemări de la domiciliu, medicii vor fi salarizaţi cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu, fără a se face distincţie aşadar între orele efectiv prestate în unitatea sanitară şi orele de staționare la domiciliu.

Prin urmare, din coroborarea acestor dispozitii rezultă că orele de garda la domiciliu sunt remunerate distinct de prevederile art. 3 alin. 2 şi 3 din Cap. II, Anexa nr. II din Legea nr. 153/2017, anume potrivit alin. 6 din acelaşi articol, cu un tarif orar mai mic decât cel prevăzut prin dispozitiile art. 3 alin. 1, doar orele efectiv prestate în acest interval de timp fiind salarizate prin aplicarea sporurilor prevăzute de art. 3 alin. 2 şi 3 din Anexa II, Cap. II din Legea nr. 153/2017.

Pe de altă parte, câtă vreme, prin dispozițiilor art. 29 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 870/2004 şi respectiv art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1134/255/2000, legiuitorul a instituit obligativitatea asigurării unui program de permanență în cadrul serviciilor de medicină legală, fie prin ore de gardă, fie prin chemări de la domiciliu, este evident că, cele doua modalități de asigurare a permanenței sunt diferite, fapt ce justifică presupunerea că și modalitatea de salarizare a acestora ar fi diferită.

O asemenea concluzie apare justificată şi din perspectiva calificării gărzii la domiciliu ca reprezentând, de regulă, timp de odihnă, si numai în mod excepțional timp de lucru, în funcție de criteriile stabilite în jurisprudența CJUE.

Din această perspectivă, în sensul primei opinii, ar fi justificată remunerarea gărzii la domiciliu exclusiv în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 6 din Anexa II, Cap. II din Legea nr. 153/2017, numai orele efectiv prestate în urma chemărilor de la domiciliu urmând a fi remunerate cu sporurile prevăzute de art. 3 alin. 2 şi 3 şi 4 din Cap. II al Anexei nr. II la Legea nr. 153/2017.

În sensul celei de-a doua opinii, suplimentar argumentelor invocate de intimatul reclamant, s-ar putea invoca faptul că dispozitiile art. 3 alin. 6 din Anexa nr. II, Cap. II din Legea nr. 153/2017 sunt derogatorii doar în ceea ce priveşte tariful orar aferent salariului de bază, care este mai mic decât cel prevăzut la art. 3 alin. 1 din Anexa nr. II, Cap. II din Legea nr. 153/2017, la care vor fi aplicate sporurile reglementate de dispozițiile alin. 2 şi 3 din acelaşi articol.

Se constată astfel că există posibilitatea interpretării diferite a dispozitiilor legale care reglementează drepturile aferente gărzii la domiciliu, câtă vreme acestea au un caracter contradictoriu şi incomplet, fapt ce justifică pe deplin dificultatea chestiunii în discuție, cu atât mai mult cu cât din rapoartele de expertiză întocmite în cauză, rezultă că drepturile salariale solicitate numai de către un salariat pe un interval de circa trei ani se ridică la sume ce depăşesc 200.000 lei.

Prin urmare, nu poate fi ignorat efectul pe care generalizarea la nivelul instanțelor a unei jurisprudențe în sensul primei opinii l-ar avea asupra bugetului de stat, având în vedere diferențele majore dintre drepturile achitate de instituția sanitară şi cele pretinse de intimatul reclamant, potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, rezultate din modul pretins eronat de aplicare a dispozițiilor legale în discutie.

Opinia completului de judecată la acest moment procesual – obligatoriu a fi redată conform disp. art. 520 al. 1 c.pr.civ. – este în sensul primei opinii, argumentele avute în vedere vizând, dincolo de aspectele anterior menționate, faptul că textul art. 3 alin. 6 din Anexa nr. II, Cap. II din Legea nr. 153/2017, face referire exclusivă la regimul juridic al gărzii la domiciliu. Nu este de exclus ca opinia completului să fie reevaluată la momentul soluționării cauzei pe fond, în raport de soluția adoptată de instanţa supremă, opiniile exprimate la nivelul celorlalte instanţe, precum şi argumentele prezentate de părți cu privire la aceste aspecte”.

* Citiți aici întreaga încheiere a Curții de Apel Craiova

sursa foto: Gorj TV