Rămâne cum a zis Tribunalul București: fostul procuror DNA Paul-Silviu Dumitriu (foto 1) – fost șef al Secției a II-a din Direcția Națională Anticorupție – a executat un inculpat folosind declarațiile false date de alt inculpat, dornic să-și ușureze situația penală. 

Ne referim la Marius-Eduard Moise (foto 2), fost polițist judiciar în Direcția Națională Anticorupție, pe care Dumitriu – prin rechizitoriul nr. 93/P/2020, confirmat de șeful DNA de la acea vreme, Crin-Nicu Bologa (vezi facsimil 1) – l-a trimis în judecată pentru presupuse fapte de luare de mită, folosire de informații nedestinate publicității și favorizarea făptuitorului.

Prin decizia nr. 1176 de marți, 30 iunie 2026, pronunțată în dosarul nr. 27215/3/2021, judecătorii Bogdan-Florin Voinescu, Florina Rizescu și Georgiana-Edwina Ghiță de la Curtea de Apel București au menținut achitările dispuse la 14 ianuarie 2025 de către magistratul Alexandru-Nicolae Volintiru de la Tribunalul București (vezi facsimil 2) față de polițistul Moise, apărat de către avocatul Cătălin Breazu (foto 3). Cea mai dură parte pentru DNA este că acuzația principală – luarea de mită – a picat pe „fapta nu există” (art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală). Celelalte două acuzații s-au prăbușit pe „fapta nu este prevăzută de legea penală” (art. 16 alin. 1 lit. b teza I CPP).

Concret, DNA susține ca intre 2018 si 2019 Marius Moise i-ar fi pretins lui Marian Goleac (directorul de la acea vreme de la Administrația Domeniului Public Sector 4) foloase necuvenite pentru omul de afaceri Dan-Cornel Totolici, constând în contracte pentru firma acestuia. Totodată, pretinde DNA, Moise ar fi folosit un automobil de lux Mercedes înregistrat pe această firmă.

La rândul lor, atât TMB, cât și CAB au constatat că dosarul se bazează doar pe declarațiile lui Marian Goleac, pe care fostul șef ADP Sector 4 le-a dat la DNA ca să-și ușureze situația din altă cauză, în care el însuși era urmărit penal. De altfel, parchetul anticorupție l-a folosit pe Goleac în calitate de colaborator autorizat, cu tehnică pe el, ca să-l intercepteze pe polițistul Moise. Rețineți acest aspect, căci vom reveni asupra lui! 

Iată minuta CAB:

„În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., în unanimitate, respinge ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE şi de inculpatul MOISE MARIUS EDUARD împotriva sentinţei penale nr. 12/14.01.2025 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia I penală în dosarul nr. 27215/3/2021.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul MOISE MARIUS EDUARD la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu privire la apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 30.06.2026.

Cu opinie minoritară, în sensul respingerii solicitării inculpatului MOISE MARIUS EDUARD de excludere a înregistrărilor ambientale realizate de colaboratorul autorizat Goleac Marian în discuțiile purtate cu martorii Totolici Dan Cornel și Isik Kakak, precum și a proceselor-verbale de redare a acestora, ca nefondată.

PREŞEDINTE,

Bogdan Florin Voinescu”.

Înfrângerea DNA era să fie chiar mai usturătoare

După cum ați văzut, decizia CAB a fost pronunțată în complet de divergență. Completul inițial era alcătuit din judecătorii Voinescu și Rizescu. Judecătoarea Ghiță a intrat în complet de divergență la 17 aprilie 2026, din cauză că membrii inițiali nu s-au pus de acord dacă să elimine sau nu de la dosar înregistrările făcute de către Marian Goleac în discuțiile cu Marius Moise. În cele din urmă, Florina Rizescu și Georgiana Ghiță au hotărât să elimine aceste înregistrări, întrucât DNA le-a efectuat cu încălcarea HP 64/2023, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că, pentru a autoriza folosirea unui investigator sub acoperire, procurorul are nevoie de mandat de la judecător, chiar dacă în cauză există emis deja un mandat de supraveghere tehnică (MST) – click aici pentru a citi.

La rândul lui, în opinie minoritară, magistratul CAB Bogdan Voinescu a apreciat că interceptările pot fi menținute în dosar, întrucât există un MST emis pentru ele. De aceea spunem că DNA ar fi riscat o înfrângere chiar mai dură decât cea de acum: CAB ar fi dispus achitarea definitivă pentru cele trei fapte chiar și cu interceptările parchetului la dosar, așa cum a dispus TMB.

Redăm pasajul din decizia CAB privind divergența pe interceptări (vezi facsimil 3):

„Cu privire la solicitarea inculpatului de excludere a înregistrărilor ambientale realizate de colaboratorul autorizat Goleac Marian în discuțiile purtate cu martorii Totolici Dan Cornel și Isik Kakak, precum și a proceselor-verbale de redare a acestora, Curtea reține că, deși prin încheierea din 2 octombrie 2024 prima instanță a respins această excepție, reanalizând-o în calea de atac, doi dintre cei trei judecători care se pronunță asupra cauzei au apreciat că cererea este întemeiată, pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia.

În opinia majoritară s-a reținut că, deși procurorul a dispus prin ordonanțe autorizarea lui Goleac Marian în calitate de colaborator, iar în cauză au fost emise mai multe mandate de supraveghere tehnică în condițiile art. 139 C.proc.pen., nu a existat și încuviințarea judecătorului de drepturi și libertăți prin care să se realizeze autorizarea specială prevăzută de art. 148 alin. (3) raportat la art. 150 alin. (5) C.proc.pen., care să aibă ca obiect încuviințarea purtării mijloacelor tehnice de către colaborator și realizarea efectivă a înregistrărilor de către acesta.

Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 64 din 2 octombrie 2023, sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie atunci când procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul ori colaboratorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeași natură emis anterior, întrucât aceste dispoziții instituie o procedură specială, derogatorie de la art. 139 C.proc.pen., iar o asemenea autorizare nu poate fi presupusă ori subînțeleasă din cuprinsul unor încheieri având alt obiect și alt temei de drept.

Curtea reține totodată că Decizia nr. 64/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este pe deplin aplicabilă în prezenta cauză prin raportare la momentul pronunțării acesteia.

Potrivit art. 477 alin. (3) C.proc.pen., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, iar o asemenea hotărâre prealabilă nu creează o normă nouă, ci stabilește înțelesul pe care dispozițiile art. 148 alin. (3) și art. 150 alin. (5) C.proc.pen. l-au avut încă de la intrarea lor în vigoare, având, prin urmare, un caracter interpretativ. Pentru acest motiv nu se poate susține că exigența autorizării speciale ar fi impusă în mod retroactiv asupra unor înregistrări efectuate anterior pronunțării deciziei, de vreme ce această cerință era prevăzută de lege și la momentul realizării lor, dezlegarea instanței supreme limitându-se a confirma sensul corect al normei procedurale. Cum prezenta cauză se afla pe rolul instanțelor de judecată la data pronunțării deciziei, la 2 octombrie 2023 și se află în continuare în calea de atac la momentul soluționării apelurilor, interpretarea obligatorie astfel stabilită se impune a fi aplicată indiferent de stadiul procesual și indiferent de data efectuării procedeului probatoriu, raportarea făcându-se la momentul pronunțării hotărârii prealabile, iar nu la cel al întocmirii înregistrărilor.

Întrucât autorizările nu pot fi implicite sau prezumate, iar lipsa autorizării speciale, ce intră în atribuția funcțională a judecătorului de drepturi și libertăți, atrage incidența unei cauze de nulitate absolută a procedeului probatoriu prin raportare la normele de competență funcțională, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. raportat la art. 102 alin. (3) C.proc.pen., opinia majoritară a constatat nulitatea absolută a înregistrărilor ambientale enumerate în cerere și a proceselor-verbale de redare a acestora.

În consecință, probele astfel obținute nu vor fi luate în considerare, fiind excluse din materialul probatoriu pe baza căruia se soluționează cauza.

Opinia separată a apreciat, în acord cu motivarea primei instanțe, că excepția este neîntemeiată, întrucât în cauză au fost emise mandate de supraveghere tehnică ce cuprindeau autorizarea metodei speciale de supraveghere, astfel încât nu se poate concluziona în sensul lipsei autorizării, însă, fiind majoritară opinia contrară, soluția adoptată este aceea a excluderii înregistrărilor”.

sursa foto Moise: Ziare.com

sursa foto Breazu: Mediafax